Convorbiri Literare, 1927 (Anul 59-60, nr. 1-11)

1927-01-01 / nr. 1-4, Număr Jubiliar

CUVÂNTAREA D-LUI IACOB NEGRUZZI 51 viată am avut colaboratori pe Const. Negruzzi, V. Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Caragiale cu care am lucrat împreună la piese de teatru, V. Conta, N. Gane, Ant. Naum, I. Slavici, Alex. Xenopol, Duiliu Zamfirescu, Veronica Miele, D. Onciu, Gh. Panu, I. Bogdan, care după 30 de ani m-a înlocuit pe câtva timp la conducerea revistei, apoi Lambrior, Coşbuc, şi aţâţi alţi autori chiar din cei ce combătuse cu înverşunare direcţia „Convorbirilor“ în cei întâi ani ai existenţii sale, ca Haşdeu, Tocilescu şi aţâţi alţii. Să se bage de seamă că nu citez pe nici unul din autorii ce sânt în viaţă şi pe care îi cred cei mai însemnaţi scriitori ai Ro­mânilor de astăzi. Ion Creangă, autorul cel mai popular, mi-a mărturisit că de n’ar fi fost „Convorbirile“, el nu ar fi avut niciodată ideea să scrie poveştile şi amintirile sale din copi­lărie. Şi ce păcat ar fi fost! Pe mulţi din aceşti autori i-am adus eu la Iaşi unde se publicau la început „Convorbirile“ ca de exemplu, pe Eminescu, Bodnărescu, Slavici, Strajan şi alţii care şi-au găsit mijloace de traiu în fosta capitală a Moldovei, până când posturile în care au fost numiţi definitiv i-au împrăştiat în mai multe oraşe din ţară: în Bucureşti, Craiova, Dorohoi şi altele. „Convorbirile Literare“ au avut ca consequenţă reluarea limbei populare în literatură, limbă care se schimbase în una artificială de hatârul latinităţii, aceasta mai ales din cause po­litice; au avut ca consecinţă în special în ceea ce priveşte poesia lirică, întoarcerea la sentimente adevărate; au introdus critica aspră şi dreaptă în locul laudelor reciproce, ce erau atunci la modă ; au readus publicul cel mare la dragostea lite­­raturei naţionale, care începuse să dispară, şi au dat curaj şi autoritate scriitorilor care nu admiteau latinizarea limbei li­terare, mai ales, precum am spus, din motive politice. Fie ca „Convorbirile“ urmând pe calea apucată să aibă un lung şi frumos viitor! Doresc ca mulţi, cât de mulţi, dacă ar fi cu putinţă chiar toţi din actualii colaboratori să se adune după 40 de ani şi să serbeze, aşa cum serbăm noi astăzi, împlinirea a o sută de ani de la înfiinţarea „Convorbirilor Literare“. Să trăiască!

Next