Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1873-04-29 / nr. 38

Anul I. îVr. 38.____ PREOIURILE ABONAMENTULUI: Pentru Iassi pe an ..... 20 franci. „ „ semestru .10 „ „ „ » trimestru . 5 Fenta districte pe an ... 24 franci. „ „ semestru ..12 „ „ trimestru . 6 „ Pentru stăinatate va spori portu. Apare Joia si Duminica. Foca Intereselor Crei fierale, Proprietaria si Attminislratore: lft, ggalagmSM* Redacțiunea și Administrațiunea in localul Tipografiei A. Bermann Sn lassi. asc. as*sa.MiAmjew-3 Iassi Dnaimica 29 April 1873. INSERȚIUNI si RECLAME rendi 40 bani. ANUNCIURI: 10 B. Epistole nefrancate nu primescu Manuscrisele nepublicate se vor arde. Un Nr. 30 bani. STIL HOU pIUA PATRONUL pILEI o 11 Duminică. E. 4 Cantate G. 4 31i 7. ]7 * 12 Luni. Pancratius 4 Í 34 7 18 ^ 13 Marți. Servatius 4 35 7 17 I 14 _______________ 17_______Sâmbătă._________Pascalia___________ Ateliul nostru tipografic, precum și biuroul farului s’au permutatu, de la Sântu George, in facia Otelului de Moldova strada mare. Cu acésta ocasie rugămu și pe domnii abonați cari și au schimbată domiciliul se ni-o facă cunoscutu pentru a li putea trimite regulatulóia. Administrațiunea. STIL VECHIUL ZIUA PATRONUL PILEI Răsăritul Soréiul \ Apusul Soréiului S3 .?.================== —------—— - ------------MIN f x 29 Duminică. Sf. Mart. din Chizic. 4 36 7 ^ < ? “ 30 Luni. Apos. Iacov. 4 34 7 18 u » Mai 1 Marți. Profetu Ierimia. 4 35 7 17 U _1 2 Mercuri. Aduc. moast. Sf. Atanasie. 4 34 7 Io ~ 3 Joi. Mart. Timotei și Mavra. 4 33 7 19 <) ** 4 Vineri. Mart. Pelagia 4 32 7 20 J $ Sâmbătă._________Cu closa Irina. _____4 31 7 21_____< ’ M’iu ' riii.h AÎT 7 'lilv ~ Mercuri. Bonifazins 4 34 7 18 ** 15 Joi. Sophie 4 33 7 19 16 Vineri. Iohan V. N. 4 32 7 20 S Ilaxa ind SnTYÎiii I Ajiiiíiil Surrliii I “ 4 30 4 21 ANUNCIURILE PAGINEI I' Geneva (Svltzera) Pensionat-familie diriginta de profesorele /. Jules Delaroche membru Instrucțiunei publice și alu Institutului. Studiu Complect al limbei francese, anglese, germane, și a teorielor comerciale. Curs preparatoriu la învățământul secondar și superior (Gimnasiu și academie) Interiorulu Familiei comod și confortabili elevii au fiecare camera lor și numai 12 pot fi admiși. Preciul anual cuprindenduse tóte cheltuelile 2400 franci, plătibili trimestrialu și anticipate N.B. Numărul elevilor fiindu forte mărginită, pentru manținutul unei bune Direcțiuni și siguranța progreselor, mai ales pentru a evita acea viață de a fi un numeru mare, de a prânzi in comunu, de a dormi mai mulți in una și aceeși sală, clase și recreațiuni; causa atâtor inconveniente in pensionate numerose, părinții sau tutorii trebuescu a se îngriji mai bin ’nainte pentru a se ințelege cu directorul și a nu trimite niciodată unu elevu, fără a fi bine încredințatu că va găsi unu locu vacantu. Totu ce se refera la acestea și orice informațiuni dorite vor fi obținute adresânduse profesorului J. Delaroche ebeim de Villereuse, No. 13 Geneva. Svitzera. CRONICA INTERNA Edificiul ridicata in noptea de 10 Mart este pe cale de a se dărâma. Două petre, tocmai din acele care formau temelia, au căglutit deja. După demisiunea d-lui Manolachi Costachi Iepurenu, ministru justiției, urmă acum demisiunea d-lui Georgie Costaforu, ministru afacerilor străine. Dă foiță de aici, anunciându acesta din urmă demisiune adaoge: „Ministeriul a primitu deja doue stirbături, care aru trebui întregite.“ Se vede iise că Măria Sa Domnitorul s’a convinsu de adeverulu că: cărpiturile nu suntu trainice, căci Românul ni aduce spirea că, după zădarnicele stăruinți ce s’aru fi făcutu pe lângă onorele. domnu Constantin Negri de a intra in ministerial actualu, s’aru fi trătându acum cu d. Constantinu Crețulescu a forma unu nou Cabinetu. Acesta scrie pare a fi fondată pentru că chiar foița care se inspiră de prin culisele camarilei, ne vorbesce de demisiunea d-lui Petru Mavrogheni, ministru financelor, și odată ce și d-sea se va retrage, ministeriul nu va mai pute merge ’nainte. Bată intr’adevĕr ce ne spune Patria: ...„Asemene se vorbesce și de demisionnea d-înî Mavroghenî, in privința căruia circulă uă mulțime de versiuni. Unii susținu că d-sa, fiindurilele trecute in Iăssi, aru fi vândutu uă casă eleganta mobilată pentru suma de 6000 galbini, pe cându valorea ei adevărată era de 12,000 galbini, și acesta fiindu că voes ce a părăsi țara cu desevârșire, prin urmare trebuia se se desfacă de proprietățile imobile ce mai posedă, spre a fi mai ușorii la drumu. Noi credemu acesta căci d. Mavregheni posedă astă ți uă avere de 6-7 milione de franci in numerariu și efecte publice, și nu mai are trebuință de a petrece in stradele murdare aui Bucurescilor“. Unu comunicatu din partea Ministeriului Lucrăriloru Publice ni spune că un telegramă a d-li Emanoil Crețulescu, comisarul generalu din partea României la esposițiurea universală de la Viena, anuncță că in lina de 1 Mai cu ocasiunea deschiderei Esposițiunei, Imperatorele trecându prin galeriile române și-a manifestatii cea mai mare mulțumire votbindu și pre România participându la acésta esposițiune. Convențiunea poștală intre guvernul României și acela alu Rusiei, votată de cameră in ședința de la 15 espiratu, s’a promulgații, punându-se astufeliu in vigore in urma unei insclințări prealabile din partea direcțiunii generale a poștelor. Am aretatu in Mr. nostru pecedent că guvernul a intentatu acțiune d-lui A. Papiu Ilarianu pentru apelulu seu către bivolari, și că judele de instrucțiune a declaratu că nu e casa de urmărire. D. Prim-procuroru a făcutu apelu camera de punere sub acusațiune a respins apelul. K' '■ >■Le journal de Bucarestii aduce sei - rea că Majestatea sea Sultanul, mergându la Esposițiunea din Viena, va trece prin Romania si se va opri in Bucuresci. Se susține chiar că i se va face să primire din celle mai stralucitore. Presa bucurescana se ocupă inca de circulara d-lui Prim-ministru Lascar Catargiu, pe care o publicarăm in Mr. nostru din 22 curent. Nu vom insera părerile diferitelor dore asupra acestei piese, nu ne putemu iise opri de a nu reproduce după Românul scrisorile ca respuns a unui barbatu care a jucatu unu rolu atătu de însemnat in acésta țară cum e d. Ion Brăteanu. Ș’apoi fóta nóstra nefiind anime nuici organul intereselor generale ne am abate de la calea ce ne am trasat dacă reproducêndu acusarea nu am reproduce și apărarea. Facemu dar chiar aȘi locu in colonele nóstre ântâiei scrisori. Celelalte le vomu publica in numerii viitori. Domnului Lascaru Catargiu, primuministru si ministru de interne. Domnule Catargiu, Prin idei, prin vederi, prin aspirațiuni, prin simțiminte, prin totu in sfirșitu ce constituie ființa nóstru morale, amu fostu despărțiți unul de altulu, și déci câte uă dată forța lucrurilor ne-a apropiatu, a fostu numai spre a ne intorce imediatu iarăși spatele și a ne depărta și mai multu. Cu tote acestea, in totu timpul ministeriului din Martie, 1867, din care amu făcutu parte, deși gicei că amu administratu intr’unu modu esclusivu, totuși nu te-amu vetematu prin nici unu actu, nu te-amu atinsu nici directu nici indirectu, cu unu singurii cuventu. Acésta purtare a mea părea că ți-a imblănguitu cunoscuta’ț inverșiunare contra nóstru a tuturoru din partita naționale. Astufelu îmi explicai cuvintele impaciuitóre ce’mi adresași la 1871, unu minutu in urma disolverii Camerei din care făceamu parte. De atunci, deși nu ne amu aflatu nici uă dată faciă in faciă, deși nu teamu provocatu nici intr’unu modu, deși nu ț-amu greșitu nici cu fapta, nici cu cuvântul, domnia-mea totuși ai căutatu, cu uă stăruință demnă de uă causa mai utilă țerei, se me atingi, se me levései in totu de’una, cu vreme fără vreme. Deși aceste lovituri îmiJ erau simțitóre, nu fiindu că veneau de la domnia-tea, ci fiindcă le primiamude la înălțimea unde te afli, nu ți’amu respunsu cnse nici uă dată, n’amu căutatu se me apăru de loviturile d-téle prin nici unu miglilocu. Acésta amu făcut-o de respect» către biata țară, căreia îi este destula cu nevoiele ce o bântuie și contra cărora se luptă, ca se’i mai distrag» și cu atențiunea cu miserabilele nóstre lupte personale. In facia casé a manifestului da- tele de la 12 Aprile, publicata sub formă de circulare către prefecți, cine m’aru puté are bănui că mi-amu adusu unu singura minutu aminte de persóna mea, că la citirea lui amu pututu fi mișcatu de unu interesu personale? Intr’adevĕru, in manifestul d-téle, te rădici pe d’asupra chiaru a cutărui ministeriul și d’acolo, ca unu Jupiteru, spulberi tóte ministeriele și trăsnesci tóte individualitățile politice din țară, faci in tr’unu cuventu procesulu regimelui inaugurații la 1866. Acestu act alu d-tele mi-a amintitu unu altulu făcutu la 1863 de unii dintre noi împreună cu d-tea; acela, der și se deosebescu prin formă, nu se de— osebesce énsé prin natura sea, acelu actu este adresa către principele Cuza, adresă prin care amu începută acelu mare procesu, care a avutu de resultatu resturnarea regimelui intronatu la 1859. Când énsé la 1863 am așternutu actulu nostru de acusațiune contra Domnitorului de atunci, tótu lumea l’a înțeleșii, nemini n’a fostu surprinsu, căci acțiunea venind de josu, lucrarea se făcea cu concursul tuturora, toți sciau rațiunile și scopul ce urmăriamii. Ne FOILETON U FIII LUI ISRAIL (Urmare.— Vedli Nr. 37). IX. Madera. Entra en casa, Gil Garcia, IfiaH de Timoneda. Madera, după cum fie cine o scie, e uă insulă a Atlanticului situată la șapte sute kilometre aprope de partea occidentală a Africei septentrionale. Descoperită de vreuă patru pân’ la cinci secole de către Portugesii Zarco, Texeiro și Parestrello, ea nu forma pe atunci decâtupă imensă pădure, de unde-și luă și numele de Madeira (pădure), și căreia i s’a datu focu, din imprudență după unii oi după alții, ceea ce-i și multumai decredutu, în scopu de a deschide terenul. Oricum fie, incendiul a duratu șepte ani, și pe cenușele ei s’a clăditu Madera actuală, pare a aparținută în totu-deauna coronei Portugaliei, afară de anul 1801, epocă în care Engles îi o luară momentana, sub protestul că pute fi ocupată de Frangia. Astăzii Madera se împarte in două căpitănaturi: Machico și Funchal. Acesta din urmă și-a luatu numele de la căpitala insulei, unu frumosu orășelu a cărui piciére se scaldă în marea și care se înalță ca unu amfiteatru, oferinduuă privelișce minunată de buchete de arbori, aruncați în epee și’n cole printre case, care și ele suntu tapisate cu vii. La Funchal Dorohh își desbarcă omenii și, după promisiunea lui, îi desbarcă teferi și sănătoși. Scriea despre sosirea naufragiaților se răspândi îndată în insulă, și în cursu de câteva zile nu mai era vorba de altu-ceva la Funchal decâtu de bagerovă, după cum era cu trei luni mai ’nainte la Triesti... Dar, fiindu că totul se epiusaze, mai alesu interesul, și că poporul portugesu e pre leneșu pentru a compătimi multu timpu, au sfîrșitu prin a uita acestu mare evenimentu, sau celu puțin prin a nu se mai ocupa de densul. Trebue se spunemu și aceea că echipagiul corăbiei Selamu nu prevenea ’n favorea mea, și că n’avea nimicu care se puta captiva atențiunea unei populațiuni elegante și dedată la plăcere cum e acea din Funchal. Cei optuspre-dece mateloți erau Indieni, destul de urâți în cea mai mare parte, și incapabili de a pronungi a oă singură silabă într’unu limbagiu care se fie înțelesu. Căpitanul, a cărui tipu nu mai oferea nimicu de pré originalu pentr’unu poporu meridional, își petrecea tote zilele de diminață pân’ în seră cu dresarea de procese-verbale, cu rediglarea de anchete și cu alergăturile pe la autoritățile maritime a portului.. Iankel, cu ferfenițosul seu antireu strînsu de trupu prin unu brâu de lână negru, ajunsese a fi spaima tuturor precupețelor, grație sărlătăniei lui și a monedelor șterse cu care târguia. Câtu pentru Rafail, ascunsu într’unu ungheru alu otelului de Frangia, nimeni nu-lu vedé și nu se scia de elu decătu unu lucru: aceea câ fugea de lume. Nu era clar de miratu dacă emoțiunea causată într’uă bună diminăță, la Funchal, prin sosirea a doue deci și duci de naufragiați, s’a calmatu asia de curéndu. Locuitorii Maderei, escelenți intre cei mai buni, forte ospitalieri, forte îndatoritori, dar totu-odată cam romanesci și mai alesu forte aplecați la ceea ce este estraordinaru și la galanterie, ca mai toți coloniștii Spanioli sau Portugesi, locuitorii Madern, Ilicu, nu găsise în naufragiații bagerovii ceea ce li plăcea se gaséscu la nisce naufragiați, adecă uă nenorocire interesantă, primejdii fabulóse, vă colare palidă, fege sbîrcite, într’unu cuventu, nisce eroi ă la Géricault. Corabia Selam se înecase pe uă mare liniștită și pe unu pre frumosu timpu ; echipagiul ei ajunsese la fermu în nisce ambarcațiuni forte bune și fâr’ a-și spârie măcar unu degetu... Toți acești omeni, afară de eanfail, se bucurau, deci de cea mai perfectă sănătate... Cum dar poesia aru fi pututu găsi se-și facă unu loc ușoru în mijlocul acestei adunături de circumstanțe prosaice și vulgare ?... Acesta era, într’adever, greu, și eată pentru ce naufragiul dagerovei a fostu asia de curendu pusu la uă parte în vechele facte diverse ale septemânei. • După uă lună, nu se mai vorbea despre acesta cum nu se mai vorbea despre tratatul de la Utrecht. Rafail se felicita de acesta uitare ,atâtu de răpede și atâtu de complectă Curiositatea celor ânteiu Iile îl obosise, și acésta pentru doue resene: celu d’ânteiu este cât rimele bolnave caută liniștea, obscuritatea, singurătatea și cu totu ce vine se le distragă de la scumpa lor suferință li este arătu; celu de alu duoile e, câ francu ca aurul, elu nu scia se mintă, și câ a vorbi despre acestu naufragiu, pentru care recunoscința îi impunea datoria se nu denunță pe autoru, îi era pe atâtu de penibilu pe câtu și de tristu. După șase septemâni de alergături și de demarșe de totu felial, Dorodi, grație simplicităței autorităților administrative, putu termina uă afacere care aru fi ocupatu doue ore pe unu scriitoru publicu, dacă l’aru fi însărcinații cineva, aceea adecă a redactărei procesului verbalu prin care se constată perderea dagerovei Salam, din nenorocire de marea. Mumitu de acestu actu, Dorod nu se mai gândea la altu ceva, decât la a se întorce în Europa cu cea dânteia ocasie. Din nenorocire, la Madera, ocasiunile nu suntu tocmai dese; ele erau încă mai rare în acea epocă, și a trebuitu a se ascepta una. Iankel, care se pusese în regimul precupeției și se găsea bine, ascepta cu destulă filosofie plecarea lui din Madera. Dorod înse, în dorința de a pune mai curând mâna pe avere, era mai puțin răbdătoru. Rafail, din partei, îndiferentu la tóte și obositu de tote, adormea în acea stare de toropela care succedeze, în inimă ca și ’n natură, după mari dureri și după mari furtuni. Elu nu mai trăia, se lăsa numai se trăiască și temperatura slabă a tropicilor, sporea încă acesta disposițiune pe care singură e adesa destulă de a o aduce. Lucrurile merseră astfel cu câteva luni. Dorohh își putu trimite omenii in patria lor cu uă corabie engleză care mergea la Bombay și care din întâmplare se oprise puțin la Madera , dar nici unu vasu pentru Europa nu se presează la Funchal. Intr’un sera, pe cându Rafail contra obiceiul seu stătea și lua acru cu totă lumea în grădinița otelului de Francia, că femeie jună, deuă frumseță strălucitore, trecu pe acolo, răzbinată de bragiul unui bătrânu cu capulu albu. — Pe sântul Paul strigă unul dintre visitatorii obicinuiți resturnându-se cavaleresce pe scaunul lui, e pocatu că Carmena-i așia de jalusă și că suntu tocmai amantul ei... Contesa Stuza aru fi că frumosă metresă!... — Baca, nu! ripostă unu ofițeriu de marină aprimindu-și pipa de la gigara vecinului seu. Don Miguel viseze deja cucerirea Italiei... — He! cavalieros, dac’ aru fi liberă... reluă acesta resucindu-și lunga sea mustață. — Aru fi cu a âtu mai reu, adăogi ofițerul zimbindu, căci n’aru sei cineva ce se facă cu libertatea ei. — Dragă Pacheco, esci jalusu de mine... — Atunci jalusia mea se mulțumesce cu pugin... — Laurii mei nu te lase se dormi. — Intr’adever dormu forte ușoru... — Esci unu reu glumețu, dar tote aceste nu impiedecă pe contesa Stuza de a fi încântătore... — Ai asta-i altă vorbă... Ți-o acordu. — Spune dreptu dacă la miezul nopței, cându faci de furie in corabia Patriota și cându bărbatul ei merge se o găsesca în patu.. nu-ți ai schimba bucurosu locul cu acela alu acestui bătrânu invalidu ? Ți-oiu spune totu ce vrei... Reul e însă că cu acésta nu folosescu nimicu. Adevărul este, observă unu alu treile, că acéstu jună străină e, flice-se, uă virtute... — Ași reluă don Miguel. Eu nu credu cele ce se țlicu... Ș’apoi, suntu óre virtuți pentru noi ?... — Asta nu-i de crețintu, domnule..., respinse atelierul francesu alu otelului de Francia X * * — Audiți, continui don Miguel, d. Marcelin însuși o spune că pentru noi nu suntu virtuți... — Apoi da, afară dară numai de nu se voru fi făcutu cumva de poruncelă, observă Marcelin. — Vroesciali ce adecă că femeile din Madera suntu în genere ușore ? — Și cum nu aru fi ele în genere de vreme ce suntu în parte ?...