Cuvântul Liber, ianuarie 2014 (Anul 26, nr. 1-21)

2014-01-23 / nr. 15

— — — — — — — — —­ — — — — — — — — — | Serviciul pentru Imigrări­­ al judeţului MUREŞ • I Comunicat de presă | Serviciul pentru Imigrări al judeţului MUREŞ a desfăşurat pe ■­­ parcursul anului 2013 o serie de activităţi, potrivit competenţelor. La sfârşitul anului 2013, în evidenţele Serviciului Imigrări Mureş se I­I aflau înregistraţi un număr de 2.095 cetăţeni din state terţe şi cetăţeni I­I ai statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European I­I şi Confederaţiei Elveţiene, proveniţi din 80 de ţări ale lumii. Cei mai mulţi cetăţeni străini aflaţi în judeţul Mureş provin din: Ungaria ■ ■ (418), Germania (235), Italia (230), Suedia (167), Republica Moldova ■ £ (144), Turcia (117) şi Olanda (100). în ceea ce priveşte admisia în România în anul 2013 au fost depuse l­a 39 de invitaţii, 28 în scop de vizită şi 11 în scop de afaceri, dintre care * • 21 au fost avizate pozitiv, iar 18 cereri au fost respinse.­Tot pe linia * I admisiei în România, au fost înregistrate şi aprobate 18 cereri pentru I I reîntregirea familiei. I Potrivit competenţelor, în anul 2013 au fost primite 14 cereri pentru I I eliberarea de autorizaţii de muncă lucrătorilor angajaţi în muncă sau l I detaşaţi, dintre care 8 au fost soluţionate favorabil, întrucât au fost­­ ■ îndeplinite condiţiile legale, iar 6 au fost soluţionate negativ. în perioada analizată au fost primite la ghişeul serviciului 670 de ■ ■ cereri prin care s-a solicitat prelungirea dreptului de şedere temporară­­ , sau pe termen lung, înregistrarea rezidenţei temporare sau aprobarea • J rezidenţei permanente în România, schimbare reşedinţă sau cereri de • • reîntregire a familiei, invitarea în România a unor cetăţeni din ţări cu • • potenţial migrator, obţinerea de autorizaţii de muncă pe teritoriul I I României etc., dintre care pentru state terţe un număr de 302 cereri, I I iar pe spaţiul UE şi SEE un număr de 368 cereri. I I Ca urmare, au fost emise 618 documente care atestă rezidenţa pe I I teritoriul României, din toate categoriile: permise de şedere temporară­­ ■ şi pe termen lung pe teritoriul României, certificate de înregistrare a ■ ■ rezidenţei şi cărţi de rezidenţă temporară şi permanentă pentru membrii ■ ■ de familie ai cetăţenilor români şi membrii de familie ai cetăţenilor \ J proveniţi din statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic ş­i European şi Confederaţiei Elveţiene, în ceea ce priveşte activitatea de prevenire şi combatere a şederii­­­I ilegale a străinilor pe teritoriul României, a muncii la negru, în anul I­I 2013, lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Mureş au depistat cu şedere | I ilegală un număr de 35 cetăţeni străini, dintre care 17 au fost puşi în­­ I legalitate prin prelungirea dreptului de şedere, iar 18 au fost | ■ îndepărtaţi de pe teritoriul României prin emiterea unor Decizii de ■ ■ Returnare. Persoanele în cauză au fost sancţionate contravenţional, ■ ■ fiind aplicate amenzi contravenţionale în sumă totală de 14.532,54 lei. ■ De asemenea, în evidenţele serviciului figurează un număr de 32 d­J străini faţă de care s-a început urmărirea penală pentru infracţiuni­l­e comise în special pe linie de circulatie și în domeniul economic. INFORMAȚII SUPLIMENTARE: Inspectoratul General pentru Imigrări este structura specializată, I I cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului I I Afacerilor Interne, la nivel de inspectorat general, care exercită | I atributele ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor | I României în domeniile migraţiei, azilului şi al integrării străinilor, precum I I şi a legislaţiei relevante în aceste domenii. ■ Activitatea Inspectoratului General pentru Imigrări constituie un ■ ■ serviciu public şi se desfăşoară în interesul persoanei şi al comunităţii, ■ J în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii. J Numerele de telefon ale Serviciului Imigrări Mureş la care cetăţenii J • pot apela pentru orice aspecte legate de regimul juridic al străinilor I­I sunt: 0265/20.23.63, 0265/20.23.61 şi fax: 0265/20.25.96. I Serviciul pentru Imigrări al judeţului Mureş I _ _ _ _ — — — — — _ _ _ — _ _ _ _ — _ _ _ _ | Un succes de răsunet au obţi­nut oamenii de ştiinţă americani de la Centrul pentru Hepatite Virale al Facultăţii de Medicină „Johns Hopkins" din Baltimore, citaţi de descopera­re, ei anun­ţând că hepatita C este la un pas de a fi învinsă, cu ajutorul unui nou cocktail din două medicamente. „Studiul nostru, bazat pe o com­binaţie de două antivirale admi­nistrate pe cale orală - daclatasvir şi sofosbuvir - produse de labo­ratoarele farmaceutice Bristol Myers Squibb, respectiv Gilead Sciences, a evidenţiat o rată de vindecare de 98% şi faptul că nu au existat efecte secundare impor­tante. Cercetarea deschide calea către tratamente sigure, bine tole­rate şi eficiente, pentru majoritatea cazurilor de hepatita C. Medica­mentele standard contra maladiei vor cunoaşte o îmbunătăţire consi­derabilă până anul viitor, ducând la progrese fără precedent în trata­mentul bolnavilor. Studiul a fost realizat pe 211 bărbaţi şi femei infectaţi cu una din principalele trei tulpini ale virusului vinovat de producerea acestei infecţii hepa­tice cronice, o boală ce poate duce la ciroză şi la cancer al ficatului, necesitând un transplant al acestui organ. Acest cocktail a fost eficient chiar şi la pacienţii dificil de tratat, pentru care tripla terapie conven­ţională (telaprevir sau boceprevir, alături de peginterferon şi ribavirin) ERADICATĂ a eşuat. Dintre cei 126 de partici­panţi infectaţi cu genotipul 1 al virusului hepatitei C, tulpina cea mai frecventă din Statele Unite, şi care nu au primit niciun tratament prealabil, 98% s-au vindecat. Tot 98% dintre cei 41 pacienţi care erau încă infectaţi după o triplă terapie convenţională nu mai prezentau nicio urmă a virusului în sânge, la trei luni după încheierea trata­mentului experimental. Rata de vindecare a fost similară la alţi 44 de participanţi la studiu, infectaţi cu genotipurile 2 şi 3 ale virusului, mai puţin comune în Statele Unite. Participanţii au primit zilnic o combinaţie de 60 miligrame de daclatasvir şi 400 miligrame de sofosbuvir, cu sau fără ribavirin, între trei şi şase luni", precizează cercetătorii. Dacă agenţia americană va aproba lansarea pe piaţă a medi­camentului daclatasvir şi a altor noi molecule eficiente contra hepatitei C, infecţiile săptămânale, atât de temute, cu peginterferon, vor deveni un fapt care ţine de trecut, mai adaugă specialiştii. în prezent, pe plan mondial, cel puţin 185 de milioane de persoane sunt infectate cu virusul hepatitei C, rata de deces printre acestea fiind 350.000 anual. (L.P.) HEPATITA C AR PUTEA FI — CUVÂNTUL JOI, 23 IANUARIE 2014 Contextul politic internaţional şi naţional din anii 1854-1859 şi înfăptuirea Unirii (II) începând cu luna octombrie, reprezentanţii puterilor garante au început dezbaterea cu dregătorii otomani a conţinutului firmamentului electoral, în baza căruia urmau să fie aleşi deputaţii în Divanurile ad-hoc. Discuţiile aveau să se încheie la 26 decembrie 1856/7 ianuarie 1857, când proiectul a întrunit consensul atât în privinţa delimitării noii frontiere din sudul Basarabiei dintre Rusia şi Moldova, cât şi retragerea trupelor de ocupaţie din Principate şi a flotei britanice din Marea Neagră. Poarta a acceptat ca şi clăcaşii să fie reprezentaţi în cele două adunări, iar vicepreşedintele şi secretarii să fie aleşi şi nu numiţi. Firmanul, aprobat de sultan la 14/26 ianuarie 1857, a fost comunicat într-un cadru solemn la Bucureşti şi Iaşi. Drepturile stipulate însă se bazau pe avere şi nu naştere, ceea ce lăsa să se întrezărească intenţia puterilor garante de a asigura celor două principate o organizare modernă. Dacă în vara anului 1857, în Ţara Românească, evenimentele evoluau către Unire, în Moldova, consulul austriac Gödel Lannoy, cu un grup separatist din jurul său şi sprijiniţi de caimacam, s-a trecut la falsificarea alegerilor şi astfel se împotriveau actului unional. Mişcarea unionistă însă a reuşit să se împotrivească samavolniciilor autorităţilor. Moldovenii au primit un sprijin puternic din partea unioniştilor munteni. De la Iaşi şi ţinuturile Moldovei, în mai multe rânduri au venit la Bucureşti delegaţii unioniste şi au protestat pe lângă Comisia de informare a puterilor, solicitând în acelaşi timp şi sprijin ţării surori. Din exterior, comisarii otoman şi austriac, uneori în cârdăşie cu Bulwer, care reprezenta Marea Britanie, îi susţineau pe separatişti, dar Franţa, Rusia, Piemontul şi Prusia şi-au menţinut ferm sprijinul faţă de unionişti. Alegerile s-au ţinut în cele din urmă în Moldova în 7/19 iulie, dar din cauza terorii, aşa cum raporta Victor Place la Paris, abţinerea a fost generală, dejucând astfel planurile separatiştilor. Ca urmare a notelor categorice ale celor patru puteri, Imperiul Otoman a trebuit să facă concesii semnificative, începând cu înlăturarea Marelui Vizir Reşid Paşa şi a ministrului de Externe Galib Paşa. Chiar şi aşa nemulţumiţi de ancheta în cazul alegerilor, la 24 iulie/ 5 august, reprezentanţii celor patru puteri au rupt legăturile cu Poarta, ajungându-se aproape în pragul unui nou război. Dar Marea Britanie ocupată cu răscoala împotriva sipailor în India, iar Napoleon al lll-lea devenit arbitru al continentului, nu aveau interesul implicării într-un conflict armat, şi ca atare au căutat calea diplomatică. Aşa s-a ajuns la o întâlnire ce a avut loc între împăratul francez şi regina Victoria la 28 iulie/8 august la Osborne,­ ei găsind o cale de compromis. Marea Britanie accepta anularea alegerilor şi accepta ca alături de Franţa să ceară acest lucru şi Imperiului Otoman, iar Franţa se mulţumea cu o unire administrativă, cu „instituţiuni organice similare" şi renunţa la ideea unui prinţ străin (a fost vorba de o­ renunţare temporară, deoarece în 1866 Franţa avea să susţină România în realizarea acestui obiectiv). Imperiul Otoman s-a văzut nevoit să anuleze alegerile falsificate şi chiar de a da dispoziţii caimacamului Vogoridi ca în perioada următoare să adopte o poziţie neutră. în urma ordinelor porţii, primite telegrafic la 12/24 august, caimacamul Moldovei a luat act de anularea alegerilor şi, peste 60 de zile, printr-un afiş, a anunţat noi alegeri, Vasile Ghica destituit, iar listele electorale revizuite. Noile alegeri în Moldova au avut loc începând din 29 august şi s-au derulat fără probleme, în Ţara Românească, cu probleme nesemnificative, alegerile s-au desfăşurat începând din 7/19 septembrie şi au avut aceleaşi rezultate ca în Moldova. Au fost aleşi foştii domni Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei, dar şi aproape toţi fruntaşii radicali: Dumitru şi Ion Brătianu, Nicolae şi Ştefan C. Golescu, Alexandru C. Golescu, iar pe lista noilor deputaţi figurau Christian Tell, Gheorghe Magheru, C. A. Rosetti etc. Adunările ad-hoc şi-au început activităţile la 22 septembrie/4 octombrie la Iaşi şi 30 septembrie/ 12 octombrie 1857 la Bucureşti. Puterile garante vegheau şi împiedicau orice tentativă de extindere a atribuţiilor stabilite de ele pentru Divanurile ad-hoc. La dorinţa de a se apăra drepturile de autonomie se adăuga şi cea de extensie - unitatea din Adunări, fiind exprimată categoric în faţa Europei. Comisia de informare a puterilor îşi încheia raportul în 26 martie/7 aprilie 1858 cu reflectarea poziţiilor comune, dar şi divergenţe ale propriilor membrii, observaţiile aduse de diverşii săi comisari, iar în partea a doua se arătau rezultatele constatărilor lor în diverse domenii. La 10/22 mai s-au deschis la Paris lucrările Conferinţei puterilor garante consacrate problemei româneşti. Ele se vor prelungi până la 7/19 august 1858. Contele Walewski a asumat preşedinţia reuniunii şi din nou în cea dintâi şedinţă a propus unirea celor două ţări ca soluţie. Deşi reprezentanţii puterilor „unioniste" şi-au dat acordul, Cowley - reprezentantul Marii Britanii - a propus o soluţie de compromis, punct de vedere acceptat în cele din urmă şi de Walewski: înţelegerea franco-engleză din 1857 îşi făcea efectul! Conferinţa a trecut la definitivarea înţelegerii după ce puterile „separatiste" s-au convins că primejdia pentru ele a realizării unificării trecuse. Baza de discuţie a reprezentat-o un document sinteză realizat de diplomaţii francezi. Greutăţile în realizarea unui consens au verificat din partea lui Hübner, repre­zentantul Austriei, secondat de reprezentantul Imperiului Otoman. Cel dintâi se împotrivea denumirii de „Principatele Unite", a constituirii Comisiei Centrale, a steagului etc. "* Puterile „separatiste" au acţionat mai cu seamă pentru menţinerea separaţiei puterii politico­­administrative în cele două Principate. Hotărârile Conferinţei de la Paris au adus doar o satisfacţie parţială în Principate. Cu toate acestea, mişcările naţionale au luat amploare, în Moldova era o atmosferă mai optimistă, ceea ce a făcut ca la 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859, când au fost deschise lucrările Adunării elective, poporul să-i salute pe deputaţi cu strigătele de „Trăiască Unirea!". Dr. FELICIAN SUCIU (va urma)

Next