Cuvîntul Nou, ianuarie 1990 (Anul 1, nr. 4-27)
1990-01-14 / nr. 13
VIII • Török adetuksi ,au trniţionarii ;osească. ai bate apii, ca ul timp. n păcabicetate. ala de re loca: a avut acute (arde pildă). : deranjaiutaţi miul dunait. Ascul- I centrala iului, cu itate erau n cablu Graţie aascultate ie posturi Aria Kevo: aparatinspectoraoasă din tem folosit de a fi în atenţia dumneavoastră! Noi depunem în contul „Libertatea ’89". De la Băţanii Mari ni se anunţă că lucrătorii Cooperativei meşteşugăreşti „Prestarea“ din localitate au depus în contul „Libertatea ’89“, suma de 25 de mii de lei. Convocare. Jurisconsulţii care îşi desfăşoară activitatea în judeţul Covasna sunt convocaţi luni, 15 ianuarie, ora 9, la sediul Tribunalului judeţean Covasna, în vederea constituirii lor într-in organism democratic. Concurs de şah. Comisia judeţeană de şah aduce la cunoştinţă asociaţiilor sportive cu secţii de profil, că tragerea la sorţi pentru concursul de şah pe echipe mixte are loc marţi, 16 ianuarie, la Clubul „Gheorghe Doja“. Repetiţii. Corul bărbătesc maghiar din Sfîntu Gheorghe îşi reia activitatea mîine. Primele repetiţii vor avea loc la Casa de cultură a municipiului Sfîntu Gheorghe. Expoziţie. Azi, la Casa de cultură a sindicatelor din Sfîntu Gheorghe se deschide expoziţia de pictură a artistului plastic amator Izsák Lajos. Programul filmelor care vor rula mine. Sfîntu Gheorghe : ARTA : O lume nebună, nebună, nebună — film american, două serii, orele 10, 16, 19; LUX: Păsările — film american, orele 10, 15,30, 17,30, 19,30; Tîrgu Secuiesc : 8 MAI: întoarcerea acasă — film american, orele 10, 16, 18, 20; Covasna: VICTORIA : Caz cu caz nu se potrivește — film sovietic, orele 10, 17, 19. ţii modeste, ma grijă judeţului -aici porbaza. Ce rare, deimp, mai tampon să vînăm, animalele lţindu-se, ilor agriji în ultiui aveam lalte amarnivori ? este vormport, cite. Dato- i nu pulaşi ritm sau înde hra-le neînită parte, ini mai , fiindcă la hrana Precizări de la Direcţia circulaţie Inspectoratul General al Poliţiei — Direcţia circulaţie — informează că, pe lîngă aplicarea prevederilor Decretului privind amnistierea şi graţierea unor pedepse, au fost luate şi o serie de hotărîri, care anulează măsurile injuste adoptate de fosta miliţie în domeniul circulaţiei. Astfel, nu vor mai fi dictate ca sancţiuni, testările psihologice şi cele privind cunoaşterea regulilor de circulaţie şi se vor anula măsurile date deja în această direcţie. De asemenea, în susţinerea examenului de conducere se elimină proba conducerii pe timp de noapte, considerată neconcludentă şi o „pierdere de timp“. Totodată, s-a luat măsura de a se renunţa la interzicerea transportului cu maşina personală a altor cetăţeni sau a unor produse, măsură ce îngrădea libertatea personală a individului. In sfîrşit, este admisă folosirea instalaţiilor de gaz, cu condiţia ca acestea să fie autorizate şi nu improvizate. Rubrică realizată de Nicolae STOIAN • NOTE • ȘTIRI • INFORMAȚII Prin „labrintul"1 I.C.S.M.I. (l) Am continuat raidul în magazinul „Şugaş“ la un raion care desface mărfuri de sezon: încălţăminte pentru bărbaţi şi copii. Am stat de vorbă cu Deák Maria, şefa raionului. — Ce mărfuri aţi mai primit ? — Ce este expus. Din 27 decembrie n-am mai primit nimic. — In spatele tejghelei, în depozit nimic ? — Vă rog să vă uitați. Am verificat. In depozitul din spatele raionului, marfă în devălmășie, pe rafturi, pe jos: cizme din piele, defecte, amestecate cu pantofi de vară, cu adidași etc. Tot acolo, o garderobă improvizată pe o șipcă deasupra biroului de lucru, o ladă cu sticle goale, cizme uzate etc. Mai degrabă o gheretă de bidon vil. Alte vînzătoare tăifăsuiau în spate, după ce întîrziaserâ la program ... — Pantofii acesta din import pentru copii ? — I-am cumpărat pentru copiii mei de la depozit din Brașov, vă pot arăta chitanţa. — Şi sculurile acestea „tip mohair" ? — De la colege, cînd s-au vîndut zilele trecute, sînt ale mele. Verificînd documentele mărfurilor primite în raion a reieşit că, în data de 27 decembrie 1989, s-a recepţionat încălţăminte din import în valoare totală de 258.390 lei. „S-a vîndut tot importul“, ne spuse şefa raionului. Verificăm borderourile de vînzări (mărfurile de nmiport şi cele indigene sînt evidenţiate împreună) pentru perioada 27 decembrie 1989 ■ 1 9 ianuarie 1990. în prima zi a intervalului şi a primirii mărfii s-au făcut vînzări în valoare de 222.381 lei. In următoarele opt zile (două zile fiind închis) vînzările au fost de 195.170 lei în total, exclusiv ultima zi în care acestea au fost de 5.183 lei. Cu toată sezonalitatea mărfii şi sfîrşitul anului „de plan“, „inflaţia“ acestei desfaceri e evidentă. Mai departe: „Marfa primită înainte de masă s-a vîndut aproape roata, numai în raion, pînă la ora 15:00. Au mai rămas cîteva perechi nr. 45 și 46“, a continuat șefa. „îmbulzeala n-a pricinuit daune ?“. „Nu“, vine prompt răspunsul. Am făcut și o confruntare între suma reprezentînd, conform avizului de expediţie, valoarea încălţămintei din import intrată în data de 27 decembrie, declarată de Deák Maria după actele rămase în raion, şi cea evidenţiată contabil. Apărea o diferenţă de 10.080 lei (pantofi bărbaţi import), scăpată, probabil, din greşeală... Comentariile ar fi de prisos. Există o lipsă obiectivă a fondului de marfă şi nu ne raliem acuzelor fostului regim, care aruncase toată vina pe comerț. Acest fapt nu scuză însă un alt fond al problemei: distribuirea neechilibrată și inechitabilă a unor mărfuri! Dăm citire opiniei unui gazetar care, în publicaţia de profil („Curierul comercial“, anul I, nr. 1 din 26 decembrie 1989) arată printre altele: „Şi, de ce să n-o spunem, acum stăm la coadă cu plăcere (!?), pentru că situaţia, indiscutabil, va intra în normal în cel mai scurt timp posibil“. Să sperăm. Pînă atunci... Doru MOLDOVAN Doină Din Satmar până’n Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul ! îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se’ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă. Nici e vara vara lui, Şi-i străin în ţara lui. De la Turnu’n Dorohoi Curg duşmanii în puhoi .Şi s’aşează pe la noi; Şi cum vin cu drum de fier,. Toate cîntecele pier; Zboară păsările toate De neagra străinătate Numai umbra spinului La uşa creştinului, îşi dezbracă ţara sînul, Codrul — frate cu Românul — De secure se tot pleacă Şi izvoarele îi seacă — Sărac în ţară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mânca iar inima câinii, Mânca-iar casa pustia, Şi neamul nemernicia ! Ştefane Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Archimandritului Toată grija Schitului Lasă grija Sfinţilor In seama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă Doar s’a îndura Dumnezeu, Ca să-ţi mântui neamul tău ! Tu te’nalţă din mormînt, Să te-aud din corn sunând Şi Moldova adunând. De-i suna din corn odată, Ai s’aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Iţi vin codri’n ajutori, De-i suna a treia oară, Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară — îndrăgi-i-ar ciorile Şi spînzurătorile ! Eminescu este însăşi fiinţa noastră, tot ce are ea mai curat Şi mai bun. A venit la vremea zăpezilor, cînd ningeau luceferi, acum un secol şi patru decenii. Ca un cald sărut intre cer şi pămînt. E mult ? E puţin? Ştiu doar că îl avem dintotdeauna în sufletul nostru, că nu trece zi şi nu trece noapte in care, firesc cum respirăm, să nu-i rostim numele ca pe ceva sfint, sigur al tuturora şi sigur al fiecăruia dintre noi. De el ne leagă tot ce sîntem, tot ce avem mai minunat ca oameni ai acestui tărîm mioritic — şi nu numai ai lui —, „unul şi ramul“, şi „codrul de argint“, şi buciume, şi feţi- frumoşi, şi răcoarea izvorului, şi dealul pe care ne risipim în stele, şi cercul de dor în chip de floare albastră. LUCEAFĂRUL Poezia sa, pasăre în zbor nemuritor, este nu o „fulguraţie uluitoare, unică şi neaşteptată pe cerul poeziei româneşti“, ci o chintesenţă istorică, de tradiţie popular-naţională şi de cultură, concentrată într-o personalitate genială, cu o gîndire socială şi filozofică profundă şi cu o sensibilitate de acuităţi superioare. Eminescu este Universul. Luceafărul va străluci etern pe bolta spirituală a umanităţii, consfinţind perenitatea operei sale, integrarea ei in patrimoniul culturii şi civilizaţiei universale. Ca un fulger neîntrerupt, a durat o punte astrală pe care păşeşte omul spaţiului mioritic, cu tot ce are el mai de preţ in suflet şi cuget. Odată cu el ne-am dăruit ceea ce basmele noastre doar visau: tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte. In fiecare an, la miez de Gerar, floare albastră se adaugă cununa Luceafărului, de-a pururi. Semn de recunoştinţă celui care a dat aur şi granit poeziei româneşti. Ioan NEGULICI PAG. 2—3 Actualitatea lui Eminescu De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s’a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate Din Hotin şi pîn’ la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin ; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Şi streinul de tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte Sus la munte, jos pe vale Şi-au făcut duşmanii care Marile personalităţi au intrat în conştiinţa umanităţii prin extraordinara lor capacitate de a asimila, a sintetiza şi a evalua valorile fundamentale ale trecutului, prin posibilităţile de a înţelege, a promova şi crea în contemporaneitate valori durabile, de a înrâuri şi direcţiona dezvoltarea viitoare a respectivelor valori. Poporul român n-a dus niciodată lipsă de personalităţi care s-au impus pe plan naţional şi, prin dimensiunea geniului lor, au devenit nume cunoscute şi apreciate pe toate meridianele. Dacă ar fi să mă opresc la cîteva nume din impresionanta galerie a iluştrilor noştri înaintaşi aş pomeni pe Eminescu, Creangă şi Caragiale — nume de referinţă în cultura română de pretutindeni şi dintotdeauna. Eminescu, Creangă şi Caragiale sînt contemporanii noştri nu numai pentru că îi simţim în suflet şi-i ducem cu noi — tezaur sfînt — în marea trecere, ci şi pentru că valorile create de ei au fost şi sînt perene. Aşadar, nemurirea lor se explică şi se exprimă prin actualitatea lor. Nu-i de mirare că în ultimele decenii am avut un Eminescu şi-un Creangă cenzuraţi, şi-un Caragiale interzis. Erau de prea mare actualitate, iar zeii de cîrpă nu admiteau una ca asta ... Pe Eminescu lumea l-a recepţionat mai mult ca poet şi, deocamdată, mai puţin ca prozator, deşi proza lui este tot atît de grandioasă şi vizionară ca şi poezia lui. Dar mai puţin i se cunoaşte (tot... deocamdată) activitatea de gazetar, în special la ziarul „Timpul“. Este incontestabil că, prin universalele preocupări Eminescu nu este un zeu pogorît din tainica lump a aştrilor, zămislit din marmoră albă. Este amintirea noastră din copilărie, frumuseţea albastrului de Voroneţ, dragostea noastră de a visa, apa mării tălăzuită la ţărmurile inimii, pe care poetul le-a avut, prin întreaga sa operă, Eminescu rămîne cea mai complexă personalitate a neamului nostru. Nimic nu a scăpat observaţiei şi judecăţii sale. Activitatea ziaristică viza cotidianul, dar, pe lîngă discutarea şi analiza problemelor generale, Eminescu se implica energic şi competent în dezbaterile la ordinea zilei. Opiniile sale de profunzime inserate în publicaţia amintită merită să fie menţionate, deoarece ele sunt de o acută actualitate. „Un popor, ca şi un copac şi ca oricare altă fiinţă organică, nu poate înainta decît din sine însuşi, decit dezvoltîndu-şi treptat aptitudinile şi puterile sale înăscute“. „Cine va urmări bine firul istoriei va observa că toate reformele şi revoluţiile numite politice au o origine socială...., au cauze economice“. „Materia vieţii de stat e munca, scopul muncii, bunul trai, averea — deci acestea sunt esenţiale“. „O economie înţeleaptă şi o administraţie onestă pot ajuta la înălţarea claselor muncitoare şi la ocrotirea lor“. „Calităţile morale ale unui popor atîrnă de starea sa economică. Blîndeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţumit, c-a avut ce-i trebuia". Deci condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. Ceea ce afirma Eminescu atunci este ceea ce se susţine acum de către toate mijloacele mass-media, este punctul de vedere al conducerii actuale. Eminescu trăieşte în actualitate, în actualitatea românească. Profesor Stelian RADUCANU