Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1890-02-25 / nr. 21
4 merit, cu cari, chiar de-ar avea a suferi o cădere artistică, le rămâne cel puţin cinstea de a-ş fi incercat puterea in ceva mai de seamă decât... Peticarul din Paris. Aflăm că d-şoara Alexandrina Carp, fiica d-lui Căpitan Carp, s’a logodit cu d-nul N. Teohari, absolvent al facultăţei de ştiinţe. ERA NOUĂ VARIETĂŢI Caragiale Amicul nostru Caragiale are detractorii sei naturali. Şi lucrul este foarte simplu. Cine se simte rădicat prin talentul seu peste mijlocie, sufere, cu greu inferioritatea altora, se crede chiar un drept şi dator de a-şi păstra locul şi de a pune pe ceilalţi la locul lor. Sunt rari oameni distinşi cari se pot cumpăta ca să nu provoace asemenea rivalităţi. Mai adesea nu sunt in stare să-şi facă siluinţa cugetului lor şi atunci este natural să se infiinţeze in contra lor solidaritatea ostilă a celor mulţi. Fruntaşii junimiştilor au avut mai ales parte de această consecinţă naturală a talentului lor. Cine a fost mai duşmănit de căt d-l Maiorescu ? Dar şi cine a lovit mai fără indurare nu toate nulităţile care se furişase in templul artei şi a ştiinţei fără titluri reale, ci numai sub pretextul patriotic al românismului ? Era natural să dobândească adversitatea tuturor Christu- Negoeştilor după vremuri, care să-i fabricheze cel puţin legenda cosmopolitismului. Şi nu cumva se vor apuca politicianii pe care’i despreţueşte D-l Carp să-i recunoască meritele VE din contra natural, ca o bucată de vreme să’l trateze de smintit şi grandoman, ca până acum doi ani ; dar pe urmă, după ce prevederile sale cele mai multe incep a se realisa, să’l denunţe cel puţin de un ambiţios vulgar şi de duşman al libertăţilor noastre. De voi urma să scriu in versuri, teamă mie ca nu cumva oamenii din ziua de astăzi să mi'nceap'a lăudă, zicea nefericitul Eminescu, cel tot atăt de despreţuit de mulţime pănă aproape de boala sa finală, pe căt este astăzi de slăvit. Tot astfel are şi Caragiale păcătui de a măsura pe toţi cu propria sa măsură, şi vai de acei cărora lipsindu-le mult, se fac că nu inţeleg. Ei nu's primiţi nici macar să se apropie de densul. Iaşi Este deci natural ca toţi aceştia să fie gata a-l servi la orice ocazie, precum l-au servit tinerăndu-i piesa: „De ale Carnavalului“ şi susţinând campania nedreaptă in contra Directoratului seu la Teatru Naţional. * După o pausă de cătva timp Caragiale a reapărut iarăşi la limanul artei. De această dată insă o dramă a bătut la poarta vieţei, şi „Napasta“ a fost scrisă. Soluţiunea tragică a piesei resultă dintr-o ţesătură de fire subţiri de ale inimei pe care artistul le a condus cu mult simţ estetic. Dar tocmai pentru aceasta o aseminea operă de analiză profundă nu putea să fie de la inceput representată pe scenă in bune condiţiuni. Publicul care nu cunoştea piesa n’a putut fi pătruns pănă la inimă de efectul ei dramatic, şi prin urmare detractorii lui Caragiale au găsit din nou ocazie să servească. Am văzut atunci coloanele mai multor ziare din capitală inundate de psichologie anonimă. „Napasta“ n’o fi avut succes, dar autorul ei a avut cea mai mare satisfacţie ce o putea dori. Pe deasupra tuturor aprecierilor banale şi uşurele, şi a tuturor răutăţilor care au fost descărcate peste „Napasta“ concepţiunea artistului s’a intălnit cu cugetul unui alt spirit ales. Distinsul tener Neculai Iorga ’şi a deschis cariera de publicist cu un studiu asupra „Năpastei“, in care dovedeşte că „adâncimea psichologică se caracterisază piesa lui Caragiale, o pune intre cele mai bune dintre operele noastre dramatice ”. Este interesant de a cunoaşte cum lămureşte d-1 Iorga concepţiunea desfăşurată de Caragiale in opera sa dramatică. Există, zice d-1 Iorga,— o psichologie a ţăranului adânc deosebită de acea a burghesului ori de a artistului. In viaţa ţăranului sentimentele n’au caracterul amestecat şi tulbure al patimelor noastre, in care dominanta e inăbuşită aproape de grămada armonicelor: ideile puţine şi slabe nu le pot sta in cale şi sunt puţin in stare să le devieze din calea lor. Pragomir iubeşte pe Anca cu o dragoste nebună, care, departe de a avea caracterul iubirei supte din versurile poeţilor, pe care o simţim şi o visăm noi, are pe acel brutal şi esclusiv al trebuinţei, al poftei dobitoceşti, care cuprinde pe flămănd inaintea mesei pline cu bucate gustoase: ca s o ştie a lui, el omoară pe Dumitru şi ar omoră o lume intreagă, neavănd altă groază decât acea a pedepsei. Hotâră-Tipografia Naţionala, strada V. AI«Mandririle se iau deodată, nici o cântărire indelungată de motive, nici o luptă lăuntrică, in care, in cămpul inclus al minţii, oştiri de gânduri să se ciocnească, din creierii înfierbântaţi de patimi, ideia acţiunei să scapere. Anca a văzut pe ocnaş, ea ştie, că Pragomir (pe care, ce’i dreptul, nu putea să’l ia, cum spune d. Caragiali, numai pentru a’l păstra pedepsei pe ucigătorul şi nu bietul nebun scăpat din ocnă,—fără nici o pregătire, ea apucă in mâni toporul ca să’i crape capul. Bărbatul său, treaz insă, e in uşă şi singur faptul, că vede faţa lui muncită de mustrarea de cuget, opreşte efectuarea unui act de voinţă, care se deosebeşte puţin de instantaneitatea reflexului. Ion se omoară apoi.—Anca stă la fereastră şi deodată, hotărâtor şi fără cumpăneală, intorcăndu-se spre ucigaş, ea îi spune: „Tu ai ucis pe Ioni. Planul cel nou i s’a inchegat cu o iuţeală de trăsnet in minte şi ideia odată născută, nu’i iese o clipală din crer, pănă ce insuşi Dragomir, supus acestei curioase suggestii, ajunge şi crede, că da, el a ucis pe Ion. Il MM. I O■ R A F I E A eşit de sub tipart septămăna aceasta un volum, conţinând Proză şi Versuri de M. Eminescu, tipărit in Tipografia Goldner, din localitate. Volumul este editat de Dl. V. G. Morţun, şi profitul din vânzare, după scoaterea cheltuelelor tiparului, va fi afectat la fondul pentru facerea unui bust a lui Eminescu. Volumul conţine, ca proză: Făt Frumos din Lacrimă, Sermarul Dionis şi Influenţa austriacă, dar ca versuri mai multe poezii cu care a inceput poetul, luate din revista Familia (din Oradea- Mare, Transilvania), cum şi alte poezii reslmţite, din timpii din urmă, plus o scrisoare autografă a lui Eminescu.— Preţul volumului e : ediţia de lux (cu o fotografie), 10 lei, ediţia pe hârtie velină 5 lei, şi ediţia pe hărtie ordinară 3 lei. Ne reservăm a vorbi intr'un alt număr de chipul in care editorul a colecţionat şi publicat aceste scrieri ale lui Eminescu. A N U N C 1U R 1. Odomnişoara TI posedând cunoştinti variate,doreşte să intre ca institutoare sau damă de companie intr'o familie. A se adresa la Administraţia„Erei Noue“ O P 11 DL aproape nouă, este de vânzare DU I L cu un preţ moderat. Doritorii se pot adresa la Administraţia acestei foi. FRAŢII GOLDENBERG Magasinele Feririo. Str de Sus No 118—Yis-a-vis de C»l>inet. Instalaţiune de Sonerii electrice şi telefoane noi, precum şi orice reparaţii. Asemenea montăm pompe sugătoare şi apăsătoare, cu acţiune indoită, pentru fântâni de orice adâncime. Pluguri universale şi toate reservele necesare pentru maşini agricole. 11.