Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)

1895-01-01 / nr. 274

r- a- ^ te.CuTJl HWNESCU" ___________I IU E R A NO C A râ a partidului care se zicea eşti din popor şi lucrând pentru popor, pre­cum se vede­a cam scăzut. Şi in ju­rul acestui şef, rivalisând in supunere, se văd gravitând o sumă de candi­daţi la ministere. Obiceiul este că fie­care minister să aibă 2 — 3 moldoveni. In viitorul Guvern liberal are să fie mare gră­­mâdeală de moldoveni. Iată personalul cunoscut şi prea cunoscut oraşului nostru care are să strelucească in întrunirea ce ni se anunţă. Iaşenii vor sta liniştiţi la toate a­­cestea. Vom vedea acuma dacă opo­­siţiunea va fi in stare să ne dovea­­dească, cum zice un jurnal local, că nu este încă degenerată. Scoala D-lu­i ('(irj/. Sub acest titlu Jurnalul ieșan publică un articol iscălit de simpaticul radical, 1)1 Al. Bădărău, cu care luptăm impreuna in politica locală Ne place să discutăm cu Dl Bădărău, căci deşi ne este adversar de principii, ne judecă cu oare­care nepărtinire, cel puţin atîta cit se poate cere unui ad­versar de bună credinţă. Apoi apreciem foarte mult şi nota sa originală şi acel talent al seu de analisă, cunoscut in ba­rou, cu ajutorul cărora D-sa se pricepe se lege impreună cîte odată lucruri mici pentru a scoate judecăţi mari. Cu toate acestea Dl Bădărău in ju­decata ce si face despre junimism a re­m­as in multe puncte alăturea cu reali­tatea. Lucrul este esplicabil. D-sa, om de teorie, ne-a studiat şi a crezut că a găsit formula junimismului intr’o singură teză. Cum se intămplă tot-deauna insă, formulele prea strimte riscă să jignească realitatea faptelor. Acestea sunt totdeauna mai complexe decit, ca să le poţi cu­prinde intr’o singură teză. Dl Bădărău recunoscînd că a avut altă dată impreună cu Dl Panu­ altă idee des­pre Dl Carp, promite se ne esplice schim­barea sa de opiniuni cu altă ocazie, şi deocamdată recunoaşte D-lui Carp supe­rioritatea politică de a fi creat o şcoală a sa. Şcoala D-lui Carp, pretinde Dl Bădă­ran, este o şcoală localizată. Dl Carp a importat la noi socialismul de catedră şi­­ a localizat făcîndu-şi aderenţi, nu prin teorie, ci prin spiritul regelor sale croite după aceeaşi idee fundamentală, aceea bismarkiană, din care şeful nostru ar fi făcut crezul seu politic. De almintrelea nici o legătură intre caracterul acestei tendinţă şi numele po­litic ce i s-a dat. Junimismul este un nume intămplător potrivit pentru o parte din persoanele grupului si derivat de la ju­nimea literară, şi care nu se raportă de fel la ideile care se atribue acestui par­tid. Cind junimiştii sau numit constitu­ţionali, denumirea n’a fost earăşi semni­ficativă. Sunt prea multe vederi neexacte in a­­cest studiu al junimismului pentru ca să le putem releva pe toate. De­o­camdată ţinem să-i dovedim D-lui Bădărău pentru ce termenul de junimism, luat in inţeles istoric se raportează la ideile scoalei D-lui Carp, şi nu la per­soane. Este, D-le Bădărău o strînsă legătură în­tre junimismul literar şi junimismul politic. Cel din urmă nu ar fi fost cu putinţă dacă junimismul literar nu i-ar fi pre­parat terenul. Dl Bădărău a trebuit să ştie ce­ a in­­semnat acel focar intelectual ce s’a nu­mit Junimea din Iaşi. Ştie D-sa că a existat odinioarea o republică literară la Iaşi, a căreia sin­gură lege era critica severă dar dreap­tă in toate ramurile de cultură intelec­tuală, că din sinul acestei republice a pornit luptă cea mai inverşunată in con­tra regimului trăsei banale, in contra formărilor literari şi ştiinţifici. Junimism literar a insemnat deci in primul loc spiritul critic condus de iu­birea pentru adevăr, mai presus de orce alte consideraţii luptă in contra nulităţi­lor drapate de orce ornamente fie chiar patriotice sau naţionale. Curentul junimist s’a semnalat insă şi in sens positiv prin talente şi creaţiuni condusă de aceiaşi manieră severă, încu­rajate şi animate de acelaş spirit. Fără îndoială că junimea n’a creat nici talentul lui Eminescu, şi nici origi­nalitatea lui Caragiale sau Creangă. Dar tot atît de sigur este că aceşti luceferi ai literaturei romîne nu ar fi ajuns să strălucească atit de viu dacă nu era fo­carul la a căruia căldură sau incălzit cele intăi scîntei şi s’a aprins lumina lor. Gustul estetic sever din junimea le-a dat maniera şi recunoaşterea talentelor lor, le-a deşteptat stimulul ce’i a ani­mat să producă, tot astfel nu poate nim­ene pretinde că judimea a creat capacitatea politică a D-lui Carp, nici chiar că l’a condus la formularea programului seu, dar sigur este că in sensul in care este legătura ve­­derată intre Eminescu, Caragiale, Crean­gă și junimismul literar, in acelaş sens capacitatea politică a D-lui Carp a pro­fitat de suportul intelectual şi moral pe care i l a pregătit junimea literară. Intre cel ce a creat programul si intre amicii din junimea literară era o comu­nitate de idei generale, de încredere re­ciprocă şi mai presus de toate acelaş cult pentru adevărul intrinsec studiat după sursa vie a realităţei şi mărturisit cu francheţă. Cu aceste caractere destinctive Juni­mismul literar a produs in politică o şcoală deosebită al cărui cel mai auto­mat representant este fără îndoială acel ce a incoronat opera cu un program concret. Şi şcoala nouă ce o represintă astfel 1­1 Carp a apărut in viaţa politică cu ideea fundamentală că grupările politice treime să se facă pe baza programelor concrete, şi nu pe întovărăşiri personale şi de interese. De aci îşi poate esplica Dl. Bădărău, o sumă de note caracteristice a­le ju­nimiştilor, pentru care n’are nici o des­­legare din socialismul de stat, nici din democratismul cesarian a lui Bismark. Ştie Dl. Bădărău, de cite ori a retu­sat Dl. Carp portofoliele şi puterea, cind n’a avut putinţă să şi asigure realisarea programului, cum s’a lepadat altă dată de putere şi nu s’a apropiat de ea decit numai in aceiaşi măsură. Mai ştie Dl. Bădărău, că potrivit cre­dinţei noastre junimiste nu punem nici un preţ pe intovărăşitele interesate, nu căutăm aderenţi interesanţi, ci apreciem numai pe acei al cărora suflet se des­­c­hide credinţelor noastre. Ştie in fine Dl. Bădărău că crezul nostru junimist este causa pentru care apreciem cartelurile electorale cu oameni uniţi prin idei, mai mult decit orce alte alianţe combinate pe interese. In fine dacă gruparea junimistă a a­­doptat la 1881 denumirea de partid con­stituțional se insală Dl. Bădărău dacă crede că această denumire nu era semni­ficativă.

Next