Lupta de clasă, iulie-decembrie 1965 (Anul 45, nr. 7-12)
1965-12-01 / nr. 12
Menţiuni de istoriografie literară şansa de a se face cunoscut de la o zi la alta, de a ridica în lume capul şi de a se simţi într-adevăr om de litere. După mai puţin de un deceniu de atentă priveghere a beletristicii noastre, Perpessicius şi-a împărţit imensa facultate de devoţiune, închinată scrisului, între fenomenul literar la zi şi sondarea oceanului fără fund al manuscriselor eminesciene, în vederea unei noi ediţii , de această dată integrală, iniţiată de profesorul Alexandru Rosetti, căruia i se datoresc, printre altele, şi cele dintîi ediţii ştiinţifice caragialiene. Este ceea ce aş numi momentul crucial din cariera criticului, poet şi filolog, dacă nu cumva noţiunea este inclusă în aceea de umanist. Au trecut 30 de ani de la această hotărîre, care nu a implicat numai fixarea aproape cotidiană pe acelaşi scaun al secţiei de manuscrise a Bibliotecii Academiei, dar şi mînuirea atentă a lupei pentru descifrarea primului jet al poeziei eminesciene, aproape criptic, din punctul de vedere al graficii. După cum chimistul împătimit riscă să-şi ardă degetele, aşa şi cercetătorul la lupă al improvizaţiilor şi apoi al neîncetatelor transcrieri şi elaborări manuscrise este expus să-şi piardă privirea la flăcările jucăuşe, de intensităţi maxime, ale poetului Luceafărului şi al unui propriu univers de incandescenţe, constituite în sistem cosmic. Dacă, dînd înainte de Eliberare, trei mari volume in-octave, cu textul antumelor în toate variantele lor, inclusiv studiul monografic al fiecărei poezii, într-o încântătoare prezentare, iar după, alte trei, cu postumele, eroicul editor nu şi-a uzat luminile ochilor pînă la extincţie, el a trebuit să-şi tripleze însă puterea lentilelor ca să-şi ducă la bun sfârşit misiunea editorului ştiinţific, devorat de pasiunea exactităţii filologice. Solicitat de bogata eflorescenţă literară din anii puterii populare, criticul şi-a consacrat parte din timp şi literaturii de actualitate socialistă. Mărturie a unei nestinse curiozităţi intelectuale şi a pasiunii pentru noul în viaţă şi în literatură stau cele trei masive volume cu titlul : Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (1948—1956), Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, 1957—1960 şi Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor (II) 1958— 1962, apărute în anii 1957—1961 şi 1964, la Editura pentru literatură. în cele aproape 1 500 de pagini întîlnim receptivitatea „lectorului" la noul destin creat de cultura socialistă clasicilor reconsideraţi, aşadar la ediţiile lor ştiinţifice şi la monografiile închinate aceloraşi, apoi la noile perspective ale creaţiei populare anonime şi, în sfîrşit, la literatura din ultimii 15 ani, inspirată de schimbările sociale de structură din patrie. Pe aceste trei planuri se eşafodează deci noua operă critică a lui Perpessicius, rămas acelaşi atent prospector al noului, ca atunci cînd, proaspăt demobilizat după întîiuil război mondial, cu mîna dreaptă pierdută pe front, şi-a adaptat miraculos stînga jocurilor de arabesc ale peniţei, într-o grafie tot atît de personală şi de fermecătoare ca şi arabescurile sale stilistice. Astfel, criticul fenomenului literar socialist, chiar dacă n-a mai fost disponibil să trieze, ca în trecut, peste 100 de cărţi şi plachete anual, din mormanele noilor apariţii, şi-a făcut o datorie de onoare să „menţioneze" la ordinea de zi pe ţară cele mai expresive mesaje, semnate de Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Radu Boureanu, Eusebiu Camilar, Victor Eftimiu, Gala Galaction, B. Iordan, Eugen Jebeleanu, Barbu Lăzăreanu, I. Peltz, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Tudor Vianu ş.a., iar dintre cei noi, în aceeaşi ordine alfabetică : Ion Bănuţă, Eugen Barbu, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Remus Luca, Aurel Mihale, Titus Popovici, Aurel Rău, Victor Tulbure etc. Scriitori vechi, de toate dimensiunile, au locul de onoare începînd cu Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, George Baronzi, Dimitrie Cantemir, Ion Luca Caragiale, Samuil Micu Klein, George Coşbuc, Mihail Eminescu, Ion Ghica, Dinicu şi Iordache Golescu, Anton Pann, Ştefan Petică, Alecu Russo, Alexandru Vlahuţă, Iosif Vulcan ş.a. Iordache Golescu în special este pus la contribuţie cu bogata lui arhivă folclorică, din ale cărei mulţime de proverbe a folosit şi Iuliu Zanne în marea sa colecţie. Nu mi-aş putea propune un studiu exhaustiv asupra celor trei volume de „noi menţiuni critice". Mă refer la cel din urmă numai. Din capul locului trebuie 101