Lupta de clasă, iulie-decembrie 1965 (Anul 45, nr. 7-12)

1965-12-01 / nr. 12

Menţiuni de istoriografie literară şansa de a se face cunoscut de la o zi la alta, de a ridica în lume capul şi de a se simţi într-adevăr om de litere. După mai puţin de un deceniu de atentă priveghere a beletristicii noastre, Perpessicius şi-a împărţit imensa facultate de devoţiune, închinată scrisului, între fenomenul literar la zi şi sondarea ocea­nului fără fund al manuscriselor emines­ciene, în vederea unei noi ediţii , de a­­ceastă dată integrală, iniţiată de profeso­rul Alexandru Rosetti, căruia i se dato­­resc, printre altele, şi cele dintîi ediţii ştiinţifice caragialiene. Este ceea ce aş numi momentul crucial din cariera criti­cului, poet şi filolog, dacă nu cumva no­ţiunea este inclusă în aceea de umanist. Au trecut 30 de ani de la această hotă­­rîre, care nu a implicat numai fixarea aproape cotidiană pe acelaşi scaun al secţiei de manuscrise a Bibliotecii Aca­demiei, dar şi mînuirea atentă a lupei pentru descifrarea primului jet al poeziei eminesciene, aproape criptic, din punctul de vedere al graficii. După cum chimis­tul împătimit riscă să-şi ardă degetele, aşa şi cercetătorul la lupă al improviza­ţiilor şi apoi al neîncetatelor transcrieri şi elaborări manuscrise este expus să-şi piardă privirea la flăcările­ jucăuşe, de intensităţi maxime, ale poetului Luceafă­rului şi al unui propriu univers de in­candescenţe, constituite în sistem cosmic. Dacă, dînd înainte de Eliberare, trei mari volume in-octave, cu textul antumelor în toate variantele lor, inclusiv studiul mo­nografic al fiecărei poezii, într-o încântă­toare prezentare, iar după, alte trei, cu postumele, eroicul editor nu şi-a uzat lu­minile ochilor pînă la extincţie, el a tre­buit să-şi tripleze însă puterea lentilelor ca să-şi ducă la bun sfârşit misiunea edi­torului ştiinţific, devorat de pasiunea exactităţii filologice. Solicitat de bogata eflorescenţă literară din anii puterii populare, criticul şi-a consacrat parte din timp şi literaturii de actualitate socialistă. Mărturie a unei nestinse curiozităţi in­telectuale şi a pasiunii pentru noul în viaţă şi în literatură stau cele trei ma­sive volume cu titlul : Menţiuni de isto­riografie literară şi folclor (1948—1956), Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, 1957—1960 şi Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor (II) 1958— 1962, apărute în anii 1957—1961 şi 1964, la Editura pentru literatură. în cele a­­proape 1 500 de pagini întîlnim recepti­vitatea „lectorului" la noul destin creat de cultura socialistă clasicilor reconside­raţi, aşadar la ediţiile lor ştiinţifice şi la monografiile închinate aceloraşi, apoi la noile perspective ale creaţiei populare anonime şi, în sfîrşit, la literatura din ul­timii 15 ani, inspirată de schimbările sociale de structură din patrie. Pe aces­te trei planuri se eşafodează deci noua operă critică a lui Perpessicius, rămas acelaşi atent prospector al noului, ca atunci cînd, proaspăt demobilizat după întîiuil război mondial, cu mîna dreaptă pierdută pe front, şi-a adaptat miraculos stînga jocurilor de arabesc ale peniţei, într-o grafie tot atît de personală şi de fermecătoare ca şi arabescurile sale stilistice. Astfel, criticul fenomenului li­terar socialist, chiar dacă n-a mai fost disponibil să trieze, ca în trecut, peste 100 de cărţi şi plachete anual, din mor­manele noilor apariţii, şi-a făcut o datorie de onoare să „menţioneze" la ordinea de zi pe ţară cele mai expresive mesaje, semnate de Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Radu Bourea­­nu, Eusebiu Camilar, Victor Eftimiu, Gala Galaction, B. Iordan, Eugen Jebe­­leanu, Barbu Lăzăreanu, I. Peltz, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Tudor Vianu ş.a., iar dintre cei noi, în aceeaşi ordine al­fabetică : Ion Bănuţă, Eugen Barbu, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Remus Luca, Aurel Mihale, Titus Popovici, Au­rel Rău, Victor Tulbure etc. Scriitori vechi, de toate dimensiunile, au locul de onoare începînd cu Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, George Baronzi, Dimitrie Cantemir, Ion Luca Caragiale, Samuil Micu Klein, George Coşbuc, Mihail Eminescu, Ion Ghica, Dinicu şi Iordache Golescu, Anton Pann, Ştefan Petică, Alecu Russo, Alexandru Vlahuţă, Iosif Vulcan ş.a. Iordache Golescu în special este pus la contribuţie cu bogata lui arhivă folclorică, din ale cărei mul­ţime de proverbe a folosit şi Iuliu Zanne în marea sa colecţie. Nu mi-aş putea propune un studiu ex­haustiv asupra celor trei volume de „noi menţiuni critice". Mă refer la cel din urmă numai. Din capul locului trebuie 101

Next