Evenimentul Zilei, noiembrie 2013 (Anul 22, nr. 6945-6970)
2013-11-27 / nr. 6967
Silviu Sergiu Opinii 27.11. EDITORIALUL EVZ Criticii “ Evenimentului zilei“ au obosit. Parcă nu mai sunt creativi ca odinioară. Poate n-au fost niciodată. Nu știu. Nu i-am urmărit niciodată cu atenție. Observ însă că, de ceva vreme, trag cu gloanțe oarbe. Recent, plecarea șefului Secției sport a „Evenimentului zilei“, din motive pur „tehnice“, a fost transformată într-un grav atentat la adresa libertății de expresie și un act de servilism față de... Victor Ponta și PSD. „Șoc! Șoc! Șoc! N-o să-ți vină să crezi ce a făcut EVZ! Te va durea mintea cînd vei citi! O să rămâi prost după ce vei afla! “ Cunoașteți stilul. Senzaționalism gol de conținut, dar și o dovadă că nu toți românii se pricep la fotbal și politică. Summit-ul de afaceri româno-chinez a fost un bun prilej pentru cibiți de a-și face încă o dată numărul. Majoritatea dintre ei nu cumpără „Evenimentul zilei“, nu-l citesc de fel, dar nu ratează nicio ocazie să pretindă că știu ce se întâmplă cu ziarul, doar pentru a ne împroșca cu noroi. Mai trist este că unii sunt foști ziariști ai EVZ. Unii au publicat chiar recent. Și ei acuză „Evenimentul zilei“ că a avut o abordare triumfalistă în prezentarea Summit-ului. Obișnuiți ca EVZ să fie foarte contondent cu premierul Victor Ponta și guvernul său, au rămas, probabil, perplecși când au constatat că ziarul nu a tratat acest EVZ și chinezăriile de presă eveniment într-o notă critică; în opinia lor, o astfel de atitudine este o dovadă de triumfalism, în condițiile în care, în ultimele două zile, summitul nu a fost subiect principal în ziar, iar titlurile au fost: „China, investitorul de miliarde de dolari, vine în România“ și „Ponta și premierul chinez și-au luat angajamente economice“. Unde este triumfalismul? Unde a scris „Evenimentul zilei“ că, odată cu venirea chinezilor, va curge lapte și miere pe străzi? din miliardele vin în România, domnilor, ci doar investitorul. „Angajamente“ înseamnă certitudini? Poate ar trebui să verificăm DEX-ul. Ce altă dovadă mai bună că, în aceste zile, s-a fabulat masiv pe această temă decît editorialul lui Ion Cristoiu de astăzi, în care tonul este critic și rezervat față de posibilitatea de a fi invadați de banii Beijingului? Lucrurile astea au contat prea puțin. Important pentru chibiți a fost doar că ziarul nostru a publicat, pe prima pagină, steagul Chinei lipit de Bulina roșie. „Iată dovada! !!“ au strigat în cor. Atenția pentru aceste detalii trădează o mentalitate comunistoidă, când responsabilii cu cenzura erau vigilenți ca nu cumva augusta persoană a Tovarășului Nicolae Ceaușescu să nu fie umbrită de vreo virgulă prost pusă. Chiar dacă n-au lucrat în presa comunistă, e posibil ca foștii noștri colegi să fi rămas marcați de vremurile în care în EVZ se strecurau multe fonfleuri, cum îi place domnului Ion Cristoiu să numească informațiile inventate. Cîte o găină cu pui vii. Ar trebui să depășească acest moment. Nu de alta, dar, anul trecut, BBC a publicat o știre similară: găina cu pui vii există cu adevărat. Mă întreb ce ar fi făcut foștii noștri colegi dacă ar fi fost și astăzi în conducerea EVZ. Ar fi prezentat un summit, în care s-au făcut promisiuni de investiții importante, drept un eșec răsunător al Guvernului, în condițiile în care majoritatea știrilor despre investitori străini marchează plecarea acestora din România ? E firesc ca unii să încerce să câștige notorietate burzuluindu-se la „Evenimentul zilei“, chiar și atunci când nu e cazul. Prefer să cred că este doar atît. Aș fi dezamăgit să constat că au intrat în hora detractorilor pentru a-și salva propria piele, într-o vreme în care actuala putere dă tot mai multe semne că vrea închiderea „Evenimentului zilei“ și a altor publicații critice. PĂREREA LUI TERENTE tft1 DICTATURA CULTURII Unii se intreaba cum a fost adevăratul Eminescu. Prin 1997, revista “Dilema“ a dedicat lui Mihai Eminescu un număr întreg. A l’époque, s-a stîrnit zarvă mare. Pentru prima dată miticul poet național era discutat în termenii zilei, poate cu nuanțe de iconoclasm decent, dar în deplin respect. Ei bine, străjerii spiritului național, vigilenții de serviciu ai României cu pieptul umflat, iubitorii de patrie din convocatorul protocronismului ceaușist, n-au putut suporta. Au decretat teza majestatea culturală și au pornit la executarea unor sentințe dure împotriva celor care semnaseră texte în acea “Dilema“. Succesul nebun al revistei (luni de zile mai tîrziu, numărul cu pricina circula printre studenții de la Litere fotocopiat!), recunosc, s-a datorat și valului de indignare pe care l-a produs printre “patrioți“. Eiamintesc că unul dintre textele socotite infamante era semnat de Mircea Cărtărescu, deja consacrat drept vîrful de lance al optzecismului. Autorul articolului nu făcuse decît să Cum era adevăratul Eminescu preia una dintre cele mai vii descrieri ale lui Eminescu, scrisă de Mite Kremnitz: “mai mult scund decît înalt, mai mult voinic decît svelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu înfățișarea prea matură pentru cei 26 de ani ai săi, prea cărnos la față, nebărbierit, cu dinți mari, galbeni, murdar pe haine și îmbrăcat fără nici o îngrijire... eram atît de decepționată încît mă durea deosebirea dintre adevăratul Eminescu și cel care trăise în închipuirea mea...“ Mite Kremnitz (1852 - 1916), a venit în România în 1875, după ce cunoscuse destul de bine mediul intelectual și politic românesc - doctorul Kremnitz, soțul Mitei, era cumnatul lui Titu Maiorescu. La invitația lui Maiorescu, de altfel, Kremnitzii se stabilesc la București. El, devine medic al familiei regale. Ea, se apropie de Regina Elisabeta, devine doamna ei de companie și scrie, împreună cu Regina, cîteva romane. Mite Kremnitz a scris amintirile ei Eminescu,inclusiv această relatare a primei impresii, în 1893, la insistențele lui Tzigara-Samurcaș. între Mite Kremnitz și Eminescu, spune ea, nu a fost nimic. Doar cîteva scene memorabile. De pildă, scena în care Eminescu a sărutat-o pentru prima dată, grăbit, potențîndu-și îndrăzneala cu citirea faimosului Cînt din Infernul lui Dante în care Paolo Malatesta o sărută pe Francesca de Rimini, este epocală! Textul întreg al Mitei, alături de multe altele, se găsește într-un volum impozant, dar fermecător, recent apărut la Humanitas, sub direcția lui Cătălin Cioabă: “Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani.“ Cătălin Cioabă a pornit la alcătuirea acestui volum sub spiritul unui curs al lui Petru Creția (1927 - 1997) despre felul în care Eminescu a fost editat în cultura noastră - de la Maiorescu la Perpessicius -, pe care l- a audi de Sever Voinescu at la Universitate, la începutul anilor 90. Cele spuse atunci de profesorul Creția au luat forma unei cărți postume: “Testamentul unui eminescolog“ (Humanitas, 2000). Aici, Petru Creția își exprimă convingerea că trebuie făcut portretul lui Eminescu din ansamblul mărturiilor de primă mină, ale celor care l-au cunoscut direct. Astfel, volumul editat de Cătălin Cioabă adună alături de textele bine știute despre Eminescu scrise de Caragiale, Slavici, Creangă sau Maiorescu și multe altele, purtînd semnături care nu mai spun nimic astăzi, dar care mărturisesc pe Eminescu “la prima mînă“. Rezultă un portret amplu și nuanțat. Dacă cineva se aștepta ca adunarea acestui gen de mărturii să-l demitizeze pe Eminescu, a greșit. Am sorbit pagină cu pagină cartea și, la final, în inima mea, Eminescu a rămas tot Eminescu. Doar că, acum, știu mai multe despre el, în ceea ce privește pe adevăratul Eminescu, rău, chiar nu vă dați seama cît de copilărească e întrebarea “cum era adevăratul Eminescu?“