Evenimentul Zilei, decembrie 2018 (Anul 27, nr. 8381-8397)

2018-12-04 / nr. 8382

14 Actualitate Interviu Evenimentul zilei, marți, 4 decembrie 2018 Muzeul Satului nu este în stare să reconstruiască gospodăriile basarabene distruse de sovietici Roland Cătălin Pena catalin.pena@evz.ro Sorin Andreiana sorin.andreiana@evz.ro­ ­ 1 Domnule Liviu Petrina, înțeleg că aveți mari amără­ciuni cu privire la abando­narea continuă a Basarabi­ei din partea guvernanților noștri. Să le luăm pe rând. Să începem cu reconstrui­rea caselor basarabene la Muzeul Național al Satului din București. Liviu Petrinai La Muzeul Na­țional al Satului,,Dimitrie Gus­­­ti“ din București au fost când­va case din Basarabia, iar acum Asociația Casa Gratis Pro Deo acționează pentru re­construirea lor. Au fost trei case și câteva mori de apă Acum patru ani, în pri­măvară, exact la 30 apri­lie 2014, am mers la cele­brul Muzeu al Satului din nordul Bucureștiului să văd o casa din Basarabia, preconizam deschiderea unei librării dedicate căr­ților/ revistelor ce apar în Basa­rabia și Bucovina și mă gândeam să construiesc o casă tipic basa­rabeană, care să adăpostească li­brăria. M-am adresat unui custode ce se plimba prin muzeu; era chiar director-adjunct. Mi-a spus că nu mai sunt casele basarabe­ne, nici morile din Basarabia. Au fost demolate prin 1948, arun­cate la groapa­ comună. M-am cutremurat și mi-am spus: Așadar, precum au fost aruncați în închisoare, apoi la Groapa­ Comună, Bărbații Neamului Românesc, un Iuliu Maniu, un Pan Halippa, Brăti­­enii, Elita Română ce a refăcut Unirea la 1918, tot așa și Case­le și Morile Basarabe, toate au fost arestate / demolate / arun­cate la Groapa­ Comună, în Si­beria întinsă peste întreaga Ro­­­mânie ocupată de țariștii­ so­vietici! Casele și morile din Basarabia au fost­ demolate la ordinul unui ofițer sovietic originar din ținutul dintre Prut și Nis­tru, care, plimbându-se prin Muzeul Sa­tului, s-a enervat foarte tare că regimul I comunist de la București nu ^si­­ e pure isconu i tioinanici----------------­ - Extraordinar! Nu aț încă­put de cas­ele noastre? Ce ați făcut aflând asta? -în primul rând am simțit o vi­novăție împovărătoare, o tris­tețe dureroasă. Mi-am repro­șat că nu am știut despre acea sălbatică demolare, că, la un sfert de secol de la Evenimen­tele din 1989 și la o jumăta­te de secol de la „Declarația­­de­ Independență față de Uni­unea Sovietică“, proclamată, cum a fost, încă de regimul co­munist al lui Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej, în 1964, Casele Ba­sarabe și Morile-de-Apă­­ de- Vânt de Dincolo-de-Prut nu au fost încă re­ primite pe pla­iurile Muzeului Național al Sa­­tului Povară, tristețe, durere Asociația Casa Gratis Pro Deo (GPD) apără, între altele, prin Statut, tradițiile, obiceiurile, în­semnele și tot ceea ce constituie componente ale identi­tății naționale a Româ­nilor, precum și al mi­norităților ce viețu­iesc în România. Apără clădirile de patrimoniu care reprezintă valori perene pentru comu­nitate, precum și mo­numentele naturale sau făcute de om. Am scris imediat, în ace­eași zi, conducerii Muzeului, o scrisoare strașnică prin care ru­găm să fie readuse, în Sanctuarul din Capitala României, Casele și Morile Basarabe, fără întârziere. Iată Scrisoarea din 30 Aprilie 2014: „Din datele pe care le avem -in­clusiv din frumosul Album ce l­­au­ dedicat Muzeului Național al Satului- am înțeles că în cadrul Muzeului, între cele 346 de mo­numente (2009) nu este nici unul din Basarabia! Am înțeles că, până la ocupa­ția sovieto-comunistă, existau trei case din Basarabia (din ju­dețele Lăpușna, Orhei și Cetatea Albă), iar mai înainte erau și opt mori de vânt și de apă din aceas­­­tă Provincie a României Desigur, este trist să constatăm că, după un sfert de secol de la căderea comunismului (după o jumătate de secol de la „Decla­rația de Independență față de URSS“ din 1964), nu s-a restitu­it Muzeului Satului comoara Ba­sarabeană. Vă rugăm­­ respectuos, dar stă­ruitor- să faceți fără întârzie­re demersurile necesare pentru a rezolva această gravă, inaccep­tabilă situație. Vă sugerăm să recurgeți la un Proiect bazat pe fonduri europe­ne, dacă Bugetul Țării nu poa­te oferi imediat sumele necesare pentru aducerea și reconstrui­rea caselor Basarabe. Dacă ilustrul Dimitrie Gusti a construit Muzeul Satului în două luni (29 de gospodării), credem că și urmașii săi de astăzi ar pu­­­tea rezolva problema (2-3 gospodării) în două săptă­mâni...“. Am alertat totodată și Instituți­ile Statului, Ministerul Culturii, în seară acelei zile am deplâns situația la postul de televiziune Nașuî, cerând celor responsabili o rapidă soluționare. 1] Promisiunea din 2014 Cum au evoluat lucrurile? După câteva luni, prin 18 August 2014, am primit un răspuns datat... 17 Iunie 2014 ! Un răspuns de la managerul Mu­zeului, doamna conf. univ. dr. Paulina Popoiu Un răspuns pozitiv? Un răspuns birocratic, nițel infatuat. Eram asigurați că „Muzeul Național al Satului a avut deja în vedere reprezen­tarea arhitecturii Românilor din afara granițelor (Bucovina, Basarabia, Banat) și considerăm că un loc deosebit tre­buie să îl aibă reprezentarea Basarabiei în expoziția permanentă.“ Ea nu se mai spunea: „Mai mult, chiar din anul 2011 (trecuseră peste 20 de ani de la căderea comunismului) s-a realizat o cerceta­re de teren în cadrul proiectului de cer­cetare multianual al Muzeului - Reper­toriul arhitecturii vernaculare, în regi­unea Orhei. Cercetarea a avut în vede­re aprofundarea cunoștințelor [asupra] arhitecturii în piatră, specifice Basara­biei, în vederea repertorierii și viitoa­rei reprezentări în Muzeu (prin trans­fer sau reconstrucție). în acest sens, s-a luat contact și cu specialiști de la mu­zee din Chișinău, care și-au oferit spri­jinul de specialitate în cadrul unui ase­menea proiect.11 Deși se mai arătam Răspunsul Conduce­rii Muzeului că Zona Basarabă a Muzeu­lui a fost cândva acaparată de Primăria București și se așteaptă eliberarea ei, am avut inițial speranța că s-au pornit lu­crurile în direcția bună. Eram anunțați că Muzeul va demara „un nou Proiect de investiție ce va viza re­facerea / reprezentarea în Muzeu a unor asemenea obiective reprezentative, pe care le considerăm de mare importanță etc. etc.” Din păcate, au trecut peste patru ani și suntem în același punct al neputinței!­­ V-ați descurajat? Ce ați mai între­prins ș­ Nu, nu m-am descurajat, dimpotrivă m-am străduit să identific soluții cât mai rapide de rezolvare. Am revenit cu insis­tențe mereu la Muzeul din București, la Ministerul Culturii. Am cerut sprijin de la „Ambasada R. Moldova la București“ Am vorbit la Televiziune etc. Muzeul parcă a amuțit, nu știe ce să spu­nă, dar nu face nimic și timpul trece. In aprilie 2017, am avut ocazia să-i în­tâlnesc la un spectacol oficial, stând în loje apropiate, pe cei doi miniștri ai Culturii, de la București și din Pro­vincia Basarabă. Le-am prezentat, în­­tr-o scurtă convorbire, problema ș­­i-am prevenit că le voi trimite detalii în scris. Așa am făcut chiar a doua zi; am­bii demnitari - doamna Monica Babuc și domnul Ionuț Vulpescu - mi-au con­firmat în scris primirea scrisorilor mele Ambele ministere s-au arătat dispuse să sprijine acțiunea. Vorbind despre această problemă cu fie­ iertatul Alexandru Moșanu, vred­nicul Președinte al Parlamentului Uni­onist, dânsul s-a oferit să o încurajeze pe doamna Babuc: „Mi-a fost studen­tă, lăsați că vorbesc eu cu dânsa, o să re­zolve fără­ întârziere“. Deși grav bolnav, marele Bărbat-de-Stat octogenar gă­sea energie să mai contribuie cu ceva la vindecarea rănilor rămase după ocupa­ția străină

Next