Evenimentul, aprilie-iunie 1897 (Anul 5, nr. 1209-1277)
1897-05-01 / nr. 1231
ANUL al V-lea No. 1231 UN HUIHAR 10 BANI Lei 24- 126-36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ABONAMENTE inainte pe un an . . . „ pe 6 luni . . . . . n pe 3 lun ... „ rn străinătate, un an „ K © dLa.oda la, Tipografia Evenmentul VLI 8TRADA ȘTEFAN CEL MARE No 38 la,el Director Politic G. A. SGORTESCU joi Mihai 1897 Anunciuri Inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II * » . . . 2— Pe » III > M . . —50 Pe » IV * » « . —25 Un număr 10 bani A.dLna.m A»tradat LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTULUI" STRADA ȘTEFAN CEL MARE La Catul liu. a e.ec.fierea mi ipepesvi Sumariu Datorie și patriotism Incapacitatea Consiliului Comunal Intre junimiști și conservatori Un „Anarhist ~Datorie si patriotism” Liniștea și pacea nu pot răsări decât in urma unei disperări; sunt indivizi sunt popoare deprinse in umilință și sclavie, pentru ei greu se va ivi soargele libertatei. Cei ce poartă lanțul și’a trăi mai vor Merită să ’1 poarte spre rușinea lor. Dar sunt și indivizi și popoare pentru care libertatea sta in cumpăna cu viața, aceste sunt sufletele alese și entusiaste, națiunele mari, și dacă cretanii astăzi impovorați sub lanțurile jugului apăsător, se ridică* să -și scuture obezile, prin aceasta arata lumei intregi că națiunea greacă ce a fost, este și va fi și dacă lumea credea că bătrâna* Elada cu fata sfâșiată și scăldată in lacrimi, cu parul displetit in disperare, plânge pe ruinele glorioase ale fiilor sei, odată zeii omenirei, acum vede cit de amar s’a inșalat. Căci din ruinele artei ințelepciunei și a patriotismului a odrăslit tot din enthusiasm și dragoste de neatărnare, ce a crescut * ca și fenixul din cenușa sa. Astăzi curajul neîntrecut ce’l arată grecii, pentru drepturile lor incalcate e ca și neintrecuta îndrăzneală a păsărelelor, ce -și apără cu desnădejde puii inpotriva oricărui dușman, cinste Greciei și avutului fiilor sei. Multora li se părea că națiunea elină a făcut o greșală de a se încleșta in luptă cu turcul, dar nu, aceasta era datoria lor sfântă. Care poate fi mama cea care văzîndu’și copilul schingiuit de hoți și ucigași se poată sta nepăsătoare? A fost intăi de datoria puterilor, ca pe cale pacinică să indice neînțelegerile, spre mulțumirea tuturor, de una vreme insă ce ele n’au vrut, e ele datoria națiunii eline să le apere până la cea din urmă picătură de sânge pentru drepturile fiilor sei, și da se ar fi ca puterile ca un singur foc mistuitor, "să se năpustească asupra vitejilor greci, curajul și pornirea lor să nu se clatine, cu ei vor fi toate inimile entusiaste din lumea intreagă, și tot tineretul cu avântu’i măreț și nebiruit. Lumea incepuse a crede că acest popor serac a cărui fii vesleți s’au rătăcit prin lume, nu le’au mai rămas decit un singur ideal, banul; —astăzi insă cînd văd cum case mari, se intrec a trimite milioanele, economisite ban cu ban și adunate cu sudori de singe pentru sîngele ce-și varsă frații lor pe cîmpul de răsboiu. Azi, se dovedește pană la evidență, că poporul grecesc este acelaș popor erou, lumea semiază cum de grecii au indrăsnit să se măsoare cu colosul barbar intreit aice , mai mult de oit oriunde, se vede curajul poporului pentru datoria sfintă, și acest curaj și entusiasm poate singur să’i facă biruitori. Mintea și curajul in răsboae, e trăsnetul ce fulgeră* și ucide, e o scîntec de foc ce ’n căteva* ceasuri poate prefice in cenușă, cea mai uriașă clădire.—Napoleon Bonaparte cu fulgerătoarele cuvinte : „soldați din înălțimea acestor piramide patruzeci de seculi ce privesc“, i-a făcut pe francezi se săvârșească minuni, și istoria nici unui popor dîn lume nu are atîtea pilde de curaj, de entusiasm și patriotism ca poporul elin, cu Miltiade, Leonidas, Temistocle și ceilalți atîția străluciți eroi. In acest popor erou, in ’fiecare popt de soldat este tot atîta bărbăție și putere ca și intr’o sută de dușmani. Cînd vedem că părinți bogați trimit in răsboiu pentru apararea patne’i pe singurul fiu ce au, acesta e un popor mare și mărirea sa e scrisă cu slove de aur in cartea veacurilor.—Pe turc ce-i mai ține, e sălbătăciunea fanatismului religios, ei sunt pe drojdii, o lampă care se stinge.—Cine scie, poate aceasta e cea din urmă a sa licărire, de aceia cu atîtă furie și disperare, a căzut asupra poporului grecesc amenințind a’l strivi. Acum e minuntul,* grecii sunt in foc, in primejdie, și e de datorie sfintă a tuturor fiilor sei* din toate părțile lumei, se alerge să dea tot sprijinul acestei iubite și slăvite mame odată regina lumei și care astăzi despletită, cu fața scăldată de lacrimi, plină de singe și cea rnită după fii sei ce luptă vitejesce, dîn răsputeri inpotriva hoților sălbateci ce vor s’o omoare. Mama vă roagă cu lacrimi, fii ajutați’o! — Lumea salută cu admirațiune strălucitul entusiasm a tineritului ce a redesceptat timpul lui Lord Byron, și din care ar putea răsări soarele libertăței, infrățirei și dreptăței. Elena D. O. Sevastos. IN LOC DE SILUETE SINUCIDERILE Sinuciderele nu mai sunt azi niște cazuri izolate Numărul lor s’a înmulțit așa de tare, și se înmulțește mereu, nicit aproape nu trece o zi fără ca să nu cetim in ziare o știre de acest fel. Ele au devenit o condițiune de a muri, o boală care prinde să ia caracterul unei adevărate epidemii. Să fie sărăcia cauza acestui soiu de moarte ? Desigur că in primul loc tot sărăcia dă cel mai mare număr de victime. Căutați in știrile diverse ale ziarelor franceze și veți vedea cîți lucrători fără lucru, cîte fete insercinate și mai apoi abandonate își găsesc ultima alinare in valurile Senei ! In Paris incercările de acest fel au devenit așa de numeroase, încât poliția a fost silită să ia chiar măsuri. Niște plutași se susțin aproape din această tristă meseria : de a pescui pe bărbații sau femeile cari se aruncă in Sena. In caz dacă reușesc să scoată corpul cu viață incă, plutașii capătă un premiu. Dar in Tamiza câte sute de sărăci nu s’au azvîrlit ! De multe ori mamele cind nu mai au cu ce să’și hrănească copiii, îi iau cu ele de mînă, îi leagă cu un tulpanaș ochii și se asvîrl cu toții in apa care’i primește, sărută și se dă aceea ce au căutat : moarte ! Intr’un ordin imediat după sărăcie, vine amorul care dă și el un insemnat contigent de sinucideri. Dar acesta nu este un amor dulce ca al lui Romeo și Julietei, cari nu aveau altă vină decit că se iubeau pe când părinții lor se urau de moarte. Fără acest motiv, Romeo și Julieta, se puteau uni in voie bună. Azi insă condiția socială este un motiv puternic pentru ca să separe pe doi tineri cari se iubesc. Unde puneți apoi căsătoriele de convenție ale clasei de sus ? Unde puneți apoi corupția, surmenajul? etc. ...E bolnav amorul care face astfel de victime, și nu femeea trebuie acuzată ; de vină e organizația socială. PAL: nepoiptat p&fi mpm construiți mm Etalarea lui Iandachi.—Starea Orașului. Bisericile in Iași.—Amănunte Pe fiecare zi dovezile incapacități consiliului nostru comunal, in care analfabetul Manolache își etalează coarnele și in care alți onorabili fac faceri mănoase și invasata, de diferite apomana dracului, diurne peste diurne, se înmulțesc intr'una. Consiliul acesta comunal de o adevărată pacoste pe capul nenorocitului nostru oraș. Toate nevoile cele mai urgente ale populațiunii sunt lăsate in părăsire, căci întreaga activitate a consiliului comunal se mărginește la chestiile de cea mai mică însemnătate. Că n'avem apă suficientă in oraș, că măhălălile zac in întuneric și in murTl dării, că o mulțime de străzi stau nepavate, toate acestea în lucruri vechi, cunoscute și răscunoscute. Voim să ne ocupăm astazi de alte nevoi urgente ale Iașului —de care consiliul nu se îngrijești. * * ❖ Abia zilele acestea s’a început zidirea din nou a bisericei Sf. Necolai, pronumită de pe șosea, de la Socola, dărâmată in primăvara anului acestuia, din cauză că nu mai putea servi pentru oficiarea serviciului divin. Dar știți cât timp a trebuit onorabilului nostru consiliu comunal pentru aceasta ? Nici mai mult nici mai puțin decât dai ani da zile ! Și in tot acest timp biserica a fost închisă, și numeroasa populație lipsită de cele sfinte căci altă biserică prin apropiere nu se. Acuma abia, după numeroase și repetite cereri și insistențe ale epitropiei bisericei și ale poporenilor, Consiliul s'a învrednicit să acorde suma de 30 mii de lei și să pornească lucrările. * * * Dar dacă aice s'au început cel puțin lucrările, există o altă biserică, chiar in centrul orașului, care de mai bine de doi ani așteaptă indurarea consiliului comunal—și consiliul nici nu gîndește. Se vorba de biserica Sf. Necolai cel sare. In zadar s’a scris prin ziare, in zadar epitropia respectivă a făcut o mulțime de adrese la Primărie, in zadar o sumă de poporeni, loviți in interesele lor religioase, au căutat să facă să se îndrepte odată răul. Consiliul nu se mișcă. De doi ani stă biserica închisă, și doi ani epitropia trimete necontenite de adrese Primăriei cerind repararea bisericei. Așa nu mai departe in anul acesta in cursul lunelor Mart și April, au fost trimise de Epitropie 2 adrese, una la 9 Mart alta la 18 April, in acest scop. Și doară biserica dispune deja de un fond de vre-o șapte mii de lei din economii, incit comuna ar trebui să complecteze, numai suma—și consiliul tot nu se 'ndură!... In acest timp biserica se deteriorează din ce in ce mai mult fiind deja pornită spre stricare—comuna pierde, poporenii pierd—și nu ar fi de mirare ca intr'o zi biserica să se dărîme de la sine. Dar se vede că aceasta așteaptă Consiliul comunal, in inalta sa chibzuință. ^ Jsc # Mai sunt și alte clădiri ale orașului care sufăr, tot din aceiași pricină — și ne-am face cu timpul, datoria să vorbim și despre acelea, ca să vadă odată bine cetățenii ce fel de administrație comunală au, și să știe cum să-și chibzuiască, la o viitoare alegere voturile lor. Rep._ De pildă faca așa : Dl Nastasă Stolojan despre ce are a face scripca cu latifundile și monumentul lui Brăteanu cu epurii? Dl Paladi, pentru că e mai voluminos, să vorbească despre greutatea unui monument bolnav de diabet. In fine, slavă d-lui, s’ar găsi conferențiari destui și vorba e că ocultiștii ar scăpa de belea și de monument. La lucru __________ Zup, dintre cocotele Atenei, a făcut-o un om — s’o bage de samă d-nii corespondenți — care a fost îmboldit de sentimentul obștesc al unui întreg popor, care recunoscător iu, a sfaramat porțile temniței, unde sa aruncat clemența Regală alarmată de „atentatul anarhistului Cipriani“... Puck. Domnișoarei Maria M. Popovici Iași Tinăra blîndă, cuminte frumoasă Rouă cerească floarea de Maiu, Bună iubită și mult sficioasă Dragoste dulce, podoabă crai. Haina ta-i albă și scumpă aleasă Vă! de mireasă și streveziu Porți și pe frunte flori de mireasă, Aur, peteală, dar ești in seciu Preutu-i mire, și tată și frate Flori cu peteală la piept ei nu port Jalea cumplită a maru-i strebate Plîng după tine odorul lor mort, Lumea frumoasă azi nu-ți mai e dragă Cântec de nuntă, ți -i marșul funebru, Plîng toți nuntașii, și lumea intreagă Mama-ți strivită, imbracată-i in negru. Elena Heirat Sevastos. Buletinul Resboiului Corespondență telegrafică specială a „Evenimentului“. ȘTIRILE NOPTE1 o o P&aiernia aia notificat oficial guvsra&alaai graces © pentru a inf@B*%r*nig*ea ioa* spre a pune capăt războiului. Guvernul grecesc a consimțit să-și retragă trupele și sa consimtă la autonomia Gretei.* * * Armatele slușmane se pregătesc pentru atacul de la Domokos. ___________________________Lara. CRONICA “STATUA LUI BRATEANU ' Sărmanii țigani.. Dacă nu le-ar fi tunat odată să-și facă biserică de caș, ei ar avea-o și azi. Dar dancii, flămânzi cum îs ei, ba rupe azi o bucățică—d’o gustare că nu altă, ba mâni altă’bucățică, și așa biserica s’a dus parcă n’a mai’fost...’ Așa au fost și ocultiștii. Au strîns, au strîns și au adunat o sumă mare, mare, așa de mare că de ani de zile o numără și nu’i mai poate da de cap. Ei dacă ar fi strîns mai puțin, poate azi monumentul lui Brăteanu ar fi gata... Cu toate acestea admițînd chiar că banii nu mai sunt, deși sunt... in distanțe, totuși mai escapare, să se adune de- a doua oară ! Ce ziceți de ideea mea ? Genială, nu că să mă laud; apoi ași mai propune ca diferiți membri ai ocultei să țină conferinți cu plată in același scop. Intre jurnisti conservatori „Voința Națională“ și-a suspendat pentru moment viata „Șahului Persiei“ pentru a se ocupa exclusiv cu cele ce se petrec in familia conservatoare. Negreșit că organului ocultist i se poate aplica zicătoare „vede pasul in ochiul altuia și nu vede bărna din ochiul seu“, totuși nu e mai puțin adevărat că numeroasele incidente petrecute merită o deosebită atențiune. * 31< * De necontestat că la Botoșani junimiștii au luptat in contra conservatorilor *și d. P. P. Carp a consimțit a-și provoca insuși căderea sa, pentru a aduce după sine "și căderea d-lui Panu, care era candidatul oficial al comitetului executiv al partidului conservator.—E iarăși prea adevarat că la Iași d. Lascar Catargiu a renunțat la întrunirea publică proectată, pentru a evita o explicație intre ei a fruntașilor din partid.* Se ivește un loc vacant la Ploești.—Comitetul executiv conservator proclamă de candidat oficial pe d. Nicu Filipescu, iar d. Carp pe acea a d-lui Enescu.—Epoca ori de cate ori vorbește de d. Enescu il numește transfurf, iar Constituționalul îl intitulează șeful constituționalilor din Ploești.— La intrunirea publică conservatoare din Ploești d. Lascar Catargiu „și-a exprimat regretele sale că oamenii cari au fost la guvern cu d-sa, luptă azi in contra candidatului oficial, iar Era Nouă și Timpul susțin că șefii se’nteleg. M * A *O * $ Sunt regretabile aceste incidente chiar locale de ar fi. — Ne reamintim insă că Epoca a declarat mai dăunăzi că după alegerea de la 4 Mai chestiunea se va lămuri in mod definitiv. Așteptămi. Rep. Un „anarhist“ Veți fi cetit cu groază poate prin telegrame, mai mult sau mai puțin interesate, cum că pe lingă multele calamități, care au căzut asupra mult încercatului popor grec, a mai căzut incă una: „anarhhistu1“ Cipriani, care se prefăcuse un moment că și-a pus vitejia lui in serviciul luptei pentru libertate a poporului grec, și-a dat arama pe față; el nu e decît un anarhist ordinar, care a organizat un odios atentat împotriva regelui George și a familiei sale. Auziți. Omul acesta, care a luat parte mai la toate revoluțiile veacului nostru, in lupta pentru imitarea Italiei ca și la comuna din Paris, in revolta Statelor Unite ca și in lupta pentru libertate a Grecilor, omul acesta, al cărui nume va rămânea generațiilor viitoare ca exemplu cel mai inalt de altuism larg, abnegație adâncă, curaj fără margini, acest om care a stat 7 ani in temniță încătușat in lanțuri și ferecat cu belciuge, și care după acești 7 ani dojănește pe sora lui, o făcuse oarecare demersuri pentru eliberarea lui, amintindu-i că el „are inimă de fier, și șira spinărei de oțel, care se rupe dar nu se indexul acest om ni-i prezentat azi ca un meschin atentator, ca un ordinar tulburător al ordinei publice. Am refuzat din capul locului de a da crezare acestor intenționate știri, și acum când alte știri ne-au permis și reconstituim adevărul, vedem că am avut dreptate. Dare adevarat că Cipriani a strigat: — Traească republica ! dar aceasta a făcut-o nu un anarhist ordinar, ci un om indignat de venalitatea unui rege, care speculează la bursă nenorocirea poporului său, indignat de incapacitatea unui prinț care a voit și el sa se ilustreze. „Croind la planuri din cuțite și pahare“ si care și-a ales sfetnicii sei de resboiu Âlegsm din Ploești „Democratul“, cunoscutul ziar democrat din Ploești, anunță in fruntea ultimului său număr, următoarea candidatură : La colegiul I de deputați al Prahovei Candidat al partidei liberale pentru alegerea de la 4 Maiu, (1897) s’a proclamat in intrunire prealabilă, d-nul GHEORGHE QANTILI Fost ministru liberal, fost deputat, vechi profesor la Universitate, și mare proprietar. Urmează apoi o convocare a membrilor partidului liberal, făcută de amicul nostru Dl C. E. Grigorescu președintele clubului liberal din Ploești, pentru Luni 28 April. In sfirșit comitetul partidului liberal din Ploești a lansat un apel prin care sprijină candidatura d-lui d-lui Gh. Cantili, a cărui alegere va insemna că liberalii au ramas statornici in credințele și principile liberalismului sub care s’a făcut marile reforme ale Unirei, Constituțiunei și independenței Statului Român’modern*. ______________________________For. Evenimentul va publica anume un articol de d-nul G. D. Șerban. CHESTIUNI LITERARE Scrisorii literaturii românești Este un fapt constatat, că literatura romina,—așa multă puțină cît este,—să bucură de un foarte restrîns număr de cetitori. Cauzele sunt multe. Mai intăiu la noi clasa de sus nu cetește absolut romînește, mărginindu-se esclusiv la Silvestre, Mendès, Bourget, etc —și nu doar că’i facem proces pentru asta, dar ar fi fost de dorit ca și Alexandri, Eminescu, Vlăhuță, Coșbuc, Caragiale, Creangă, Stavri, etc. să’și aibă modestul lor locușor in biblioteca unui român! In Franța, de pildă, mai toate femeile știu pe Musset pe de rost, iar poetul Copée se bucură de o popularitate pe care i-o invidiază tot Parisul. Cine visă la noi și mai ales din lumea mare, se poate lăuda că știe ceva din Eminescu,—care e poate mai presus decît Gopée ca gîndire ? Avem poeți buni, de mare talent. Vlăhuță și Coșbuc sunt printre cei d’intăi; cu toate acestea nici unul nu poate trăi pentru și prin literatură, iar Coșbuc este pentru mulți chiar necunoscut. A doua cauză este că la noi pătura cea mai numeroasă, marii și micii comercianți, nu cetesc iarăși nici o carte romînească, —ași putea să zic că aceștia chiar nu cetesc de loc literatură. Primii, adică comercianții bogați, să mărginesc pur și simplu la cetirea gazetelor ; micii comercianți insă nici atîta nu fac și sunt sigur că mulți nu știu de războiul greco-turc decît din auzite. Cu privește pentru literatură ei au un fel de antipatie caracteristică, pe care ți-o explică prin argumente nu mai puțin caracteristice. Ii spui ceva de poeți ?— „Ei lasă, frate, că’i știu eu! Niște smintiți“. Și vorbești de vr’un volum de nuvele ? r Povești....* astea-s bune pentru femei“. Ii vrea’poate să le vorbești de teatrul lui Caragiale ? Vei primi acelaș răspuns, iată : —„Mofturi, nene! Nu’l cunosc eu pe Caragiale ? Un moftangiu“. Puneți apoi că micii funcționari iarăși nu citesc, muncitorimea de asemenea,— și atunci veți avea explicarea: de ce in țara romînească n'ați văzut pe nici un literat, nu făcînd avere, ca Zola de pildă, dar să’și poată cîștiga macar existența. ...Noi n’avem macar nici zece mii de cetitori siguri.* * * Dar atunci ce-i de făcut ? Să vedem. Să cerem oare, ca d. Macedonski, ca statul să acoarde literaților leafă ? Dar asta ar Însemna, după cum zice distinsul critic Gherea, să supui pe bieții literați la cea mai amară umilință!