Evenimentul, aprilie-iunie 1897 (Anul 5, nr. 1209-1277)

1897-05-01 / nr. 1231

ANUL al V-lea No. 1231 UN HUIHAR 10 BANI Lei 24- 12­6-36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ABONAMENTE inainte pe un an . . . „ pe 6 luni . . . . . n pe 3 lun ... „ rn străinătate, un an „ K © dLa.od­a la, Tipografia Evenmentul VLI 8TRADA ȘTEFAN CEL MA­RE No 38 la,el Director Politic G. A. SGORTESCU joi M­ihai 1897 Anunciuri Inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II * » . . . 2— Pe » III > M . . —50 Pe » IV * » « . —25 Un număr 10 bani­­ A.dLna.m­ A»trad­a­t LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTULUI" STRADA ȘTEFAN CEL MARE La Catul l­iu. a e.ec.fierea mi ipepesvi Sumariu Datorie și patriotism Incapacitatea Consiliului Comunal Intre junimiști și conservatori Un „Anarh­ist ~Datorie si patriotism” Liniștea și pacea nu pot răsări de­cât in urma unei disperări; sunt indivizi sunt popoare deprinse in umilință și sclavie, pentru ei greu se va ivi soargele libertatei. Cei ce poartă lanțul și’a trăi mai vor Merită să ’1 poarte spre rușinea lor. Dar sunt și indivizi și popoare pentru care libertatea sta in cumpăna cu viața, aceste sunt sufletele alese și entusiaste, națiunele mari, și dacă cretanii astă­zi impovorați sub lanțurile jugului apăsător, se ridică* să -și scuture obezile, prin a­­ceasta arata lumei intregi că națiunea greacă ce a fost, este și va fi și dacă lu­mea credea că bătrâna* Elada cu fata sfâ­șiată și scăldată in lacrimi, cu parul dis­­pletit in disperare, plânge pe ruinele glo­rioase a­le fiilor sei, odată zeii omenirei, acum vede cit de amar s’a inșalat. Căci din ruinele artei ințelepciunei și a patriotis­mului a odrăslit tot din enthusiasm și dra­goste de ne­atărnare, ce a crescut * ca și fenixul din cenușa sa. Astă­zi curajul ne­întrecut ce’l arată grecii, pentru dreptu­rile lor incalcate e ca și neintrecuta în­drăzneală a păsărelelor, ce -și apără cu desnădejde puii in­potriva ori­cărui duș­man, cinste Greciei și avutului fiilor sei. Multora li se părea că națiunea elină a făcut o greșală de a se încleșta in luptă cu turcul, dar nu, aceasta era datoria lor sfântă. Care poate fi mama cea care vă­­zîndu’și copilul schingiuit de hoți și uci­gași se poată sta nepăsătoare? A fost intăi de­ datoria puterilor, ca pe cale pacinică să indice neînțelegerile, spre mulțumirea tuturor, de una vreme insă ce ele n’au vrut, e ele datoria națiunii eline să le apere până la cea din urmă picătură de sânge pentru drepturile fiilor sei, și da se ar fi ca puterile ca un singur foc mistui­tor, "să se năpustească asupra vitejilor greci, curajul și pornirea lor să nu se clatine, cu ei vor fi toate inimile entu­siaste din lumea intreagă, și tot tineretul cu avântu’i măreț și nebiruit. Lumea incepuse a crede că acest popor serac a cărui fii vesleți s’au rătăcit prin lume, nu le’au mai rămas de­cit un sin­gur ideal, banul; —astă­zi insă cînd văd cum case mari, se intrec a trimite mili­oanele, economisite ban cu ban și adu­nate cu sudori de singe pentru sîngele ce-și varsă frații lor pe cîmpul de răsboiu. Azi, se dovedește pană la evidență, că po­porul grecesc este acelaș popor erou, lu­mea se­miază cum de grecii au indrăs­­nit să se măsoare cu colosul barbar in­­treit aice , mai mult de oit ori­unde, se vede curajul poporului pentru datoria sfintă, și acest curaj și entusiasm poate singur să’i facă biruitori. Mintea și curajul in răsboae, e trăsnetul ce fulgeră* și ucide, e o scîntec de foc ce ’n căte­va* ceasuri poate prefice in cenușă, cea mai uriașă clădire.—Napoleon Bonaparte cu fulge­rătoarele cuvinte : „soldați din înălțimea acestor piramide patru­z­eci de seculi ce privesc“, i-a făcut pe francezi se săvârșească minuni, și istoria nici unui popor dîn lu­me nu are atîtea pilde de curaj, de en­tusiasm și patriotism ca poporul elin, cu Miltiade, Leonidas, Temistocle și ceilalți atîția străluciți eroi. In acest popor erou, in ’fie­care popt de soldat este tot atîta bărbăție și putere ca și intr’o sută de dușmani. Cînd vedem că părinți bogați trimit in răsboiu pentru apararea patne’i pe singurul fiu ce au, acesta e un popor mare și mărirea sa e scrisă cu slove de aur in cartea veacurilor.—Pe turc ce-i mai ține, e sălbătăciunea fanatismului re­ligios, ei sunt pe drojdii, o lampă care se stinge.—Cine scie, poate aceasta e cea din urmă a sa licărire, de aceia cu atîtă furie și­­ disperare, a căzut asupra popo­rului grecesc amenințind a’l strivi. Acum e minuntul,* grecii sunt in foc, in primejdie, și e de datorie sfintă a tu­turor fiilor sei* din toate părțile lumei, se alerge să dea tot sprijinul a­cestei iubite și slăvite mame odată regina lumei și care astă­zi despletită, cu fața scăldată de lacrimi, plină de singe și cea rnită după fii sei ce luptă vitejesce, dîn răsputeri in­potriva hoților sălbateci ce vor s’o omoare. Mama vă roagă cu lacrimi, fii ajutați’o! — Lumea salută cu admirațiune strălucitul­­ entusiasm a tineritului ce a redesceptat timpul lui Lord Byron, și din care ar putea răsări soarele libertăței, infrățirei și dreptăței. Elena D. O. Sevastos. IN LOC DE SILUETE SINUCIDERILE Sinuciderele nu mai sunt azi niște cazuri izolate Numărul lor s’a înmulțit așa de tare, și se înmulțește mereu, nicit aproape nu trece o zi fără ca să nu cetim in ziare o știre de acest fel. Ele au devenit o con­­dițiune de a muri, o boală care prinde să ia caracterul unei adevărate epidemii. Să fie sărăcia cauza acestui soiu de moarte ? De­sigur că in primul loc tot sărăcia dă cel mai mare număr de victime. Căutați in ști­rile diverse ale ziarelor franceze și veți ve­dea cîți lucrători fără lucru, cîte fete inser­­cinate și mai apoi abandonate își găsesc ul­tima alinare in valurile Senei ! In Paris in­­cercările de acest fel au devenit așa de nu­meroase, încât poliția a fost silită să ia chiar măsuri. Niște plutași se susțin aproape din această tristă meseria : de a pescui pe bărbații sau femeile cari se aruncă in Sena. In caz dacă reușesc să scoată corpul cu viață incă, plutașii capătă un premiu. Dar in Tamiza câte sute de sărăci nu s’au azvîr­­lit ! De multe ori mamele cind nu mai au cu ce să’și hrănească copiii, îi iau cu ele de mînă, îi leagă cu un tulpanaș ochii și se asvîrl cu toții in apa care’i primește, sărută și se dă aceea ce au căutat : moarte ! Intr’un ordin imediat după sărăcie, vine amorul care dă și el un insemnat contigent de sinucideri. Dar acesta nu este un amor dulce ca al lui Romeo și Julietei, cari nu aveau altă vină de­cit că se iubeau pe când părinții lor se urau de moarte. Fără acest motiv, Romeo și Julieta, se puteau uni in voie bună. Azi insă condiția socială este un motiv puternic pentru ca să separe pe doi tineri cari se iubesc. Unde puneți apoi că­­sătoriele de convenție ale clasei de sus ? Unde puneți apoi co­rupția, surmenajul? etc. ...E bolnav amorul care face ast­fel de victime, și nu femeea trebuie acuzată ; de vină e organizația socială. PAL: nepoiptat p&fi mp­m const­ru­iți mm Etalarea lui Iand­achi.—Starea O­­rașului. Bisericile in Iași.—A­­mănunte Pe fie­care zi dovezile incapacități consiliului nostru comunal, in care anal­fabetul Manolache își etalează coarnele și in care alți onorabili fac faceri mănoase și invasata, de diferite a­­pomana dracului, diurne peste diurne, se înmul­țesc intr'una. Consiliul acesta comunal de o adevă­rată pacoste pe capul nenorocitului nos­tru oraș. Toate nevoile cele mai urgente ale populațiunii sunt lăsate in părăsire, căci întreaga activitate a consiliului co­munal se mărginește la chestiile de cea mai mică însemnătate. Că n'avem apă suficientă in oraș, că măhălălile zac in întuneric și in murTl dării, că o mulțime de străzi stau ne­pavate, toate acestea în lucruri vechi, cu­noscute și răscunoscute. Voim să ne ocupăm asta­zi de alte nevoi urgente ale Iașului —de care con­siliul nu se îngrijești. * * ❖ Abia zilele acestea s’a început zidirea din nou a bisericei Sf. Necolai, pronu­­mită de pe șosea, de la Socola, dărâma­tă in primăvara anului acestuia, din cauză că nu mai putea servi pentru o­­ficiarea serviciului divin. Dar știți cât timp a trebuit onorabi­lului nostru consiliu comunal pentru a­­ceasta ? Nici mai mult nici mai puțin de­cât dai ani da zile ! Și in tot acest timp biserica a fost închisă, și nume­roasa populație lipsită de cele sfinte căci altă biserică prin apropiere nu se. Acuma abia, după numeroase și repe­­tite cereri și insistențe ale epitropiei bi­sericei și ale poporenilor, Consiliul s'a învrednicit să acorde suma de 30 mii de lei și să pornească lucrările. * * * Dar dacă aice s'au început cel puțin lu­crările, există o altă biserică, chiar in centrul orașului, care de mai bine de doi ani așteaptă indurarea consiliului comu­nal—și consiliul nici nu gîndește. Se vorba de biserica Sf. Necolai cel sa­re. In zadar s’a scris prin ziare, in za­dar epitropia respectivă a făcut o mulți­me de adrese la Primărie, in zadar o sumă de poporeni, loviți in interesele lor religioase, au căutat să facă să se în­drepte odată răul. Consiliul nu se mișcă. De doi ani stă biserica închisă, și doi ani epitropia trimete necontenite de a­­drese Primăriei cerind repararea biseri­cei. Așa nu mai departe in anul acesta in cursul lunelor Mart și April, au fost trimise de Epitropie 2 adrese, una la 9 Mart alta la 18 April, in acest scop. Și doară biserica dispune deja de un fond de vre-o șapte mii de lei din economii, in­cit comuna ar trebui să complecteze, numai suma—și consiliul tot nu se 'n­­dură!... In acest timp biserica se deteriorează din ce in ce mai mult fiind deja pornită spre stricare—comuna pierde, poporenii pierd—și nu ar fi de mirare ca intr'o zi biserica să se dărîme de la sine. Dar se vede că aceasta așteaptă Consi­liul comunal, in inalta sa chibzuință. ^ Jsc # Mai sunt și alte clădiri ale orașului care sufăr, tot din aceiași pricină — și ne-am face cu timpul, datoria să vorbim și despre acelea, ca să vadă odată bine cetățenii ce fel de administrație comuna­lă au, și să știe cum să-și chibzuiască, la o viitoare alegere voturile lor. Rep._ De pildă faca așa : Dl Nastasă Stolojan despre­ ce are a face scripca cu latifundile și monumentul lui Brăteanu cu epurii? Dl Paladi, pentru că e mai voluminos, să vorbească despre­­ greutatea unui mo­nument bolnav de diabet. In fine, slavă d-lui, s’ar găsi conferen­țiari destui și vorba e că ocultiștii ar scă­pa de belea și de monument. La lucru­­ __________ Zup, dintre cocotele Atenei, a făcut-o un om — s’o bage de samă d-nii corespondenți — care a fost îmboldit de sentimentul obștesc al unui întreg popor, care recunoscător iu, a sfaramat porțile temniței, unde sa a­­runcat clemența Regală alarmată de „a­­tentatul anarh­istului Cipriani“... Puck. Domnișoarei Maria M. Popovici Iași Tinăra blîndă, cuminte frumoasă Rouă cerească floarea de Maiu, Bună iubită și mult sficioasă Dragoste dulce, podoabă crai. Haina ta-i albă și scumpă aleasă Vă! de mireasă și streveziu Porți și pe frunte flori de mireasă, Aur, peteală, dar ești in seci­u Preutu-i mire, și tată și frate Flori cu peteală la piept ei nu port Jalea cumplită a maru-i strebate Plîng după tine odorul lor mort, Lumea frumoasă azi nu-ți mai e dragă Cântec de nuntă, ți -i marșul funebru, Plîng toți nuntașii, și lumea intreagă Mama-ți strivită, imbracată-i in negru. Elena Heirat Sevastos. Buletinul Resboiului Corespondență telegrafică specială a „Evenimentului“. ȘTIRILE NOPTE1 o o P&aiernia aia notificat oficial gu­vsra&alaai graces © pentru a inf@B*%r*nig*ea ioa* spre a pune capăt războiului. Guvernul grecesc a consim­țit să-și retragă trupele și sa consimtă la autonomia Gretei.* * * Armatele slușmane se pre­gătesc pentru atacul de la Domokos. ___________________________Lara. CRONICA “STATUA LUI BRATEANU ' Sărmanii țigani.. Dacă nu le-ar fi tu­nat odată să-și facă biserică de caș, ei ar avea-o și azi. Dar dancii, flămânzi cum îs ei, ba rupe azi o bucățică—d’o gustare că nu altă, ba mâni altă’bucățică, și așa biserica s’a dus parcă n’a mai’fost...’ Așa au fost și ocultiștii. Au strîns, au strîns și au adunat o sumă mare, mare, așa de mare că de ani de zile o numără și­ nu’i mai poate da de cap. Ei­­ dacă ar fi strîns mai puțin, poate azi monumentul lui Bră­­teanu ar fi gata... Cu toate acestea admițînd chiar că ba­nii nu mai sunt, de­și sunt... in distanțe, totuși mai e­scapare, să se adune de- a doua oară ! Ce ziceți de ideea mea ? Genială, nu că să mă laud; apoi ași mai propune ca di­feriți membri ai ocultei să țină conferinți cu plată in același scop. Intre ju­rnisti conservatori „Voința Națională“ și-a suspendat pen­tru moment viata „Șahului Persiei“ pentru a se ocupa exclusiv cu cele ce se petrec in familia conservatoare. Negreșit că or­ganului ocultist i se poate aplica zicătoa­­re „vede pasul in ochiul altuia și nu ve­de bărna din ochiul seu“, totuși nu e mai puțin adevărat că numeroasele­ incidente petrecute merită o deosebită atențiune. * 31< * De necontestat că la Botoșani junimiș­tii au luptat in contra cons­ervatorilor *și d. P. P. Carp a consimțit a-și provoca insuși căderea sa, pentru a aduce după sine "și căderea d-lui Panu, care era can­didatul oficial al comitetului executiv al partidului conservator.—E iarăși prea a­­devarat că la Iași d. Lascar Catargiu a renunțat la întrunirea publică proectată, pentru a evita o explicație intre ei a frun­tașilor din partid.* Se ivește un loc vacant la Ploești.—Co­mitetul executiv conservator proclamă de candidat oficial pe d. Nicu Filipescu, iar d. Carp pe acea a d-lui Enescu.—Epo­ca ori de cate ori vorbește de d. Enes­cu il numește transfu­rf, iar Cons­tituționalul îl intitulează șeful constituționalilor din Ploești.— La intrunirea publică conservatoare din Ploești d. Lascar Catargiu „și-a exprimat regretele sale că oamenii cari au fost la guvern cu d-sa, luptă azi in contra candi­datului oficial, iar Era Nouă și Timpul susțin că șefii se’nteleg. M * A *O * $ Sunt regretabile aceste incidente chiar locale de ar fi. — Ne reamintim insă că Epoca a declarat mai dăunăzi că după a­­legerea de la 4 Mai chestiunea se va lă­muri in mod definitiv. Așteptămi. Rep. Un „anarh­ist“ Veți fi cetit cu groază poate prin tele­grame, mai mult sau mai puțin intere­sate, cum că pe lingă multele calamități, care au căzut asupra mult încercatului popor grec, a mai căzut incă una: „anar­hhistu1“ Cipriani, care se prefăcuse un moment că și-a pus vitejia lui in servi­ciul luptei pentru libertate a poporului grec, și-a dat arama pe față; el nu e de­cît un anarh­ist ordinar, care a organi­zat un odios atentat împotriva regelui George și a familiei sale. Auziți. Omul acesta, care a luat parte mai la toate revoluțiile veacului nostru, in lupta pentru imitarea Italiei ca și la comuna din Paris, in revolta Statelor­ Unite ca și in lupta pentru libertate a Gre­cilor, omul acesta, al cărui nume va ră­mânea generațiilor viitoare ca exemplu cel mai inalt de altuism larg, abnegație adâncă, curaj fără margini­, acest om care a stat 7 ani in temniță încătușat in lan­țuri și ferecat cu belciuge, și care după acești 7 ani dojănește pe sora lui, o făcuse oare­care demersuri pentru elibe­rarea lui, amintindu-i că el „are inimă de fier, și șira spinărei de oțel, care se rupe dar nu se indexu­l acest om ni-i prezentat azi ca un meschin atentator, ca un ordinar tulburător al ordinei publice. Am refuzat din capul locului de a da crezare acestor intenționate știri, și acum când alte știri ne-au permis și reconsti­tuim adevărul, vedem că am avut drep­tate. Da­re adevarat că Cipriani a strigat: — Traească republica ! dar aceasta a făcut-o nu un anarh­ist or­dinar, ci un om indignat de venalitatea u­­nui rege, care speculează la bursă neno­rocirea poporului său, indignat de inca­pacitatea unui prinț care a voit și el sa se ilustreze. „Croind la planuri din cuțite și pahare“ si care și-a ales sfetnicii sei de resboiu Âlegsm din Ploești „Democratul“, cunoscutul ziar democrat din Ploești, anunță in fruntea ultimului său număr, următoarea candidatură : La colegiul I de deputați al Prahovei Candidat al partidei liberale pentru ale­gerea de la 4 Maiu, (1897) s’a proclamat in intrunire prealabilă, d-nul GHEORGHE QANTILI Fost ministru liberal, fost deputat, vechi profesor la Universitate, și mare proprietar. Urmează apoi o convocare a membrilor partidului liberal, făcută de amicul nos­tru Dl C. E. Grigorescu președintele clu­bului liberal din Ploești, pentru Luni 28 April. In sfirșit comitetul partidului liberal din Ploești a­ lansat un apel prin care spriji­nă candidatura d-lui d-lui Gh. Cantili, a cărui alegere va insemna că liberalii au ramas statornici in credințele și principi­­le liberalismului sub care s’a făcut marile reforme ale Unirei, Constituțiunei și in­dependenței Statului Român’modern*. ______________________________For. Evenimentul va publica anum­­­e un articol de d-nul G. D. Șerban. CHESTIUNI LITERARE Scrisorii literaturii românești Este un fapt constatat, că literatura ro­mina,—așa multă puțină cît este,—să bu­cură de un foarte restrîns număr de ce­titori. Cauzele sunt multe. Mai intăiu la noi clasa de sus nu cetește absolut romînește, mărginindu-se esclusiv la Silvestre, Men­­dès, Bourget, etc —și nu doar că’i facem proces pentru asta, dar ar fi fost de do­rit ca și Alexandri, Eminescu, Vlăhuță, Coșbuc,­ Caragiale, Creangă, Stavri, etc. să’și aibă modestul lor locușor in biblioteca unui român! In Franța, de pildă, mai toate femeile știu pe Musset pe de rost, iar po­etul Co­­pée se bucură de o popularitate pe care i-o invidiază tot Parisul. Cine visă la noi și mai ales din lumea mare, se poate lă­uda că știe ceva din Eminescu,—care e poate mai presus de­cît Gopée ca gîndire ? Avem poeți buni, de mare talent. Vlăhuță și­­ Coșbuc sunt printre cei d’in­­tăi; cu toate acestea nici unul nu poate trăi pentru și prin literatură, iar Coș­buc este pentru mulți chiar necunoscut. A doua cauză este că la noi pătura cea mai numeroasă, marii și micii comercianți, nu cetesc iarăși nici o carte romînească, —ași putea să zic că aceștia chiar nu ce­tesc­ de loc literatură. Primii, adică comercianții bogați, să mărginesc pur și simplu la cetirea gaze­telor ; micii comercianți insă nici atîta nu fac și sunt sigur că mulți nu știu de răz­boiul greco-turc de­cît din auzite. Cu­ privește pentru literatură ei au un fel de antipatie caracteristică, pe care ți-o explică prin argumente nu mai puțin ca­racteristice. Ii spui ceva de poeți ?— „Ei lasă, frate, că’i știu eu! Niște smintiți“. Și vorbești de vr’un volum de nuvele ? r Povești....* astea-s bune pentru femei“. Ii vrea’poate să le vorbești de teatrul lui Caragiale ? Vei primi acelaș răspuns, iată : —„Mofturi, nene! Nu’l cunosc eu pe Ca­­ragiale ? Un moftangiu“. Puneți apoi că micii funcționari iarăși nu citesc, muncitorimea de asemenea,— și atunci veți avea explicarea: de ce in țara romînească n'ați văzut pe nici un li­terat, nu făcînd avere, ca Zola de pildă, dar să’și poată cîștiga macar existența. ...Noi n’avem macar nici zece mii de cetitori siguri.* * * Dar atunci ce-i de făcut ? Să vedem. Să cerem oare, ca d. Macedonski, ca statul să acoarde literaților leafă ? Dar asta ar Însemna, după cum zice distinsul critic Gherea, să supui pe bieții literați la cea mai amară umilință!

Next