Familia, 1888 (Anul 24, nr. 1-52)

1888-10-23 / nr. 43

Anul XXIV 40,000, deci scoatem armata numerosă ce circulă ades pe acolea. O frumosă grădină publică numită “imperială“ e in partea dinspre răsărit a oraşului; aci se vede bustul poetului Puşchin, şi statua împăratului Alec­­sandru al II-lea, ambele in bronz; nici una, nici alta inse nu au imposanţa cuvenită pentru nişte atari monumente. O altă grădină mare, cu trecători in toate păr­ţile, e mai in centrul oraşului, şi are in mijlocul ei o biserică mare numită »Sobor«­. Amendoue aceste grădini vise sunt necultivate, — nici o flore, nici un strat, — numai arborii plantaţi şi apoi lăsaţi la voia intemplărei. Stradile cele colosale, cum am mai spus, in cea mai mare parte sânt nepetruite, şi la cea mai mică ploaie nu mai eşti in stare să le treci cu picio­rul. Acum se lucrăză la pavarea unora, dar va trece mult, până să ajungă a se găti toate. S’a făcut anul acesta şi un tramvai, de la gară, până in centrul oraşului, şi peste puţine zile se va pune in circu­laţie . Magazine sunt numerose, dar mai toate jidoveşci, şi fără nici o vacjă, obiectele mai de seama scumpe la culme; produsele ruseşci vise, care sunt de o ca­litate forte inferioara, sunt destul de eftine. După cele ce-mi spun persoane vrednice de credit, celelalte ora­șe din Basarabia, ca Soroca, Bălți, Hotin, Bender, etc. stau și mai prost in nivelul cultural și chiar comercial. Intr’un cuvent, un român nu prea are ce vede in Basarabia, decá nu doar . . . împilarea neomeneasca, a salvatorilor creştinătăţii. Iassiensis. Rinocerul. — Vedi ilustraţi­unea din nr. acesta. — Rinocerul aparţine animalelor cu pele grosă şi dimpreună cu acelea ocupă locul prim, in privinţa mărimei. Rinocerul nu este atât de mare ca elefantul, dar e mai gros şi mai lung. Cornul din vârful nasului seu e arma-i cea mai periculosă, de care se serveşce şi cu prilegiul când merge a jefui. Pelea lui e atât de grasă, incât nici glonţul de puşcă nu-1 pătrunde. Trăieşce mai ales in Africa, in giurul Nilului, dar se află şi in India resăritănă şi apusena. Nutri­mentul seu şi-l procură mai ales din regnul animal. Până când nu este iritat, rămâne un animal blând şi se tâvăleste muiile intregi prin mocirle. Răbdarea lui e atât de mare, incât feluritele animale de ape pot să săriă pe el, fără ca să le scuture de pe sine. Dar însuşirea aceasta nu e cu totul meritul lui, căci — precum diserăm — pelea lui e atât de grosă, incât, nici nu simte. Cu elefantul se află in­continuu pe picior de resbel. Simpla vedere a lui îl irită și atunci lupta începe turbat și de multe ori elefantul remâne invins, căci rinocerul poate să-i străpungă pântecele. I. H. B o n b o n e. La un esamen. Esaminătorul pune o cestiune școlarului. Acesta nu respunde. — Au ore întrebarea mea te încurcă ? îi s zice profesorul. FAMILIA Școlarul îi respunde cu sângele cel mai rece : — Nu, die profesor, nu este întrebarea care te incurcă, ci respunsul. * Note p’un album : Francesul ascultă musica. Germanul o aude. Italianul o simte. Englesul numai asistă. * Un echilibrist, voind să facă literatură, a luat ca devisă cuvintele latine: Sursum corda .. . pe cari le traduce, pe când face esercițiile sale pe funie, prin frasa următore, ce este mai lesne inţelesă de spectatori. Suntem pe funie. * Păcală este neguţător şi face comerciu cu ză­­harul. Ori care ar fi cursul zăharului, el îşi sferşeşte in­totdeauna corespondinţa in modul următor : »Preţul zăharului scade, nu este inse tot astfel şi in privinţa afecţiunii cu care am onoare d’a fi, domnule, devotatul şi supusul dtale servitor.« * O cugetare. S’a dis că causa pentru care se inapoiază atât de puţin cărţile împrumutate, e că e mult mai lesne d’a reţină cărţile, decât ceea ce este intr’însele. LITERATURĂ ŞI ARTE. Şcrii literare. Dl V. Scheleti, poet din Moldova, a publicat la Bârlad un volum de poesii — Dl M. Pompiliu lucreză la un studiu asupra limbei române vorbită in părțile Tincei din comitatul Bihării. Presa lui Eminescu. Distinsul nostru poet, dl Mihai Eminescu, care s-a început cariera in fața noas­­tră, unde i s’a romanisat şi numele, a scris afară de poesii şi articoli in prosă, cari au eşit in diferite or­gane de publicitate. Cu toate că numele lui Eminescu se ’ntemeieză mai cu seama pe creaţiunile lui poetice, articolii sei in prosă asemenea au timbrul scriitorului cu talent. In curând şi articolii aceştia vor apăre intr’un volum. Dl V. G. Morţun le-a adunat şi le-a dat sub tipar in Iaşi cu spesele sale. Cei ce vreu să aibă pe Eminescu complet, de sigur s-or comandă şi acesta colecţiune interesantă. Călindare pe 1889. Primirăm orăş trei călindare pe anul viitor. Unul se numeşte »Călindarul poporului bucovinean« cu ilustraţiuni, dintre cari cel mai inte­resant e portretul lui Aron Pumnul, unul din rege­neratorii elementului românesc din Bucovina, apoi portretul lui Ştefan cel mare. Ca lectură ni se oferă colinde din colecţiunea dlui I. G. Sbiera, poesii de V. Alecsandri (Cântec ostăşesc, Bucovina, Ceasul reu,­ Iosif Vulcan (Ciobanul din Ardeal), Th. D. Speranţă (Trei surdi, Ţiganul la mal) şi poveşti de Creanga­­ (Cinci pâni) şi de P. Ispirescu (Ispravnicul pocăit,­­ reprodusă din »Familia«). Preţul 26 cr. —■ Calendarul Calicului este al doile, care de asta-data cuprinde,­­ drept lectură umoristică »Istoria ţiganilor« in versuri, cu mai multe ilustraţiuni, precum şi alte glume ilus­trate. Preţul 36 cruceri. De vândare la Krafft in Si­­biiu. — Calendariu se numeşte al treile, edidat de tipografia diecesei aradane și este singurul călindar care se mai tipărește cu ortografia etimologică. Dl Au­gustin Hamsea deschide șirul lecturelor cu un articol 43 5Q1

Next