Foaia Românească, 2002 (Anul 52, nr. 1-52)

2002-11-22 / nr. 47

22 NOIEMBRIE 2002 F© AIA românească Aplauze pentru cercul teatral din Giula în anul şcolar trecut s-a înfiinţat cercul teatral al Liceului românesc „N. Bălcescu". Şi încă în acelaşi semestru s-a ţinut şi prima premieră, cu adaptarea scenică a unor momente şi schiţe de I. L. Caragiale. Dar fiindcă sîntem încă în „Anul Caragiale", liceenii­­actori continuă şirul spectacolelor. La 14 noiembrie, „Un pedagog de şcoală nouă" şi „Five o'clock" au fost jucate acum în faţa colegilor mai tineri la casa culturală din Micherechi. Mai ales elevii din clasele şcolii generale au fost foarte plăcut impresionaţi de piesele vesele interpretate bine de colegii lor mai mari. în cele ce urmează, publicăm cîteva impresii ale spectatorilor. Colegii mai mari de la Li­ceul „Nicolae Bălcescu" din Giula recent ne-au prezen­tat o piesă veselă. Am aş­teptat cu nerăbdare să ve­dem acest program. Nu am cunoscut piesa aceasta, dar mi-a plăcut foarte mult, mai ales felul cum a fost prezen­tată şcoala din trecut. Pînă acum nu am auzit încă de­spre I. L. Caragiale, dar tare mi-a plăcut sceneta in­terpretată de liceeni. Sper că în viitor voi cunoaşte şi alte scrieri ale acestui scrii­tor. După terminarea şcolii generale, aş vrea să devin elevă la liceul Nicolae Băl­­cescu şi atunci să iau parte şi eu la un cerc literar sau de teatru. Patricia Petruşan clasa a 6-a Noi am văzut joia trecu­tă o piesă jucată de elevii din Liceul Nicolae Bălces­cu din Giula. Mie mi-a plă­cut foarte mult această pie­să veselă, mi-a plăcut cum au jucat colegii, cum au in­terpretat pe alţi elevi şi pe profesorul lor. Dar mi-a plă­cut şi cît de frumos au vor­bit româneşte. Artistul Eugen Ţugulea, din Oradea, i-a instruit pe liceeni, dar în cadrul spec­tacolului dînsul ne-a şi re­citat poezii de Eminescu, care mie mi-au plăcut foar­te mult. Brigita Sferie clasa a 6-a Săptămîna trecută am văzut o piesă interpretată de elevii de la liceul nostru românesc. Liceenii au pre­zentat piesa „Un pedagog de şcoală nouă" de scriito­rul I. L. Caragiale. Din pie­să am văzut cum s-au com­portat copiii la diferite ore, dar am văzut şi ce diferen­ţă făceau dascălii între co­piii bogaţi şi săraci. Mie mi-a plăcut mai mult cum a jucat elevul care l-a in­terpretat pe dascălul. Eu aş vrea să-mi continui studiile la Liceul N. Bălcescu şi să fiu membră într-un astfel de cerc literar. Maria Ruja clasa a 6-a Mie tare mi-a plăcut pie­sa prezentată de liceeni. Eu am învăţat despre Caragia­le încă în clasa a 7-a, şi cu­nosc şi alte scrieri ale aces­tui scriitor, care mi-au plă­cut foarte mult. Acum, cînd am văzut piesa pregătită de actorul Ţugulea din Ora­dea, sînt mîndră de sora mea, că şi ea a jucat în această piesă. Toţi liceenii şi-au interpretat bine rolu­rile. Mi-a plăcut mult că toţi cei care au jucat în scenetă au vorbit frumos româneş­te. A fost o serată foarte fru­moasă! Forogău Adriana clasa a 8-a Lectence româneşti ‘Dreptatea lui Vlad Ţepeţ Au fost odată nişte vre­muri în care domnea în Ţara Românească un vodă pe nume Vlad, poreclit Ţe­­peş. Acest domn era aspru foarte, dară drept. Pe hoţi, pe mincinoşi şi pe leneşi nu-i suferi. El făcu tot ce putu spre a concerni ăst soi de oameni din ţară. Şi de­ar fi domnit mai lung, spun că era să ajungă ca să cure­ţe pămîntul de nişte aseme­nea iasme şi poate să şi facă să nu se mai nască altele asemenea loruşi2. Dară aş! Unde este norocul ăla? Pe vremea aceea un ne­guţător din cetatea Floren­ţa în Italia mergea în ţara lui, cu multe scumpeturi nestimate şi cu o mare sumă de bănet. El trebuia să treacă prin Târgovişte, pentru că acolo era Scau­nul domniei pe vremea ace­ea. Şi fiindcă auzise pe turci spunînd ce păţiseră din mîna lui Vlad-Vodă Ţepeş, el credea că românii sînt nişte căpcăuni sau cel mai puţin nişte tîlhari de codru. Cum ajunse în Târgoviş­te, se duse drept la Vodă, cu un dar bogat, şi-i zise: - Măria-ta, ursita m-a dus să trec prin ţara pe care o stăpîneşti măria-ta, cu tot avutul meu, agonisit de mai mulţi ani în părţile răsăritu­lui. Ţara aceasta este creşti­nească. Şi ca să nu se zică în Apus, unde mă duc, că un creştin a fost jefuit de creştini, după ce a fost scă­pat cu faţa curată de iata­ganul păgînilor, cu ge­nunchi plecate rog pe mă­ria-ta să te înduri a-mi da cîţiva slujitori ca să-mi fie de pază pînă voi pleca. Vodă, iute ca focul cum era el, încruntă sprâncenele cînd îi auzi cererea ce i se face şi zice: - Ţine­ţi darul, creştine. Eu îţi poruncesc să-ţi duci tot avutul pe oricare din maidanuri, pe oricare din uliţe, la­ verb­e, răspîntie ce ţi se vor părea mai singura­tice şi mai dosnice, şi acolo să-l laşi pînă dimineaţa fără paznici, fără privighetori. Şi de ţi se va întîmpla vreo pagubă, eu sînt răspunzător. Nu era de glumit. Porun­ca lui Vodă trebuia să se îndeplinească, că era foc şi pîrjol. Florentinul, cu inima în­gheţată de frică, se supuse poruncii. Toată noaptea nu dormi de grije şi de îndoia­lă. A doua zi negustorul îşi veni în fire cînd îşi găsi avu­tul precum îl lăsase. Se uita şi parcă tot nu-i venea să creadă. Merse deci la Vodă şi-i spuse că tot avutul lui l-a găsit neclintit şi, lău­­dîndu-i ţara, spuse că ase­menea lucruri n-a văzut în nici o ţară din cîte a străbă­tut, deşi călătoreşte din ti­nereţe. - Cît face darul ce mi-ai fost adus? întreabă Vodă. Neguţătorul se cam cîrnea şi se cam codea a spune. Vodă stărui. După ce află preţul, plăti pînă într-una Vodă, apoi îi zise: - Spune pe oriunde vei merge ce-ai văzut în ţara mea. Petre Ispirescu 1 a conceni = a distruge, a ni­mici­t loruși = formă arhaică de da­tiv pentru lor 3 verb­e = oricare

Next