Foaia Românească, 2002 (Anul 52, nr. 1-52)
2002-11-22 / nr. 47
22 NOIEMBRIE 2002 F© AIA românească Aplauze pentru cercul teatral din Giula în anul şcolar trecut s-a înfiinţat cercul teatral al Liceului românesc „N. Bălcescu". Şi încă în acelaşi semestru s-a ţinut şi prima premieră, cu adaptarea scenică a unor momente şi schiţe de I. L. Caragiale. Dar fiindcă sîntem încă în „Anul Caragiale", liceeniiactori continuă şirul spectacolelor. La 14 noiembrie, „Un pedagog de şcoală nouă" şi „Five o'clock" au fost jucate acum în faţa colegilor mai tineri la casa culturală din Micherechi. Mai ales elevii din clasele şcolii generale au fost foarte plăcut impresionaţi de piesele vesele interpretate bine de colegii lor mai mari. în cele ce urmează, publicăm cîteva impresii ale spectatorilor. Colegii mai mari de la Liceul „Nicolae Bălcescu" din Giula recent ne-au prezentat o piesă veselă. Am aşteptat cu nerăbdare să vedem acest program. Nu am cunoscut piesa aceasta, dar mi-a plăcut foarte mult, mai ales felul cum a fost prezentată şcoala din trecut. Pînă acum nu am auzit încă despre I. L. Caragiale, dar tare mi-a plăcut sceneta interpretată de liceeni. Sper că în viitor voi cunoaşte şi alte scrieri ale acestui scriitor. După terminarea şcolii generale, aş vrea să devin elevă la liceul Nicolae Bălcescu şi atunci să iau parte şi eu la un cerc literar sau de teatru. Patricia Petruşan clasa a 6-a Noi am văzut joia trecută o piesă jucată de elevii din Liceul Nicolae Bălcescu din Giula. Mie mi-a plăcut foarte mult această piesă veselă, mi-a plăcut cum au jucat colegii, cum au interpretat pe alţi elevi şi pe profesorul lor. Dar mi-a plăcut şi cît de frumos au vorbit româneşte. Artistul Eugen Ţugulea, din Oradea, i-a instruit pe liceeni, dar în cadrul spectacolului dînsul ne-a şi recitat poezii de Eminescu, care mie mi-au plăcut foarte mult. Brigita Sferie clasa a 6-a Săptămîna trecută am văzut o piesă interpretată de elevii de la liceul nostru românesc. Liceenii au prezentat piesa „Un pedagog de şcoală nouă" de scriitorul I. L. Caragiale. Din piesă am văzut cum s-au comportat copiii la diferite ore, dar am văzut şi ce diferenţă făceau dascălii între copiii bogaţi şi săraci. Mie mi-a plăcut mai mult cum a jucat elevul care l-a interpretat pe dascălul. Eu aş vrea să-mi continui studiile la Liceul N. Bălcescu şi să fiu membră într-un astfel de cerc literar. Maria Ruja clasa a 6-a Mie tare mi-a plăcut piesa prezentată de liceeni. Eu am învăţat despre Caragiale încă în clasa a 7-a, şi cunosc şi alte scrieri ale acestui scriitor, care mi-au plăcut foarte mult. Acum, cînd am văzut piesa pregătită de actorul Ţugulea din Oradea, sînt mîndră de sora mea, că şi ea a jucat în această piesă. Toţi liceenii şi-au interpretat bine rolurile. Mi-a plăcut mult că toţi cei care au jucat în scenetă au vorbit frumos româneşte. A fost o serată foarte frumoasă! Forogău Adriana clasa a 8-a Lectence româneşti ‘Dreptatea lui Vlad Ţepeţ Au fost odată nişte vremuri în care domnea în Ţara Românească un vodă pe nume Vlad, poreclit Ţepeş. Acest domn era aspru foarte, dară drept. Pe hoţi, pe mincinoşi şi pe leneşi nu-i suferi. El făcu tot ce putu spre a concerni ăst soi de oameni din ţară. Şi dear fi domnit mai lung, spun că era să ajungă ca să cureţe pămîntul de nişte asemenea iasme şi poate să şi facă să nu se mai nască altele asemenea loruşi2. Dară aş! Unde este norocul ăla? Pe vremea aceea un neguţător din cetatea Florenţa în Italia mergea în ţara lui, cu multe scumpeturi nestimate şi cu o mare sumă de bănet. El trebuia să treacă prin Târgovişte, pentru că acolo era Scaunul domniei pe vremea aceea. Şi fiindcă auzise pe turci spunînd ce păţiseră din mîna lui Vlad-Vodă Ţepeş, el credea că românii sînt nişte căpcăuni sau cel mai puţin nişte tîlhari de codru. Cum ajunse în Târgovişte, se duse drept la Vodă, cu un dar bogat, şi-i zise: - Măria-ta, ursita m-a dus să trec prin ţara pe care o stăpîneşti măria-ta, cu tot avutul meu, agonisit de mai mulţi ani în părţile răsăritului. Ţara aceasta este creştinească. Şi ca să nu se zică în Apus, unde mă duc, că un creştin a fost jefuit de creştini, după ce a fost scăpat cu faţa curată de iataganul păgînilor, cu genunchi plecate rog pe măria-ta să te înduri a-mi da cîţiva slujitori ca să-mi fie de pază pînă voi pleca. Vodă, iute ca focul cum era el, încruntă sprâncenele cînd îi auzi cererea ce i se face şi zice: - Ţineţi darul, creştine. Eu îţi poruncesc să-ţi duci tot avutul pe oricare din maidanuri, pe oricare din uliţe, la verbe, răspîntie ce ţi se vor părea mai singuratice şi mai dosnice, şi acolo să-l laşi pînă dimineaţa fără paznici, fără privighetori. Şi de ţi se va întîmpla vreo pagubă, eu sînt răspunzător. Nu era de glumit. Porunca lui Vodă trebuia să se îndeplinească, că era foc şi pîrjol. Florentinul, cu inima îngheţată de frică, se supuse poruncii. Toată noaptea nu dormi de grije şi de îndoială. A doua zi negustorul îşi veni în fire cînd îşi găsi avutul precum îl lăsase. Se uita şi parcă tot nu-i venea să creadă. Merse deci la Vodă şi-i spuse că tot avutul lui l-a găsit neclintit şi, lăudîndu-i ţara, spuse că asemenea lucruri n-a văzut în nici o ţară din cîte a străbătut, deşi călătoreşte din tinereţe. - Cît face darul ce mi-ai fost adus? întreabă Vodă. Neguţătorul se cam cîrnea şi se cam codea a spune. Vodă stărui. După ce află preţul, plăti pînă într-una Vodă, apoi îi zise: - Spune pe oriunde vei merge ce-ai văzut în ţara mea. Petre Ispirescu 1 a conceni = a distruge, a nimicit loruși = formă arhaică de dativ pentru lor 3 verbe = oricare