Foaia Românească, 2006 (Anul 56, nr. 1-52)
2006-01-20 / nr. 3
Luceafărul neamului nostru „In urmă cu şapte ani, pe bolta cerului din Apateu a răsărit marele poet Eminescu. El este Luceafărul neamului nostru", a accentuat părintele paroh Origen Sabău, în deschiderea zilei dedicate lui Eminescu. „De şapte ani încoace, în cadrul bisericii noastre din Apateu îi recităm poeziile, îi cântăm doinele, îi ascultăm basmele." Festivitatea a început, de această dată, la Centrul Cultural şi Metodologic al Românilor din judeţul Bihor, unde români şi maghiari, localnici şi oaspeţi, s-au întrunit pentru se aminti de poetul nemuritor al românilor. „Eminescu e tulpina eternităţii româneşti", ne atenţiona un afiş de pe scenă. Citatul lui Ionel Teodoreanu a fost tradus şi în limba maghiară, deoarece la Apateu în aceeaşi zi s-a sărbătorit şi Ziua Culturii Maghiare. Dor de Eminescu „Ne este dor de Eminescu în fiecare zi. Fără el am fi mult mai săraci. Eminescu nu este doar un poet romantic binecunoscut, ci el şi poezia lui sunt prezenţi în toată viaţa noastră, în fiecare zi, în toate momentele importante", a spus Ligia Mirişan, directorul Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, al cărei discurs a fost tradus în maghiară de conf. univ. dr. Agneta Marcu, decanul Facultăţii de Muzică din Oradea. „Opera lui Eminescu este monumentală, iar dacă ar fi să-l comparăm cu alţi scriitori, putem afirma, fără doar şi poate, că locul lui este în universalitate", a subliniat directorul orădean, care şi-a manifestat convingerea că Eminescu va exisa Datoria urmaşilor Aceeaşi copilaşi din Oradea, instruiţi de învăţătoarea Doina Lung, au prezentat apoi în biserica ortodoxă un recital literar-muzical de Responsabilitatea Eminescu De şapte ani încoace, la mijlocul lunii ianuarie, în mod tradiţional, românii din Ungaria se întâlnesc la Apateu pentru a-l omagia pe cel mai mare poet al neamului românesc. Vinerea trecută, la chemarea parohului ortodox din satul bihorean, Origen Sabău, ne-am adunat să sărbătorim 156 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, ca până când vom avea sentimente, până când vom avea dor. Cu ocazia Zilei Culturii Maghiare, protopopul ortodox român din Apateu a mulţumit Centrului Cultural judeţean din Dobriţa, pentru sprijinul acordat în realizarea programelor culturale româno-maghiare din acest sat bihorean şi a înmânat directorului Lukovics András o diplomă şi un volum bilingv, româno-maghiar, cu poeziile lui Mihai Eminescu. Poezii în două limbi Protagoniştii programului cultural au fost şcolarii: cei din loc şi cei sosiţi din Oradea. Directoarea şcolii şi a centrului cultural local, Vad Erzsebet, care a fost şi moderatoarea programului, a accentuat în deschidere că pentru aparent activităţile culturale ocupă un loc aparte. Invitaţi în scenă (din păcate, doar în limba maghiară), elevii şcolii din Apateu au recitat poezii de Eminescu în limbile română şi maghiară, după care au interpretat dansuri populare româneşti şi ungureşti, iar Ansamblul „Mugurelul", de la Şcoala generală „Dimitrie Cantemir" din Oradea, a încântat publicul cu un spectacol extraordinar de cântece şi dansuri populare româneşti, aproape o oră. Elevii din clasa a 3-a au spus atât poezii mai uşoare cât şi altele mai lungi, au dramatizat „Scrisoarea a IlI-a" şi au cântat romanţe pe versurile lui Eminescu. Prezent la eveniment, Prea Sfinţitul Părinte Episcop Sofronie a rostit un scurt cuvânt festiv, în care a atras atenţia asupra responsabilităţii apatenilor şi a tuturor românilor din Ungaria faţă de memoria lui Mihai Eminescu. „Bustul lui Eminescu, aflat în curtea bisericii ortodoxe din Apateu, reprezintă urmele lăsate de înaintaşii noştri. Căci Eminescu simbolizează existenţa românilor de pretutindeni." Ierarhul românilor ortodocşi din această ţară a amintit că în Ungaria există doar două busturi de-ale lui Mihai Eminescu: unul la Budapesta, în faţa Institutului Cultural Român, iar celălalt la Apateu. In cuvântul său festiv, PS Sofronie a sugerat şi o idee care ar putea fi considerată ca sfat pentru urmaşii lui Eminescu: „Ar trebui să ne gândim dacă nu ar fi bine ca Centrul Cultural şi Metodologic al Românilor din Bihor să preia numele lui Mihai Eminescu, precum s-ar cuveni ca străzile pe care se află bustul lui Eminescu, atât aici, la Apateu, cât şi la Budapesta, să-şi schimbe numele în strada Eminescu." Rugăciuni pentru poetul neamului Manifestarea dedicată amintirii „poetului nepereche" s-a încheiat în faţa bustului Eminescu din curtea bisericii ortodoxe, unde parohul Origen Sabău şi preotul reformat maghiar Carvucza Tibor din Săcuieni au rostit rugăciuni în limbile română şi maghiară, iar oficialităţile din România şi Ungaria au depus jerbe şi coroane de flori. La festivitatea aniversării a 156 de ani de la naşterea poetului naţional român, au mai luat parte Ireny Comaroschi, ambasadorul României la Budapesta, Vitănyi Istvăn, deputat în Parlamentul din Budapesta, reprezentanţi ai instituţiilor româneşti din Ungaria, români din alte localităţi bihorene, elevi ai Liceului „N. Bălcescu" din Jula. Manifestarea a fost finanţată, pe lângă organizatorii locali, şi de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, E. Iova F lH „...o limbă ca un fagure de miere..." „Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată. A o dezbrăca de averile pe care le-a adunat, înseamnă a o face din împărăteasă cerșetoare... Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră... Este însăși floarea sufletului romănimii. (...) Limba românească este din acele cu dreaptă măsură: ea n-are consoane prea moi, nici greu aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte;hai toate sunt medii şi foarte curate. Nu lipsesc scrierile bune. Reîntoarcerea la natură şi la pronunţia firească şi-mbărbătată a limbii românești mi se pare un succes foarte însemnat." Mihai Eminescu , ________________* 20 IANUARIE 2006