Foaia Românească, 2006 (Anul 56, nr. 1-52)

2006-01-20 / nr. 3

Luceafărul neamului nostru „In urmă cu şapte ani, pe bolta cerului din Apateu a răsărit marele poet Emines­cu. El este Luceafărul nea­mului nostru", a accentuat părintele paroh Origen Sabău, în deschiderea zilei dedicate lui Eminescu. „De şapte ani încoace, în cadrul bisericii noastre din Apateu îi recităm poeziile, îi cântăm doinele, îi ascultăm basme­le." Festivitatea a început, de această dată, la Centrul Cul­tural şi Metodologic al Ro­mânilor din judeţul Bihor, unde români şi maghiari, localnici şi oaspeţi, s-au în­trunit pentru se aminti de poetul nemuritor al români­lor. „Eminescu e tulpina eternităţii româneşti", ne atenţiona un afiş de pe sce­nă. Citatul lui Ionel Teodo­­reanu a fost tradus şi în lim­ba maghiară, deoarece la Apateu în aceeaşi zi s-a săr­bătorit şi Ziua Culturii Ma­ghiare. Dor de Eminescu „Ne este dor de Emines­cu în fiecare zi. Fără el am fi mult mai săraci. Eminescu nu este doar un poet ro­mantic binecunoscut, ci el şi poezia lui sunt prezenţi în toată viaţa noastră, în fieca­re zi, în toate momentele importante", a spus Ligia Mirişan, directorul Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultu­ral Naţional Bihor, al cărei discurs a fost tradus în ma­ghiară de conf. univ. dr. Agneta Marcu, decanul Fa­cultăţii de Muzică din Ora­dea. „Opera lui Eminescu este monumentală, iar dacă ar fi să-l comparăm cu alţi scriitori, putem afirma, fără doar şi poate, că locul lui este în universalitate", a subliniat directorul orădean, care şi-a manifestat convin­gerea că Eminescu va exisa Datoria urmaşilor Aceeaşi copilaşi din Ora­dea, instruiţi de învăţătoarea Doina Lung, au prezentat apoi în biserica ortodoxă un recital literar-muzical de Responsabilitatea Eminescu De şapte ani încoace, la mijlocul lunii ianuarie, în mod tradiţional, ro­mânii din Ungaria se întâlnesc la Apa­teu pentru a-l omagia pe cel mai mare poet al neamului românesc. Vinerea trecută, la chemarea pa­rohului ortodox din satul bihorean, Origen Sabău, ne-am adunat să săr­bătorim 156 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, ca până când vom avea sen­timente, până când vom avea dor. Cu ocazia Zilei Culturii Maghiare, protopopul orto­dox român din Apateu a mulţumit Centrului Cultural judeţean din Dobriţa, pen­tru sprijinul acordat în reali­zarea programelor culturale româno-maghiare din acest sat bihorean şi a înmânat directorului Lukovics András o diplomă şi un volum bi­lingv, româno-maghiar, cu poeziile lui Mihai Eminescu. Poezii în două limbi Protagoniştii programului cultural au fost şcolarii: cei din loc şi cei sosiţi din Ora­dea. Directoarea şcolii şi a centrului cultural local, Vad Erzsebet, care a fost şi mo­deratoarea programului, a accentuat în deschidere că pentru aparent activităţile culturale ocupă un loc apar­te. Invitaţi în scenă (din pă­cate, doar în limba maghia­ră), elevii şcolii din Apateu au recitat poezii de Emines­cu în limbile română şi ma­ghiară, după care au in­terpretat dansuri populare româneşti şi ungureşti, iar Ansamblul „Mugurelul", de la Şcoala generală „Dimitrie Cantemir" din Oradea, a încântat publicul cu un spec­tacol extraordinar de cânte­ce şi dansuri populare româ­neşti, aproape o oră. Elevii din cla­sa a 3-a au spus atât poezii mai uşoare cât şi altele mai lungi, au dramatizat „Scri­soarea a IlI-a" şi au cântat romanţe pe versurile lui Eminescu. Prezent la eveniment, Prea Sfinţitul Părinte Epis­cop Sofronie a rostit un scurt cuvânt festiv, în care a atras atenţia asupra responsabili­tăţii apatenilor şi a tuturor românilor din Ungaria faţă de memoria lui Mihai Emi­nescu. „Bustul lui Emines­cu, aflat în curtea bisericii ortodoxe din Apateu, repre­zintă urmele lăsate de îna­intaşii noştri. Căci Emines­cu simbolizează existenţa românilor de pretutindeni." Ierarhul românilor ortodocşi din această ţară a amintit că în Ungaria există doar două busturi de-ale lui Mihai Eminescu: unul la Budapes­ta, în faţa Institutului Cul­tural Român, iar celălalt la Apateu. In cuvântul său fes­tiv, PS Sofronie a sugerat şi o idee care ar putea fi con­siderată ca sfat pentru urma­şii lui Eminescu: „Ar trebui să ne gândim dacă nu ar fi bine ca Centrul Cultural şi Metodologic al Românilor din Bihor să preia numele lui Mihai Eminescu, precum s-ar cuveni ca străzile pe care se află bustul lui Eminescu, atât aici, la Apateu, cât şi la Budapesta, să-şi schimbe numele în strada Eminescu." Rugăciuni pentru poetul neamului Manifestarea dedicată amintirii „poetului nepere­che" s-a încheiat în faţa bus­tului Eminescu din curtea bisericii ortodoxe, unde pa­rohul Origen Sabău şi preo­tul reformat maghiar Carvucza Tibor din Săcuieni au rostit rugăciuni în limbi­le română şi maghiară, iar oficialităţile din România şi Ungaria au depus jerbe şi coroane de flori. La festivitatea aniversării a 156 de ani de la naşterea poetului naţional român, au mai luat parte Ireny Comaroschi, ambasadorul României la Budapesta, Vitănyi Istvăn, deputat în Parlamentul din Budapesta, reprezentanţi ai instituţiilor româneşti din Ungaria, ro­mâni din alte localităţi biho­­rene, elevi ai Liceului „N. Bălcescu" din Jula. Manifes­tarea a fost finanţată, pe lân­gă organizatorii locali, şi de Uniunea Culturală a Româ­nilor din Ungaria, E. Iova F lH „...o limbă ca un fagure de miere..." „Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată. A o dezbrăca de averile pe care le-a adunat, înseamnă a o face din împărăteasă cerșetoare... Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră... Este însăși floarea sufletului romănimii. (...) Limba românească este din acele cu dreaptă măsură: ea n-are consoane prea moi, nici greu aspre, nici vocale prea lungi sau prea scur­te;­­hai toate sunt medii şi foarte curate. Nu lipsesc scrierile bune. Reîntoarcerea la natură şi la pronunţia firească şi-mbărbătată a limbii românești mi se pare un succes foarte însemnat." Mihai Eminescu , ________________* 20 IANUARIE 2006

Next