Foaia românească, 2018 (Anul 68, nr. 1-52)

2018-01-19 / nr. 3

8 FOAIA româneasca foaia@foaiahu 19 IANUARIE 2018 I ÎNTÂLNIRI LITERARE ! Anecdote ca și despre Ion Luca Caragiale Nu credem să existe român trecut prin școală care să nu fi citit măcar o schiță, ori să nu fi auzit de comediile lui Caragiale, îl găsim în orice bibliotecă, iar opera i-a fost comentată, dramatizată și citată de la un capăt la altul. Cu toate acestea, se știu destul de puține despre omul Caragiale și despre lumea care l-a inspirat să-și scrie schițele. t t Aflat într-un cerc de prieteni, Caragiale puse următoarea întrebare: -Ce deosebire este între o sora și doctorul Kremnitz? Pentru cei mai puțini familiarizați cu lumea mondenă a începutul­ui de secol XX, trebuie spus că doctorul Wilhelm Kremnitz (1846-1897), astăzi doar un nume care nu mai spune nimănui nimic, era un personaj important; în primul rând, îndeplinea funcția de medic personal al moștenitorului tronului României, principele Ferdinand. Sora sa era căsătorită cu o figură importantă a lumii politice și literare de la noi: Titu Maiorescu, iar soția sa, Mite Kremnitz, scriitoare și traducătoare, era una din doamnele de companie ale reginei Elisabeta. Dar revenind la anecdota noastră, cum nimeni nu reuși să-i dea lui Caragiale un răspuns, acesta fu nevoit să explice: - Niciuna, domnilor, niciuna! După cum știți sofaua este un pat­olog, iar doctorul Kremnitz, de asemenea un patolog. * * K­ Caragiale, ca toți marii scriitori, avea parte de cohorte de admiratori dar și aspiranți la titlul de autori dramatici. într-o zi, în fața lui apare un tânăr autor care după ce îi povestește subiectul piesei pe care visa să o scrie îl întreabă pe „nenea Iancu” ce părere are. Caragiale l-a ascultat cu răbdare și apoi a replicat cu umor:­­Așa cum o ai în cap, e admirabilă! Dar să nu o scrii, c-ai s-o strici! Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român, este sărbătorit pe 30 ianuarie, deși pe certificatul său de naștere este trecută ca zi de naștere 1 februarie. Caragiale nu a terminat niciodată liceul, a fost acuzat de plagiat, a fost coleg de redacție cu Eminescu și Slavici și a fost proprietar de berării, în imagine: George Coșbuc, Elena Vaida-Voievod, dr. Ciuta (Bistrița), Alex. Vaida-Voievod și I.L. Caragiale, la Karlsbad, 1911 Bacalbașa ne povestește un episod hazliu care îl are protagonist pe Caragiale, într-o seară, la Bodega Enache intră un obișnuit al lo­calului, Costica Cantacuzino, un personaj vestit pentru chefurile de pomină pe care le trăgea. Cantacuzino care venise deja amețit bine, începu să se laude în gura mare cu originea nobilă a numelui său. Printre altele se făli și că este rudă apropiată cu Ion Chica, fost bei de Samos. Caragiale aflat și el la o masă îndură ce îndură pălăvrăgeala cheflrului, dar când acesta ajunse la povestea cu beiul, nu se mai putu abține și zise cu glas tare: - Păi, vezi bine că ești rudă cu Ion Chica: el Bei, tu bei!... * * * într-o zi Caragiale trebui să suporte cu stoicism o cucoană care îi peforă cu mai mult sau mai puțin haz o serie de anecdote pretinzând că îi aparțin. La un moment dat, nenea Iancu se gândi să încheie discuția și spuse tranșant: - Doamnă, dați-mi voie să mă îndoiesc că dumneavoastră sunteți autoarea acestor istorioare...­­ E foarte nepoliticos din partea dumitale să-mi pui cuvântul la îndoială, sări cucoana.­­ Ba din contra, spuse Caragiale. Dacă v-aș crede n-aș fi deloc politicos pentru că nu arătați deloc a avea vârsta anecdotelor dum­neavoastră, într-o zi, Caragiale este abordat de un june insolent cu fumuri literare. -Ce ne mai dau­ maestre? - Nu v-am dat destul, mă? - De... sigur... dar... - N-am subiect mă! -A... e simplu, vă dau eu unul formidabil. Un băiat iubea o fată... - Strașnic subiect! Dar vezi tu drăguțule, subiectul ăsta a fost confiscat pentru totdeauna de unu’ Shakespeare. Să nu-ndrăznești să te atingi de el, că-ți frângi gâtul! Tudor Mușatescu (1903-1970) povestește în amintirile sale cum, copil fiind, l-a cunoscut pe Caragiale în restaurantul gării din Ploiești patronat tocmai de marele teoretician al socialismului Constantin Dobrogeanu Cherea. „Acolo la masă,în fața unei halbe cu bere, se afla un domn cu jiletcă albă, cu pălărie de panama, pusă într-o parte, cu ochelari lucioși de parcă bătea soarele în ei și cu mustățile ca ale tatii. Tata s-a dus la masa lui să-l salute și, bineînțeles, m-a prezentat și pe mine.­­ Da’ce urechi de măgar are, mă! Seamănă cu Ferdinand. Numai că fiu-tău are mutră de deștept.” Adevărul Joi­mm­atmwm ic ic ic

Next