Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)

1855-01-30 / nr. 2

15 prospectul seu s'au văzutu circulăndu. Magazinului Daciei cu vederea, căci fiecăruia Numele autorului si­ate ce pede tipăritu în fruntea ce­­lor cinci volumene ase Magazinului Istoricu aa Daciei și în cuprinsul lor, D. A. Laureano, ne a arăta numai adevărul, dăndu ye ce cuvine lucrărilor sale; încăt de peresana'i ni potu zice nimică .. HOET N. T. C. GROAZA JA 1822 (*). NEPOTUL Așezindu me prispă afară­­­Moșule viforul geme, noaptea pe ceriu se lățăște, Preste frumoasa cetate pădlă și negreață pică, Fulgerul cu'nflăcărare ca unu șerpe lungu clipește. Scapără­ Bin de te uită! zimții zid­urilor mișcă.... Văntul frunza din crengi smulge o spulberă ca pe pac Vitorul văntură foarte, de cruce pe turn îndoite. Dacă pourii se umflă fierb groznic, se tulbură. Moșule trăsnet și fulger turnurile scutură. BĂTRĂNUL (pe cnsude din căsuță). Ce­ ți pasă de vifor dragă?­­ de cetăți ce'ți este jale, Las văntul se le dărăme el cu noi nu are treabă, Căsuța noastră îi mică zidită supt deal în vale. Umilită, pitulită, mai nu se vede din iarbă.­­ Vifor, trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, ci a ceriului urgie pi trimisă de smerește dănșii Pe acei cu fapte rele Și pe-acela ci gonește Iie saracul demesit. NEPOTUL. Și acei cruzi cari sântu? BĂTRĂNUL. Toți acei fără de cuget, acei măndri și sumeți, Ce mănjăsc cu aur sobe, și'l îcarcă pe păreți. Încăt a­le lor lăcașuri strălu­cesc ha pe ceriu stele, îÎnsă în ele cânt strănse păcate multe mi grele... NEPOTUL. Ah moșule! nourii negri ca munții spre crivăț umblă, Și de spre răsărit alții ca niște valuri se umflă, Și pe ceriu ca o vapae arde și se tot lățăște Iar de-asupra pe cetate un întunerec mocnește, Și trăsnete clocotesc, Și chiar ca uliul hhitesc Să cadă preste cetate, Unde zici că sânt pacate. BĂTRĂNUL. Domnului dragă te 'nchină Ca un copil făr de vină, Și să nu ai îngrijire cănd fulgeră și cănd tună Nici de groznica furtună Pentru că ea este A ceriului sărbătoare. .. ge­ne cel rău îngrozăște țap celui ks fapte sine: Nu te teme și șoptește. NEPOTUL. Ax moșule­! tăb­uliță! eaca arde, se aprind Căsuțile din cetate - Clăbuci de fum se rădică și limbi de focu se întind Mi'i frică de moarte!!! Și cănd fulgerile crapă înfricoșat scăpărănd, Ce­pede fugănd poporul la cămie scapare cătănd,­­ mirare se vede figurăndu numai N. Bălcescu, iară numele afară, socotut că singuru nu­­m­u singuru nume, acel al D. D. mai A. Laureano din KB din Nu uitare, vre­o rămasu căci În manționarea ( Suum cuigue ), altmintrelea nu se poate înpregiurare ce i .să se cuvine ce doară că ași voi prin aceasta să crede Pi șgrecul ks măgulescu pe Mi­­ ...­­­ ­— ove AIKA ST *) Această închipuire ce face ka­rism unu bătrăn vieru dela roslava privescu cu Nepotul său copil­ică: Peirea Iașului din vremea rescoalei Grecilor asupra Turcilor, mi țin între acest dialog.

Next