Gândirea, 1935 (Anul 14, nr. 1-10)

1935-03-01 / nr. 3

PROFETUL BĂLCESCU DE CONST. D. IONESCU "Noroadele se încheagă și își trăesc viața lor printr’un duh tainic, care se clădește deasupra lor, nevăzut, dar simțit. Intr’un empireu de mistică națională se adună, pe planuri extra­spațiale și temporare, tot cugetul, toată simțirea și toată voința lor de a fi. Dacă națiile nu respiră prin oamenii lor spiritul superior al existenței și dacă nu-și zidesc templul credințelor cârmuitoare, sunt pieritoare și dispar ca norii alungați de gura vânturilor. De aceea, ori de câte ori încercăm să căutăm ființa și rostul neamurilor, pornim pe drumurile care duc îndărăt, acolo unde s’a format sufletul lor. Pentru a înțelege întreaga construcție a Statului românesc de astăzi, — care nu-i deloc rezultatul noroacelor și al întâmplării, cum voiesc unii să spună — pentru a ne dumiri de toată miraculoasa întocmire a zilelor noastre, trebue să ne purtăm pașii îndărăt, în deșertul grelelor încercări pe unde și-au sângerat sufletul și au pătimit vizionarii alcătuirilor actuale. Firește la Eminescu, care a cristalizat crezul. Dar și mai departe, de unde au purces întâiu gândurile cărora el le-a dat strălucirea de ramură și lapidarul inscripției. Așadar dincolo, în jumătatea întâi a veacului trecut. Acolo este cumpăna de unde se rup izvoarele, de sub steiul dogmelor românești, al treimii : Kogălniceanu, Russo, Bălcescu. Din acele tărâmuri a pornit cugetarea simțirii românești, turnată de Eminescu mai târziu în psalmi săpați în aramă. In curentul Duhtului național nu mai vom afla obârșia Statului românesc actual. Fără îndoială că partea de ctitorie a lui Kogălniceanu este mare. El a izbutit chiar să-i vadă ridicându-se zidurile. A fost fericitul care a intrat într’un colț al pământului făgăduinței. Cel care însă l-a visat cu mai multă tărie și nu i-a zărit decât un suflet marginile, a fost Bălcescu. Prin tragismul vieții lui, prin viziunea mai caldă, mai deplină și mai neînfrântă, Bălcescu mai mult decât Kogălniceanu și Eminescu, apare ca simbol al naționalismului românesc integral. Visul lui de văpire, cuvântul lui iluminat au continuat să fulgere dincolo de moarte, străbătând ca o suliță de lumină prin sufletul și opera tuturor visătorilor și cons­tructorilor celei de a doua jumătăți a secolului XIX, încălzind pe cei din generația următoare. 141

Next