Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-06-17 / nr. 49
REDACTOR GEORGHIE BARIȚ. EDITOR IOAN GĂU nind în urmă și după alte uliți alte steaguri, pănă la 7 sau 8 ceasuri să adunase atăta popor, încăt din odăile palatului și pănă la casele Fălcoianului nu putea cinera să străbată și toți striga vorbele de mai sus, rugănd pe prinț să primiască și să subscrie constituția, care pe la 9 ceasuri s'a și subscrie. După subscriere poporul stete cu tot adinsul pentru schimbarea mai multor miniștrii și se făcură: Ministru din lăuntru N. Golescu, secretar de stat N. Bălcescu, logo. al dreptăței Ștefan golescu, log. al credinții I. Eliade, șef al miliției maiorei, șef al poliției C. Roset, iar despre celelalte nu s'a mai vorbit primic. După ce sau citit acestea înaintea poporului, l'au luat pe N. Golescu în triumă cu muzică pănă acasă și apoi pănă la 3 ceas, după miezul nopții nu se auzia pe ulițe decăt musica ștabului, clopote, aclamații de bucuerie și orări, nu să redea decăt înbrățișări și sărutări dela cel mai mic pănă la cel mai mare fără alegere și fără să se facă cea mai mică turburare, decăt numai ferestrele miniștrilor V. și B. și alergii s'a ciuruit de pietrii. Aceste pănă la 6 ceas. din 12. Iunie. Pănă cănd vom pute împărtăși tot cursul glorioasei revoluțiuni după jurnalele din București, mai scotem din o scrisoare prietinească și următoarele: După ce prințul dela capii revoluției, carii trecuseră la Carabal în Romănia mică priși o proclamație, prin carea era provocat ca ori să subscrie puntele constituției și să cează în tron, ori să se tragă, îndată se și adună sfatul miniștrilor, la care merse și Diuhamel comisariul rusesc. Miniștrii își perduseră cumpătul. Diuhamel sta cu totadinsul ca să se ceară ajutoriu de trupe rusești. (Pe față!). Prințul în această alternativă mai voi ași da dimisia. Cu tote acestea se mai luară oareșcare măsuri spre a opri revoluția. Speranță deșeartă. Vineri dimineața la 11 pe cănd capitala se afla întru neodihnă neastămpărată, pe cănd se pregăteau isbucniri de nouă mișcări revoluționare, prințul vru să cerce credința garnizonei pe care se întemeia. Se duse mai întăiu la casarmia cavaleriei și după ce se adresă către ofițeri, ca în împregiurările de față să păziască credința către gubern, aceștia îi răspunseră că ei sunt gata a-și vărsa săngele în contra vrăjmașilor patriei, dar sănge romăn, sănge patriotic nu vor vărsa niciodată. Manifestația însă cea mai evidentă de spiritul general de care este însuflețit tot romănul din Țara romănească ie dete pripțului ofițerimea de la cazarma denfanterie. Aici nu nemai i se declară în terminii cei mai luminați că ei nu se vor bate cu frații lor, ci arătăndui se totdeodată dorința generală de îmbunătățiri radicale, numai decăt se scoase un stindart național tricolor declarănd că sub steagul acesta sunt jurați a mers pentru patrie și nație. Întreaceste înpregiurări, prințul își însemnă numai decăt calea pe care trebue să apuce, luă stindartul în mănă și jură că se va pune în fruntea romănilor și va apăra drepturile lor pănă la cea mai după urmă picatură de sănge. Aceste vorbe ale prințului au sunbționat revoluțiunea țării. Strigările: Să trăiască prințul! Să trăiască romănii! au făcut se răsune atmosfera. Proclamațiile tipărite cu pritele nouăi constituții ce o ceru poporul se împrăștiau pe toate ulițele fără frică. Poliția și a isprăvit misiunea sa. În locul aricei ce a perit a urmat bucuria cea mai sgomotoasă. Oameni de toate clasele, de amăndoă sectele uitănd cu totul holera ce domnește se îmbulziau pe ulițele capitalei cu fruntea cea mai senină. Comisarul Dinhamel plecă numai decăt la Rusia. Dar cu înaintarea timpulului către seară creștea tot mai mult zgomotul de strigări vesele. Deodată se auzi în toată capitala că trupe de țărani din mai multe părți cu stindarte naționale sosesc în capitală. Atunci poporul Bucureștilor pe mai putăndu-și cumpăra bucuria aleargă în trăsuri pe jos la barierele orașului. Întămpinarea orășanilor cu țăranii a fost ceva sublim în felul său. Se îmbrățișară, se sărutară; țăranii fără arme, fără nimic, cu serindea numai în traistă, cu panturile pouăi constituiți în măini intrară în capitală sub stindartele lor strigănd: Dreptate! și orășanii unindu'și glasurile cu dănșii repeteau: Dreptate! Asfel țăranii cu orășanii înfrățiți între răsunete de glasuri de vunătoare înaintară pe ulițele capitalei către palatul prințului. Mulțimea poporului adunat aci era nenumărată, prințul priimi pe țărani cu cea mai mare blăndeță și bunătate și le făgădui înplinirea cererilor lor. Dar populur bucureștean care creștea pe fiecare minut, încăt se părea că s'a golit tot orașul și s'a strine la palat nu s'a mulțumit numai cu atăt, tinerimea ca pretutindenea ba ton la toate mișcările, la toate dorințele gloatelor. Mii de strigări se repeteau una după alta cerănd ca prințul să subscrie puntele constituției șcl. TRANSILVANIA, Brașov. Mai apou: Ieri în 16. Iunie soei aici Măr. Sa Gheorghe Dimitrie Bibescu Domnul Țărei romănești împreună cu M. Sa Doamna și cu pruncii MM. SS. Autoritățile locale primiră pe MM. SS, cu toată cuvenita reverință. - - (După Epenog) Ministeriul ar fi denumit la noi pe B. Nil. Vai păzitoriul coronei de comisariu reg. plenipoteant, de care vor trebui să asculte tote deregăturile civile și militare. - Adică guberniul să nu mai fie?? -