Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-06-21 / nr. 50
j De la București mai primirăi următoarea publicație tipărită: ostul Dompu Gheorghie Bivescu, deși a consfințit sfintele drepturi ce romănii recăștigară, simținduse însă acum slab de voală și ne mai putănd ține cărma în mănă, astăzi și a dat dimisia lăpădănduse de toată puterea sa.3 Astăzi dar patria aflănduse în împregiurări grele, se numiră gubern vremelnicesc mai jupe însemnații romăni, carii sănt ameni ce sau jertfit pentru patrie și jură ca și astăzi să moară pentru dâmnsa. Gubernia vremelnicesec. President: Părintele mitropolitul Ioan Eliade. Ștefan Golescu. Tel. Moaghieru., Scurtu. Secretarii gubernului vremelnicesc. C. A. Rosetti. N. Bălcescu. A. G. Golescu. I. C. Brătianu. Ministru din lăuntru Nicolae Golescu. Ministru dreptății I Cămpineanu. Al trevilor din afară I. Voinescu P. Al finanței C. N. Filipescu. Controlorul statului Gheorghie Nițescu. De răsboiu Ioan Odobescu. Al instrucției publice Ioan Eliade. Comandant interimar al gardei naționale căpitan Fărcășanu. Presidentul statului orășănesc Constantin Crețulescu. Șeful poliției Mărgărit Momoiu.” Unora le place a spune, că bărbații carii ajunseră astăzi în capul trebilor, ar fi tot tineri, fără esperiență. Noi din contră numărăm între aceiași pe cei mai mulți între 35 și 50 ani, iar Mitropolitul, Cămpineanul, Odobescu sănt trecuți preste 50, și numai vreo doi remăn dela 35 ani în jos. Așea vrăstele acestea ar fi tocma precum se cere la un guberniu pentru ca să poată desfășura cea mai încordată și mai dorită tărie sufletească în timpuri atăt de periculoase. Deci noi nu ne afiima și declara, că punem atăta încredere în caracterul bărbaților sus numiți, pe cătă se cere ca să lie dea publicul întreg, pentru ca guberniul să poată lucra cu resultate bune și felicitore. De aci însă nu urmează ca not să aflăm pe condiționat de buni oricare pași ai guverniului și ai ministeriului, ci cănd vom socoti că unele s'ar pute face și mai vine, și mai cu tact, noi părerea nu ni o vom ascunde, ci o vom arăta pe față, folosindupe de absoluta libertate a tipariului primită în Țara romănească, prin carea se precurmară abia odată necontenitele reclamații și note amenințătoare ale consulatului rusesc, care pănă era „censor al purtării Domnilor (tractatul dela 1784), urma să fie înzecit censor și al jurnalelor. Asemenea barocură nu se va mai rentorce în veci. Dela Iași avem știri pănă în 11. Ienie v. Colora dompia tare, soldații era scoși din cazarmă afară la cămai, căci muria tare. Mescali nu se arătaseră dincolo de Prut. Protectoratul continuat de la Nr. 35. Articulul nostru publicat la Nr. 35 a. c. despre protectoratul rusesc fu citit în Moldova-Romănia cu spaimă, cu mănie, cu plăcere; consulatul fusesc protestă asupra lui, o notă merse la Viena, fără nici un folos. Noi în aceste timpuri estraordinarii ne simțim strâns îndatorați a continua zisul articol, rugăm însă pe Donii cititori ca cu acest prilej săi reapuce și partea 1. În urmarea evenimentelor novisime din Romănia cei mai mulți cred că oștirile rusești neapărat vor călca peste Prut în principate. Atăta încă p'ar fi prea mult. Publicul se mai teme foarte, că aceleaș oștiri nu vor mai eși niciodată de acolo, ci cum că Resia va lua în stăpănirea sa prin poinatele și le va întrupa cu provințiile sale, adică le va preface în Resia, prin care Moldova-Romănia s-ar șterge din harta europeană, iar numele și naționalitatea romănă ar apune cu totul, pentru că fără moldovo-romăni nu se poate socoti pațiune romănă. Fricoșii își deduc a lor frică ăntei din tractatele secrete, prin care turcii ar fi și văndut principatele la ruși, iar aceștia ar păndi numai la un prilej, la o încurcătură europeană cum este cea de astăzi, pentru ca să pună măna pe ele; 2) din turburările căte s'ar puteasca astăzi măne intre moldavo-romăni; 3) din neputința Turciei, carea tocma să vre, nu va fi în stare a întinde principatelor ajutoriul dorit; 4) din neputința și lipsa armelor în lăuntru. Noi din toate acestea nu predem nici un cuvănt. Tot ce are pentru sine o probabilitate este, că o partidă oarecare internă nendestulată cu păciuita revoluție va chiema ea însă pe ruși în lăuntru, spre care scop se va folosi și de afurisitul atentat asupra Domnului G. D. Vibescu, un atentat, pentru care D. Eliade și tot guberniul provisoriu plăniseră și blăstămară infernalul plan, care, oricum vei întoarce lucrul, pătă curajul și candidul veșmănt, în care era să se îmbrace libertatea peste puține zile, acea libertate care ștearse pedeapsa morții pentru orice vină, la a cărei graiu însă ucigătorii nu ascultară, ci traseră cu pistoalele într'un tată de la șapte prunci, într'un domn, care dacă nu le pute îndestula dorințele lor, pricina era prea învederată, căci el în faptă nu era domn- regeăar ști gubernătoriu, ci numai administrătoriu ca din comisiune, cum îi place a se esprime D. Neselrode (depeșa din 15. Martie 1848.”) Însă de aci nicidecum nu urmează, că rușii vor pute rămănea spre a ține și a subjuga principatele danubiane. Să fim prea siguri, că intrarea lor va produce îndată răsboiu general în contra Rusiei. Guberniul romăn provizoriu îngriji ca să aibă agenți diplomatici harnici atăt în Germania și în Paris, căt și mai vârtos în Constantinopol. Tercii, iar anumit partida reformătoare a lui Reșid pașa voește, cere alianța mol )) Vezi Nr. 33 al Gazetei.