Gazeta Transilvaniei, septembrie 1903 (Anul 66, nr. 193-216)
1903-09-04 / nr. 195
Nr. 195.—1903. GAZETA TRANSILVANIEI Diana“, Kurzwelly „Sturmvogel“. Weber- Liszt: Introducţione und Polacca brillante, de d-şorele Elsa şi Grete Krummer. Kedivul la Constanţa. Duminecă a trecut cu Orientul Expres prin ţară, venind din Occident, Kedivul Egitului cu suita sa, compusă din Thurneysen-paşa, secretarul general Tewrîk-paşa şi doctorul său, Konitzki-bei. Kedivul s’a dus direct la Constanţa unde a fost întâmpinat de d-l Sc. Vîrnav, prefectul judeţului Constanţa; apoi s’a îmbarcat pe vaporul „Regele Carol I“, ducându-se la Constantinopol, de unde va merge la Egipet. In Bucurescî, la gara de nord, Kedivul a fost întâmpinat de prefectul poliţiei. El nu s’a dat jos din tren, ci a primit pe prefectul în vagonul restaurant. Scandal la ambasada turcască din Viena. In salonul ambasadei turcescî din Viena s’a întâmplat alaltă era o scenă penibilă. Consilierul de ambasadă Dşevedbeiti a pălmuit pe şeful seu, ambasadorul Mahmud Nedin. Poliţia a somat pe Dşeved sâ părăsască Viena în timp de 24 ore. Sfâşiat de un urs. In munţii din prejurimea Beiuşului s’au înmulţit în timpul din urmă urşii. Omenii mereu se plâng, că nu le lasă în pace turmele. Zilele acestea un urs s’a repedit asupra turmei lui N. Giurgea din Periş. Fiul proprietarului, Grigore, un flăcău în etate de vr’o 19 ani, vefiând oile ameninţate, înarmat numai c’un ciomag, s’a pus la harţă cu ursul. După un scurt timp înse curagiosul flăcău fu trântit la pământ şi sfâşiat în mod oribil. Cei patru cânî de pe lângă turmă au sărit se-şî scape stăpânul şi ajutorului din partea acestor animale credinciose se poate mulţumi că Grigore nu şî-a dat sufletul sub loviturile ursului. Un tovarăş al lui Grigore a fugit în sat, alarmând oamenii, cari au eşit înarmaţi cu topore şi ciomege. Ursul într’aceea dispăruse. Flăcăul zăcea la pământ mutilat în mod îngrozitor. Dacă ar fi căpătat ajutor medical imediat, i s’ar fi putut salva viaţa. El n’a putut fi transportat însă decât a doua fii la Beiuş, când era prea tardiu, căcî pierderea de sânge fiind prea mare, nenorocitul şi-a dat sufletul. Emke. Comitetul societăţii culturale maghiare din Ardeal cunoscută sub numele de mai sus, şi-a ţinut Sâmbătă în 12 Septemvrie adunarea lunară ordinară sub preşedinţa contelui Beldi Akos. Deoarece în lunile de vacanţă (Iunie, Iulie, August) nu s’a ţinut şedinţă, cassierul raportază despre gestiunea financiară din toate aceste trei lunî. întregul reviriment financiar a a fost de 224 736 cor. 64 filerî. S’a incassat în numerar: 33 828. Intreaga avere a culturegyletului a fost la sfîrşitul lui August: 2.884.37 col. 92 filere. Fumatul de opium. Prefectul de poliţie din Paris, Lupine, fu însărcinat de a se informa despre casele publice în care se fumeză opium şi de a le închide imediat, mai înainte ca acest obiceiu să se propage în populaţie. Obiceiul de a fuma opium a fost importat în Franţa de ofiţerii şi soldaţii care au fost în Indo- China şi acum acest obiceiu a luat proporţiuni întinse. Cadou lui Loubet. Preşedintele republicei francese, Loubet, a primit din partea ziarului Argus de la Presse, un cadou puţin banal, două albume de mari dimensiuni, conţinând mai mult de două mii articole de filare şi reviste, ilustraţiuni şi caricaturi, apărute şi referitoare la preşedintele republicei în cursul unui an. Şeful statului frances a găsit o adevărată plăcere a parcurge aceste amintiri retrospective, unde lauda şi blamul se întâlnesc adesea. Ciocnire de vapore. ziarul turcesc Şervet spune că vaporul „Dobrogea“ al serviciului maritim român, care a plecat zilele acestea din Constanţa la Rotterdam a fost ciocnit Marţi sera, pe când ancora „Sovereign“, care i-a făcut câteva avarii. Vaporul engles a fost găurit la pupă, ceea ce l’a silit să se adăpostescă la Scutari. Respuns la două întâmpinări. (Urmare.) Şi mai nostimă este afirmarea lui Nicuşor, „că preotul n’are să îngrijască de plantaţii, căcî de acestea îngrijesce comuna la ordinele autorităţilor silvanale“. Dacă acesta ar fi adevărat, atunci rău au făcut şi ar trebui blamaţi, acei venerabili preoţi români de pe Ţara Oltului şi aiurea, că s’au amestecat în lucruri ce nu erau truba lor, care au bătut de câte 3—4 ori drumurile Pestei şi Vienei la ministeriu şi împăratul pentru a scăpa pădurile comunale obştei din ghiarele etarului şi ale nemeşilor. Noi contestăm acesta, şi protestăm cu totă energia contra suposiţiunei, că preotul şi învăţătorul de la ţară şi de prin sate, carî sunt unicele nóastre elemente culte prin sate, şi mai tot-dauna fii ai satului şi proprietari de pământ- nu lefegii ca frunda pe apă — ei să se desintereseze de păşunile şi pădurile comunele, care sunt singurile isvoare de venit şi prosperare ale comunei, şi unicele isvore de dotaţiune ale bisericei şi şcolei, şi aceste să fie lăsate esclusiv în sarcina primarului şi consiliului comunal, cari mai totdauna sunt niste ţărani simpli şi limitaţi în cunoscinţe, ori a unor notari streini, lefegii fără de tragere de inimă pentru popor şi comună, decât să-şi ia lâfa şi apoi să plece p’aci încolo. Nu e pădure bună, nu sunt nici lemne, nici venit la comună, şi nici că ai cu ce să întreţii biserica şi şcoala. Vera aruncurilor este aproape pe sfirşite. Poate că tocmai din cauza desinteresării prea îndelungate din partea oamenilor noştri cu carte, despre starea şi gestiunea cu pădurile, unicul nostru isvor de bogăţie au ajuns lucrurile acolo, de afii pe Valea brădetului, pe care credem că şi Nicuşor o cunosce, nu se mai află nici puieţ de brad, nici de pomenire nu se mai află, or din frumoasele Dumbrăvi şi Măguri de stejari seculari în care era 95 la sută, stejar veritabil de muncă, căcî pe la noi cerul, tufarîiosă şi gârniţa nici după nume nu se pomenesce — ci este numai stejar şi goron — cel mai bun lemn de muncă, au dispărut sub ochii deregătorielor noastre comunale, şi ne-au copleşit mestecănii, arinii etc. pentru a căror folosinţă şi esploatare cu preţ ne-ar trebui să aducem în fiecare sat, câte 1—200 sălaşe de lucrători în atare lemn şi atunci şi Tohanul de sigur ar căpăta o a doua premenală, cea ce de sigur că nu i-ar plăca, nici lui Nicuşor. Eră deci cum stă cu incriminarea de imputare nejustă. Totuşi noi o recunoscem că e frumos din partea lui Nicuşor Silboc de a fi slobodit puşcaşi după 6 săptămâni de la atac, întru apărarea preotului său şi -i serveste spre laudă şi numai de a fi voit să o facă. Trec la a doua întâmpinare a păr. Morumboiu, tot de acolo, pe care nici nu l’am atacat personal, necunoscându-l în personă, ce fel de om este, ci am criticat numai ideia sf. Sale şi a altora pe care n’o aflu nimerită, şi nu am fiis că din motiv de câştig personal a înfiinţat reuniunea de înmormântare, ci numai, că prin ea va progresa luesul, căcî d’aci înainte va îmbrăca şi împodobi pe omenii şi morţii săi în giulgiurî şi cartonurî jidovescî de fabrică, or nu cu produsele mânilor femeii, fiicelor şi nepoatelor defunctului, cr frumóasele ţesături şi broderii naţionale, carî fac admiraţia străinilor, — şi în cari nici Tohanul-vechiu nu sta pe cea din urmă trâptă — vor rămânâ desconsiderate. Atât şi nimic mai mult, căcî acestea le-am înţeles sub înmormântare pro Eins. Totuşi păr. Br. s’a simţit atins şi supărarea d-sale este o dovadă mai mult, că observarea ndistră a prins. D-sa însă într’un ton iritat dice, că ar voi să facă rânduială în comuna Tohanul-vechiu şi apoi adauge : „Ei bine, noi cei de acasă, ne credem a fi mai competenţi să facem rânduială în casa nostră, decât cei care nici nu se dimit să ne întrebe ceva, şi totuşi ne voesc atâta bine, de ne zeflemisesc prin filare“. Apoi în favorul tesei d-sale despre utilitatea şi oportunitatea înfiinţărei Reuniunilor de înmormântare la sate şi printre sătenii români dice, că esistă în ţările apusului (!) şi se usitază deja de timp îndelungat! Foarte bine, însă unde esistă: la oraşe ori la sate? Esclusiv la oraşe şi în centrele mari industriale, cu o populaţiune aurieră numărosă, recrutată din tot felul de omeni de adunătură pe care specialitatea şi cererea şi oferta i-au adus laolaltă şi nici că se cunosc unii pe alţii, nu se pot ajutora în cas de bolă şi nenorocire, morte etc. între sine decât graţie Reuniunilor caritabile. Oare acesta este caşul la sătenii noştri şi prin satele nostre? Păi. Br. adaugă că Reuniunile de înmormântare a căror folos e mare, sunt o adevărată binecuvântare pentru omenii săraci, şi ca să motiveze oportunitatea lor şi pentru ţăranul nostru român fiice: „Ţăranul român, fiindcă e între namurile sale şi cunoscut în tot satul, nu vrea, ori cât i-ai spune, să se lase mai pe jos, ci cât de cât vrea să-i facă înmormântare cinstită răposatului. Apoi tocmai acesta am fus-o şi noi. Da, există Reuniuni de înmormântare şi Enteprises des pompes funebres la oraşe şi în centrele mari industriale, şi păr. Br. n’are decât să le introducă pe ambele în T. v. şi atunci fie sigur că nici unul din păstoriţii săi nu vrea se fie dus la gropă decât pe carul funebru, cu valeţi îmbrăcaţi în doliu etc. etc. fie el membru ori nemembru şi fie oricât de sărac, nu se poate lăsa mai pe jos“ — după propriile cuvinte ale păr. Brumboiu. Aceste aplicate la com. T. v., a cărui locuitori 2/1 sunt vecinie în Bucuresci câte o lună în serviciu şi 2, 3, 4 fără serviciu. — apoi veniţi acasă înmormântaţi cu pompă mare. Vă place? De sigur că e nostimă priveliştea ce ni se ofere prin popularisarea Reuniunilor de înmormântare! Apoi ţin afii chiulhane şi ospeţe, la logodne şi nunţi câte 2-3 fiile de absorb câştigul familiar pe un an întreg. Pompele funebre odată popularisate la sate, vor absorbi cu pomenile câştigul familiei pe 2-3 ani de fiile în urmă şi pete întrega agonisală a mortului, ori că a fost membru al Reuniunei de înmormântare ori ba. (Va urma.) Programa: I. Nepotul ca unchiu comedie în 3 acte. Localisată din germană de N. Petra Petrescu. Persoanele: d-1 Petru Roşea, d-şora Zamfira Drembărean, d-şora Silvia Eneşel, d-1 Nicolae Bimbea, d-sora Eva Roşea, d-nii Vasile Bumbean, Teodor Bucur, Traian Novac, Ioan Bate, Zevedei Dăian, Petru Fekete, Nicolae Todoruţ, Andrei Popa. II. Pentru ce am rămas flăcău bătrân de Antonin Popp, predat de d-1 Silvestru Oprean. III. Arvinte şi Pepelea comedie într’un act de V. Alecsandri, d-1 Sabin Mărginean, d-l Traian Novac. ***• Onor. familii care din erore nu sunt invitate, sunt rugate a se adresa pentru invitare cătră d-1 Franz Schäser. Representaţii, concerte şi petreceri. Petrecerea Braşovechienilor. O petrecere poporală de vară, împreunată cu musică, declamaţiune şi teatru, vor arangia membrii corului bisericei gr. or. române din Braşovul-vechiu, cu concursul câtorva d-nî studenţi şi absolvenţi de la gimnasiul rom. gr. or. din Braşov. Duminecă, în 7 Septemvrie v. (20 Septemvrie n.) 1903, în sala hotelului „Orient“ (Nr. 1) din loc. Dirigent de coruri: George Preşmereanu, abiturient, începutul la 7/2 ore sera. Preţul de intrare: de personă 1 cor., pentru studenţi 80 fii. Venitul curat este destinat pentru sporirea fondului „Reuniunei“ nou înfiinţate a femeilor române greco-orientale din Braşovul-vechiu. Contribuirî peste taxa fixată se primesc cu mulţămită şi se vor publica. Bilete se află de vânfiare la băcănia d-lui N. D. Eremias şi săra la cassă. On. Domni, cari din greşală nu au primit invitări, să se considere de invitaţi pe calea acasta. Reuniunea meseriaşilor şi economilor din Alba-lulia invită la representaţia declamatorică teatrală împreunată cu dans ce se va aranja Lunî 21 Septemvrie 1903 st. n. (sf. Mana mică) în sala cea mare de la Hotelul „Europa“ începutul la 7’/2 sara. Alba Iulia în 10 Septemvrie 1903. Ioan Teculescu, președinte. Br. Alexandru Fodor, controlor, Fr. Novac, secretar, Iosif Roman cassier. II. Presa controlor. Prețul de intrare: locul 1. 2 cor., locul II. 1.60 cor., locul III. 1.20 cor. Locul de stat 60 fii. Bilete se pot procura în librăria d-lui Franz Schäser or sora la casă. Venitul curat este destinat pentru casa reuniunei. Contribuirî peste taxă se vor primi cu mulţumire şi se vor publica prin ziare. Pagina 3. Literatura. „Almanach Literar“ pe anul 1903. Edat de întrunirea academică română „Bucovina“. Cernăuți. Societatea tipografică bucovineană. Editura proprie. Pagini 121. 8°. Cuprinsul: 1. Prefaţă. 2. Aforisme de Dr. Nicu Ţurcan. 3. De la Prut de Adrian Forgaci. 4. Dragoia şi Cucu de S. Fr. Marian. 5. Poesii de P. Dulfu. 6. Patru epistole ale lui Mihai Eminescu. 7. Schiţe din Popor de Nicu Cărăuş. 8. Strofe de Ioan Popşor. 9. Diua şi noaptea la popor de Elena Voronca. 10. Poesii de Filimon Taniac. 11. Amintiri despre Eminescu de Dr. Radu I. Sbiera. 12. Concertul de Adrian Forgaci. 13. Poesii de Sever Beuca- Costineanul. Atragem atenţiunea cetitorilor noştri asupra serierei de curând apărute a d-lui prof. N. Sulică: Noţiuni generale din istoria literaturei romane (latine), singura scriere competentă de felul acesta la noi, cuprinsă într’o clară şi frumosă limbă românască. Cartea apărută în editura librăriei N. I. Ciurcu (preţul 2 corone), o pot ceti cu folos toţi iubitorii de înaintare. NECROLOG. Subscrişii jalnici cu adâncă durere aducem la cunoscinţa tuturor rudeniilor, amicilor şi cunoscuţilor, că prea iubita nostră fiică, soră nepotă şi cumnată Elena Wagner, în urma unui morb fie câteva fiile, împărtăşită fiind cu sfintele taine, şi-a dat nobilul seu suflet în mânile Creatorului, astăzi. Miercuri în 3 (15) Septemvrie la orele 6 diminaţa. Rămăşiţele pământesc ale neuitatei defuncte se vor depune spre vecînică odihnă din capela bisericei gr. or. (Lunca plăiaşului nr. 4, Groveni) în acelaşi cimiteriu. Vineri, în 5 (18) Sept. a. c. la orele 3 p. m. Fie-i ţerîna uşoră şi memoria binecuvântată! Braşov, 3 (16) Septemvrie 1903. Agnes Wagner, ca mamă. Ana Panaiot Metodiu, ca bunică. Alexandrina, Maria, Eugenia, Mina, ca surori. Dumitru, Ermenliu, Theochari, Trandafiridi, ca cumnaţi. Sava, Petru, Eugenia, ca nepoţi. Unchi, veri şi verişore. ULTIME SCIRI. Oradea mare, 16 Septemvrie. Partidul liberal din comitatul Bihorului, la propunerea contelui Ştefan Tisza, a hotărît ca se se menţină esecutarea pactului de la 1867 pe cale pactnică, fără postulate aventuriose. Budapesta, 16 Septemvrie. Fostul ministru-preşedinte Szell a avut acii o întîlnire la Reichenau, cu ministrul preşedinte austriac Koerber Se crede, că Szell va lua asupra sa sarcina de a-şî da concursul la resolvirea crimei. Praga, 16 Septemvrie. Cu ocasiunea unei demonstraţii împotriva reţinerei soldaţilor, s’au făcut aici mai multe arestări. Londra, 16 Septemvrie. Bulgaria a adresat puterilor un memorand, în care ameninţă, că va fi silită a interveni cu armata In Macedonia. In cercurile diplomatice de aici se crede, că acest memorand este precursorul direct al declarațiunei răsboiului. Proprietar: Dr. Aurel Mureșianu. Redactor respons. prof.: Augustin Paul.