Inainte, ianuarie 1952 (Anul 9, nr. 2150-2176)

1952-01-17 / nr. 2164

I­N­A­I­N­T­EZ _____ ­............................. ................................ Centenarul Caragiale Com întâmpină cenaclul literar „Slova Nouă“ sărbătorirea lui Ion Luca Caragiale în ziua de 13 ianuarie 1952 si a ținut la cenaclul „Slova Nouă” o ședință cu scopul prelucrării sar­cinilor ce revine cenaclului din planul de muncă întocmit de co­mitetul regional pentru sărbători­rea centenarului lui Ion Luca Ca­­ragiale. La începutul ședinței tov. Pârlea George, elev în clasa XI-a B a Colegiului Popular „N. Bălcescu” a dat citire poeziei „Odă lui Cara­­giale”. In urma discuțiilor făcute pe marginea acestor versuri s-a constatat că autorul a reușit să redea popularitatea operei lui Ca­­ragiale și a prins foarte bine fap­tele p­entru care Ion Luca Caragiale este apreciat de clasa noastră muncitoare, care este conștientă că „socialismul și viața nouă nu se pot construi cu cațavenci și trahanachi”. În cea de a­­ doua parte a șe­dinței s’a dat citire planului de muncă, după care, la discuții, membrii cenaclului au primit cu entuziasm propunerile comitetului regional pentru sărbătorirea cen­tenarului lui Caragiale, luându-și o serie întreagă de angajamente a căror realizare să arate dragos­tea tinerilor scriitori din acest ce­naclu față de cel care a biciuit moravurile putrede ale societății burgheze. S’a hotărît astfel ca să se or­ganizeze o ședință festivă pentru comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale, scrii­torul care și-a exprimat dragos­tea fierbinte ce o nutrea poporu­lui muncitor, prețuirea ce o dădea calităților morale ale poporului. Cu ocazia acestei ședințe, cena­clul literar își va schimba numele la­ cenaclul „Ion Luca Caragiale”, lucru ce va face ca activiștii aces­tui cenaclu să se simtă mai strâns legați de marele prozator și dra­maturg. In colaborare cu liceul te­oretic nr. 1, cenaclul literar va or­ganiza un simposion în care se vor citi lucrări literare închinate marelui Caragiale sau se vor face lecturi din opera sa. In cinstea centenarului lui­ Cara­giale, tineri activiști ai cenaclului nostru vor dramatiza schițe și mo­mente scrise de marele creator Ion Luca Caragiale, dramatizări ce vor fi interpretate de artiștii Teatrului Național din Craiova. Printre a­­cestea se numără și dramatizarea schiței „Vizită”, făcută de tinerii Pârlea George și Drăgotescu I. Pentru a populariza opera lui Caragiale, membrii cenaclului li­terar vor contribui cu lucrări origi­nale la audițiile stației de radio­amplificare închinate lui Caragiale și vor activa pe locurile lo­r de producție prin ținerea de recenzii a­­s­upra operei lui Caragiale și prin întărirea agitației vizuale legată de personalitatea marelui Cara­giale. In felul acesta membrii cena­clului literar „Slova Nouă” își ma­nifestă dragostea lor nețărmurită față de acela care a făcut din con­deiul său o armă de luptă împo­triva fărădelegilor din timpul so­cietății în care a trăit. PREDA TEODORA coresp. Din activitatea secției artă și cultură a raionului Brabova Organizarea temeinică a mun­cii culturale în perioada de iarnă a început să ia un avânt tot mai mare în raionul B­rabova. Peste tot, în gospodăriile agricole colective, în cele de Stat și în cadrul cămi­nelor culturale, datorită muncii de lămurire desfășurată de agitatorii, tot mai mulți oameni ai muncii iau parte la acțiunile culturale în­treprinse. Nu de mult pentru îmbunătățirea muncii sportive s’au distribuit că­minelor culturale șase mingi de fotbal, mingi de volei, 7 perechi de schiuri, precum și numeroase garnituri de șah. Tinerii și cei vârstnici folosesc aceste materiale în perioada de iarnă. Pentru îmbunătățirea activității culturale, s’a cheltuit suma de lei 141.800, din care s’au cumpărat 554 metri pânză necesară confecționă­rii cortinelor de la căminele cultu­rale și altele. Căminelor culturale li s’au asigurat canit­ățile de lemne necesare, iar în ultima lună s’au cumpărat 1534 cărți și broșuri cu care s’a­u înzestrat 15 cămine cul­turale din raionul Brabova. Aceasta a atras după sine și creșterea simțitoare a numărului de cititori, reușindu-se a se citi în lună a anului 1951, peste ultima 1620 cărți de cei 2030 cititori. Exemplu vin de felul cum a știut să mobilizeze țăranii muncitori la cititul cărților ni-i dă vtemista Ne­­delcu Reza, bibliotecară în comuna iVfeleni, care popularizând ultimele cărți apărute, ținând evidența ci­titorilor și a cărților citite, a an­trenat un număr de 30 tineri și nu­meroși vârstnici de a lua cu re­gularitate cărți de la biblioteca că­minului cultural pentru a le citi. Tot­odată s-a format și o echipă artistică de jocuri și teatru care se pregătește intens în vederea alcătuirii unui program artistic - cultural. Ocupându-se de desvoltarea că­minelor culturale, Sfatul Popular raional prin secția de artă și cul­tură a sprijinit efectiv ridicarea de noi cămine culturale, reușindu­­se ca în comuna Șumandra să se termine nu de mult construcția că­minului cultural. In bătălia pentru culturalizarea maselor largi populare, secția ra­ională artă și cultură Brabova, re­ușește, cu sprijinul partidului, să-și ducă la bun sfârșit sarcinile mă­rețe ce-i stau în față, luptând pen­tru ca tot mai adânc în rândul țăranilor munci­ori să pătrundă cul­tura nouă, sănătoasă, care-i va ajuta să contribue mai activ la construirea socialismului și întări­rea păcii. N. SPÂNU,, coresp. Ajută elevele codașe la învățătură Pentr­u a venii în sprijinul eleve­lor codașe și a ridica calitatea în­vățăturii, la școala pedagogică e­­ducatoare de fete din orașul nos­tru a luat ființă încă de la înce­putul anului școlar, grupe de în­vățătură. Datorită munciii dusă în cele 15 grupe de învățătură, în primul pătrar procentul corigente­lor a scăzut cu 20 la sută, ia­r în pătrarul al doilea procentul eleve­lor codașe a scăzut cu 40 la sută. Cu sprijinul cadrelor didactice de la această școală, în pătrarul al Iîl-lea numărul grupelor de învă­țătură a crescut simțitori, elevele fruntașe la învățătură ajutând pe cele mai slabe să ajungă la ni­velul lor, astfel ca școala lor să devină fruntașe în problema învă­țăturii (Alexandra Anghel. coresp'.). Devin știutori de carte Ca și în alte întreprinderi la Centrul Poligrafic nr. 9 Craiova au luat ființă cercuri de alfabetizare ciclul I și II. Analfabeții, muncitori în producție, frecventând regulat la aceste cursuri reușesc să ob­țină rezultate bune in producție, depășind sarcina de plan. In mod deosebit, prin felul cum învață pentru a deveni știutori de carte s’au evidențiat tov. Sorin Elena, Banea Profira și Cetăți Maria. (Șortan C, coresp.). Fruntași în economii la C. E. C. In sala de ședințe a SMTC Cra­iova a avut loc zilele acestea fes­tivitatea lumânării steagului de clasă fruntașe în economii la CEC. Ședința a fost deschisă de că­tre tovarășa Oiță Ștefania res­ponsabila CEC pe școală, sub lo­zinca „Primii la învățătură, primii la economii”. Steagul de clasă frun­tașe pe școală a fost înmânat a­­nului IV­D dela SMTC băuți, care a obținut cele mai bune rezultate în perioada dela 3-12 Ianuarie 1952. Astfel au fost eliberate la un nu­măr de 40 elevi un număr de 40 carnete CEC cu un sold de 42.400 lei. Deasemenea, în această peri­oadă au fost scrise de către UTM- iști 5 articole la gazeta de perete care mobilizau tineretul la econo­mii. In depuneri la CEC s’au evi­dențiat UTM-iștii Lucha Gheorghe, Marcu Nicolae și tânărul Neghea Constantin. A fost apoi înmânat steagul de clasă fruntașe în depuneri la CEC, anului IV B, care, în aceiași peri­oadă de timp a obținut următoa­rele rezultate: un număr de 41 e­­levi au avut 41 librete cu un sold de 32.220 lei, un număr de 45 o­­perațiuni, 41 scrisori trimise școli­lor din regiune, precum și un nu­măr de 4 articole la gazeta de perete. Din partea diriguțiilor a luat cu­vântul tov. profesor diriginte al anului 4 B, Ștefan Ion, care a a­­rătat că economiile făcute de ti­neretul din această școală contri­­bue la îndeplinirea și depășirea mărețelor sarcini ale Cincinalului și la construirea socialismului ,in țara noastră. GAGIU ȘTEFAN coresp. Pregătirile pentru activitatea sportivă de iarnă sunt pe terminate Colectivele sportive din orașul Craiova și-au intensificat în ulti­mul timp acțiunile de pregătire pentru sezonul sportiv de iarnă. Colectivul sportiv „Metalul” a­­menajează un patinoar artificial, o pârtie de ski și a luat hotă­­rîrea de a forma o­ echipă de hokei; întrucât lucrările de la pa­tinoare nu au fost terminate, jucă­torii își desăvârșesc cunoștințele teoretice și condiția fizică de sală. Deasemenea în parcul poporului din orașul nostru se va amenaja un teren pentru hokhei pe ghiață, precum și o pistă de patinaj vi­teză. Astfel, mii și mii de tineri vor putea să treacă ultimele probe în cadrul Complexului de Stat GMR, arătând că sunt gata să apere pacea și să lupte pentru în­florirea și desvoltarea scumpei noastre piatrii. (O. Dumitrescu, co­respondent). Ce să citim «Prin țara eroicilor constructori ai comunismului» Volumul cuprinde articole scri­se de membri ai diferitelor de­legații ale Republicii Populare Române care au vizitat țara e­­roicilor constructori ai comunis­mului, de tehnicieni care s’au specializat in URSS și de studenți din țara noastră care învață în Uniunea Sovietică. Cartea ne re­dă imagini minunate din viața oamenilor sovietici, din munca și lupta lor pentru zidirea comu­nismului. .,In Muzeul Lenin” de Mihail Beniuc, poezia Măriei Banuș „Aici s’a născut Stalin”, „L-am văzut pe tovarășul Stalin” de Hilda Je­­rea și „Mausoleul lui Lenin” de Zaharia Stalim, ne vorbesc des­pre dragostea fierbinte pe care constructorii comunismului — ca și oamenii muncii de pretutindeni — o poartă învățătorilor dragi ai proletariatului, Lenin și Stalin, deschizătorii drumurilor spre co­munism. Costache D-*un paginator principal la combinatul poligrafic „Casa Scânteii” a cunoscut realizările muncitorilor so­vie­tci, luptători pe frontul industriei celei mai îna­intate, luptători pe marile șan­tiere ale comunismului. Despre aceste realizări și eforturi ale oamenilor sovietici, vorbește în articolul său: „Ucenic în țara ce­lor mai iindrăsnețe visuri împli­nite”. Cu aceiași dragoste și admira­ție ne povestesc despre viața miui­iciltorilor și colhoznicilor so­vietici și renumita țesătoare Cii­că Maria, ca și inginerul Radu Ni­­colae și ziaristul Victor Bârladea­­niu, sau țăranca muncitoare O­­limpia Olaru. Alte articole înfățișează ima­gini ale vieții culturale și artis­tice din Uniunea Sovietică, as­pecte ale activității vii și crea­toare a­lșitiinței sovietice, ale com­portării morale a oamenilor so­vietici, etc. „Școala u­nde a învă­țat Zola”, „Impresii dela școa­la 610 din Moscova”, „Aztec — orașul copiilor” și numeroase alte materiale vorbesc cu căldură des­pre viața minunată a copiilor sovietici, despre grija sta liniștii pentru desvoltarea sănătoasă a ti­nerelor vlăstare ale societății co­muniste. Din materialele publicate in volumul „Prin țara eroicilor con­structori ai comunismului” res­piră ca o puternică r­ealitate prie­tenia strânsă, caldă și statornică dintre popoarele Uniunii So­vietic a și poporul nostru, și convingerea autorilor că însușirea experienței sovietice ieste o condiție pentru victoria construirii socialismului, în patria noastră. Cartea aceasta aj­ută cititoru­lui să cunoască noi­ aspecte ale luptei popo­arelor din Uniunea Sovietică pentru clădirea comi­at omului, pentru pace, pentru fe­ricirea «întrebări și răspunsuri despre țărănimea sovietică» (Colecția „De vorbă cu sătenii“) Broșura de față cupri­nde o sea­mă de întrebări despre viața col­hoznicilor sovietici, pinse de țăra­nii noștri muncitori, și răspunsurile date de membrii delegațiilor de să­teni români care au vizitat Uniu­nea Sovietică. Aceste răspunsuri oglindesc Bo­gata experiență a țăranilor sovie­tici în cele mai variate­­ domenii ale activității colhoznice. Din aceste răspunsuri aflăm cum este orga­nizată munca într’un colhoz și cum trăesc colhoznicii, cum se face împărțirea venit­uril­or colho­zului și cum sunt stimulați colhoz­nicii fruntași, cum se aplică îna­intata știință miciurinistă în col­hozuri și cum obțin colhoznicii re­colte mari și de calitate­, grâne, le­gume, fructe, etc. Alte întrebări și răspunsuri pri­vesc problemele trecerii de la gos­podăria individuală la sistemul co­­lectiv de producție agricolă. Este arătat rolul conducător al Partidu­lui Comunist (bolșevic) și rolul personal al tovarășului Stalin în în­făptuirea victoriilor regimului col­hoznic în URSS. Deasemeni ne vor­bește în mod lămurit despre a ela­borarea colhoznicilor cu savanții pentru obținerea recoltelor îmbelșu­gate, despre problemele mecani­zării muncii în URSS, despre grijă Statului Sovietic pentru protecția muncii și pentru ocrotirea mamiei și a copilului. Răspunsurile cuprinse în carte, bogate în învățăminte de preț, con­­stituesc un ajutor de seamă în lup­ta pe care o duce țărănimea noa­stră muncitoare pentru făurirea u­­nei agriculturi înaintate, înfloritoa­re, pentru o viață pașnică înstă­rită și luminoasă- S9n sa­tul drept­al — Ai complectat bordeiou­l, tovarăți? — Și gata de mult, răspunse delegatul convoiului. — Atuinnci ce mai stăm, hai să pornim că ne apucă ziua în sat — îndemnă Ionicică Mataragiu — secretarul organizației de bază din comuna Leu. Se auziră câ­teva plesnituri de bici și plă­vanii sporiră pasul la drum. Era primul convoi de care din comuna Leu care transporta cotele la baza de recepție. In fruntea convoiu­lui pășeau comuniștii Marică Zamfir, Ioncică Mataragiu, Ion R. Bălan, Ion Buia și Ion Bobotei. In urma lor, îmbrăcați in cojoa­ce m­ițoase­ și cu căciuli moțate îndesate pie urechi, mergeau ță­ranii săraci și mijlocași Berceanu I. Gavrilă, Gheorghe D. I. Groza, Pandelie Florică, Radu Bălașa, Ion N. Bă­lașa, vreo 10 la număr. După cale de vreo 3—4 km., câțiva din cei îmbrăcați in cojoa­ce se mai urcară in care dea­supra pe saci, și din crânc­im când, mai învârteau câteodată biciul pe deasupra boilor. — Stoi­cea cu dalbe — se auzi un glas răgușit în urma convo­iului. — Asta-i Pandelie al lui Flo­rină, își dădură cu părerea Ion Buia șii Ioncică Mataragiu, care smergeau discutând pe lângă boi. — Măi Pandelie, tu ești?, ră­sună prin desimea întunericului vocea lui Mataragiu. — Eu sunt tovarășe secretar, dacă zoresc să vă ajung — răs­punse Pandele. Boii suțiră pasul și, iu câteva clipți, Pandelie fu Mingă cei care-l strigaseră. Bu­­curia lui nu mai cunoștea măr­gini că­ se află alături de comu­niști la predarea cotelor. Dar când își aminti de un gând care de multă vreme îl frământa la ini­mă, încrețiturile de pre fața-i lunguiață­ i se adânciră și scrâșni odată din dinți. Apoi zise: — Mama lor de bandiți, tâlhari și lipitori. Nu le ajunge cât a­­mar de vreme ne-au supt vlaga muncii noastre. Și acum ar vrea să înfometeze poporul muncitor, ar vrea ca frații noștri muncitori din fabrici să ajungă pradă spe­culanților și cămătarilor. La auzul acestor cuvinte oame­nii își îndreptară privirile mirați către Pandelie. — Dar ce s’a întâmplat măi Pandelie? Despre ce e vorba? — întrebă Ioncică Mataragiu. — Ce să fie, tovarăș, secre­tar? Eu Pandelie Florică și ca mine alte sute și mii de țărani săraci și mijlocași ne străduim cu toții să ne facem o înaltă da­torie patriotică, așa cum ne în­vață partidul, să ne predăm fără întârziere și din cele mai bune cereale cotele către stat. Dar, tare mi-e ciudă când văd chiar în comuna noastră că tâlharii de chiaburi ca Ion A. Păunescu care din truda muncii noastre, în timpi de opt ani de zile cât a fost pri­mar cu țărăniștii și liberalii și-a strâns 40 de pogoane, batoză de treer, secerători și alte acareturi, astăzi vrea să înfometeze po­porul muncitor sustrăgându-se de la predarea cotelor. Ascultând la Pandelie oamenii uitaseră și de oboseală și de ge­rul nopții. Sufletul lor fierbea de mânie. Dacă tâlharul de chia­bur ar fi fost în fața lor în momentul acela, nu știm ce s’ar fi ales de el... — Aș vrea să spun și eu ceva despre năpârca de Păunescu, glă­­sui și Ion Buia îndemnnându-și mai repede boii cu c­a de rișca bi­ciului. — Te ascultăm tovarășe Buia, poți să ne vorbești — dădu răs­puns secretarul organizației de bază. — Măi tovarăși, începu Ion Buia. Noi ăștia, țăranii săraci și mijlocași, l-am ales pe Ion M. Diaconui vicepreședinte în sfatul popular. Am zis de... că e am pri­ceput, ridicat dintre noi, să-l ale­gem la treburile comunei să ne apere interesele. Dar tovarăși, eu vă spun răspicat, n’am făcut bine. Ion M. Diaconu­ a uitat de noi. A uitat când munceam împreună pe un codru de mămăligă la chia­buri. Ce reprezentant al nostru poate să fie Ion Diaconu, când el in loc să aplice lupta de clasă așa după cum ne învață parti­dul, s’a m­cuscrit cu chiaburul Vasile M. Popescu, care după cum știți e neam cu lepădătura de Ion Păunescu. Și atunci, de ce să ne prindă mirarea că chia­burul Păunescu nu numai că anul acesta n’a predat cotele, dar și anul trecut el a fost scutit cu o jumătate de vagon de ce­reale ce trebuia să le predea drept cotă, în timp ce noi am dat cu toții cotele ce se cuveneau statului. Se lăsase un ger de aproape plesneau crengile în pomi, dar oamenii nici nu-l simțeau. Toți erau împietriți de mânie că chia­burul și-a făcut jocul prin Ion M. Diaconu, în care ei își puseseră mare încredere.* In sala de ședințe a sfatului popular se adunaseră în seara aceea, aproape toți comuniștii, deputații și țăranii săraci și mij­locași fruntași la colectări. De la masa învelită cu pânză roșie, Mi­­trică Zamfir se ridică și începu să vorbească: „Care din voi to­varăși nu cunoașteți cât de ban­dit și hoț este chiaburul Ion A. Păunescu. Și munceam în dijmă zecile de pogoane, dar când era la dijmuială chiaburul lua două părți, știuleți și grâu pre ales, iar noi ne alegeam cu câteva târ­ne de ociegi și cu munca. Acum ar vrea tâlharul să calce în pi­cioare legile statului nostru de democrație populară, să saboteze planul de colectări ca apoi să vândă cerealele la preț de spe­culă. Partidul ne învață să fim vigilenți, să-i demascării pe chia­buri la tot pasul, să-i strângem în chingi, să-i forțăm să resipiecte legile. De aceea astă seară vom forma echipe care mâine să mear­gă împreună cu reprezentanții legii pentru a descoperi cerealele* dlosite de chiaburi. — Eu sunt cei dintâi care vreau să merg, înscrieți-mă pe listă, se ridică Ion Buia. Și să vă mai spun ceva. In sală se făcu liniște. Toți­­ cei adunați își ațintiră privirile că­tre Ion Buia. — Chiaburul Ion Păunescu to­varăși, ne este la toți dușman. Dacă ar putea, ne-ar ucide, ne-ar da foc să ardem de vii. Insă da­torită lipsei noastre de vigilență acest șarpe veninos a reușit să-și facă jocul. Ion M. Diaconu, vice­președintele, este unealta chia­burului. Acesta l-a sprijinit pe chiabur să-și împartă pământul ca apoi chipurile să se înrudească cu el. In sală se făcu mare frămân­tare. — Ne-a trădat interesele, nu ne trebuie astfel de oameni la c­on­ducerea comunei — se auziră zeci de glasuri. De la masa înve­lită cu pânză roșie Mitrică Zam­fir, președintele sfatului, se ri­dică din nou. — Tovarăși, aveți dreptate. Ion M. Diaconu, a devenit unealta chiaburului. Noi vom ști să-l tragem la răspundere pen­tru aceste fapte, dar mai întâi trebuie să ne îndeplinim sarcina p­e care ne-am prospius-o astă­ seară. — Vom ști să ne facem datoria de comuniști. Mâine dimineață pornim la acțiune — răspunse co­munistul Ion Buia. * ! Nici nu se luminase bine de ziuă. La poarta chiaburului Ion A. Păunescu câinii se năpusteau de parcă ar fi vrut s­ă dărâme gardul. Dintr’o smucitură poarta se deschise și înăuntru pătrunse echipa formată din reprezentanții organelor de stat și țăranii mun­citori: Mitrică Zamfir, Gică Gioroceanu, Fane Mârșanu, Niță Mârșeanu și alții. Cu ochii duși în fundul capului asemeni unui lup turbat, chia­burul se apropie. — Pentru că îmi căb­ărați curtea, să ne cinstim nițel,­e,ă vorba aia, oameni suntem — în­gână chiaburul. — N’avem n­evoie de cinstea, ta dihanie spurcată, i-a scurta­t-o repede comunistul Ion Buia. Spune-m­e mai întâi unde ai as­cuns cerealele, — Păi... păi... mă fraților pe cinstea mea că nu am nim­ic, zise chiaburul tremurând de par­că s’ar fi văzut între gratiile pușcăriei, — Cinste, ai? Te găsi acum să fii cinstit sabotorul­, ai vrea să ne vezi iar muncind ca robi să-ți facem zile de clacă ca pe timpul când erai primar? Atunci nu ne vorbeai de cinste, atunci ne spu­neai hăpsani, sărăcani, golani. Să-ți mai meargă și acum ca atunci! — "Mai­că i-o ziseși, tovarăș © Buia, glăsui Gică Gioroceanu. Eu i-o zisei, nu i-o zisei, tova­răși, dar peste câteva zile i-o vor zice și alții, când va fi ju­decat în fața satului. Acum haidem să ne vedem de treabă, împreună cu reprezen­tanții legii cei din echipă se ur­cară în podul casei și în podul grajdului. Nu au trecut câteva clipe de căutare, și aproape 2000 kgr. porumb a fost gă­sit ascuns numai în podul ca­sei, alte sute și sute de kgr. mazăre, ceapă, lucerna în po­dul grajdului, sub niște coceni. — Al dracului strângător mai este vulpoiul ăsta, zise în bat­jocură Fane Mârșanu. — Strângător, strângător, — dădu răspuns pe acelaș Ion Ion Buia — de aceea îl chemăm și noi

Next