Inainte, februarie 1952 (Anul 9, nr. 2177-2201)

1952-02-10 / nr. 2185

I­N­A­IN­T­E 100 de ani de la nașterea marelui scriitor și dramaturg I. L. Caragiale Oamenii muncii din regiunea Dolj sărbătoresc pe marele Caragiale Cu ocazia împlinirii a 100 a­ni­­ de la nașterea lui Caragiale, pic­torii și sculptorii din orașul Cra­iova se pregătesc in vederea or­ganizării expoziției documentare .I. L. Caragiale”. Majoritatea membrilor Uniunii artiștilor plastici care activează in cadrul cenaclului Craiova s’au angrenat cu tot elanul la muncă pentru a sărbători așa cum se cuvine centenarul marelui scrii­tor și dramaturg, Ion Luca Ca­ragiale. Pâini in­­ prezent s’a reușit a se proecta o pictură in ulei cu su­biectul ..Caragiale în baraiul său scriind broșura despre 1907”, și o sculptură care prinde un aspect din viața marelui scriitor. In a­­f­ară de acestea, sunt în curs de execuție numeroase portrete, la care lucrează tov. Freda Delnevo, in prezent studiindu-se realizarea unui bust al lui Caragiale pre­cum și o altă lucrare cu tema „Caragiale revizor”. Muncind cu temei, membrii U­­niunii artiștilor plastici, înca­drați in­­ cenaclul Craiova, se pre­gătesc cu intensitate, astfel ca în cel mai scurt timp in cadrul expoziției ce se va deschide să fie prezentate lucrări de calitate superioară, care să scoată în re­lief viața și opera lui Caragiale. ANASTASESCU FLORICA * coresp. Sărbătorirea centenarului lui Ion Luca Caragiale se desfășoa­ră cu amploare in toate întreprin­derile, fabricile și instituțiile din orașul Craiova. Pentru a­­ cinsti așa cu­m se cu­vine opera lui Caragiale, copiii salariaților dela P.T.T. Craiova, s’au adunat zilele trecute in sala clubului, unde în cadrul celor două cercuri de lectură s’au ci­tit numeroase pasagii din operele marelui scriitor. Cu această oca­zie s’a citit volumul „Momente și schițe”. In prezent la clubul PTT Cra­iova se aduce o muncă intensă de popularizare a operelor lui Ca­ragiale,­­organizația de bază și comitetul de întreprindere spri­jinind activ această acțiune. POPESCU EGA­TERI­NA coresp. Centenarul Caragiale a deve­nit sărbătoarea masselor celor mai largi ale întregului nostru popor muncitor. In căminele să­tești din raionul Corabia, sute de țărani muncitori, tineri și bă­trâni, au participat la manifes­tările culturale legate de popu­larizarea vieții și operei marelui scriitor. Participarea entuziastă a mas­selor populare la sărbătorirea lui I. L. Caragiale dovedește cât de dragă ii este poporului nostru muncitor figura lui Caragiale, îm­brățișând cu multă căldură opera marelui scriitor realist din lite­ratura noastră. Opera lui Caragiale, este dela un capăt până la altul­ o puternică acuzație la adresa orânduirii bur­­ghezo-moșierești. Pentru aceas­ta, în fiecare zi de sărbătoare la toate căminele culturale din raio­nul Corabia au avut și au loc ma­nifestări legate de centenarul marelui nostru scriitor. Așa de pildă la căminul din comuna Gâr­­covu a fost organizată o seară culturală in ziua de 26 Ianuarie a. e. în prezența a 23 at­emisii, unde tov. C. Postelnicu­, respon­sabil cu biblioteca, a citit din „Momente și schițe”. După aceia tov. Casmală a vor­bit­ despre „Viața și opera ma­relui nostru scriitor și dramaturg I­ L. Caragiale”. Și în comuna Grojdibod, la ini­țiativa organizației de bază, con­ducerea căminului cultural a or­ganizat o vitrină ce oglindește viața și opera lui Caragiale, scrim­ei­u-se in acest sens și articole la gazetele de stradă și perete. Tot aci,­­echipa­­de teatru a căminului cultural a pregătit sceneta ,,A­­rendașul român” după schița cu același nume a lui Caragiale, ca­re s’a prezentat în zilele de 20 și 27 Ianuarie a. o. Aniversarea centenarului lui Caragiale s’a făcut intr’un cadru deosebit în comuna Tia Mare. La școala elementară, elevii ciclului II au făcut­ discuții asupra pie­selor: „O noapte furtunoasă’’ și „O scrisoare pierdută” precum și asupra nuvelelor „O vizită” și „Domnul Goe” din care a reeșit caracterul satiric al­­ operelor ma­relui scriitor care în aceste lucrări au prezentat clasa exploatatoare sub adevăratul ei aspect. Asemenea manifestări au mai avut loc și în comuna Cilieni, unde s’au organizat audiții la ra­dio, ascult­ându-se emisiunile în­chinate scriitorului Ion Luca Ca­ragiale la care au luat parte peste 130 țărani muncitori. S’a făcut d­e asemenea cititul în colectiv din operele lui I. L. Caragiale, par­ticipând și aci 40 țărani mun­citori. Cu această ocazie s’a pre­zentat tot de către echipa artis­tică piese ale scriitorului, iar în­vățătorul Scrobea Aurel a con­ferențiat despre „Opera și acti­vitatea lui I. L. Caragiale”. Deasemeni și in comunele Ce­lei, Gura Padinii, Vișina Veche au avut loc frumoase manifes­tări artistice închinate centenaru­lui Caragiale. * In cadrul manifestărilor cultu­rale ce se desfășoară în întreaga țară in cinstea centenarului ma­relui scriitor român, Ion Luca Caragiale, zilele acestea a avut loc in sala cinematografului din Băi­lești un festival artistic dat de echipa artistică a Uniunii ra­ionale a cooperativelor de con­­sum. Numărul mare de participanți la această manifestare in cadrul centenarului Caragiale, a dovedit dragostea fierbinte a oamenilor muncii față de opera marelui scriitor, care cu puternică tărie a biciuit putredele regimuri bur­­ghezo-moșierești din țara noa­stră. Conferențiarul a vorbit despre viața și opera lui Caragiale, su­bliniind faptul că acest scriitor român a arătat in lucrările sale literare și dramatice adevărata fața hidoasă a burgh­ezo-moși­eri­­mii, lucrări care astăzi sunt pre­țuite de toți cei ce muncesc. In încheerea acestei manifestări culturale s’au citit fragmente din „Lanțul slăbiciunilor”, „Vizită”, „Arendașul român”, prezentân­­du-se și piesa într’un act „Conu Leonida față cu reacțiuniea”. AL. BECHERESCU coresp. I. La Caragiale , «OPERE» Editura de Stat pentru Literatură și Artă Retipărind cele trei volume de „OPERE” ale lui I. L. Caragiale, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, dă expresie sentimentelor de dragoste și înaltă prețuire ale popor­ui­­ nostru pentru marele rea­­­list critic­înarmat cu o profundă cunoaș­tere a societății româ­nești în pe­rioada 1875—1912, geniul satiric al lui Caragiale se reliefează cu o deosebită forță în comedii și schițe, fără a fi mai puțin prezent în nuvele, povestiri, polemici, articole și corespondență. Contactul amar cu atmosfera co­rupta și ipocrită a vremii i-a in­spirat lui Caragiale un puternic desgust față de regimul care o alimenta, dar i-a întărit dragos­tea pentru poporul obidit și bat­jocorit în năzuințele sale de către partidele coaliției burghezo-moșie­­rești, îmbrăcate în haina ..demo­crației” și „progresului“. Prin demascarea asc­ulătoare a dușmanilo­r poporului muncitor, o­­pera lui Caragiale—prețioasă moș­tenire a­­ unei experiențe de luptă — prezintă­ oamenilor muncii o­­ ima­gine clară, și cuprinzătoare a­ fos­tei orânduiri și însuflețește ura lor neîmpăcată împotriva rămășițelor întunecatului trecut. Conferință din cadrul Comitetului Regional pentru Centenarul I. L. Caragiale. Duminică 10 Februarie 1952, ora 11 dim., va avea loc în sala Teatrului Național din Craiova, conferința tov. prof. univ. Mihail u­ram, despre: Critica socie­tății burgheze în opera lui I. L. Caragiale. _____________ Caracterul popular al operei lui Ion Luca Atitudinea pe care creatorul de iartă o ia în fața problemelor vie­ții, îl situează pe o poziție de­finitivă;­o poziție de clasă, de pe care va căuta rezolvarea lor pe linia sentimentelor de care­­ este animat și a intereselor clasei in numele căreia luptă. In timp ce scriitorul decadent, servind in­teresele capitalismului și impe­rialismului, va preia o literatură ruptă de viață, ruptă de popor, scriitorul progresist, servind in­teresele masselor, va scrie pentru ele, pentru marea cauză a po­porului. „Scriitorul rus — spune Gorki — a fost luminat de o lumină vie, de o iubire devotată și pă­timașă pentru marea­ cauză a vie­ții­ și a literaturii, pentru poporul istovit de muncă și trudit amar pe pământul său. El a fost un luptător cinstit, un mare martir al dreptății, și un­­ erou în mun­că”. Cele spuse de marele scriitor sovietic, Gorki, se potrivesc în­tocmai vieții și operei lui I. L. Caragiale. Opera lui, are adânci rădăcini în popor, se adresează poporului, iar critica combativă pe care ea o deslănțuie împotriva societății­ româneșt­i din cea de a doua jumătate a secolului al IX- lea și începutul secolului al XX-lea este o critică făcută despe poziția masselor populare asu­prite din țara noastră. Sursele și semnificația acestei opere, do­vedesc cu prisosință caracterul popular al ei. Opera lui Caragiale 8«te­lară prin faptul că ea se situea­ză categoric de partea poporului muncitor și împotriva exploatato­rilor. Demascând exploatarea și demagogia, cosmopolitismul șovinismul, falsul patriotism și și venalitatea politicienilor, lipsa de principii și de dragoste a bur­gheziei pentru popor, prin Cața­­vencu, Farfuridi, Traharnache, Ti­­plătescu și alții, Caragiale s’a dovedit a fi alături de massa ex­ploatată, înșelată și batjocorită de burghezia și moșier­imea în descompunere. Criticând clasa dominantă și apărând poporul, opera lui Caragiale își dovedește din plin caracterul ei popular. Intrun articol scris la 1 Mai 1893, Caragiale considerând că între lupta muncitorilor pentru pâine și libertate și atitudinea scriitorilor ce chiciuiau moravurile burgheze există un punct comun, spune:”... și unii și alții luptă pentru aducerea unor vremuri mai senine și mai cinstite. Ei au ales calea organizării și a lup­telor politice, noi calea ironiei și a glumei înțepătoare pe socoteala moftangiilor care guvernează lu­mea. Ccea ce noi distrugem este tot in direcția în care distrug și ei.... Salutăm dar pe munci­torii întruniți la Cișmigiu cu toată dragostea ce o merită o clasă care de veacuri întregi su­feră mofturile unor mâini de privilegiați uneori mofturi sinis­tre sub care se ascund lacrimi și sânge”. Arătui de popor, opera lui Ca­ragiale a biciuit aparatul de stat veros, servil și bestial (O scrisoare pierdută), educația burgheză Domnul Goe, Vizita, Tempora și altele), morala burgheză (O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, Alici economii, Diplo­mație, High-Life și altele), presa mincinoasă, (Temă și variațiuni, Cronică de crăciun), școala bur­gheză, incorectă, (Lanțul slăbi­ciunilor, Un pedagog de școală nouă), etc. Caracterul popular al operei lui Caragiale constă in faptul că a pătruns in masse­­ și a de­venit un document istoric al vremii. Expresii, nu­me proprii ale personagiilor sau ale eroilor operei sale au intrat in domeniul poporului și ele servesc astăzi ca drept caracterizări lapidare. Și apoi marea lui simpatie pentru exploatați și ura scriitorului îm­potriva exploatatorilor, dau o­­perei sale­ puterea de a pătrunde adânc in massele poporului și a le servi drept o armă de luptă împotriva dușmanilor de clasă, înțelegerea mizeriei celor ex­ploatați și a realităților econo­mice și sociale, ale vremurilor tre­cute, sunt încă o dovadă în plus de felul cum opera lui Caragiale se apropie de poporul care suferă, pentru că scriitorul însuși a cu­noscut suferința. Loviturile celor pe care Caragiale îi demasca nu au întârziat să se abată și asu­pra scriitorilor. Ca și poporul care suferea de dubla exploatare a burghezo-magistrații și a ea- Caragiale­ pitalului străin, și Caragiale su­feră de loviturile morale și ma­teriale ale claselor dominante. Scrisoarea adresată lui Petre Migistr la 7 Noembrie 1891) e semnificativă în această privin­ță: „Chiria n’am plătit-o și sunt dat, în judecată; lemne n’am de foc, palton nici atâta; aștept din ceas în ceas apariția unui me­u moștenitor; unul mi-e bolnav.; ca culme: mam­ apucat să scriu o piesă și din pricină că trebuie să scriu noaptea foarte târziu, am căpătat la ochi conjuctivită cata­­rală. Dau din colț în colț și mu știu ce să fac”. Suferința scriitorului este su­ferința poporului însuși care ex­ploatat fără mița­dă din colț in colț, fără să poată găsi, în vre­mea aceea, vre-o ieșire. Opera lui Caragiale constituie prin con­ținutul și formm­a ei combativă o armă de luptă în mâna­­ poporu­lui muncitor care, cunoșteam­d-o și-a însușit-o, tocmai prin faptul că ea răspundea cerințelor lui, prin caracterul popular pe care îl reflectă. Și astăzi, când urmașii lui Cațavencu, Farfuridi, Tipătescu, Trahanache, © t comp., fugiți din țară, sub masca frazelor pa­triotice servesc interesele impe­rialiștilor, opera lui Caragiale constitue o armă de luptă împo­triva dușmanilor poporului mun­citor. Iată de ce opera marelui Ca­ragiale prezintă un caracter popu­lar incontestabil. MIHNEA RADOVAN Caragiale ne aparține mai mult ca oricând Pe Caragiale l-am cunoscut cu mulți ani înainte. L-am cunoscut în puținele biblioteci ce erau p­e atunci, sau din cărțile ce le îm­prumutam de la colegi mai cu stare. Pe atunci nu prea înțelegeam adevărata semnificație a o­pier­ei lui Caragiale. Totuși asupra persona­giilor ce-mi stârneau râsul, stă­team uneori și gândeam, îmi plă­cea felul cum marele Caragiale cri­tica răsfățul în care se lăfăiau o­­draslele ca ...Domnul Goe”, neas­tâmpăratul Ionel Popescu, etc. A­­junsesem să-l iubesc mult pe a­­cest mare scriitor, la fel și opera sa. N­ simțeam apropiat de viața mea grea de pe atunci, când ci­team fie .,Arendașul român”, a­­ceastă demascare a cârdășiei bur­­ghezo-moșierești, fie :,O scrisoare pierdută” în care se trece în re­vistă starea politică și socială din vremurile din care a trăit marele Caragiale, și toate celelalte piese, momente sau schițe, cre­ate de acest mare prozator și dramaturg. Astăzi când s’a terminat cu sta­rea de lucruri criticată aspru de marele Caragiale și când parti­dul nostru drag se îngrijește de reconsiderarea valorilor trecutului literar al țării noastre, am prilejul să cunosc și să înțeleg mai mult opera marelui Caragiale, operă desvelită de vălul pe care 1-l a­runcase b­ur­ghe­z­a - m­o­și­eri­me­a. As­tăzi mai mult ca oricând văd în Ion Luca Caragiale pe scriitorul legat de popor, care a lovit cu putere și mânie în șandramaua bu­rghezo-moșierească. Astăzi, ma­rele Ion Luca Caragiale mă ajută să combat cu putere rămășițele trecutului, rămășițele unei lumi a­­d­use pentru totdeauna, lume pe care el a înfierat-o cu mânie. Studiindu-i adânc creația lite­rară, atât prin citirea operei sale cât și prin urmărirea felului cum ea este transpusă pe scenă sau ecran, arătând tovarășilor mei cât de apropiat a fost Caragiale față de popor, sau depanând eforturi tot mai sporite în munca pentru construirea vieții visată de ma­rele scriitor, voi putea să-mi arăt dragostea față de scriitorul care nu s’a plecat în fața burghezo­­moșierimii, care a preferat să ducă o viață de chin, numai pentru a fi alături de poporul oropsit și chi­nuit. Căci astăzi marele lan Luca Caragiale ne aparține mai mult ca oricând, aparține poporului ce a fost eliberat și descătușat, popor ce-și construiște o viață nouă. TOPA TIMOFTEI mecanic stahanovi­st Dep­oul C.F.R. Craiova Un prieten drag Simt își mine dorința de a-mi arăta mulțumirea și dragostea ee o port marelui scriitor Ion Luca Caragiale, cu ocazia cinstirii a 100 de ani de la nașterea sa. Simt acest lucru pentru că scrie­rile lui I­ L. Caragiale m’au înve­selit, des­ urindu-mă asupra rostu­rilor acelei lumi apuse pentru tot­deauna. Citeam, și de ce citecam mă luminam. Și-l simțeam pe a­­cest mare scriitor alături de mine, ca un prieten drag, care-mi lua apărarea cri­scând stăpânirea, dâin­­du-mi nădejdi noi, de viață nouă. Noaptea, când mă întorceam sleit de puteri de pe moșia lui Aurel Geblescu citeam pe nerăsuflate, de multe ori la rând, cărțile ce-mi cădeau în mână. Și piarca uitam de necazurile îndurate p­este zi. De multe și istovitoare necazuri a­­veam parte... Dar necazurile astea s’au curmat chiar din primele zile de­­ după 23 August 1944 când am putut de­veni și eu om liber, scăpat de împilare. Partidul mi-a creiat a­­ceastă viață nouă. Și tot partidul­ a început să ne arate că marele Caragiale ne-a fost prieten, lup­tând prin scrisul său pentru liber­tatea poporului muncitor, lovind în exploatatori. Puteam de acum săi-l cunosc mai bine, să-i citesc operele, trecute sub tăcere de cei ce ne aruncaseră țărână în ochi. Cât de frumos și de bine a scris !... Fapte luate­­ d î n viață de pe timpul când boierii se ingră­­șau pe seama muncii noastre. Când ne­­ ajungea cuțitul la as ridicam glasul, ca fratele Ion din­ schița marelui Caragiale. Ne-am răscu­lat noi și tații noștri în 1907 împo­triva moșierului Aurel Geblescu ce stăpânea moșii întinse, împotriva stăpânirii ce ne curma zilele. A­­veam pe atunci 22 de ani. După câteva zile a venit armata stăpâ­nirii reacționare î­n ajutorul moșie­rului. Și cei ce se ridicaseră pen­tru pământ și drepturi au fost as­pru pedepsiți. De teamă că mă va ucide boierul, tata m’a ascuns în ieslea cu paie. Cu greu am scăpat. Căci tot tâlharilor, ce ne su­geau sângele, li se dădea drep­tate, întocmai ca în­ scrierile lui Ca­ragiale.... Dar astăzi am scăpat de boieri, arendași, primari slugarnici, de stăpânirea celor bogați. Hotărân­­du-mă să cuim cu mizeria în care ne-au ținut boierii am intrat în co­lectivă. Pot astfel ca prin munca mea să construiesc vremuri"« visate de marele Caragiale. Pot ca prin munca mea pentru înflorirea colec­i­tivei dragi și prin studierea adâncă a opierei marelui Caragiale, să-mi arăt dragostea ce o port acestui mare scriitor legat de popor. MARIN M. CRUCEANU colectivist din GAC „16 Februa­rie 1933” com. Orodel, raionul Plenița. M’am străduit să dau personagiilor Prima mea cunoștință cu opera dramatică a marelui prozator și dramaturg Ion Luca Caragiale am făcut-o în anul 1927 pe când împlinisem 9 ani de activitate în cadrul Teatrului Național din­ Craiova. Am jucat atunci rolul lui Rica Venturiano din valo­roasa creație a marelui Caragiale „O noapte furtunoasă”. Dat fiind că burghezia falsi­fica opera lui Caragiale, pe aceea vreme mi se cerea să caut ca să interpretez personagiul lui Sică Venturiano, acest poet de­cadent , dându-i o înfățișare caricaturizată, iar nu trăită. Re­gimurile politice din acea vreme nu vedeau cu ochi buni pe marele dramaturg și făceau din piesele lui Caragiale un mijloc de dis­tracție, temându-se să i se dea adevărata interpretare, întrucât aceasta înseamnă o demascare a felului lor de a fi. Prin anul 1930 am interpretat în aceeași piesă rolul lui jupan Dumitrache din „Noaptea furtu­noasă” și al lui Ion din „Nă­pasta”, precum și rolul lui Ghiță Pristanda din „Scrisoarea pier­­d­ut­ă ”, o jostă interpretare lui Caragiale Am interpretat rolul lui Lep­ncida din „Conu Leonida față cu reacțiunea”, apoi pe cetățeanul turmentat din „Scrisoarea pier­dută”, redându-l pe­ acesta ca un om drept, cinstit peste măsură, dar care are de suferit de p­e urma putreziciunii morale a lu­mii in care trăia. Cu o adâncă cunoaștere a textului și a in­­­­tregii opere a marelui Caragiale am putut după aceia, să interpre­tez într-un mod just și realist rolurile lui Iprgescu din „Noap­tea furtunoasă” și Ghiță Pris­tanda din „Scrisoarea pierdută”, piesă ce se reprezintă cu un mare succes și astăzi pe scena Tea­trului Național în cadrul sărbă­toririi, centenarului marelui Ion Luca Caragiale. Straduindu-mă stă­bau o justa interpretare personagiilor din piesele lui Caragiale am putut să-mi arăt dragostea ce o nu­tresc celui ce mi-a dat ocazia să cunosc adevărate lucrări drama­tice. OVIDIU RODOS artist, Teatrul Național din Craiova* Ț r f ■

Next