Zamfir Arbore: Istoria unui român în America (1893)
ISTORIA UNUI ROMÂN IN AMERICA mai bine în peticile rupte plapoma frateluî și a soreî. Grigore sări jos de pe cufer și tremurând de frig in paltonul său sdrențeros, se îndreptă la singurul scaun din odae. Acest scaun impreună cu cuferul, erau tata averea care le ma! ramâsese de la mamă, care era 405 ISTORIA UNUI ROMÂN IN AMERICA Trecerea din Anglia la New-York se pute a face în 16 zile, dar şi acest timp e suficient deja pentru ca să fac cunoscinţă cu toţi pasagerii de pe vapor. Eri unul am fost prea trist de tot pentru acesta : o lungă deţinere în temniţele Rusiei şi necesitatea de a părăsi patria mea Basarabia,mî-a umplut inima de aşa amărăciune, în căt orî-ce conversaţiune, orî-ce întâlnire, nu deşteptaă în sufletul meu altceva de cât dor de ţară. Singura mî mângâiere era muzica. Pe vapor era o pianină şi eu adeseorî cântam la ea; dar şi în acest cas cădeam în ispită: orice începeam să cănt şi degetele mele singure involuntar isprăveaţi prin a cânta cântecele noastre moldoveneşti, ducându-mi închipuirea spre patria mea nenorocită, ce zace sub jugul muscalului; înaintea ochilor vie! valurile Oceanului se transformată în valurile Dunărei, care scaldă blagoslovitele maluri ale Moldovei şi Basarabie!... Şi cuprins de acest tablou fermecător, îmi acopeream faţa cu măinile şi plângeam ca un copil. In fine, după 16 zile de călătorie pe Ocean, vaporul nostru „Washington“ aruncă ancora în portul de la New-York , s'a început descărcarea vaporului. Eu cred că nicăieri în lume nu se face ieşirea din vapor a pasagerilor cu aşa grabă şi aşa zapacela şi neregulă ca în America: unii se grăbesc a eşi, alţiî, in acelaş timp, se grăbesc a intra pe vapor, aşa că pe îngustul trap (podiţă), lumea se sbuciumă, se lovesce şi uneorî dă nascere unor mari nenorociri. Eu adunasem întregul meu bagagiu, pe care -l pusesem lângă mine jos şi aşteptam cu nerăbdare ca să pot trece podiţa, după ce se va mai face loc p’acolo. D’odată auzii un ţipet şi o dojană căzu în apă, împinsă de mulțime. Nic! un om din public nu băgă de seamâ nenorocirea întâmplată, căc! americani! sunt mereu preocupați numaî și numaî de afacerile lor proprie. Lângă mine tocmaî, pe o funie grosă și lungă era suspendată in apă o galeta de tinichea, cu care marinari! ridică apa pentru spălarea scândurilor. Fără a me gândi mult, arunca! pălăria şi legând bine funia de un hac de fier, me slobozi! cu ajutorul funie! în apă. Femeia se mai ţinea pe suprafaţa ape! ; dânsa dedea din mări! şi piciore pentru a se mănţine ; o apuca! cu o mână de mijloc, iar cu alta me agăţa! binişor de funie. Femeia simțindu-se cu ajutor, prinse curagiu și începu a striga ajutor.. — Harry ! Harry ! chemă dânsa, apo! leșină.Neputând menține corpul inert al femei! ma! mult timp, făcu! o supremă sforțare și o așeza! drept pe galeatâ, apo! striga! nu ma! știu ce, și perdu! cunoscință. Ce s’a ma! întâmplat după aceasta? — Nu știu ; m’am deșteptat lungit pe podelele vaporului, unde fuse! ridicat de marinar. Privind în juru-mî, văzui că am rămas