Mişcarea, februarie 1917 (Anul 9, nr. 24-44)

1917-02-25 / nr. 44

mm m. n©. 44­0 m­­ NUMĂR BANI * REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA LAŞI, PIAŢA DNISEE Nr. 6. Se localul Clubului Naţional-Liberal ■MB Hffl ZIAR NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN UN NUMĂR BANI Sub direcţiunea hshî comitet tonal-Liberal BIBLIOTECA mmmm Rezultatei® ofensivei engleze—atât pe frontul occidental cât și în Mesopotamia—se rezumă în modul următor: în Mesopotamia dru­mul Englezilor sfsre Bagdat este asigurat întrucât retragerea trupe-­ lor turcești se efectuiază în cea mai complectă debandada, iar pe frontul occidental Englezii au înaintat pe un front de 19 kilometri în lungime şi de 3 kilometri în adâncime. Sun­t operaţiuni de o în­sem­nătate reală pentru desfăşurarea evenimentelor decizive ce se aş­teapta. In Statele­ Unite se lucrează cu febrilitate la înarmarea vaselor de comerţ, cari vor părăsi porturile americane peste câteva zile. Pe frontul francez artileria franceză a distrus lucrările germane din pădurea Eparges. Pe celelalte fr­raiuri nici o acţiune importantă. Pe frontul român bombardamente parţiale de artilerie. PR­OCEDEURI hotentate La Segaţiunea americana din Bu­cureşti se află de câtva timp ca secretară Miss Palmer, împreună cu d. Wopicka ea se găsea în Bu­cureşti în momentul ocupărei ger­mane şi tot împreună cu ea a ple­cat de acolo când Austro* Germa­nii simţind nevoia de a nu mai a­­vea martori au cerut tuturor miniş­trilor neutri să părăsească Bucu­reştii. Miss Paulmer este în drum spre Iaşi. La Petrograd un redactor al ziarului Veichernia Vremia a avut curiozitatea s’o intervieveze. Cele ce Miss Palmer i-a destăi­nuit cu prime la purtarea Germa­nilor în Bucureşti sunt îngrozitoare. Armatele lui Mackensen au jefuit tot oraşul. Nici una din casele ai căror proprietari lipseau n’a fost cruţata. Primarul a fost arestat şi închis fiindcă a arătat comandamen­­­tului german că Bucureşt­i erau în neputinţă sa achite contribuţia de război şi de 200 milioane. Fostul a­­taşat militar german D. Bronsart von Scheltendorf (ne-ar fî şi mirat să fie altfel) a avut delicateţa să procedeze personal la percheziţiona­­rea caselor în care atâţia ani de a­­rândul primise o largă şi cordială ospitalitate. Până şi mediocrul prin­ciplei de Schaumburg Lippe, care se ilustrase în ultimii doi ani cât a stat la legaţia germană numai prin aptitudinile sale—jucător de tennis —şi a închipuit, în aroganţa lui de învingător, că are titluri suficiente pentru a cere postul de guvernor al Capitalei ocupate. Nu mai vor­bim de Bulgarii instalaţi la Capşa, de proviziile rechiziţionate din toate casele, dar socotim că o menţiune specială se cuvine scenelor cu ade­vărat canibalice ce au avut loc în unde case în cari soldaţii germani nemulţumiţi să prade şi să fure au simţit nevoia să mai şi joace în ju­rul suinelor şi devastărilor săvârşite de ei. Când te gândeşti că toate aces­tea se făptuesc în veacul idealuri­lor umanitare al revendicărilor so­ciale şi al principiului naţionalităţi­lor de către aceia cari vorbesc în numele­ unei culturi ce a dat ome­nirii pe un Kant, pe un Lebnitz, pe un Goethe, pe un Beethoven şi pe un Wagner, te întrebi cu înfi­orare ce aberaţiune a cupr­ins po­porul german şi cum e cu putinţă ca procedeurile hotentate ale arma­telor lui Wolhelm al II-lea să se mai poată reclama deja un trecut atât de glorios. De­sigur că nu ne am făcut nici o iluzie despre mentalitatea Germa­niei moderne, dar de­sigur iarăşi că această mentalitate a ajuns să întreacă orice închipuire. Dacă soar­ta a vrut ca în preţul revendicări­lor noastre naţionale să fie şi sufe­rinţa acestor sălbătăcii germane, ne supunem cu resemnare şi vom plă­ti şi acest preţ. Dar vrem să ră­­mân scris în fastele omenirei de ce e capabil un popor care are ambi­ţia să stăpânească lumea şi vrem să se vadă din dezvăluirea însăşi a procedeurilor sale hotentate pe ce titluri reazămă pretenţiunile sale. gi Rfisboiul „cronic Ri*b#ial devine cronie «tete* c «ontra planuri­lor Germaniei. Hindenburg Această constatare a făcut-o feldmareșa­­lul Hindenburg într’o convertire avută cu primul ministru bavarez Gert­ling. Când a premeditat, și când a provocat risboiul, Germania a contat pe doni fac­tori: pregătirea ei technică şi durata scurtă a răsboiului. Cu pregătirea technică trebuia să zdrobească, sub fulgerele unor maşinării năprasnice, toate armatele duşmane şi să pună genunchiul caporalismului german pe grumazii Europei sfâşiate şi umilite. Cu du­rata scurtă a răsboiului, Germania urmărea să înlăture toate greutăţile şi toate rava­giile ce fatal trebuia să le producă un răs­­b­oi de lungă durată în organizaţia econo­mică şi militară a imperiului German. Pregătirea technică a Germaniei şi-a trăit gloria . . . Cei doi ani de pregătire a Alia­ţilor» cu resursele de care dispun, cu inge­­niositatea şi cu puterea de organizare de care au dat dovadă, au pus Germania în­­tr’o stare de vădită inferioritate. Ultimele succese ale ofensivei engleze constitue prima şi cea mai eloquentâ dovadă a acestei in­feriorităţi. „Formidabila“ pregătire technică a Ger­maniei nu a împiedecat nici retragerile de pe Ancre, nici părăsirea de poziţiuni impor­tante şi nici necesitatea imperioasă a scur­tării frontului. Dar ceea ce îngrozeşte şi mai mult pe Germania, este perspectiva răsboiului de lungi durată, pe care Hindenburg a con­centrat-o în formula lapidară a „răsboiului cronic. Când toate diversiunile au dat greş şi toate manoperile au eşuat, când ipocrizia pacifistă­­ a fost demascată şi pirateria submarină a ridicat furtuna celor mai legi­time protestări, când se apropie ceasul în care ciocnirea decisivă va trebui să se pro­ducă şi în care forţele vor apărea sub forme şi în proporţii necunoscute până acum. Ger­mania e nevoită să constate ceea ce nicio­dată n’a voit să înţeleagă: că răsboiul tre­­bue continuat până ce Aliaţii vor putea a­­duce pe teatrul de luptă tot ce pot da ca organizare, ca muncă şi ca forţă. Acest moment a sosit şi de aici încolo răsboiul intră in faza pe care Aliaţii, au pregătit-o şi în care iniţiativa o vor avea ei şi soarta răsboiului forţa lor o va hotărî. Prelungirea răsboiului însă, a ridicat în ochii lui Hindenburg spectrul „răsboiului cronicPentru Germania, depăşirea dura­tei prevăzută de ea, este echivalentă cu po­­voara unui râsboi cronic, pentru că fiecare zi mai mult de răsboi ii creiază dificultăţi şi îi produce pierderi care prin nimic nu le poate repara sau ameliora. In proporţiile de astăzi ale răsboiului şi în durata lui inevitabilă, Germania are vi­ziunea răsboiului cronic. Ceea ce e sigu­­însă, este că acest răsboi va da Germaniei lovitura pe care o va resimţi dealungul vea­curilor.————~j— —«DS » ....,,—■ —■ Frontul italian frontul da­­csiv al războiului Roma.— Din Copenhaga „Naţional Ti­­dende“ află din Berlin că dat fiind pre­gătirile uriaşe—ca oameni şi material— pe care Austro-Germania le fac pe fron­tul italian, ar putea să devie cu multă siguranţă frontul hotărîtor al războiului. POLITICA EXTECHA. După ce Germania a văzut spulberat pentru totdeauna visul său de hegemo­nie mondială, şi-a redus ambiţiile la pro­porţii mai modeste. Ea s-ar mulţumi a­­cuia cu organizarea unei „Mitteleuropa“, în care să intre toţi aliaţii săi de astăzi,­­ legaţi prin largul bulevard al Peninsulei Balcanice, al Asiei minore, al Mesopota-­­ miei, până la golful Persic. Germania ar avea­­supremul drept de exploatare al acestei vaste tovărăşii, iar un al doilea plan ar avea să-şi manifeste Maghiarii talentele lor de organizatori şi civilizatori ai conglomeratului de po­poare vizat­­­e poftele imperiasmului mongol. In vederea acestei mari opere, care ar fi să ajungă la deplina sa desvoltare după în­cheierea păcii, au şi început să se strîngă legăturile, altfel de­cât prin comanda prusacă pe câmpul de război, între com­plicii de astăzi, asociaţii de exploatare re mâne. Maghiarii vor să se facă cunoscuţi în Germania, sub toate aspectele vieţii lor naţionale. Alex. Plotz, fost ministru al justiţiei în cabinetul budapestan, a făcut la Leipzig şi la Berlin, conferinţe asu­pra dreptului maghiar . Albert Berzevi­­czy, preşedintele Academiei Maghiare, au­torul criminalei legi a învăţământului, a avut cinismul să vorbească germanilor despre raporturile naţionale din Ungaria; complicele său, Albert Apponyi, a făcut cunoscut curioşilor din Berlin şi Leipzig frumuseţile constituţiei maghiare . Alex. Wekerle, fost preşedinte de consiliu, a vorbit despre situaţia economică a Unga­riei ; o asociaţie de savanţi maghiari şi alta de artişti fac cunoscut publicului german producţiile geniului creator al urmaşilor lui Atilla, iar pentru ca­li­mentarea legăturilor între aliaţii de as­tăzi să fie şi mai profundă, asemenea mi­sionari se îndreaptă şi înspre Sofia şi Constantinopol, unde spiritul maghiar se­ poate face încă şi mai lesne înţeles.... Intre publiciştii germani această idee a Europei mijlocii se bucură de o deose­bită atenţiune, căci aceasta este, cu dis­creţie, ultima formulă politică a idealu­lui german urmărit prin actualul război. E bine ca lucrul să fie cât mai bine cunoscut pentru ca să se înţeleagă ce nouă ameninţare apasă asupra Europei, şi în­deosebi asupra popoarelor vecine, prin întovărăşirea, statornică şi organi­zată, a ultimelor popoare de pradă care au rămas în continentul nostru. Această ameninţare face şi mai nece­sară victoria pentru care luptăm. — h — a aStjj­ t/ggfr. g ECOU Şi Copoul, încântătorul refugiu în serile de Vară ale dornicilor de aer înviorător şi­ în serile de toamnă al visătorilor şi rapsozilor.—Copoul e pus şi el la contribuţie, în aceste vremuri de sacrificiu. Copoul,—în care au ţesut visuri de aur Alexandri, Eminescu şi atâtea figuri ale laşu­lui de altădată, îşi sacrifică şi ei arborii ca să deie căldură... Faimoasa grădină care a încălzit ani dea­­întregul atâtea inimi, şi care totuşi în seri călduroase de vară a răcorit pe mulţi, adum­­brindu-i subt arborii cei vechi, se jertfeşte astăzi în sens simbolic. Simbolul acestei jertfe va aureola deapuru­­rea vechea şi legendara cetate a laşului... * * * Rufărie pentru ostaşi. S’au instituit o serie de comisiuni pe dis­­părţiri, spre a se aduna rufe pentru ostaşi. Caritatea publică* va reacţiona de astă-dată paralel cu sentimentul firesc de a evita în­tinderea epidemiilor. Asigurând cât mai multe schimburi pentru ostaşi, se înlesneşte astfel posibilitatea între­­ţinerei lor într’o mai bună stare de higienă şi se va evita astfel creşterea epidemiilor în epoca primejdioasă a desprimăverei. * * Sa comunică din Bordeaux că marele vapor ,Rochester, care a fost obiectul urmărirei înver­şunate a submarinelor germane a întrat în port aducând articole foarte importante. * * * A fost declarat în mod oficial că toate va­sele spaniole mai mari de 500 tone trebue să aibă pe bord staţie de telegrafie fără fir cu puterea transmiterii telegramelor pentru 100 de mile, şi deasemenea să fie prevăzute cu mijloacele de salvare, cu bărci,cu motoare de» Avăroplana Engleze bom­bardează Uzinele de Sa Prelbach LONDRA 7 Martie.—Mai multe ae­roplane britanice a­i făcut un fald bom­bardând cu obuze grele Uzinele din Prelbach. S’au putut cont­­ata efectele bombard&rei care a cauzat însemnate pagube. Toate aparatele s’au reîntors nevătămate. (Ag. Reuter). t FRAŢII DIN AMERICA Când un popor nu mai poate suporta prigonirile, când mizeria ajunge o stare obişnuită care îi zdruncină sufletul şi îi slăbeşte trupul, când o suferinţă nu la­­cetează de­cât pentru a face loc alteia atunci apare acel fenomen, copil al dis­­perărei, care liberează pe individ, slăbind în acelaşi timp neamul. Emigrarea. Cete, cete, gospodarii îşi vind ce bruma mai aveau ne­luat de prigonitori îşi iau o legăturică în spete şi se îm­barcă în fundul unui transatlantic care îi duce ln o ţară străină unde dacă nu-i va ajuta nimeni cel puţin sunt siguri că vor trăi liberi. La această supremă pro­testare au silit tigrii de la Budapesta pe fraţii noştrii din Transilvania. Fiecare nouă lege asupritoare, fiecare nouă ne­dreptate, provoca plecarea a noi grupe de români, din ţara unde văzuseră lu­mina zilei. Plecau cu moartea în suflet da pe plaiurile lor ca ne­prigoniţi să formeze aiurea noi căminuri, centre efemere ce fatal trebuiau să dispară în marea masă a naţiunei străine. Dar aceasta vroiau şi tigrii: pentru ei emigrările erau de două ori folositoare, mai întăi pentru că dădeau putinţa să se formeze colonii streine în mijlocul românizmului şi apoi pentru că scădeau numărul martirilor cărora după ce le răpiseră ţara le distrugeau naţio­nalitatea. Ce grozave erau prigonirile ca fii unui popor a cărui caracteristică a fost totdea­una legătura ca pământul să-şi părăseas­­­că ogoarele spre­­a căuta în altă parte norocul! Durerea din sufletul acestor o­­ropsiţi pribegi o simţim în parte noi toţi acei pe cari o soartă intrigă ne-­a silit să părăsim căminurile. Ca şi ei noi ne ştim casele murdărite de aceşti păgâni, fraţii în robie, averea furată, suferinţe şi moartea peste tot. Dar ei plecau pentru totdeauna, suferin­ţele lor erau cu atât mai mari cu cât erau veşnice ; pentru noi străluceşte soarele speranţei, în sângele nostru clo­­coteşte dorinţa de răzbunare care ne face să uităm suferinţile de azi. Ne vom răzbuna şi vom îndrepta greşala de ne­iertat ce am făcut-o în trecut, tolerând ca la ţara noastră să se îmbogăţească fii tigrilor cari sileau pe fraţi la pribe­gie. Dar după ce vom svârli peste Tisa hoardele turane, după ce vom purifica căminurile murdărite, mai avem o da­torie : să readucem miile de fraţi pe cari prigonirile duşmanului­­ au silit să emigreze , să readucem miile de români din America. Ei vor răspunde cu bucurie la che­marea noastră căci cu toate că s’au a­­şezat acolo şi s’au organizat în mici centre, ei n’au decât o dorinţă : de a se reântoarce în patrie. Această dorinţă de revenire şi amintirea scumpă a patriei se întrevede în toate acţiunile lor.­­Ast­fel ca să nu şi piardă unitatea culturală, au format un ziar „America" ce a ajuns curând la un tiraj de 11.000 exemplare , ca să se ajute între ei şi să îndrumeze pe noii emigranţi au înjghebat societăţi ca : „Ulpia Traiana“ In Erie, „Traian şi Avram Iancu" în Canton, „Mihai Vi­teazul" in Folansbee, „România Nouă" în Cambridge, „România Mare" în Uni­versal, „România liberă11 în Akron, şi alte multe al căror nume dovedesc odată mai mult această unire sufletească cu ţara mumă. Avem datoria morală să înlesnim re­întoarcerea acestor rătăciţi, căci altfel vor avea durerea ca după prigonirile duşmanului să rabde şi­­ indiferenţa noa­stră, poate tot atât de crudă. Readucându-i nu numai că facem să se recâştige atâtea forţe acum pierdute pentru Asam, dar prin prezenţa acestor martiri se întăreşte şi amintirea răului ce ne-au pricinuit tigrii, amintire ce ne va face să o ocolim şi să-i urâm în veci. P. C. INFORMATIONS­ EB Se aduce la cunoştinţa d-lor deputaţi că Cancelaria Adunărei s’a mutat în Sa­­­natoriul Septeliei, Strada Zmeului 3 (din Strada Ghica Vodă, aproape de Strada E­­lena Doamna). Orele de biurou şi chestură sunt de la 10—12 şi 2—4 dar Miercurea şi Sâmbăta după amiazi la Universitate, la întrunirea parlamentarilor. 03 D V. G. Morţu­n, fost ministru de interne şi preşedinte al Adunărei deputaţilor, a fost decorat cu ordinul Coroana României“ în gradul de mare­­cruce, M. S. Regele a conferit ordinul „Crucea Regina Maria“ d-şoarei Ge­nevieve Hennet de Gould­, infirm­istă­­major din societatea de ajutor pentru răniţii militari, care a îngrijit cu un deosebit devotament pe soldaţii romiul bolnavi de boats contagioase, contrac­tând în timpul şi din cauza serviciului Uras exantematic. 533 Duminică se va juca la teatrul naţional „Sermanul artist“ şi al do­ilea act din „Cyrano de Bergerac“.­­ Din Bârlad se anunţă încetarea din viaţă, din cauza unei pneumonii, a bra­vului sergent-major Large din misiunea militară franceză. Deşi dispensat în Franţa de orice serviciu militar, totuşi el se an­gajase voluntar cu dorinţa nestrămutată de a lua parte la acest război. După ce îşi perdu doui fii ai săi, unul ucis pe Maria şi altul dispărut pe Somme, viteazul subofiţer ceru să fie trimis în Serbia şi apoi în România, pentru a răz­buna moartea lor. Toată recunoştinţa noastră pentru a­­semenea fii viteji ai nobilei Franţe, a căror amintire duioasă va rămâne dea­­pururea în inimile Românilor. Duminică 26 Februar a, c. para 3 p. m., d. N. Iorga va ţinea in Asia Uni­versităţii din Iaşi & şeptea şi ultima con­­ferinţă despre: „Principiul naţionalităţi­lor, originea şi desvoltarea lui*. 8° Banca Naţională a României— D-nii acţionari ai Băncii Naţionale sunt înştiinţaţi că pe lângă cei 50 lei de fie­care acţiune ce au primit ca prim divi­dend pentru anul 1918, vor mai primi încă 175 lei de fiecare acţiune. Piaţa se va face cu începere de la 24 Februarie în toate zilele de lucru de la orele 9—12 dimineaţa în Administraţia centrală în Iaşi şi la sucursalele şi Agen­ţiile sale contra cuponului purtând No. 16 perforat. «» S’a acordat ordinul Steaua Româ­niai cu spade în gradul de ofiţer : Colonelului Lişcu Tom­a, de la divizia XXII, pentru bravura şi priceperea est care a condus luptele ca com­­ndant de sectoare în cursul unor lupte aprige. Colonelului Nedeianu Marin, coman­dantul brigadei IX infanterie, pentru bra­vura şi priceperea cu care a condus o­­peraţiunile brigadei cu luptele de la nord de Câmpulung Colonelului Foişoreanu Leonida, co­mandantul brigadei 35 infanterie, pentru bravura şi priceperea cu care a condus operaţiunile long­dei în luptele de la nord de Câmpulung. Colonelului Caracaş Lascar, din regi­mentul Mircea No 32 pentru bravura şi destoinicia ce a arăt­­­atât în luptele de la nord de Câmpulung cât şi in timpul lup­telor în retragere. Locotenentului-colonel Todirescu Di­­mitrie, dela divizia XXII, pentru bravura şi destoinicia ce a arătat ca şef de stat major al diviziei in conducerea unor lup­te îndârjite şi pentru că a luat condu­cerea unei brigade după căderea în luptă a comandantului ei. Locotenentului colonel Lăzărescu C. Kokina, comandantul regimentului 11 artilerie, pentru priceperea cu care a condus artileria diviziei XXII in luptele de la nord de Câmpulung. ®® Pe urma regretatului artist—Ce­lia Fabio,Years a fost­­ieri înmormân­tat la cistitirul „Eternitate*—au rămas 6 seri® de sculpturi însemnate. Astfel în atelirul decedatului sculptor se găsesc busturile lui Eminescu, Crean­­gă, Caragiale, ş. a. Bustul lui Verdi, car® se află aşezat la fugar­ul teatrului raţional este opera lui Ceissie Fabio. Romaul D.­ C. Missir medicul Co­­sausal al­­ dispărţirei] IV,­­şi-a regulat drepturile la pensie. „ Toţi membrii corpului didactic pri­mar urban şi rural şi conducătoarele de grăn­oi de copii refugiaţi în oraşul Iaşi ■unt rugaţi a trece pe la revizoratul şco­lar cel mai târziu până la 24 Februarie —pentru a da diferite lămuriri. U­nii institutori refugiaţi vor întocmi state de leafă pe luna Martie şi le vor dspua» la revizoratul şcolar de Iaşi pin la 26 Febrsari®. TM

Next