Mişcarea, ianuarie 1920 (Anul 14, nr. 1-14)
1920-01-12 / nr. 8
ANUL XV No. 8 Ra * Ru sân i . ne tw Romania mmm ie ipan Când acum câteva zile am semnalat faptul că situațiunea la frontierele noastre este primejduită de pregătirile militare ale armatelor ungurești, de luptele ce urmează in Rusia și de mobilizarea ordonată în Bulgaria, presa „independentă“ a răspuns că totul, este o născocire a partidului liberal. Dar n’a trecut decât o săptămână şi din nenorocire „născocirea“ s’a afirmat în însăşi coloanele ziarelor „independente“ cari au înregistrat fapte precise după relaţiile telegrafice cari nu mai puteau fi contestate. # Este fapt cert că Ungurii încearcă un războia de provocaţiune, un războia de revanşă. Pregătirile în acest scop le conduce amiralul Horthy care a devenit un fel de dictator şovinist, şi care reorganizează armata naţională maghiară. Trupele sale au fost concentrate deocamdată la graniţa Ceho-Slovaciei,în timp ce ziarele ungureşti sunt unanime în propaganda ce o fac împotriva României. înainte de a fi obţinut pacea de la Aliaţi, ungurii au pus chestiunea recucerirei Transilvaniei, în care scop au întemeiat un ziar nou la Budapesta „ Erdélyi Tudosito “ consacrat în mod exclusiv acestei acţiuni. Ca un simplu fapt caracteristic putem cita ordinul pe care guvernul din Budapesta l-a transmis funcţionarilor unguri din Cluj—deci din teritoriul României—şi care denotă mentalitatea şi atitudinea ungurilor în ce priveşte unirea Transilvaniei cu România. Acest fapt de o extremă gravitate nu va scăpa nimănui—şi sperăm că nici chiar confraţilor noştri de la ziarele „independente11... * Situaţiunea peste Nistru nu este mai bună ca cea de peste Tisa. Recentele lupte dintre bolşevici şi armatele lui Denikin au pus într’o situaţiune critică sudul Rusiei pănă la frontiera noastră. Codrul Tighinei este ameninţat să fie invadat de bolcevici sau de denikinîşti—şi unii şi alţii duşmanii României. Populaţiunea îngrozită de modul sălbatec în care se dau acest® lupte, a cerut guvernului nostru permisiunea de a se refugia pe teritoriul României, întreg frontul de pe Nistru este ameninţat de armate şi bande bolşevice astfel că măsurile militare din partea României sunt de rigoare. In Bulgaria greva generală a generalizat revoluţiunea. Telegramele din Bulgaria sunt alarmante numai prin anunţarea acestui fapt, fără a da alte amănunte. La nouile frontiere ale României situaţiunea e pe cât de complicată, pe atât de gravă. * Consiliul de miniştri ţinut la Bucureşti în prima zi de Crăciun s’a ocupat de toate aceste evenimente. Guvernul a fost silit să recunoască că în faţa acestor împrejurări, măsurile excepţionale nu pot fi ridicate. El menţine deci censura şi starea de asediu. Rămâne să se vadă dacă guvernul va lua alte măsuri potrivite cu situaţiunea gravă de astăzi menite a ocroti hotarele ţării cucerite cu atâtea jertfe. OMn* JSa 6. #—C & tiv ți 3—6 p. ai. Sb țsrfak*c. In «w?«tanJ arantetes«* «Sfcect la AdisrefetefTo sftarâ&d, «si Hf ta lîwfe*! 6. Dea*e*»M'* prta toate a^aeț^e de pnfcScitate. LUNI 12 IANUARIE 1920 Bm\ •Sas S«b Direcţiunea urnii comit«! de Redacţie Criza politică persistă.—Ce-i cu blocul parlamentar? Politica de persoane. Vacanţe parlamentară nu e resolvit criza politică. Dacă am recunoaşte actualului guvern toată autoritatea şi toată competinţa de a putea face faţă problemelor de ordin intern, faţă insă de evenimentele cari se precipită în jurul fruntariilor ţârii încă am găsi actualul cabinet într’an greu impas. Dar ceea ce slăbeşte şi mai mult situaţiunea cabinetului prezidat de d. Vaida este tocmai situaţiunea internă, pentru că în politica externă actualul guvern a dat tot ce a putut da în cea mai vitală problemă naţională. In politica internă dată guvernul actual e In plină criză. Activitatea atât de sterilă a Parlamentului nu a consolidat nici situaţiunea cabinetului, nici aceea a blocului parlamentar,—ba din multe puncte de privire le-a complicat pe amândouă, şi încă destul de grav. Parlamentul este convins că nu are un guvern care să fie la înălţimea situaţianei—iar guvernul după atâtea sforţări, s’a simţit şi el în posiţiunea de a recunoaşte că blocul parlamentar nu exista în mod real şi cu toate tratativele ce au urmat intre elementele cari nuanţează acest bloc, nu au adus un rezultat pozitiv. Antagonismul dintre ţărănişti şi naţionalişti, persistă; neînţelegerea dintre naţionaliştii, conduşi unii de d. Iorga şi alţii de d. Cuza persistă; fricţiunile dintre ţărănişti, unii conduşi de dl Mihalache şi aţii conduşi de d. Paul Bujor persistă; neînţelegerile dintre parlamentarii ardeleni pe anumite chestiuni de acomodare persistă şi ele. Iar deasupra tuturor acestor conflicte , care caracterul personal primează, planează desorientarea guvernului care pare a nu-şi fi dat seama de marea răspundere ce o are în faţa ţării, în aceste momente în care experimentarea politică nu poate fi îngăduită sub niei o forma fiindcă primejdueşte cele mai vitale interese ale ţării. In acest complex de împrejurări critice criza politică se menţine în forma cea mai gravă. Gripa Mai Lupa Se știe că îmbrăcând fracul pentru a merge la Palat să depună jurământul, d. dr. Lupu a primit pe un ziarist, căruia i-a expus în trăsături generale programul său de activitate. In primul loc, noul ministru de interne a declarat că înainte de a păși la realizarea programului său de activitate, înţelege să ridice cele două măsuri excepţionale : starea de asediu şi cenzura. D-lul Lupu îşi făcea un titlu de glorie din ridicarea acestor două măsuri. împrejurările însă sunt mai puternice decât intenţiunile d-lui dr. Lupu, care înţelegea să-şi facă un titlu de reclamă politică pe socoteala unor interese superioare de stat. Intr’adevăr, în cel dintăi consiliu de miniştri s’a discutat chestiunea ridicărei stărei de asediu, discuţiune la care au fost invitaţi a’şi da părerea şi reprezentanţii autorizaţi ai autorităţii militare. Examinându-se situaţia, consiliul de miniştri ministrul Lupu, au găsit că starea de asediu nu poate fi ridicată. In consecinţă, din acel moment ministrul de interne sub pretextul unei gripe imaginare, n’a mai părăsit camera. Probabil că în timpul „convalescenţei" d. dr. Lupu va medita și se va convinge că în rezolvirea marilor probleme care privesc interesele statului, demagogismul n’are ce căuta. In ce ne privește, dorim d-lui dr. Lupu o grabnică restabilire... Ecouri La 31 Decembrie stil vechi se împlinesc treizeci de ani de la moartea lui Ioan Creangă. Marele prozator moldovean a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași în ziua de 2 ianuarie 1990. Din descrierea înmormântării apărută în „Lupta" de atuncea se constată că dintre prieteni cari lau cinstit pe Creangă în ziua înmormântărei, a fost răposatul prof. Eduard Gruber, care a rostit o cuvântare. S’ar cădea, credem, ca Iașul cultural să comemoreze această zi printr’un pelerinaj la mormântul marelui scriitor ţăran. * Maeterlinck a scos un nou volum pe care l-a întitulat „Les sentiers dans la Montague“ în care face profunde reflecţii filosofice asupra morţii. * „Fât-Frumos“ se întitulează o feerie în versuri, în zece tablouri, scrisă de artistul State Dragomir după „Făt-Frumos din lacrimă“ al lui Eminescu. Artistul leşan care a mai dramatizat pentru teatru şi pe „Sermanul Dionis" a turnat în versuri frumoase şi acest minunat basm eminescian care ar trebui presintat pe scena teatrului naţional pentru cinstea cuvenită lui Eminescu, pentru cultivarea genului „feeriei naţionale“ şi pentru obicinuinţa artiştilor de a interpreta în versuri. Iată trei motive care pledează în favoarea propunerei ce o facem teatrului nostru. * Poetul G. Tutoveanu din Bârlad a adunat întrun elegant volumaş poeziile pe cari le-a scris în anii din urmă. Volumaşul e întitulat „Balade" în care poetul cântă mai cu seamă momentele istorice pe cari le-am trăit în anii războiului naţional. Asupra acestor „Balade“ vom reveni. Noul Mitropolit Primat Miron Cristea şi-a luat doctoratul în litere la 1915 cu o teză in care a tratat despre Viaţa şi opera lui M. Eminescu*.* Atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra articolului„Caragiale fiul despre Caragiale tatăl“ pe care-l publicăm în numărul de faţă şi în care reproducem pasagii din interesantele „Amintiri despre Caragiale“ pe care le publică în „Ideea Europeană“ al douilea fiu al marelui scriitor, d-l Luca. Caragiale. Caragiale fiul despre Caragiale tatăl Cum scria Caragiale.—La „Junimea“ din Iaşi.—Caragiale şi muzica.— Răscoalele.—Caragiale şi scriitorii.—Cum a murit Caragiale. Tânărul Luca Ion Caragiale, al douilea fiu al marelui scriitor, publicăîn „Ideea Europeană" o serie de preţioase „Amintiri despre Caragiale" scrise cu multă obiectivitate, ca şi cum nu ar fi vorba despre propriul său părinte al căruia nume cu drept cuvânt îl poartă cu cinste, ci despre un scriitor cu care nu a avut nici o strânsă legătură sufletească. Caragiale fiul ne arată cu câtă muncă şi cu câtă grijă îşi orânduia cuvintele marele scriitor care niciodată nu era satisfăcut de opera sa, din punctul de vedere al stilizării." El „ezită asupra poziţiei unui adverb, asupra sensului exact al unui cuvânt şi chiar asupra necesităţii unei virgule" pentru că el [urmăria „coincizie şi claritate". Aceasta a învăţat-o „la şcoala „Junimei" literare din Iaşi pe care o frecventase în tinereţă şi unde primise o inclinaţiune „scumpă şi puternică" pentru Vasile Pogor cu care „vorbise mult despre stil". „Calul Dracului'' a fost prefăcută de patru ori, iar „Kir Ianulea" pe care l’a scris în trei zile l’a „pieptănat" două săptămâni în şir. Când termina—ne spune Caragiale fiul—era adesea intexat de tutun şi cădea câteva zile într’o stare de somnolenţă pacinică. Din „amintirile" aceste care complectează biografia lui Caragiale din punctul de vedere psichologic, aflăm lucruri caracteristice : Caragiale care era un „înfocat detractor al romantismului" avea predilecţiune pentru altarii vechi. „Herodot, Plutarc, Dante şi Machiavelli erau autorii lui Iubiţi „Oadip-Rege" al lui Sophocles îl făcea sâ plângă încă la bătrâneţă şi cita cu o vădită satisfacţie discursurile naive şi delicate ale ingenuei Agnes ,dia „L’Ecole des Femmes". Caragiale era un meloman. El cunoştea „pe de rost simfoniile lui Beethoven, sonateie lui, operele lui Mozart şi pe „părintele" Haydn“. Muzica îl făcea să vibreze și să plângă... , Caragiale avea dispreţ pentru poesia lirică. Despre opera lui Eminescu evită să vorbească clar „povestea despre om anecdote, când comice câng tragice" pe care tânărul Luca I. Caragiale promite a le publica,şi pe care noi îl rugăm să le publice negreşit. „Din poeţii români marea lui admiraţie recădea asupra lui Coşbuc pe care ni-l citea în familie, adesea seara. II citea cu glasul lui sigur, plin de nespuse infiexiuni pentru diversele nuanţe pe cari le exprima poetul. Dar după câte îmi amintesc ceea ce-i plăcea mai mult din Coşbuc nu era partea lirică, ci partea epică“. * Profund impresionantă este reminiscenţa pe care o descrie în câteva cuvinte tânărul Caragiale despre părintele meu, în legătură cu răscoalele ţărăneşti: „Una din amintirile puternice pe cari le păstrez despre părintele meu e aceea când i-am adus întâiul jurnal nemţesc care amintea revolta ţăranilor din 1907. In anul acela care persiflase vecinic avânturile patriotice, o groaznică suferinţă a început să clocotiască. A stat zile întregi nemişcat, cu capul sprijinit în mîni. Când îi vorbiam se trezia ca din vis şi răspundea întrebărilor cu glasul obosit. Pe urma desnădejdea era înăbuşită de revoltă. Striga că bine le face ciocoilor!“. Erau acelaşi ciocoi care îi refuzaseră lui Caragiale un joc de deputat „pentru lipsă de încredere“ cum ne arată Caragiale fiul. Articolul tânărului Caragiale care trebue cetit de toţi aceia cari se consideră admiratorii marelui dramaturg, se termină cu o reminiscenţă din ajunul morţei sale: „Intr’o noapte caldă de Iunie am stat de vorbă târziu cu tata. Fereastra era deschisă şi din stradă se auzia sgomotul vieţii intense a Berlinului. Vorbia cu admiraţie şi emoţie despre Shakespeare şi şi despre teatru în general. îmi pare rău că nu pot repeta exact tot ce a spus în noaptea aceea, căci a vorbit într’un fel rar lui însuşi. Spunea că teatrul nu-i literatură, fiindcă nu ai grija stilului. Fiecare dintre eroi vorbeşte cum îi vine în momentul afectului. II asemăna cu arhitectura căci ca şi în arhitectură clădeşti în teatru“. Şi continuând tânărul Caragiale descrie cum a decurs în acea noapte târzie toată conversaţiunea tatălui său care evoca scene din Macbeth, citând pasagii din opera lui Shakespeare pe care o tălmăcia fiului seu. — „A doua zi l’am găsit mort, sprijinindu-se cu un cot de perna din pat şi cu obrazul foarte liniştit", încheie fiul despre tatăl. Intregul articol, emoţionant nu numai prin faptele noui ce ni se comunică dar şi prin întreaga atmosferă în care este evocată figura şi viaţa marelui scriitor, este scris într’o ireproşabilă formă literară şi cu observaţiunea unui fin spirit critic de care dă dovadă dl. Luca loa Caragiale. ARALD —Candidatura d-lui Mehedinţi— Se caută un şef pentru noul partid botezat ţărănist, născut din condiţiunile anormale ale unei lupte electorale. Acest partid deşi are doui reprezentanţi în minister şi preşedinţia Senatului, n’a isbutit până acum să-şi facă formele legale de constituire. Intre d-nii Mihalache şi Bujor cei doui promotori ai înjghebărei ţărăniste, pare a fi un complect dezacord, în ceea ce priveşte principiile fundamentale ale programului. Aşa, pe când d-l Paul Bujor ar vroi să dea un colorit pur socialist noului partid, d-l Mihalache este partizanul unui program cu pronunţată nuanţă naţionalistă. In acest conflict de păreri, a apărut persoana unui „disponibil“ care de puţină vreme şi-a întors faţa către sate, punându-se în imposibilitate de a-l mai vedea pe.... d-l Marghiloman. E vorba de d-l Popescu-Mehedinţi. Se afirmă că d-l Popescu tratează cu ţărăniştii înscrierea în partid punând ca preţ şefia. Nu cunoaştem stadiul acestor tratative, dar dat fiind faptul că în timpul ocupaţiei duşmane d-l Popescu-Mehedinţi se găsea pe banca ministerială în guvernul Marghiloman, ţărăniştii d-lui Mihalache nu par de loc dispuşi să-l primească în partid şi încă cu titlul de şef. In orice caz d-l Marghiloman se interesează foarte de aproape de această, chestiune. — Direcţia regională a C. F. R. Iaşi a fost înştiinţată că vaporul „Durostor“ a adus la Galaţi 135 vagoane grâu cumpărate de fosta administraţie comunală pentru Iaşi. Grâul se încarcă în trei trenuri care vor fi dirijate spre Iaşi. „ D-l inginer Gr. Bejan numit în comisiunea interimară a Iaşului nu a depus azi jurământul , fiind „bolnav“. — Comitetul socităţei pentru profilaxia tuberculosei filiala Iaşi, aduce călduroase mulţumiri d-lui Profesor I. Simionescu, pentru propunerea făcută în adunarea deputaţilor, care a dat societăţei suma de 44.000 lei diurna pe jumătate zi a d-nilor Deputaţi. Asemenea îşi exprimă recunoştinţa către întreaga Adunare, care ca o însufleţire vrednică de parlamentul României mari e răspuns la acest generos şi nobil gest. Totodată face cunoscut ca Duminecă 11 a. c. ora 5 p. m. are loc în Aula Universităţei Conferinţa ţinută de Profesor Dr. Simionescu pentru sporirea fondului destinat înfiinţărei unui sanatoriu. D-na Profesor Simionescu a primit se vină şi cu acest prilej în ajutorul celor suferinzi punând marele său talent în slujba nobilului scop ce se urmăreşte şi pentru realizarea căreia pupublicul mărinimos din laşul tuturor durerilor, e rugat să-şi dea obolul venind la Conferinţă. — Joui 8 Ianuarie a. c. s’a împlinit un an de când s’a deschis la Paris conferinţa de pace. — D-l dr. Şumuleanu refuzând a primi demnitatea de efor pentru a-şi putea menţine mandatul de senator, gruparea naţionalistă din Iaşi a recomandat pe d. C. Simionescu, avocat,ca să fie numit epitrop la Sf. Spiridon, în locul vacant. — La Rădăuţi s’a ţinut ieri o mare întrunire publică la care au participat parlamentarii bucovineni în frunte cu d. ministru I. Nistor. — D. Borcea, ministrul instrucţiune! publice a fost eri îa Iaşi. La ora 6 sara, d. Borcea a participat la o consfătuire a profesorilor universitari. S’a discutat despre repartizarea creditului de 2 milioane, votat de Parlament pentru Universitatea din Iaşi. S’au mai formulat apoi mai multe deziderate, ce urmează a fi realizate. La ora 9 seara, d. Ministru Borcea a fost la cercul didactic, unde se aflau adunaţi un mare număr de profesori şi profesoare cari au făcut mai multe propuneri ministrului instrucţiei. — Noua comisie interimară se va instala azi. Membrii grupărei naţionaliste, s’au întrunit aseară în consfătuire şi au hotărât a accepta numirile lor ca membri ai comisiei interimare. La rândul seu, d. dr. Zosin s’a hotărât să preia administraţia comunei, rămânând să vadă mai târziu, întru cât poate conta pe colaboratorii sei. — Numirea d-lui Lohan ca Prefect de poliţie, a fost ratificată şi de gruparea ţărănistă, aşa că se aşteaptă pe mâine decretul de numire. — Comisarul de siguranţă Gheorghe Leahu anchetând pe individul lohan Seniuta zidar de loc din Lemberg, Galiţia, şi stabilind că numitul a furat o curea mare de transmisiune de la fabrica de paste făinoase a d-lui inginer M. Mărculescu din Bulevardul Brătianu No. 58, unde lucra, cureaua s’a dat păgubașului, iar individul cu actele dresate s’a Înaintat la parchet. — Duminecă la ora 9, după prânz, va avea loc în sala Bejan, o mare întrunire a funcţionarilor publici de toate categoriile, în chestia gratificaţiei acordată de Anul nou numai funcţionarilor din Capitală.