Mişcarea, ianuarie 1920 (Anul 14, nr. 1-14)

1920-01-12 / nr. 8

ANUL X­V No. 8 R­a * Ru sân i . ne tw Romania mmm ie ipan Când acum câteva zile am sem­nalat faptul că situațiunea la fron­tierele noastre este primejduită de pregătirile militare ale armatelor un­gurești, de luptele ce urmează in Rusia și de mobilizarea ordonată în Bulgaria, presa „independentă“ a răspuns că totul, este o născocire a partidului liberal. Dar n’a trecut decât o săptămână şi din nenorocire „născocirea“ s’a afirmat în însăşi coloanele ziarelor „independente“ cari au înregistrat fapte precise după relaţiile telegra­fice cari nu mai puteau fi contes­tate. # Este fapt cert că Ungurii încear­că un războia de provocaţiune, un războia de revanşă. Pregătirile în acest scop le con­duce amiralul Horthy care a deve­nit un fel de dictator şovinist, şi care reorganizează armata naţio­nală maghiară. Trupele sale au fost concentrate deocamdată la graniţa Ceho-Slova­­ciei,în timp ce ziarele ungureşti sunt unanime în propaganda ce o fac împotriva României. înainte de a fi obţinut pacea de la Aliaţi, ungurii au pus chestiunea recucerirei Transilvaniei, în care scop au întemeiat un ziar nou la Budapesta „ Erdélyi Tudosit­o “ con­sacrat în mod exclusiv acestei ac­ţiuni. Ca un simplu fapt caracteristic putem cita ordinul pe care guvernul din Budapesta l-a transmis funcţio­narilor unguri din Cluj—deci din te­ritoriul României—şi care denotă mentalitatea şi atitudinea ungurilor în ce priveşte unirea Transilvaniei cu România. Acest fapt de o extremă gravi­tate nu va scăpa nimănui—şi spe­răm că nici chiar confraţilor noştri de la ziarele „independente11... * Situaţiunea peste Nistru nu este mai bună ca cea de peste Tisa. Recentele lupte dintre bolşe­vici şi armatele lui Denikin au pus într’o situaţiune critică su­dul Rusiei pănă la frontiera noastră. Codrul Tighinei este ameninţat să fie invadat de bol­­cevici sau de denikinîşti—şi u­­nii şi alţii duşmanii României. Populaţiunea îngrozită de mo­dul sălbatec în care se dau a­­cest® lupte, a cerut guvernului nostru permisiunea de a se re­fugia pe teritoriul României, întreg frontul de pe Nistru este ameninţat de armate şi bande bolşevice astfel că mă­surile militare din partea Româ­niei sunt de rigoare. In Bulgaria greva generală a generalizat revoluţiunea. Tele­gramele din Bulgaria sunt alar­mante numai prin anunţarea a­­cestui fapt, fără a da alte amă­nunte. La nouile frontiere ale Româ­niei situaţiunea e pe cât de com­plicată, pe atât de gravă. * Consiliul de miniştri ţinut la Bucureşti în prima zi de Cră­ciun s’a ocupat de toate aces­te evenimente. Guvernul a fost silit să recu­noască că în faţa acestor îm­prejurări, măsurile excepţionale nu pot fi ridicate. El menţine deci censura şi starea de asediu. Rămâne să se vadă dacă gu­vernul va lua alte măsuri po­trivite cu situaţiunea gravă de astăzi menite a ocroti hotarele ţării cucerite cu atâtea jertfe. OMn* JSa 6. #—C & tiv ți 3—6 p. ai. Sb țsrfak*c. In «w?«tanJ arantetes«* «Sfcect la Adisr­­­efetefTo sftarâ&d, «si Hf ta lîwfe*! 6. Dea*e*»M'* prta toate a^aeț^e de pnfcScitate. LUNI 12 IANUARIE 1920 Bm\ •Sas S«b Direcţiunea urnii comit«! de Redacţie Criza politică persistă.—Ce-i cu blocul parlamentar? Politica de persoane. Vacanţe parlamentară nu e resolvit criza politică. Dacă am recunoaşte actualului gu­vern toată autoritatea şi toată compe­­tinţa de a putea face faţă problemelor de ordin intern, faţă insă de evenimen­tele cari se precipită în jurul fruntariilor ţârii încă am găsi actualul cabinet în­­tr’an greu impas. Dar ceea ce slăbeşte şi mai mult si­­tuaţiunea cabinetului prezidat de d. Vai­da este tocmai situaţiunea internă, pen­tru­ că în politica externă actualul gu­vern a dat tot ce a putut da în cea mai vitală problemă naţională. In politica internă dată guvernul ac­tual e In plină criză. Activitatea atât de sterilă a Parlamentului nu a consolidat nici situaţiunea cabinetului, nici aceea a blocului parlamentar,—ba din multe punc­te de privire le-a complicat pe amân­două, şi încă destul de grav. Parlamentul este convins că nu are un guvern care să fie la înălţimea situa­­ţianei—iar guvernul după atâtea sfor­ţări, s’a simţit şi el în posiţiunea de a recunoaşte că blocul parlamentar nu e­­xista în mod real şi cu toate tratativele ce au urmat intre elementele cari nuan­ţează acest bloc, nu au adus un rezul­tat pozitiv. Antagonismul dintre ţărănişti şi na­ţionalişti, persistă; neînţelegerea dintre naţionaliştii, conduşi unii de d. Iorga şi alţii de d. Cuza persistă; fricţiunile din­tre ţărănişti, unii conduşi de dl Miha­­lache şi aţii conduşi de d. Paul Bujor persistă­; neînţelegerile dintre parlamen­tarii ardeleni pe anumite chestiuni de a­­comodare persistă şi ele. Iar deasupra tuturor acestor conflicte , care caracterul personal primează, planează desorientarea guvernului care pare a nu-şi fi dat seama de marea răs­pundere ce o are în faţa ţării, în aceste momente în care experimentarea politică nu poate fi îngăduită sub niei o forma fiindcă primejdueşte cele mai vitale in­terese ale ţării. In acest complex de împrejurări cri­tice criza politică se menţine în forma cea mai gravă. Gripa Mai Lupa Se știe că îmbrăcând fracul pentru a merge la Palat să depună jurământul, d. dr. Lupu a primit pe un ziarist, căruia i-a expus în trăsături generale progra­mul său de activitate. In primul loc, noul ministru de inter­ne a declarat că înainte de a păși la realizarea programului său de activitate, înţelege să ridice cele două măsuri ex­cepţionale : starea de asediu şi cenzura. D-lul Lupu îşi făcea un titlu de glorie din ridicarea acestor două măsuri. împrejurările însă sunt mai puternice de­cât intenţiunile d-lui dr. Lupu, care înţelegea să-şi facă un titlu de reclamă politică pe socoteala unor interese su­perioare de stat. Intr’adevăr, în cel dintăi consiliu de miniştri s’a discutat chestiunea ridicărei stărei de asediu, discuţiune la care au fost invitaţi a’şi da părerea şi reprezen­tanţii autorizaţi ai autorităţii militare. Examinându-se situaţia, consiliul de miniştri minis­t­rul Lupu, au găsit că stare­a de asediu nu poate fi ridicată. In consecinţă, din acel moment minis­trul de interne sub pretextul unei gripe imaginare, n’a mai părăsit camera. Probabil că în timpul „convalescen­ţei" d. dr. Lupu va medita și se va con­vinge că în rezolvirea marilor probleme care privesc interesele statului, demago­gismul n’are ce căuta. In ce ne privește, dorim d-lui dr. Lu­pu o grabnică restabilire... Ecouri La 31 Decembrie stil vechi se împlinesc trei­zeci de ani de la moartea lui Ioan Creangă. Marele prozator moldovean a fost înmor­mântat în cimitirul Eternitatea din Iași în ziua de 2 ianuarie 1990. Din descrierea înmormântării apărută în „Lupta" de atuncea se constată că dintre prieteni cari lau cinstit pe Creangă în ziua înmormântărei, a fost răposatul prof. Eduard Gruber, care a rostit o cuvântare. S’ar cădea, credem, ca Iașul cultural să comemoreze această zi printr’un pelerinaj la mormântul marelui scriitor ţăran. * Maeterlinck a scos un nou volum pe care l-a întitulat „Les sentiers dans la Montague“ în care face profunde reflecţii filosofice a­­supra morţii. * „Fât-Frumos“ se întitulează o feerie în versuri, în zece tablouri, scrisă de artistul State Dragomir după „Făt-Frumos din la­crimă“ al lui Eminescu. Artistul leşan care a mai dramatizat pen­tru teatru şi pe „Sermanul Dionis" a turnat în versuri frumoase şi acest minunat basm eminescian care ar trebui presintat pe scena teatrului naţional pentru cinstea cuvenită lui Eminescu, pentru cultivarea genului „feeriei naţionale“ şi pentru obicinuinţa artiştilor de a interpreta în versuri. Iată trei motive care pledează în favoarea propunerei ce o facem teatrului nostru. * Poetul G. Tutoveanu din Bârlad a adunat întrun elegant volumaş poeziile pe cari le-a scris în anii din urmă. Volumaşul e întitulat „Balade" în care poetul cântă mai cu seamă momentele istorice pe cari le-am trăit în a­­nii războiului naţional. Asupra acestor „Balade“ vom reveni. Noul Mitropolit Primat Miron Cristea şi-a luat doctoratul în litere la 1915 cu o teză in care a tratat despre­­ Viaţa şi opera lui M. Eminescu*.* Atragem atenţiunea cititorilor noştri asu­pra articolului­­„Caragiale fiul despre Cara­­giale tatăl“ pe care-l publicăm în numărul de faţă şi în care reproducem pasagii din interesantele „Amintiri despre Caragiale“ pe care le publică în „Ideea Europeană“ al do­­uilea fiu al marelui scriitor, d-l Luca­­. Ca­ragiale. Caragiale fiul des­pre Caragiale tatăl Cum scria Caragiale.—La „Junimea“ din Iaşi.—Caragiale şi muzica.— Răscoalele.—Caragiale şi scriito­rii.—Cum a murit Caragiale. Tânărul Luca Ion Caragiale, al doui­­lea fiu al marelui scriitor, publică­­în „Ideea Europeană" o serie de preţioase „Amintiri despre Caragiale" scrise cu multă obiectivitate, ca şi cum nu ar fi vorba despre propriul său părinte al că­ruia nume cu drept cuvânt îl poartă cu cinste, ci despre un scriitor cu care nu a avut nici o strânsă legătură sufle­tească. Caragiale fiul ne arată cu câtă mun­că şi cu câtă grijă îşi orânduia cuvin­tele marele scriitor care niciodată nu era satisfăcut de opera sa, din punctul de vedere al stilizării." El „ezită asupra poziţiei unui adverb, asupra sensului e­­xact al unui cuvânt şi chiar asupra ne­cesităţii unei virgule" pentru că el [ur­­măria „coincizie şi claritate". Aceasta a învăţat-o „la şcoala „Junimei" literare din Iaşi pe care o frecventase în tine­­reţă şi unde primise o inclinaţiune „scum­pă şi puternică" pentru Vasile Pogor cu care „vorbise mult despre stil". „Calul Dracului'' a fost prefăcută de patru ori, iar „Kir Ianulea" pe care l’a scris în trei zile l’a „pieptănat" două săptămâni în şir. Când termina—ne spu­ne Caragiale fiul—era adesea intexat de tutun şi cădea câteva zile într’o sta­re de somnolenţă pacinică. Din „amintirile" aceste care complec­­tează biografia lui Caragiale din punctul de vedere psichologic, aflăm lucruri ca­racteristice : Caragiale care era un „înfocat de­tractor al romantismului" avea predilec­­ţiune pentru altarii vechi. „Herodot, Plutarc, Dante şi Machia­velli erau autorii lui Iubiţi „Oadip-Rege" al lui Sophocles îl făcea sâ plângă încă la bătrâneţă şi cita cu o vădită satisfac­ţie discursurile naive şi delicate ale in­genuei Agnes ,dia „L’Ecole des Fem­mes". Caragiale era un meloman. El cuno­ştea „pe de rost simfoniile lui Beetho­ven, sonateie lui, operele lui Mozart şi pe „părintele" Haydn“. Muzica îl făcea să vibreze și să plângă... , Caragiale avea dispreţ pentru poesia lirică. Despre opera lui Eminescu evită să vorbească clar „povestea despre om anec­dote, când comice câng tragice" pe care tânărul Luca I. Caragiale promite a le publica,­şi pe care noi îl rugăm să le publice negreşit. „Din poeţii români marea lui admira­ţie recădea asupra lui Coşbuc pe care ni-l citea în familie, adesea seara. II citea cu glasul lui sigur, plin de nespu­se infiexiuni pentru diversele nuanţe pe cari le exprima poetul. Dar după câte îmi amintesc ceea ce-i plăcea mai mult din Coşbuc nu era partea lirică, ci par­tea epică“. * Profund impresionantă este reminis­cenţa pe care o descrie în câte­va cu­vinte tânărul Caragiale despre părintele meu, în legătură cu­ răscoalele ţărăneşti: „Una din amintirile puternice pe cari le păstrez despre părintele meu e aceea când i-am adus întâiul jurnal nemţesc care amintea revolta ţăranilor din 1907. In anul acela care persiflase vecinic a­­vânturile patriotice, o groaznică suferinţă a început să clocotiască. A stat zile în­tregi nemişcat, cu capul sprijinit în mîni. Când îi vorbiam se trezia ca din vis şi răspundea întrebărilor cu glasul obosit. Pe urma desnădejdea era înăbuşită de revoltă. Striga că bine le face ciocoi­lor!“. Erau acelaşi ciocoi care îi refuzaseră lui Caragiale un joc de deputat „pentru lipsă de încredere“ cum ne arată Cara­giale fiul. Articolul tânărului Caragiale care tre­­bue cetit de toţi aceia cari se consideră admiratorii marelui dramaturg, se termi­nă cu o reminiscenţă din ajunul morţei sale: „Intr’o noapte caldă de Iunie am stat de vorbă târziu cu tata. Fereastra era deschisă şi din stradă se auzia sgomotul vieţii intense a Berlinului. Vorbia cu ad­miraţie şi emoţie despre Shakespeare şi şi despre teatru în general. îmi pare rău că nu pot repeta exact tot ce a spus în noaptea aceea, căci a vorbit într’un fel rar lui însuşi. Spunea că teatrul nu-i li­teratură, fiind­că nu ai grija stilului. Fie­care dintre eroi vorbeşte cum îi vine în momentul afectului. II asemăna cu arhi­tectura căci ca şi în arhitectură clădeşti în teatru“. Şi continuând tânărul Caragiale des­crie cum a decurs în acea noapte târzie toată conversaţiunea tatălui său care evoca scene din Macbeth, citând pasagii din opera lui Shakespeare pe care o tăl­­măcia fiului seu. — „A doua zi l’am găsit mort, spri­­jinindu-se cu un cot de perna din pat şi cu obrazul foarte liniştit", încheie fiul despre tatăl. Intregul articol, emoţionant nu numai prin faptele noui ce ni se comunică dar şi prin întreaga atmosferă în care este evocată figura şi viaţa marelui scriitor, este scris într’o ireproşabilă formă lite­rară şi cu observaţiunea unui fin spirit critic de care dă dovadă dl. Luca loa Caragiale. ARALD —Candidatura d-lui Mehedinţi— Se caută un şef pentru noul par­tid botezat ţărănist, născut din con­­diţiunile anormale ale unei lupte electorale. Acest partid deşi are doui repre­zentanţi în minister şi preşedinţia Senatului, n’a isbutit până acum să-şi facă formele legale de consti­tuire. Intre d-nii Mihalache şi Bu­jor cei doui promotori ai înjghebă­­rei ţărăniste, pare a fi un complect dezacord, în ceea­ ce priveşte prin­cipiile fundamentale ale progra­mului. Aşa, pe când d-l Paul Bujor ar vroi să dea un colorit pur socialist noului partid, d-l Mihalache este partizanul unui program cu pro­nunţată nuanţă naţionalistă. In acest conflict de păreri, a a­­părut persoana unui „disponibil“ care de puţină vreme şi-a întors faţa către sate, punându-se în im­posibilitate de a-l mai vedea pe.... d-l Marghiloman. E vorba de d-l Popescu-Mehedinţi. Se afirmă că d-l Popescu tratea­ză cu ţărăniştii înscrierea în partid punând ca preţ şefia. Nu cunoaştem stadiul acestor tra­tative, dar dat fiind faptul că în timpul ocupaţiei duşmane d-l Po­pescu-Mehedinţi se găsea pe banca ministerială în guvernul Marghilo­man, ţărăniştii d-lui Mihalache nu par de loc dispuşi să-l primească în partid şi încă cu titlul de şef. In ori­ce caz d-l Marghiloman se interesează foarte de aproape de această, chestiune. — Direcţia regională a C. F. R. Iaşi a fost înştiinţată că va­porul „Durostor“ a adus la Ga­laţi 135 vagoane grâu cumpă­rate de fo­sta administraţie co­munală pentru Iaşi. Grâul se încarcă în trei tre­nuri care vor fi dirijate spre Iaşi. „ D-l inginer Gr. Bejan numit în comisiunea interimară a Iaşului nu a depus azi jurământul , fiind „bolnav“. — Comitetul socităţei pentru profi­laxia tuberculosei filiala Iaşi, aduce căl­duroase mulţumiri d-lui Profesor I. Si­­mionescu, pentru propunerea făcută în adunarea deputaţilor, care a dat socie­­tăţei suma de 44.000 lei diurna pe ju­mătate zi a d-nilor Deputaţi. Asemenea îşi exprimă recunoştinţa că­tre întreaga Adunare, care ca o însufle­ţire vrednică de parlamentul României mari e răspuns la acest generos şi no­bil gest. Tot­odată face cunoscut ca Du­minecă 11 a. c. ora 5 p. m. are loc în Aula Universităţei Conferinţa ţinută de Profesor Dr. Simionescu pentru spori­rea fondului destinat înfiinţărei unui sa­natoriu. D-na Profesor Simionescu a primit se vină şi cu acest prilej în aju­torul celor suferinzi punând marele său talent în slujba nobilului scop ce se ur­măreşte şi pentru realizarea căreia pu­­publicul mărinimos din laşul tuturor du­rerilor, e rugat să-şi dea obolul venind la Conferinţă. — Joui 8 Ianuarie a. c. s’a împlinit un an de când s’a deschis la Paris con­ferinţa de pace. — D-l dr. Şumuleanu refuzând a pri­mi demnitatea de efor pentru a-şi putea menţine mandatul de senator, gruparea naţionalistă din Iaşi a recomandat pe d. C. Simionescu, avocat,­­ca să fie nu­mit epitrop la Sf. Spiridon, în locul va­cant. — La Rădăuţi s’a ţinut ieri o mare întrunire publică la care au participat parlamentarii bucovineni în frunte cu d. ministru I. Nistor. — D. Borcea, ministrul instrucţiune! publice a fost eri îa Iaşi. La ora 6 sara, d. Borcea a participat la o consfătuire a profesorilor univer­sitari. S’a discutat despre repartizarea credi­tului de 2 milioane, votat de Parlament pentru Universitatea din Iaşi. S’au mai formulat apoi mai multe de­ziderate, ce urmează a fi realizate. La ora 9 seara, d. Ministru Borcea a fost la cercul didactic, unde se aflau a­­dunaţi un mare număr de profesori şi profesoare cari au făcut m­ai multe pro­puneri ministrului instrucţiei. — Noua comisie interimară se va in­stala azi. Membrii grupărei naţionaliste, s’au în­trunit aseară în consfătuire şi au hotă­rât a accepta numirile lor ca membri ai comisiei interimare. La rândul seu, d. dr. Zosin s’a hotă­rât să preia administraţia comunei, ră­mânând să vadă mai târziu, întru cât poate conta pe colaboratorii sei. — Numirea d-lui Lohan ca Prefect de poliţie, a fost ratificată şi de gruparea ţărănistă, aşa că se aşteaptă pe mâine decretul de numire. — Comisarul de siguranţă Gheorghe Leahu anchetând pe individul lohan Se­­niuta zidar de loc din Lemberg, Galiţia, şi stabilind că numitul a furat o curea mare de transmisiune de la fabrica de paste făinoase a d-lui inginer M. Măr­­culescu din Bulevardul Brătianu No. 58, unde lucra, cureaua s’a dat păgubașului, iar individul cu actele dresate s’a Înain­tat la parchet. — Duminecă la ora 9, după prânz, va avea loc în sala Bejan, o mare întrunire a funcţionarilor publici de toate catego­riile, în chestia gratificaţiei acordată de Anul nou numai funcţionarilor din Ca­pitală.

Next