Munca, noiembrie 1956 (Anul 12, nr. 2807-2831)
1956-11-10 / nr. 2814
Simbătă 10 noiembrie 1956 — nr. 2814 informa La 9 noiembrie a sosit la Bucureşti trimisul extraordinar şi ministru plenic potenţiar al Islandei în Republica Populară Romînă, dl. Petur Thorsteinsson La sosirea pe aeroportul Băneasa dl. Petur Thorsteinsson a fost întîmpinat de Caius Franţescu, şeful protocolului Ministerului Afacerilor Externe. ★ Membri ai conducerii Orchestrei simfonice de stat a Uniunii Sovietice, în frunte cu M. K. Beloterkovski, directorul Orchestrei, și dirijorul K. Ivanov, artist al poporului din R.S.F.S.R., laureat al Premiului Lenin, au făcut o vizită vineri la amia- ză la Consiliul General A.R.L.U.S. .. Oaspeţii au fost salutaţi cu căldură de tovarăşii O. Livezeanu, vicepreşedinte al A.R.L.U.S.-ului, Eugen Rodan, secretar, şi I. Moraru, secretar adjunct al A.R.L.U.S.-ului, şi de alţi activişti ai Consiliului General A.R.L.U.S., cu care au discutat despre activitatea A.R.L.U.S.-ului pe calea întăririi prieteniei romîno-sovietice, despre legăturile artistice din ce în ce mai strînse dintre ţara noastră şi Uniunea Sovietică. La sfîrşit, oaspeţilor li s-au înmînat insigne jubiliare ale A.R.L.U.S.-ului. Intîlnirea a decurs într-o atmosferă de caldă prietenie. Ministerul Culturii a organizat vineri seara o întîlnire prietenească cu membrii Orchestrei simfonice de stat a U.R.S.S. în frunte cu M. K. Beloterkovski, directorul Orchestrei, dirijorii Konstantin Ivanov, artist al poporului din R.S.F.S.R., laureat al Premiului Lenin, şi Nikolai Anosov, maestru emerit al artei R.S.F.S.R. Au luat parte tovarăşii : Constanţa Crăciun, ministrul Culturii, C. Prisnea, prim locţiitor al ministrului Culturii, Al. Buican, prim vicepreşedinte al I.R.R.C.S., O Livezeanu, vicepreședinte al Consiliului General A.R.L.U.S., artistul poporului G Georgescu, directorul Filarmonicii de Stat „George Enescu", C. Silvestri, maestru emerit al artei din R.P.R., I. Dumitrescu, prim secretar al Uniunii Compozitorilor din R.P.R., dirijori, compozitori, alti oameni ai artei. Au fost de fată V. I Barahnin, prim secretar, și I. S. Hin, secretar al Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti. (Agerpres) ---------- 16 ani de la prăbuşirea Doftanei ! Notaţii dintr-un Drum de munte, şerpuit, bolovănos, urcă dinspre Cîmpinta spre Telega. Pe jos drumul îl treci în mai mult de un ceas. Cîndva, pe jos, pe acest drum a păşit egal, măsurat, un tînăr negricios ce purta cu dînsul, ascuns într-o straiţă. ,,Manualul bunului român“. Era Bălcescu care ducea ciocănarilor Telegii, acum mai bine de o sută de ani, cuvîntul trezirii din primăvara lui 1848. Era Bălcescu, sufletul revoluţiei ce avea să urmeze şi al luptei care s-a născut: „încă de la începutul societăţii noastre... din ziua cînd a dispărut egalitatea dintre strămoşii noştri“ şi „au apărut săraci şi bogaţi, robi şi stăpini, exploataţi şi exploatatori...“ Urcînd către mijlocul Telegii, drumul se bifurcă. Spre dreapta se repede pieptiş către un mic platou — platoul „Paraschiva“. Pe acest platou se înalţă, solitară, o aşezare, cenuşie, întocmire masivă de piatră şi fier, împrejmuită cu ziduri înalte şi reci, sprijinite de contraforturi ca ale unei cetăţi medievale. E temniţacetăţuie Doftana. Închisoarea Doftana, locul unde ani îndelungaţi burghezo-moşierimea a închis pe cei mai buni fii ai poporului — comuniştii. Un cîntec pe care oamenii şi-l amintesc In satul din vale se mai păstrează in amintirea oamenilor frînturi din cîntecele ce răzbateau din temniţă, dincolo de ziduri, cîntece ce vorbeau despre luptătorii pentru dreptate. Acolo zac muncitorii Măi romíné, măi. Ce-au luptat pentru popor. Măi romíné măi. Comunişti ce vor dreptate. Măi romíné, măi. La oraşe şi la sate Măi romíné măi Cîntecul explica celor de afară „vina“ pentru care erau întemniţaţi comuniştii. Oamenii îl ascultau şi se luminau Temnicerii însă se înspăimîntau. Le era frică de cei în inima cărora prindea cîntecul comuniştilor. Căutau, să-l înăbuşe. Şi în Doftana răsuna toaca. Din cînd în cînd, prin zgomotul crud al fierului lovit, se auzea din temniţă: „NU BATE“... Căci gardienii îi schingiuiau pe cei care cîntaseră. Şi totuşi comuniştii cîntau: ...Să fiarbă-n inimi răzvrătirea. Să înceapă al lumii vechi anus... Era imnul speranţei şi al luptei. Acestea sînt cîntecele pe care şi le amintesc oamenii din satul din vale. Măreaţa putere a solidarităţii Lupta comuniştilor din Doftana n-a fost nici un moment izolată — ea făcea parte din marea şi unitara luptă a clasei noastre muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist din România, pentru libertate, democraţie şi socialism. Acest lucru ne este dovedit cu tărie de numeroasele documente aflate într-una din sălile muzeului Doftana. Unul dintre documente vorbeşte astfel despre hotărîrea muncitorilor de la „Lemaître" (1931) de a sprijini pe cei întemniţaţi la Doftana. Sprijinul se făcea prin bani, medicamente şi pachete cu hrană. Aceasta era o formă a solidarităţii de neînfrînt a clasei noastre muncitoare. Solidaritatea s-a manifestat şi prin mitinguri organizate, în ciuda teroarei, chiar în faţa penitenciarului, în care manifestanţii cereau condiţii omeneşti de viaţă şi amnistie pentru cei închişi. (Cele mai mari au avut loc în 1937). Nu-i întîmplătoare astfel adresa Siguranţei prin care cerea comisariatului oraşului Ploeşti să împiedice manifestaţia de simpatie şi solidaritate cu comuniştii închişi la Doftana, pe care muncitorii rafinăriei ,.Astra Romînă“ o hotărîseră în 1933. Note asemănătoare — expuse în sala amintită — se referă la manifestaţii ale muncitorilor de la C.F.R. Griviţa (o manifestaţie urma să aibă loc în aprilie 1937). Documente separate, însă la un loc oglindind legătura indestructibilă dintre partid şi popor şi solidaritatea clasei muncitoare — lucruri de care se temeau ca de moarte zbirii orînduirii burghezo-moşiereşti. Temniţă-şcoală Ciudată apropiere şi totuşi plină de adevăr. Comuniştii au transformat închisorile şi lagărele unde au fost închişi de burghezie în şcoli — adevărate universităţi de partid — unde întemniţaţii învăţau ştiinţa nemuritoare a marxism-leninismului. La Doftana, temniţa s-a transformat în şcoală. Urmarea acestui fapt a fost înteţirea luptei pentru condiţii omeneşti de viaţă. Simţind alături pe toţi oamenii cinstiţi ai ţării , sunt expuse facsimile de pe petiţiile către guvern ale diferitelor organizaţii de luptă neutru amnistie şi ajutorare a comuniştilor aflaţi în temniţe — comuniştii Doftanei organizează greve de protest pentru înlăturarea condiţiilor neomeneşti impuse întemniţaţilor de conducerea penitenciarului. „Scînteia“ din 14 august 1934 scria: „...veşti din ce în ce mai alarmante ne sosesc din toate închisorile. Călăii clasei muncitoare se răzbună cu mijloacele cele mai rafinate, sălbatice, contra celor mai buni fii ai muncitorimii căzuţi în ghiarele lor. La Doftana tovarăşii noştri sunt ţinuţi tot timpul în celule umede de ciment“. Articolul se încheia cu o chemare la luptă hotărîtă împotriva barbariei din închisori : „numai lupta noastră hotărîtă poate să salveze de la moarte sigură pe închişii revoluţionari“. In condiţii aşa de grele, învăţămîntul politic nu înceta. Sînt expuse, scrise pe foiţă de ţigară, o seamă de conferinţe ce s-au ţinut în acea vreme. Iar pe un panou se află fişa de cititor a tovarăşului Gh Gheorghiu- Dej. Titlurile cărţilor par ciudate, însă ghidul ne explică, că între coperţile unor cărţi banale, printre filele cărţilor, se găseau pagini ce păreau mîzgălite — „mîzgăiturile“ nu erau altceva decît semne de cod prin care se comunicau evenimentele ce se petreceau în viaţa de dincolo de zidurile temniţei... Aşa s-a scurs viaţa comuniştilor închişi la Doftana — viaţă de luptă şi învăţătură. Ea a continuat aici neîntrerupt pînă la prăbuşirea temniţei, în urma cutremurului, în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Clădirea închisorii era şubrezită încă de mult, însă o „comisie“ condusă de arhitectul Duţulescu susţinuse în preziua cutremurului, că penitenciarul mai rezistă încă „zece ani“, iar administraţia susţinea chiar că „de se întîmplă ceva, nu-i nimic, căci se întîmplă cu comuniştii“ Şi închisoarea s-a prăbuşit. Mulţi comunişti au fost prinşi sub dărîmături. Parte din ei au fost insă salvaţi. Datorită spiritului de solidaritate şi abnegaţiei celorlalţi comunişti, conduşi calm şi operativ de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ei au fost scoşi încă vii de sub dărîmături. Muriseră însă 14 comunişti printre care Ilie Pintilie, Herbak Ianoş... Spicuiri dîntr-o carte de impresii Mii de oameni ai muncii, trec pe fiece săptămînă prin sălile muzeului Doftana. Trec şi-şi amintesc poate versurile lui T. Rudenco care, în anii crunţi ai întemniţării, scria: Şi nu e departe cea zi, cind cădea-va Cu lanţul şi jugul cel greu. Pe locul Doftanei atunci se-nălţa-va Ca martor, un roş mausoleu.. Oamenii vin şi văd locurile luptei dîrze a comuniştilor. Şi chiar de-i întuneric la „H“ ei nu pot uita că din acest întuneric comuniştii au ţintit spre zorii de azi. Ei vin, din toate colţurile ţării, vin să înveţe să preţuiască şi mai mult cuceririle puterii noastre populare, să soarbă noi puteri în munca pentru înflorirea patriei şi construirea socialismului. „Am văzut întunecoasele celule ale Doftanei — scriu muncitorii S.M.T.-ului Traian-Sat, regiunea Galaţi — unde ani îndelungaţi au stat cei care ne-au deschis prin lupta lor, drumul spre viaţă“. „Pentru mine, pilda luptei şi muncii comuniştilor este un îndemn în viaţă“ — scrie I. Iliescu din Oradea. „Vom putea fi noi vreodată demni de jertfele comuniştilor?“ — se întreabă elevii şcolii profesionale metalurgice din Hunedoara. Pregătindu-se să intre în viaţă, viitorii constructori ai socialismului îşi îndreaptă astfel recunoştinţa lor spre luptătorii comunişti. „Noi, învăţătorii şi profesorii, mereu vom arăta elevilor noştri ca ea sune o viaţă frumoasă şi nu vom uita a le spune atunci că pentru această viaţă au plătit cu luptă şi suferinţă comuniştii“ — scrie profesorul N. Grigoraşcu. „Steagul roşu fîlfîie De Doftana — stăpini suntem în ţară noi, muncitorii, şi asta datorită comuniştilor; cuceririle noastre în munca paşnică vom şti acum să le apărăm“ — aşa îşi exprimă gîndul electricianul Sandu Florea de la centrala electrică „Gh. Gheorghiu-Dej“ Doiceşti. Gîndurile lui — gîndurile milioanelor de oameni ai muncii din {ara noastră... M. COLESIU „LOTO CENTRAL“ La tragerea „Loto Central" din seara zilei de 9 noiembrie 1956, au fost extrase din urnă următoarele nouă numere : 24, 44, 39, 42, 82, 66, 80, 77, 49. Fondul general de premii pe ţară este de 1.533.473 lei. Se reaminteşte că biletele cîştigătoare trebuie depuse spre validare cel tîrziu marți 13 noiembrie 1956, ora 13. Lucrările conferinţei generale a U.N.ES. CO. DELHIA (Agerpres). — La 8 noiembrie au continuat lucrările conferinţei generale a U.N.E.S.C.O. Reprezentantul Ceylonului, Rab Uirackon, care a luat cuvîntul, s-a ocupat de problemele dezvoltării relaţiilor dintre culturile orientală şi occidentală. D. Averof, delegatul Greciei, a cerut conferinţei să-şi îndrepte atenţia asupra Îngrădirii libertăţii învăţămîntului în Cipru impusă de Anglia. Delegatul Poloniei, Julawski, a subliniat că în scopul menţinerii şi consolidării păcii, U.N.E.S.C.O. trebuie să acorde o mai mare atenţie măsurilor care asigură înţelegerea reciprocă dintre popoare. Astfel de măsuri sunt: schimburi de delegaţii, de specialişti, de studenţi, ţinerea de seminarii, conferinţe regionale şi altele. El şi-a exprimat regretul că la lucrările U.N.E.S.C.O. nu participă Republica Populară Chineză. Delegatul Nepalului, Ch. N. Vaidia, a arătat că în Nepal se acordă în prezent o mare atentie dezvoltării învătămîntului. Cuvîntarea acad. Mihail Ralea, şeful delegaţiei R.P.R. A luat apoi cuvîntul acad. Mihail Ralea, şeful delegaţiei R. P. Romíne, care a subliniat impresionantele suc- I cese obţinute de către poporul romín I pe plan artistic, ştiinţific şi educativ în anii democraţiei populare. El a exprimat dorinţa sinceră şi arzătoare a Republicii Populare Române de a contribui din toate puterile la găsirea celor mai bune soluţii pentru îndeplinirea marilor sarcini ale U.N.E.S.C.O. în privinţa consolidării relaţiilor de prietenie şi înţelegere între popoare. După ce a arătat interesul cu care România a urmărit activitatea U.N.E.S.C.O., şeful delegaţiei române a evocat înaltele feluri pentru care luptă U.N.E.S.C.O. Credincioasă acestor principii — a spus el — delegaţia romina este de părere că U.N.E.S.C.O. nu poate rămîne indiferentă faţă de recenta agresiune îm- I potriva Egiptului. In continuare, reprezentantul R.P.R. a trecut în revistă importantele realizări pe plan cultural din Romînia arătînd că ele s-au inspirat din glorioasa tradiţie culturală a ţării, tradiţie ilustrată prin personalităţi cu renume mondial, cum sunt M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, N. Grigorescu, G. Enescu. Situat în sud-estul Europei — a spus vorbitorul — poporul român a dat artişti în creaţia cărora se îmbină într-o armonie nouă şi originală caracterul oriental şi cel occidental. Iată de ce delegaţia romînă întîmpină cu cel mai mare interes şi va susţine proiectul important privind aprecierea mutuală a valorilor culturale ale Orientului şi Occidentulu, înţelegerea spirituală între aceste două mari părţi ale lumii, înţelegere menită să contribuie într-o importantă măsură la cauza păcii, poate găsi în cunoaşterea culturii române un ajutor preţios. Vorbitorul s-a referit apoi la importantul proiect pentru realizarea unei istorii a dezvoltării ştiinţifice şi culturale a omenirii şi a arătat interesul pe care o astfel de iniţiativă il trezeşte în rîndul oamenilor de cultură romîni. Dar cum s-ar putea scrie o astfel de istorie — a întrebat el — fără să se includă în ea un capitol despre una din cele mai vechi şi mai ilustre culturi, aceea a Chinei ? Şi cum s-ar putea scrie despre civilizaţia acestui popor de 600 de milioane fără ca el să fie reprezentat în această Adunare? Raliindu-se proiectului U.N.E.S.C.O. privind extinderea învăţămîntului primar în America Latină, acad. M. Ralea a relatat despre succesele obţinute în R.P.R. în lupta pentru combaterea neştiinţei de carte şi a prezentat propunerea delegaţiei R.P.R. de a pune la dispoziţia ţărilor din America Latină experienţa Romîniei în această problemă. Şeful delegaţiei române a vorbit apoi despre dezvoltarea relaţiilor culturale între Republica Populară Romînă şi alte ţări In încheierea intervenţiei sale, vorbitorul a exprimat dorinţa vie a poporului român de a lărgi schimburile culturale şi ştiinţifice cu toate ţările. La şedinţa din dimineaţa zilei de 9 noiembrie a luat cuvîntul delegatul Birmaniei care a vorbit despre măsurile pentru lichidarea analfabetismului în Birmania. Reprezentatul Birmaniei şi-a exprimat regretul că R.P. Chineză nu este încă reprezentată în U.N.E.S.C.O. Reprezentantul Libanului a criticat cu vehemenţă acţiunile agresive ale Angliei şi Franţei în Egipt. Delegaţia Indiei a vorbit despre succesele învăţămîntului public în india şi despre măsurile guvernului indian în acest domeniu. La şedinţa din dimineaţa zilei de 9 noiembrie au mai luat cuvîntul reprezentanţii Coastei de Aur, S.U.A., Noii Zeelande, Turciei şi Pakistanului. MUNKA Forţele agresoare să fie retrase imediat din Egipt Egiptul nu va deveni din nou o colonie Declaraţia lui Eden în Camera Comunelor britanică sau franceză — Cuvîntarea preşedintelui Nasser — CAIRO 9 (Agerpres). — In după amiaza zilei de 9 noiembrie preşedintele Nasser a rostit la vechea moschee Al Azhar din Cairo o amplă cuvîntare consacrată evenimentelor din Egipt. Cuvîntarea sa a fost transmisă simultan de postul de radio Cairo. „Egiptul, a subliniat cu tărie președintele Nasser, nu va deveni niciodată, repet niciodată, din nou o colonie britanică sau franceză. Sîntem gata mai curînd să murim pînă la unul decît să vedem ţara noastră aservită unei puteri străine, indiferent care ar fi ea. Imperialiştii nu vizează numai Egiptul, a continuat Nasser, ci întreaga lume arabă, pentru că aceasta a devenit în zilele noastre o naţiune independentă care aspiră la libertate şi pace. Agresiunea franco-britanică a avut însă un efect imediat: ea a întărit unitatea lumii arabe. In cursul ultimelor zece zile ne-au parvenit noi dovezi ale solidarităţii arabe; în fiecare zi Arabia Saudită, Iordania şi Siria s-au oferit să participe alături de noi la acest război, dar noi le-am sfătuit să mai aştepte, momentul nefiind favorabil dispersării forţelor noastre. Aceste ţări ne-au dat de asemenea un ajutor preţios în toate domeniile. Popoarele arabe şi-au luat sarcina de a întrerupe scurgerea petrolului către ţările care ne-au atacat. In continuare, preşedintele Nasser a subliniat că atlţătorii la război sunt tot mai izolaţi pînă şi în ţările lor. „Guvernele britanic şi francez — a spus el — s-au comportat ca adevăraţi criminali de război, lansînd războiul criminal împotriva poporului egiptean. De aceea ele sunt complet izolate pe plan internaţional, glasul popoarelor ridicîndu-se împotriva agresiunii perfide a cărei victimă a fost Egiptul“. Preşedintele Nasser a calificat apoi drept„calomnii“ zvonurile care circulă şi potrivit cărora Egiptul ar intenţiona să părăsească O.N.U. El a reafirmat cu acest prilej ataşamentul ţării sale faţă de această mare organizaţie a popoarelor. In încheiere preşedintele Nasser a declarat: „In aparenţă bătălia militară a luat sfîrşit, dar rămîne bătălia politică. Le spunem imperialiştilor cu toată hotărîrea că vom continua lupta pe toate fronturile şi prin toate mijloacele pînă la plecarea ultimului soldat străin de pe pămîntul nostru, că vom rămîne vigilenţi pînă la victoria finală. Lumea întreagă trece astăzi printr-o perioadă de o deosebită însemnătate pentru viitorul întregii omeniri. Egiptul va lupta pînă la capăt pentru ca acest viitor să fie luminos şi paşnic, pentru toate popoarele“. LONDRA 9 (Agerpres). — TASS : Primul ministru Eden a făcut la 9 noiembrie în Camera Comunelor o declaraţie în legătură cu „trupele internaţionale“ care urmează să fie trimise în Egipt. Eden a declarat că guvernul englez este gata să le transmită „îndatoririle" sale, de îndată ce „trupele internaţionale vor fi capabile să îndeplinească în mod efectiv sarcina ce le stă în faţă". Din declaraţia lui Eden rezultă, însă, că el are în vedere o ocupaţie pe timp îndelungat de către trupele engleze a teritoriului Egiptului şi în special a zonei Canalului de Suez. Eden a declarat de pildă că unităţile de şoc ale trupelor engleze din Egipt „vor fi înlocuite prin batalioane de infanterie corespunzătoare“. Eden a declarat de asemenea că Anglia va menţine rezerve suplimentare de infanterie pe insula Cipru şi că va păstra în Cipru şi în Malta armamentul şi echipamentul trupelor terestre şi efectivul auxiliaral forţelor aeriene militare, astfel încît în cîteva ore pe aceste baze să poată fi aduse din nou escadrilele engleze. Primul ministru al Iordaniei mulţumeşte lui N. A. Bulganin pentru poziţia sovietică In problema Egiptului MOSCOVA 9 (Agerpres). — TASS transmite telegrama trimisă de Suleiman Nabulsi, primul ministru al Regatului Haşemit al Iordaniei, lui N. A Bulganin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.. In numele guvernului iordanian vă adresăm profunde mulţumiri pentru poziţia guvernului Uniunii Sovietice faţă de agresiunea imperialistă anglofranco-israeliană, poziţie în care atît guvernul cit şi poporul Iordaniei văd o manifestare clară a hotărîrii Uniunii Sovietice de a lupta împotriva imperialismului şi împotriva planurilor lui de a opri înaintarea popoarelor spre progres şi eliberare. Ne exprimăm speranţa că guvernul sovietic, prieten al arabilor, va continua şi în viitor să acorde ajutor la rezolvarea celei mai mari probleme arabe creată de complotul imperialist şi Israel. O telegramă asemănătoare a fost trimisă lui K- E- Voroşilov de Hikmat Masri, preşedintele Camerei deputaţilor a Iordaniei. Generalul canadian Burns numit şef al forţelor internaţionale de poliţie ale O. N. U. NEW YORK 9 (Agerpres). — Agenţiile de presă anunţă că la 8 noiembrie generalul canadian Edison Burns a fost numit în funcţia de şef al comandamentului forţelor internaţionale de poliţie ale O.N.U. în Orientul Apropiat. Generalul Burns a îndeplinit pînă în prezent funcţia de şef de stat major al comisiei O.N.U. însărcinată cu supravegherea armistiţiului din Palestina. In acest post a fost numit colonelul american Byron Leary. Iugoslavia şi Birmania sunt gata să participe la forţele internaţionale de poliţie ale O. N. U. NEW YORK 9 (Agerpres). La 8 noiembrie reprezentantul Iugoslaviei la O.N.U. a anunţat că guvernul R. P. F Iugoslavia este gata să trimită trupe care să facă parte din forţele internaţionale de poliţie ale O.N.U. însărcinate cu supravegherea încetării focului în Egipt. De asemenea, reprezentantul permanent al Birmaniei la O.N.U. a făcut cunoscut secretarului general al acestei organizaţii că ţara sa este dispusă să contribuie la formarea forţei internaţionale de poliţie a O.N.U. din Egipt în conformitate cu rezoluţia adoptată la 7 noiembrie de Consiliul de Securitate Doborîrea unor avioane israeliene care au violat spaţiul aerian al Iordaniei DAMASC 9 (Agerpres). — TASS: După cum relatează ziarele din Amman, la 7 noiembrie artileria antiaeriană a armatei Iordanieni a doborît două avioane israeliene care au violat spaţiul aerian al Iordaniei. ★ TEL-AVIV 9 (Agerpres). — TASS: La Tel-Aviv s-a anunţat în mod oficial că avionul israelian pe bordul căruia se afla colonelul Asaf Simhoni, comandantul trupelor frontului din sud, a fost doborît de artileria antiaeriană iordaniană în timp ce zbura deasupra teritoriului iordanian. Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al Siriei CAIRO 9 (Agerpres). — Salah Ed-Din Bitar, ministrul Afacerilor Externe al Siriei, a declarat următoarele corespondentului din Damasc al ziarului egiptean „Al-Masa“. „In timpul vizitei noastre în Uniunea Sovietică şi al schimbului de păreri cu conducătorii sovietici ne-am convins că ne însufleţesc aceleaşi sentimente. Ne-am convins de asemenea că prietenia Uniunii Sovietice este sinceră, iar hotărîrea ei de a ne ajuta în consolidarea independenţei noastre politice şi economice este adevărată. Convorbirile noastre cu conducătorii sovietici s-au desfășurat ca o întrevedere între vechi prieteni. Vederile noastre asupra problemelor din Orientul Apropiat au coincis. Sîntem convinşi că Uniunea Sovietică nu va refuza arabilor și mai ales Egiptului ajutorulei. Sîntem de asemenea convinşi că asigurarea păcii este principalul ţel al politicii Uniunii Sovietice. Am părăsit Uniunea Sovietică convinşi că se va pune capăt agresiunii împotriva Egiptului“. Postul de radio Cairo şi-a reluat activitatea normală CAIRO 9 (Agerpres).— Abde! Hadidi, directorul programelor din radiodifuziunea egipteană, a anunțat că la 8 noiembrie postul de radio Cairo şi-a reluat activitatea normală. Postul de radio va emite pe lungimile de undă obişnuite. Consfătuire între regele Iordaniei şi preşedinte e Siriei DAMASC 9 (Agerpres). După cum anunţă ziarul „Ar-Rai Al-Amin“, regele Hussein al Iordaniei împreună cu primul ministru Suleiman Nabulsi, care au sosit la Damasc, au avut o importantă consfătuire cu preşedintele Siriei, Sukri Kuadli. La consfătuire, după cum arată ziarul, s-au examinat probleme privind acordarea unui ajutor eficace Egiptului de către ţările arabe precum şi problema convocării de urgenţă a unei conferinţe a conducătorilor statelor arabe. Crearea Asociaţiei pentru PEKMNG (Agerpres) — China Nouă . La 8 noiembrie, în cadrul unei consfătuiri a reprezentanţilor unor organizaţii obşteşti din China a fost adoptată hotărîrea cu privire la crearea Asociaţiei pentru prietenia chinoegipteană. In statutul noii asociaţii, După cum se ştie, încă din primele zile ale atacului armat împotriva Egiptului, avioane britanice au bombardat clădirea radiodifuziunii egiptene, avariind instalaţiile postului de radio. 59.000 voluntari indonezieni şi-au exprimat dorinţa de a lupta pentru apărarea Egiptului DJAKARTA 9 (Agerpres). — El Amrusi, ambasadorul Egiptului în Indonezia, a declarat că în prezent aproximativ 50.000 de voluntari indonezieni şi-au exprimat dorinţa de a lupta de partea Egiptului împotriva agresorilor. prietenia chino-egipteană se spune că scopul ei este de a stimula dezvoltarea legăturilor culturale şi adîncirea înţelegerii reciproce între China şi Egipt. Principala sarcină a Asociaţiei în momentul de faţă este sprijinirea luptei juste dusă de poporul egiptean pentru independenţa şi suveranitatea sa pag. .4 Scrisoarea ministrului de Externe al Israelului adresată secretarului general al O.N.U. NEW YORK 9 (Agerpres). — TASS, spune că Israelul este gata să-şi re- Secretarul general al O.N.U., Ham tragă trupele din Egipt, după ce marshjoeld, a anunţat în cadrul unei „O.N.U. va traduce în fapt, în mod conferinţe de presă că a primit din satisfăcător, măsurile în legătură cu partea ministrului Afacerilor Externe crearea forţelor poliţieneşti internaţioal Israelului o scrisoare în care se nare“. Puternice demonstraţii ale studenţilor din ţările arabe şi asiatice care învaţă în Germania occidentală MÜNCHEN 9 (Agerpres) . După cum relatează ziarul „Nürnberger Nachrichten“, în numeroase oraşe din Germania occidentală au avut loc demonstraţii ale studenţilor din ţările arabe şi asiatice care învaţă la universităţile vest-germane. In centrul universitar Heidelberg, unităţi de poliţie călăre şi motorizată au atacat pe studenţii din ţările arabe care demonstrau pentru cauza dreaptă a Egiptului. La Frankfurt De Main a avut loc o adevărată luptă de stradă în cursul careia au fost grav raniţi numeroşi studenţi şi poliţişti. Studenţii s-au aruncat în faţa autocamioanelor poliţiei, obligîndu-le să oprească. S-au operat numeroase arestări. Comitetul studenţesc „Asta“ de la Frankfurt pe Main a protestat energic împotriva comportării brutale a poliţiei cerînd eliberarea studenţilor arestaţi. Protestul studenţilor de la Universitatea din Frankfurt pe Main a fost de asemenea sprijinit de scriitorii vest-germani Paul Wiens şi Karl- Georg Egel. Mitinguri de protest în Franţa Muncitorii de la uzinele de automobile „Renault" (Franţa), s-au adunat într-un miting spre a protesta împotriva războiului dezlănţuit de guvernul francez în Egipt. După alegerile din S. U. A. Alegerile din Statele Unite s-au soldat cu un rezultat — la primă vedere — destul de ciudat. In timp ce candidatul republican Eisenhower s-a reales cu o majoritate superioară celei de acum patru ani, partidul republican a ieșit grav înfrînt în alegerile pentru cameră şi senat. Bineînţeles, comentariile oficiale din Apus s-au grăbit să interpreteze acest rezultat drept un succes al prestigiului personal al preşedintelui Eisenhower. In parte, explicaţia este valabilă. Americanii de rînd s-au obişnuit să vadă în persoana preşedintelui pe comandantul militar care a avut mari merite în războiul victorios al coaliţiei antihitleriste. Nu trebuie însă pierdut din vedere că, în special în ultimele săptămîni republicanii au axat întreaga lor campanie de propagandă pe problemele de politică externă şi profitînd de tensiunea internaţională — la care politica S.U.A. a contribuit din plin — au mizat pe necesitatea de a nu se schimba conducerea guvernului. Infrîngerea republicanilor în alegerile pentru cameră şi senat nu constituie o surpriză. De bună seamă, votul nu poate fi interpretat în sensul că alegătorii americani acordă mai multă încredere democraţilor în ce priveşte politica internă americană, ci doar ca o manifestare a dezacordului maselor cu administraţia republicană. E vorba de îngrijorarea pe care o pricinuieşte tendinţa spre inflaţie, pericolul crescînd al şomajului în rîndurile muncitorimii, situaţia agriculturii şi a fermierilor, creşterea impozitelor ca rezultat al cheltuielilor militare nesăbuite. în plus, masele americane sînt tot mai indignate de rapacitatea marilor trusturi monopoliste care şi-au trimis făţiş reprezentanţii lor în actualul guvern. Cifrele sînt elocvente în acest sens. Trustul Ford, care în 1946 îşi încheia bilanţul cu un deficit de 8 milioane dolari, a înregistrat în 1955 un beneficiu net de aproape jumătate de miliard. General Motors — al cărui fost preşedinte, Wilson, este astăzi ministru al Apărării S.U.A. — a bătut toate recordurile cu un miliard dolari beneficii ! E drept că rezultatul alegerilor nu poate constitui nicidecum un pericol pentru marile monopoluri. Principala sursă de profituri a trusturilor o constituie cheltuielile militare, al căror total mărturisit se ridică anul acesta la 35 miliarde dolari. Or, în această privinţă, atît democraţii, cît şi republicanii nu se deosebesc. In timp ce programul republican vorbea despre „necesitatea dezvoltării forţelor militare ale S.U.A. pentru a deveni un factor cheie al politicii internationale“, programul democrat acuza pe republicani că „au slăbit forţele armate încercînd să echilibreze bugetul“. In felul acesta, votul alegătorului american pus să „aleagă“ între două partide reprezentînd de fapt aceleaşi interese — rămîne o manifestare pur platonică. Sau, cum spune vorba romînească, o alegere între Baba Rada şi Rada Baba. Parăzile, întrunirile cu aspect de music-hall, uriaşul tămbălău electoral, sînt menite să dea cetăţeanului american iluzia „democraţiei perfecte". Desigur, există între trusturile monopoliste americane destule pricini de concurență, care le-au determinat să cîştige pentru oamenii lor de încredere poziţii cit mai bune în parlament. Nu degeaba s-a cheltuit în campania electorală din acest an suma record de 200 milioane de dolari. De altfel, amestecul trusturilor în alegeri nu constituie un secret. Toată lumea știe că republicanii s-au bucurat de concursul material al familiei de trustmeni Pew — proprietarii lui „Sun Oil Company“, ca și de cel al grupurilor Du Pont, Rockefeller, Mellon, Weir, Vanderbilt etc., după cum democraţii au avut ca principal sprijin financiar familia Kennedy. Şi mai semnificativ este cazul unor grupuri ca cel al lui R. J. Scheafer din Brooklyn sau Frank Altschuil din New York care finanţează cu generozitate imparţială ambele partide... Perspectivele unei guvernări republicane în condiţiile unei majorităţi parlamentare democrate sînt — în linii mari — uşor de prevăzut. In primul rînd, această situaţie va duce la întărirea coaliţiei monopoliste, ceea ce în limbajul politic american se numeşte: „politica bipartizană“. Neputînd conduce separat, trusturile îşi vor uni interesele în jurul unei platforme comune. Ceea ce, evident, nu poate duce pe plan intern decît la o accentuare a orientării reacţionare şi pe plan extern la continuarea încercărilor de reînviere a politicii falimentare de pe „poziţii de forţă“. Adică tocmai la ceea ce masele americane n-au dorit şi nu pot dori. Din fericire, însă, dacă în Statele Unite cetăţenii nu pot alege decît între două partide care reprezintă interesele capitalului monopolist, poporul american, ca şi toate popoarele lumii, are putinţa de a-şi spune cuvîntul, de a alege între drumul păcii şi progresului şi cel al războiului şi mizeriei. Şi această alegere nu stă în puterea trusturilor monopoliste americane, după cum nu mai stă de mult în puterea lor să hotărască mersul istoriei. A. T. RAZVAN