Munca, noiembrie 1956 (Anul 12, nr. 2807-2831)

1956-11-10 / nr. 2814

Simbătă 10 noiembrie 1956 — nr. 2814 informa La 9 noiembrie a sosit la Bucureşti trimisul extraordinar şi ministru plenic potenţiar al Islandei în Republica Populară Rom­înă, dl. Petur Thorsteins­­son La sosirea pe aeroportul Băneasa dl. Petur Thorsteinsson a fost întîmpinat de Caius Franţescu, şeful protocolului Ministerului Afacerilor Externe. ★ Membri ai conducerii Orchestrei simfonice de stat a Uniunii Sovietice, în frunte cu M. K. Beloterkovski, di­rectorul Orchestrei, și dirijorul K. Ivanov, artist al poporului din R.S.F.S.R., laureat al Premiului Le­nin, au făcut o vizită vineri la amia-­­ ză la Consiliul General A.R.L.U.S.­­ .. Oaspeţii au fost salutaţi cu căldură de tovarăşii O. Livezeanu, vicepreşe­dinte al A.R.L.U.S.-ului, Eugen Ro­­dan, secretar, şi I. Moraru, secretar adjunct al A.R.L.U.S.-ului, şi de alţi activişti ai Consiliului General A.R.L.U.S., cu care au discutat des­pre activitatea A.R.L.U.S.-ului pe ca­lea întăririi prieteniei romîno-sovieti­­ce, despre legăturile artistice din ce în ce mai strînse dintre ţara noastră şi Uniunea Sovietică. La sfîrşit, oas­peţilor li s-au înmînat insigne jubi­liare ale A.R.L.U.S.-ului. Intîlnirea a decurs într-o atmosferă de caldă prietenie. Ministerul Culturii a organizat vi­neri seara o întîlnire prietenească cu membrii Orchestrei simfonice de stat a U.R.S.S. în frunte cu M. K. Belo­terkovski, directorul Orchestrei, diri­jorii Konstantin Ivanov, artist al poporului din R.S.F.S.R., laureat al Premiului Lenin, şi Nikolai Anosov, maestru emerit al artei R.S.F.S.R. Au luat parte tovarăşii : Constanţa Crăciun, ministrul Culturii, C. Pris­­nea, prim locţiitor al ministrului Cul­turii, Al. Buican, prim vicepreşedinte al I.R.R.C.S., O Livezeanu, vicepre­ședinte al Consiliului General A.R.L.U.S., artistul poporului G Geor­­gescu, directorul Filarmonicii de Stat „George Enescu", C. Silvestri, maestru emerit al artei din R.P.R., I. Dumitrescu, prim secretar al Uniunii Compozitorilor din R.P.R., dirijori, compozitori, alti oameni ai artei. Au fost de fată V. I Barahnin, prim secretar, și I. S. Hin, secretar al Am­basadei Uniunii Sovietice la Bucu­reşti. (Agerpres) ----------­ 16 ani de la prăbuşirea Doftanei ! Notaţii dintr-un Drum de munte, şerpuit, bolovănos, urcă dinspre Cîmpin­ta spre Telega. Pe jos drumul îl treci în mai mult de un ceas. Cîndva, pe jos, pe acest drum a păşit egal, măsurat, un tînăr negricios ce purta cu dînsul, ascuns într-o straiţă. ,,Manualul bunului ro­mân“. Era Bălcescu care ducea ciocă­narilor Telegi­i, acum mai bine de o sută de ani, cuvîntul trezirii din pri­măvara lui 1848. Era Bălcescu, su­fletul revoluţiei ce avea să urmeze şi al luptei care s-a născut: „încă de la începutul societăţii noastre... din ziua cînd a dispărut egalitatea dintre strămoşii noştri“ şi „au apărut să­raci şi bogaţi, robi şi stăpini, exploa­taţi şi exploatatori...“ Urcînd către mijlocul Telegii, dru­mul se bifurcă. Spre dreapta se re­pede pieptiş către un mic platou — platoul „Paraschiva“. Pe acest pla­tou se înalţă, solitară, o aşezare, ce­nuşie, întocmire masivă de piatră şi fier, împrejmuită cu ziduri înalte şi reci, sprijinite de contraforturi ca ale unei cetăţi medievale. E temniţa­­cetăţuie Doftana. Închisoarea Dofta­­na, locul unde ani îndelungaţi bur­­ghezo-moşierimea a închis pe cei mai buni fii ai poporului — comu­niştii. Un cîntec pe care oamenii şi-l amintesc In satul din vale se mai păstrează in amintirea oamenilor frînturi din cîntecele ce răzbateau din temniţă, dincolo de ziduri, cîntece ce vorbeau despre luptătorii pentru dreptate. Acolo zac muncitorii Măi romíné, măi. Ce-au luptat pentru popor. Măi romíné măi. Comunişti ce vor dreptate. Măi romíné, măi. La oraşe şi la sate Măi romíné măi Cîntecul explica celor de afară „vina“ pentru care erau întemniţaţi comuniştii. Oamenii îl ascultau şi se luminau Temnicerii însă se înspăi­­mîntau. Le era frică de cei în inima cărora prindea cîntecul comuniştilor. Căutau, să-l înăbuşe. Şi în Doftana răsuna toaca. Din cînd în cînd, prin zgomotul crud al fierului lovit, se auzea din temniţă: „NU BATE“... Căci gardienii îi schingiuiau pe cei care cîntaseră. Şi totuşi comuniştii cîntau: ...Să fiarbă-n inimi răzvrătirea. Să înceapă al lumii vechi anus... Era imnul speranţei şi al luptei. Acestea sînt cîntecele pe care şi le amintesc oamenii din satul din vale. Măreaţa putere a solidarităţii Lupta comuniştilor din Doftana n-a fost nici un moment izolată — ea făcea parte din marea şi unitara luptă a clasei noastre muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist din România, pentru libertate, democraţie şi socialism. Acest lucru ne este do­vedit cu tărie de numeroasele docu­mente aflate într-una din sălile mu­zeului Doftana. Unul dintre documente vorbeşte ast­fel despre hotărîrea muncitorilor de la „Lemaître" (1931) de a sprijini pe cei întemniţaţi la Doftana. Sprijinul se făcea prin bani, medicamente şi pachete cu hrană. Aceasta era o for­mă a solidarităţii de neînfrînt a clasei noastre muncitoare. Solidarita­tea s-a manifestat şi prin mitinguri organizate, în ciuda teroarei, chiar în faţa penitenciarului, în care ma­nifestanţii cereau condiţii omeneşti de viaţă şi amnistie pentru cei închişi. (Cele mai mari au avut loc în 1937). Nu-i întîmplătoare astfel adresa Si­guranţei prin care cerea comisariatu­lui oraşului Ploeşti să împiedice ma­nifestaţia de simpatie şi solidaritate cu comuniştii închişi la Doftana, pe care muncitorii rafinăriei ,.Astra Ro­­mînă“ o hotărîseră în 1933. Note a­­semănătoare — expuse în sala amin­tită — se referă la manifestaţii ale muncitorilor de la C.F.R. Griviţa (o manifestaţie urma să aibă loc în aprilie 1937). Documente separate, însă la un loc oglindind legătura indestructibilă dintre partid şi popor şi solidaritatea clasei muncitoare — lucruri de care se temeau ca de moarte zbirii orîn­­duirii burghezo-moşiereşti. Temniţă-şcoală Ciudată apropiere şi totuşi plină de adevăr. Comuniştii au transformat închisorile şi lagărele unde au fost închişi de burghezie în şcoli — ade­vărate universităţi de partid — unde întemniţaţii învăţau ştiinţa nemuri­toare a marxism-leninismului. La Doftana, temniţa s-a transformat în şcoală. Urmarea acestui fapt a fost înteţirea luptei pentru condiţii ome­neşti de viaţă. Simţind alături pe toţi oamenii cinstiţi ai ţării , sunt expuse facsimile de pe petiţiile către guvern ale diferitelor organizaţii de luptă neutru amnistie şi ajutorare a comuniştilor aflaţi în temniţe — co­muniştii Doftanei organizează greve de protest pentru înlăturarea condi­ţiilor neomeneşti impuse întemniţaţi­lor de conducerea penitenciarului. „Scînteia“ din 14 august 1934 scria: „...veşti din ce în ce mai alarmante ne sosesc din toate închisorile. Călăii clasei muncitoare se răzbună cu mijloacele cele mai rafinate, sălbatice, contra celor mai buni fii ai munci­torimii căzuţi în ghiarele lor. La Doftana tovarăşii noştri sunt ţinuţi tot timpul în celule umede de ci­ment“. Articolul se încheia cu o che­mare la luptă hotărîtă împotriva bar­bariei din închisori : „numai lupta noastră hotărîtă poate să salveze de la moarte sigură pe închişii revolu­ţionari“. In condiţii aşa de grele, învăţă­­mîntul politic nu înceta. Sînt expuse, scrise pe foiţă de ţigară, o seamă de conferinţe ce s-au ţinut în acea vre­me. Iar pe un panou se află fişa de cititor a tovarăşului Gh Gheorghiu- Dej. Titlurile cărţilor par ciudate, însă ghidul ne explică, că între co­­perţile unor cărţi banale, printre filele cărţilor, se găseau pagini ce păreau mîzgălite — „mîzgăiturile“ nu erau altceva decît semne de cod prin care se comunicau evenimentele ce se pe­treceau în viaţa de dincolo de zidurile temniţei... Aşa s-­a scurs viaţa comuniştilor închişi la Doftana — viaţă de luptă şi învăţătură. Ea a continuat aici ne­întrerupt pînă la prăbuşirea temniţei, în urm­a cutremurului, în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Clădirea închisorii era şubrezită încă de mult, însă o „comisie“ condusă de arhitec­tul Duţulescu susţinuse în preziua cutremurului, că penitenciarul mai rezistă încă „zece ani“, iar admini­straţia susţinea chiar că „de se întîmplă ceva, nu-i nimic, căci se întîmplă cu comuniştii“ Şi închisoarea s-a prăbuşit. Mulţi comunişti au fost prinşi sub dărîmă­­turi. Parte din ei au fost insă sal­vaţi. Datorită spiritului de solidari­tate şi abnegaţiei celorlalţi comunişti, conduşi calm şi operativ de tova­răşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ei au fost scoşi încă vii de sub dărîmături. Muriseră însă 14 comunişti printre care Ilie Pintilie, Herbak Ianoş... Spicuiri dîntr-o carte de impresii Mii de oameni ai muncii, trec­ pe fiece săptămînă prin sălile muzeului Doftana. Trec şi-şi amintesc poate versurile lui T. Rudenco care, în anii crunţi ai întemniţării, scria: Şi nu e departe cea zi, cind cădea-va Cu lanţul şi jugul cel greu. Pe locul Doftanei atunci se-năl­­ţa-va Ca martor, un roş mausoleu.. Oamenii vin şi văd locurile luptei dîrze a comuniştilor. Şi chiar de-i întuneric la „H“ ei nu pot uita că din acest întuneric comuniştii au ţin­tit spre zorii de azi. Ei vin, din toate colţurile ţării, vin să înveţe să preţuiască şi mai mult cuceririle pu­terii noastre populare, să soarbă noi puteri în munca pentru înflorirea pa­triei şi construirea socialismului. „Am văzut întunecoasele celule ale Dofta­nei — scriu muncitorii S.M.T.-ului Traian-Sat, regiunea Galaţi — unde ani îndelungaţi au stat cei care ne-au deschis prin lupta lor, drumul spre viaţă“. „Pentru mine, pilda luptei şi muncii comuniştilor este un îndemn în viaţă“ — scrie I. Iliescu din O­­radea. „Vom putea fi noi vreodată demni de jertfele comuniştilor?“ — se întreabă elevii şcolii profesionale me­talurgice din Hunedoara. Pregătin­­du-se să intre în viaţă, viitorii con­structori ai socialismului îşi îndreaptă astfel recunoştinţa lor spre luptătorii comunişti. „Noi, învăţătorii şi profeso­rii, mereu vom arăta elevilor noştri ca­ ea sune o viaţă frumoasă şi nu vom uita a le spune atunci că pentru a­­ceastă viaţă au plătit cu luptă şi su­ferinţă comuniştii“ — scrie pro­fesorul N. Grigoraşcu. „Steagul roşu fîlfîie De Doftana — stăpini suntem­ în ţară noi, muncitorii, şi asta datori­tă comuniştilor; cuceririle noastre în munca paşnică vom şti acum să le apărăm“ — aşa îşi exprimă gîndul electricianul Sandu Florea de la cen­trala electrică „Gh. Gheorghiu-Dej“ Doiceşti. Gîndurile lui — gîndurile milioanelor de oameni ai muncii din {ara noastră... M. COLESIU „LOTO CENTRAL“ La tragerea „Loto Central" din seara zilei de 9 noiembrie 1956, au fost extrase din urnă următoarele nouă numere : 24, 44, 39, 42, 82, 66, 80, 77, 49. Fondul general de premii pe ţară este de 1.533.473 lei. Se reaminteşte că biletele cîştigă­­toare trebuie depuse spre validare cel tîrziu marți 13 noiembrie 1956, ora 13. Lucrările conferinţei generale a U.N.ES. CO. DELHI­A (Agerpres). — La 8 no­iembrie au continuat lucrările confe­rinţei generale a U.N.E.S.C.O. Reprezentantul Ceylonului, Rab Uirackon, care a luat cuvîntul, s-a o­­cupat de problemele dezvoltării rela­ţiilor dintre culturile orientală şi oc­cidentală. D. Averof, delegatul Greciei, a cerut conferinţei să-şi îndrepte atenţia asu­pra Îngrădirii libertăţii învăţămîntu­­lui în Cipru impusă de Anglia. Delegatul Poloniei, Julawski, a sub­liniat că în scopul menţinerii şi con­solidării păcii, U.N.E.S.C.O. trebuie să acorde o mai mare atenţie măsu­rilor care asigură înţelegerea recipro­că dintre popoare. Astfel de măsuri sunt: schimburi de delegaţii, de spe­cialişti, de studenţi, ţinerea de semi­­narii, conferinţe regionale şi altele. El şi-a exprimat regretul că la lucră­rile U.N.E.S.C.O. nu participă Repu­blica Populară Chineză. Delegatul Nepalului, Ch. N. Vaidia, a arătat că în Nepal se acordă în prezent o mare atentie dezvoltării în­­vătămîntului. Cuvîntarea acad. Mihail Ralea, şeful delegaţiei R.P.R. A luat apoi cuvîntul acad. Mihail Ralea, şeful delegaţiei R. P. Romíne,­­ care a subliniat impresionantele suc- I cese obţinute de către poporul romín I pe plan artistic, ştiinţific şi educativ în anii democraţiei populare. El a exprimat dorinţa sinceră şi arzătoare a Republicii Populare Române de a contribui din toate puterile la găsirea celor mai bune soluţii pentru îndepli­nirea marilor sarcini ale U.N.E.S.C.O. în privinţa consolidării relaţiilor de prietenie şi înţelegere între popoare. După ce a arătat interesul cu care România a urmărit activitatea U.N.E.S.C.O., şeful delegaţiei româ­ne a evocat înaltele feluri pentru care luptă U.N.E.S.C.O. Credincioasă acestor principii — a spus el — de­legaţia romina este de părere că U.N.E.S.C.O. nu poate rămîne indife­rentă faţă de recenta agresiune îm- I potriva Egiptului. In continuare, reprezentantul R.P.R. a trecut în revistă importantele rea­lizări pe plan cultural din Romînia arătînd că ele s-au inspirat din glo­rioasa tradiţie culturală a ţării, tra­diţie ilustrată prin personalităţi cu renume mondial, cum sunt M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, N. Grigorescu, G. Enescu. Situat în sud-estul Europei — a spus vorbitorul — poporul român a dat ar­tişti în creaţia cărora se îmbină într-o armonie nouă şi originală caracterul oriental şi cel occidental. Iată de ce delegaţia rom­înă întîmpină cu cel mai mare interes şi va susţine pro­iectul important privind aprecierea mutuală a valorilor culturale ale Ori­entului şi Occidentulu, înţelegerea spirituală între aceste două mari părţi ale lumii, înţelegere menită să contribuie într-o importantă măsură la cauza păcii, poate găsi în cunoaş­terea culturii române un ajutor pre­ţios. Vorbitorul s-a referit apoi la im­portantul proiect pentru realizarea unei istorii a dezvoltării ştiinţifice şi culturale a omenirii şi a arătat inte­resul pe care o astfel de iniţiativă il trezeşte în rîndul oamenilor de cultu­ră romîni. Dar cum s-ar putea scrie o astfel de istorie — a întrebat el — fără să se includă în ea un capitol despre una din cele mai vechi şi mai ilustre culturi, aceea a Chinei ? Şi cum s-ar putea scrie despre civiliza­ţia acestui popor de 600 de milioane fără ca el să fie reprezentat în aceas­tă Adunare? Raliindu-se proiectului U.N.E.S.C.O. privind extinderea învăţămîntului pri­mar în America Latină, acad. M. Ra­lea a relatat despre succesele obţinu­te în R.P.R. în lupta pentru combate­rea neştiinţei de carte şi a prezentat propunerea delegaţiei R.P.R. de a pune la dispoziţia ţărilor din Ameri­ca Latină experienţa Romîniei în a­­ceastă problemă. Şeful delegaţiei române a vorbit a­­poi despre dezvoltarea relaţiilor cul­turale între Republica Populară Ro­­mînă şi alte ţări In încheierea intervenţiei sale, vor­bitorul a exprimat dorinţa vie a po­porului român de a lărgi schimburile culturale şi ştiinţifice cu toate ţările.­­ La şedinţa din dimineaţa zilei de 9 noiembrie a luat cuvîntul delegatul Birmaniei care a vorbit despre măsu­rile pentru lichidarea analfabetismu­lui în Birmania. Reprezentatul Bir­maniei şi-a exprimat regretul că R.P. Chineză nu este încă reprezentată în U.N.E.S.C.O. Reprezentantul Libanului a criticat cu vehemenţă acţiunile agresive ale Angliei şi Franţei în Egipt. Delegaţia Indiei a vorbit despre succesele învăţămîntului public în in­dia şi despre măsurile guvernului in­dian în acest domeniu. La şedinţa din dimineaţa zilei de 9 noiembrie au mai luat cuvîntul repre­zentanţii Coastei de Aur, S.U.A., Noii Zeelande, Turciei şi Pakistanului. MUNKA Forţele agresoare să fie retrase imediat din Egipt Egiptul nu va deveni din nou o colonie Declaraţia lui Eden în Camera Comunelor britanică sau franceză — Cuvîntarea preşedintelui Nasser — CAIRO 9 (Agerpres). — In după amiaza zilei de 9 noiembrie preşedin­tele Nasser a rostit la vechea moschee Al Azhar din Cairo o amplă cuvîn­­tare consacrată evenimentelor din E­­gipt. Cuvîntarea sa a fost transmisă simultan de postul de radio Cairo. „Egiptul, a subliniat cu tărie pre­ședintele Nasser, nu va deveni nicio­dată, repet niciodată, din nou o colo­nie britanică sau franceză. Sîntem gata mai curînd să murim pînă la unul decît să vedem ţara noastră a­­servită unei puteri străine, indiferent care ar fi ea. Imperialiştii nu vizează numai E­­giptul, a continuat Nasser, ci întrea­ga lume arabă, pentru că aceasta a devenit în zilele noastre o naţiune in­dependentă care aspiră la libertate şi pace. Agresiunea franco-britanică a avut însă un efect imediat: ea a în­tărit unitatea lumii arabe. In cursul ultimelor zece zile ne-au parvenit noi dovezi ale solidarităţii arabe; în fie­care zi Arabia Saudită, Iordania şi Siria s-au oferit să participe alături de noi la acest război, dar noi le-am sfătuit să mai aştepte, momentul nefi­­ind favorabil dispersării forţelor noas­tre. Aceste ţări ne-au dat de aseme­nea un ajutor preţios în toate dome­niile. Popoarele arabe şi-au luat sar­cina de a întrerupe scurgerea petrolu­lui către ţările care ne-au atacat. In continuare, preşedintele Nasser a subliniat că atlţătorii la război sunt tot mai izolaţi pînă şi în ţările lor. „Guvernele britanic şi francez — a spus el — s-au comportat ca adevă­raţi criminali de război, lansînd războiul criminal împotriva poporului egiptean. De aceea ele sunt complet izolate pe plan internaţional, glasul popoarelor ridicîndu-se împotriva a­­gresiunii perfide a cărei victimă a fost Egiptul“. Preşedintele Nasser a calificat apoi drept„calomnii“ zvonurile care circu­lă şi potrivit cărora Egiptul ar inten­ţiona să părăsească O.N.U. El a rea­firmat cu acest prilej ataşamentul ţă­rii sale faţă de această mare organi­zaţie a popoarelor. In încheiere preşedintele Nasser a declarat: „In aparenţă bătălia mili­tară a luat sfîrşit, dar rămîne bătă­lia politică. Le spunem imperialiştilor cu toată hotărîrea că vom continua lupta pe toate fronturile şi prin toate mijloacele pînă la plecarea ultimului soldat străin de pe pămîntul nostru, că vom rămîne vigilenţi pînă la vic­toria finală. Lumea întreagă trece as­tăzi printr-o perioadă de o deosebită însemnătate pentru viitorul întregii o­­meniri. Egiptul va lupta pînă la ca­păt pentru ca acest viitor să fie lu­minos şi paşnic, pentru toate po­poarele“. LONDRA 9 (Agerpres).­ — TASS : Primul ministru Eden a făcut la 9 noiembrie în Camera Comunelor o declaraţie în legătură cu „trupele in­ternaţionale“ care urmează să fie tri­mise în Egipt. Eden a declarat că gu­vernul englez este gata să le trans­mită „îndatoririle" sale, de îndată ce „trupele internaţionale vor fi capabile să îndeplinească în mod efectiv sar­cina ce le stă în faţă". Din declaraţia lui Eden rezultă, însă, că el are în vedere o ocupaţie pe timp îndelungat de către trupele en­gleze a teritoriului Egiptului şi în spe­cial a zonei Canalului de Suez. Eden a declarat de pildă că unităţile de şoc ale trupelor engleze din Egipt „vor fi înlocuite prin batalioane de infante­rie corespunzătoare“. Eden a declarat de asemenea că Anglia va menţine rezerve suplimentare de infanterie pe insula Cipru şi că va păstra în Cipru şi în Malta armamentul şi echipa­mentul trupelor terestre şi efectivul auxiliar­­al forţelor aeriene militare, astfel încît în cîteva ore pe aceste baze să poată fi aduse din nou esca­drilele engleze. Primul ministru al Iordaniei mulţumeşte lui N. A. Bulganin pentru poziţia sovietică In problema Egiptului MOSCOVA 9 (Agerpres). — TASS transmite telegrama trimisă de Su­leiman Nabulsi, primul ministru al Regatului Haşemit al Iordaniei, lui N. A Bulganin, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al U.R.S.S.. In numele guvernului iordanian vă adresăm profunde mulţumiri pentru poziţia guvernului Uniunii Sovietice faţă de agresiunea imperialistă anglo­­franco-israeliană, poziţie în care atît guvernul cit şi poporul Iordaniei văd o manifestare clară a hotărîrii Uni­unii Sovietice de a lupta împotriva imperialismului şi împotriva planuri­lor lui d­e a opri înaintarea popoare­lor spre progres şi eliberare. Ne exprimăm speranţa că guvernul sovietic, prieten al arabilor, va conti­nua şi în viitor să acorde ajutor la rezolvarea celei mai mari probleme arabe creată de complotul imperialist şi Israel. O telegramă asemănătoare a fost trimisă lui K- E- Voroşilov de Hik­­mat Masri, preşedintele Camerei depu­taţilor a Iordaniei. Generalul canadian Burns numit şef al forţelor internaţionale de poliţie ale O. N. U. NEW YORK 9 (Agerpres). — Agenţiile de presă anunţă că la 8 noiembrie generalul canadian Edison Burns a fost numit în funcţia de şef al comandamentului forţelor interna­ţionale de poliţie ale O.N.U. în Orien­tul Apropiat. Generalul Burns a îndeplinit pînă în prezent funcţia de şef de stat ma­jor al comisiei O.N.U. însărcinată cu supravegherea armistiţiului din Pale­stina. In acest post a fost numit colo­nelul american Byron Leary. Iugoslavia şi Birmania sunt gata să participe la forţele internaţionale de poliţie ale O. N. U. NEW YORK 9 (Agerpres).­­ La 8 noiembrie reprezentantul Iugo­slaviei la O.N.U. a anunţat că gu­vernul R. P. F Iugoslavia este gata să trimită trupe care să facă parte din forţele internaţionale de poliţie ale O.N.U. însărcinate cu supravegherea încetării focului în Egipt. De asemenea, reprezentantul perma­nent al Birmaniei la O.N.U. a făcut cunoscut secretarului general al aces­tei organizaţii că ţara sa este dispusă să contribuie la formarea forţei inter­naţionale de poliţie a O.N.U. din E­­gipt în conformitate cu rezoluţia a­­doptată la 7 noiembrie de Consiliul de Securitate Doborîrea unor avioane israeliene care au violat spaţiul aerian al Iordaniei DAMASC 9 (Agerpres). — TASS: După cum relatează ziarele din Am­man, la 7 noiembrie artileria antiae­riană a armatei Iordanieni a doborît două avioane israeliene care au violat spaţiul aerian al Iordaniei. ★ TEL-AVIV 9 (Agerpres). — TASS: La Tel-Aviv s-a anunţat în mod ofi­cial că avionul israelian pe bordul căruia se afla colonelul Asaf Simhoni, comandantul trupelor frontului din sud, a fost doborît de artileria antiae­riană iordaniană în timp ce zbura deasupra teritoriului iordanian. Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al Siriei CAIRO 9 (Agerpres). — Salah­ Ed-Din Bitar, ministrul Afa­cerilor Externe al Siriei, a declarat următoarele corespondentului din Da­masc al ziarului egiptean „Al-Masa“. „In timpul vizitei noastre în Uniu­nea Sovietică şi al schimbului de păreri cu conducătorii sovietici ne-am con­vins că ne însufleţesc aceleaşi senti­mente. Ne-am convins de asemenea că prietenia Uniunii Sovietice este sin­ceră, iar hotărîrea ei de a ne ajuta în consolidarea independenţei noastre politice şi economice este adevărată. Convorbirile noastre cu conducătorii sovietici s-au desfășurat ca o întreve­dere între vechi prieteni. Vederile noastre asupra problemelor din Orien­tul Apropiat au coincis. Sîntem con­vinşi că Uniunea Sovietică nu va re­fuza arabilor și mai ales Egiptului a­­jutorul­­ei. Sîntem de asemenea con­vinşi că asigurarea păcii este princi­palul ţel al politicii Uniunii Sovietice. Am părăsit Uniunea Sovietică convinşi că se va pune capăt agresiunii împo­triva Egiptului“. Postul de radio Cairo şi-a reluat activitatea normală CAIRO 9 (Agerpres).— Abde! Hadidi, directorul programe­lor din radiodifuziunea egipteană, a anunțat că la 8 noiembrie postul de radio Cairo şi-a reluat activitatea normală. Postul de radio va emite pe lungimile de undă obişnuite. Consfătuire între regele Iordaniei şi preşedinte e Siriei DAMASC 9 (Agerpres).­ După cum anunţă ziarul „Ar-R­ai Al-Amin“, regele Hussein al Iordaniei împreună cu primul ministru Sulei­man Nabulsi, care au sosit la Da­masc, au avut o importantă consfă­tuire cu preşedintele Siriei, Sukri Kuadli. La consfătuire, după cum arată ziarul, s-au examinat proble­me privind acordarea unui ajutor eficace Egiptului de către ţările ara­be precum şi problema convocării de urgenţă a unei conferinţe a conducă­torilor statelor arabe. Crearea Asociaţiei pentru PEKMN­G (Agerpres) — China Nouă . La­ 8 noiembrie, în cadrul unei consfătuiri a reprezentanţilor unor or­ganizaţii obşteşti din China a fost adoptată hotărîrea cu privire la crea­rea Asociaţiei pentru prietenia chino­­egipteană. In statutul noii asociaţii, După cum se ştie, încă din primele zile ale atacului armat împotriva E­­giptului, avioane britanice au bom­bardat clădirea radiodifuziunii egip­tene, avariind instalaţiile postului de radio. 59.000 voluntari indonezieni şi-au exprimat dorinţa de a lupta pentru apărarea Egiptului DJAKARTA 9 (Agerpres). — El Amrusi, ambasadorul Egiptului în Indonezia, a declarat că în prezent aproximativ 50.000 de voluntari indo­nezieni şi-au exprimat dorinţa de a lupta de partea Egiptului împotriva agresorilor. prietenia chino-egipteană se spune că scopul ei este de a sti­mula dezvoltarea legăturilor cultura­le şi adîncirea înţelegerii reciproce între China şi Egipt. Principala sar­cină a Asociaţiei în momentul de faţă este sprijinirea luptei juste dusă de poporul egiptean pentru independenţa şi suveranitatea sa pag. .4 Scrisoarea ministrului de Externe al Israelului adresată secretarului general al O.N.U. NEW YORK 9 (Agerpres). — TASS, spune că Israelul este gata să-şi re- Secretarul general al O.N.U., Ham­ tragă trupele din Egipt, după ce marshjoeld, a anunţat în cadrul unei „O.N.U. va traduce în fapt, în mod conferinţe de presă că a primit din satisfăcător, măsurile în legătură cu­ partea ministrului Afacerilor Externe crearea forţelor poliţieneşti internaţio­­al Israelului o scrisoare în care se nare“. Puternice demonstraţii ale studenţilor din ţările arabe şi asiatice care învaţă în Germania occidentală MÜNCHEN 9 (Agerpres) . După cum relatează ziarul „Nürn­berger Nachrichten“, în numeroase oraşe d­in Germania occidentală au a­­vut loc demonstraţii ale studenţilor din ţările arabe şi asiatice care în­vaţă la universităţile vest-germane. In centrul universitar Heidelberg, u­­nităţi de poliţie călăre şi motorizată au atacat pe studenţii din ţările ara­be care demonstrau pentru cauza dreaptă a Egiptului. La Frankfurt De Main a avut loc o adevărată luptă de stradă în cursul careia au fost grav raniţi numeroşi studenţi şi poliţişti. Studenţii s-au a­­runcat în faţa autocamioanelor poli­ţiei, obligîndu-le să oprească. S-au o­­perat numeroase arestări. Comitetul studenţesc „Asta“ de la Frankfurt pe Main a protestat ener­gic împotriva comportării brutale a poliţiei cerînd eliberarea studenţilor arestaţi. Protestul studenţilor de la Universitatea din Frankfurt pe Main a fost de asemenea sprijinit de scriitorii vest-germani Paul Wiens şi Karl- Georg Egel. Mitinguri de protest în Franţa Muncitorii de la uzinele de automobile „Renault" (Franţa), s-au adunat într-un miting spre a protesta împotriva războiului dezlănţuit de guvernul francez în Egipt. După alegerile din S. U. A. Alegerile din Statele Unite s-au soldat cu un rezultat — la primă vedere — destul de ciudat. In timp ce candidatul republican Ei­senhower s-a reales cu o majori­tate superioară celei de acum pa­tru ani, partidul republican a ieșit grav înfrînt în alegerile pentru cameră şi senat. Bineînţeles, co­mentariile oficiale din Apus s-au grăbit să interpreteze acest rezul­tat drept un succes al prestigiului personal al preşedintelui Eisenho­wer. In parte, explicaţia este va­labilă. Americanii de rînd s-au o­­bişnuit să vadă în persoana pre­şedintelui pe comandantul militar care a avut mari merite în răz­boiul victorios al coaliţiei anti­hitleriste. Nu trebuie însă pierdut din vedere că, în special în ulti­mele săptămîni republicanii au axat întreaga lor campanie de propagandă pe problemele de po­litică externă şi profitînd de ten­siunea internaţională — la care politica S.U.A. a contribuit din plin — au mizat pe necesitatea de a nu se schimba conducerea gu­vernului. Infrîngerea republicanilor în a­­legerile pentru cameră şi senat nu constituie o surpriză. De bună seamă, votul nu poate fi interpre­tat în sensul că alegătorii ameri­cani acordă mai multă încredere democraţilor în ce priveşte politi­ca internă americană, ci doar ca o manifestare a dezacordului ma­selor cu administraţia republica­nă. E vorba de îngrijorarea pe care o pricinuieşte tendinţa spre infla­ţie, pericolul crescînd al şomaju­lui în rîndurile muncitorimii, si­tuaţia agriculturii şi a fermierilor, creşterea impozitelor ca rezultat al cheltuielilor militare nesăbuite. în plus, masele americane sînt tot mai indignate de rapacitatea ma­rilor trusturi monopoliste care şi-au trimis făţiş reprezentanţii lor în actualul guvern. Cifrele sînt elocvente în acest sens. Trus­tul Ford, care în 1946 îşi încheia bilanţul cu un deficit de 8 milioa­ne dolari, a înregistrat în 1955 un beneficiu net de aproape jumătate de miliard. General Motors — al cărui fost preşedinte, Wilson, este astăzi ministru al Apărării S.U.A. — a bătut toate recordurile cu un miliard dolari beneficii ! E drept că rezultatul alegerilor nu poate constitui nicidecum un pericol pentru marile monopoluri. Principala sursă de profituri a trusturilor o constituie cheltuielile militare, al căror total mărturisit se ridică anul acesta la 35 miliar­de dolari. Or, în această privinţă, atît democraţii, cît şi republicanii nu se deosebesc. In timp ce pro­gramul republican vorbea despre „necesitatea dezvoltării forţelor militare ale S.U.A. pentru a deveni un factor cheie al politicii inter­nationale“, programul democrat a­­cuza pe republicani că „au slăbit forţele armate încercînd să echi­libreze bugetul“. In felul acesta, votul alegăto­rului american pus să „aleagă“ între două partide reprezentînd de fapt aceleaşi interese — rămîne o manifestare pur platonică. Sau, cum spune vorba romînească, o alegere între Baba Rada şi Rada Baba. Parăzile, întrunirile cu as­pect de music-hall, uriaşul tămbă­­lău electoral, sînt menite să dea cetăţeanului american iluzia „de­mocraţiei perfecte". Desigur, există între trusturile monopoliste americane destule pri­cini de concurență, care le-au de­terminat să cîştige pentru oamenii lor de încredere poziţii cit mai bune în parlament. Nu degeaba s-a cheltuit în campania electo­rală din acest an suma record de 200 milioane de dolari. De altfel, amestecul trusturilor în alegeri nu constituie un secret. Toată lumea știe că republicanii s-au bucurat de concursul material al familiei de trustmeni Pew — proprietarii lui „Sun Oil Company“, ca și de cel al grupurilor Du Pont, Rocke­feller, Mellon, Weir, Vanderbilt etc., după cum democraţii au avut ca principal sprijin finan­ciar familia Kennedy. Şi mai sem­nificativ este cazul unor grupuri ca cel al lui R. J. Scheafer din Brooklyn sau Frank Altschuil din New York care finanţează cu generozitate imparţială ambele partide... Perspectivele unei guvernări re­publicane în condiţiile unei majo­rităţi parlamentare democrate sînt — în linii mari — uşor de prevă­zut. In primul rînd, această situa­ţie va duce la întărirea coaliţiei monopoliste, ceea ce în limbajul politic american se numeşte: „po­litica bipartizană“. Neputînd con­duce separat, trusturile îşi vor uni interesele în jurul unei platforme comune. Ceea ce, evident, nu poate duce pe plan intern decît la o accentuare a orientării reacţionare şi pe plan extern la continuarea încercărilor de reînviere a politicii falimentare de pe „poziţii de for­ţă“. Adică tocmai la ceea ce ma­sele americane n-au dorit şi nu pot dori. Din fericire, însă, dacă în Sta­tele Unite cetăţenii nu pot alege decît între două partide care re­prezintă interesele capitalului mo­nopolist, poporul american, ca şi toate popoarele lumii, are putinţa de a-şi spune cuvîntul, de a alege între drumul păcii şi progresului şi cel al războiului şi mizeriei. Şi această alegere nu stă în puterea trusturilor monopoliste americane, după cum nu mai stă de mult în puterea lor să hotărască mersul istoriei. A. T. RAZ­VAN

Next