Orizont, 1983 (Anul 34, nr. 1-52)
1983-09-30 / nr. 39
ORIZONT — Istorie literară • 6 • Glose ln Scrisoarea a II-a Diferitele nuanțe ale satirei se convertesc in finalul Scrisorii a Il-a in atitudinea de mihnire cu care poetul este gate să întâmpine orice laudă ar veni din partea contemporanilor săi: „De-oi urma să scriu in versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda Dacă port cu ușurință și cu zimbet o Ioară Laudele lor desigur m-ar mirim peste măsură" Versurile de mai sus au constituit cindva motivul unei confruntări intre I. L. Caragiale și societatea Junimea, iar in muHe situații critica noastră literară și-a însușit punctul de vedere expus atunci de autorul Scrisorii pierdute Cu scopul de a demonstra că junimiștii, in primul rând Titu Maiorescu, s-au amestecat in textul creației eminesciene, determinindu-l pe autor să facă unele modificări in urma cărora s-a diluat însăși substanța satirei, I. L Caragiale a citat in Timpul, din iulie 1890 strofa de ma sus in cuprinsul căreia față de varianta din Convorbiri literare, apar schimbate două cuvinte: oamenii cu oamenii șii-ar mihni cu m-ar sciibi La doi ani după citarea acestei variante în articol'ut Ironie, I. L. Caragiale a revenit, in 1892, scriind in Două note că tocmai versurile reproduse de el sunt cele citite de poet ’l Junimea, unde a făcut modificările amintite „după observațiile și cererea cîtorva persoane din cercul acela, a căror sensibilitate extremă se simțea jignită de expresiile prea viguroase, prea crude ale poetului". Eminescu ar fi făcut concesia solicitată, îngăduind „să se toarne in veninul lui nativ și sincer puțină apă de trandafir... să-i schimbe oamenii in Oamenii și scribi în mihni, dar nu din toată inima a făcut această concesiune”. Strofa citată de dramaturg continînd cuvintele semenii și scribi, este, scrie acesta in continuare, „o variantă originală aceea anume la care ținea poetul, o variantă cum mi se pare mie - care am groază de „apa de trandafir” - cu mult preferabilă celei puse in vinzare de domnii editori, Eminescu nu era androgin, era bărbat, el pe impotenții intelectuali nu-i considera ca oameni, ci ca sămeni, și de aplauzele lor nu s-ar fi mîhnit - se scribea“ (I. L. Caragiale, Două note) Dar Titu Maiorescu nu i-a putut impune lui Mihai Eminescu să facă modificări in sensul in care scrie I. L. Caragiale; sugestii, in schimb, i-a oferit adesea poetul acceptîndu-le doar atunci cind le considera compatibile cu spiritul și cu formulele artistice proprii. 'de'la sale Această ipoteză a acceptării selective de modificări propuse o susțin chiar exemplele oferite de I L. Caragiale in legătură cu Scrisoarea a V-a. Și in cazul acesta, Titu Maiorescu a venit cu sugestii, lăsindu-i totodată autorului libertatea de a decide singur, ar in cele din urmă modificările au avut loc din convingerea proprie despre oportunitatea lor. De altfel, două sunt variantele Scrisorii a ll-a unde întâlnim verbul scîrb: $’ substantivlămenii : Б? și C (în ediția Perpessicius) Varanta C datează din 1880 iar Perpessicius a reprodus doar strofele ei deosebitoare la subsolul ultimei versiuniD) core precede textul apărut in Convorbiri literare. Al Piru a observat că in varianta din 1880 (C), M. Eminescu a schimbat pe scribi cu mihuni, dar a păstrat, din spirit de îndărătnicie, semenii (Analize și sinteze critice , 124). O apreciere obiectivă a observaților lui I. L. Caragiale este înlesnită de lectura comparativă a ultimei strofe, citată de elin mai multe forme pe care le-a cunoscut: versiunile B C D și versiunea apărută în Convorbiri literare. Vom constata atunci că apropierile cele mai evidente sunt intre B2 și C, pe de o parte, 'O' pe de altă parte, intr D și versiunea tipărită in Convorbiri literare in B- și C apar int'-adevăr. sămenii -i m ar scîrbi dar’și mereu a scrie, in loc de să scriu versuri - cea din urmă deși tot o modificarte, nefiind menționată de I L Caragiale. Variante D, ultima vesiune din manuscrise care a precedat textul trimis Convorbirilor literare, conține în realitate, două modificări: m-ar mihni, în loc de m-ar scîrbi și să scriu in versuri, în loc de mereu a scrie, în timp ce substantivul semenii continuă să se mențină Astfel stând lucmrile, nu mai putem prelua de la I. L. Caragiale in întregime constatarea amintită, iar cu atât mai puțin motivarea ei Mai degrabă credem că poetul a făcut aceste modificări inainte de lectura variantei D la Junimea, unde a fost convins să înlocuiască și fămenii cu oamenii. De asemenea, chiar dacă nu sunt atestate documentar, au putut avea loc totuși, mai multe lecturi succesive *o Maiorescu acasă, intr-un cerc estons de prieteni, ca și în cazul Luceafărului, ele constituind tot atâtea prilejuri de induplecare a poetului să ajungă la forma definitivă înainte de a-și citi ultima oară textul la Junimea. Nici una din ipotezele noastre nu exclude respectarea principiului general amintit, de a se fi făcut propunerea pentru modificări concomitent cu neingrădirea libertății autorilui de a decide singur în cele din urmă. Pe de altă parte, finalul în legătură cu care și-a formulat I. L Caragiale obiecția era consecvent cu insuși procesul de devenire a Scrisorii a ll-a privit in ansamblu lui, căci de la satire născută din imprejurarea de a reacționa în vreun fel față de neînțelegerea contemporanilor, poetul s-a înălțat pină la ideea despre soarta scriitorului de a rămîne neînțeles, de unde și mîhnirea față de aceia care ar încerca să-l laude. Atitudinea poetului din finalul satirei se apropie de cea a geniului din finalul poemului Luceafărul, prin conștiința propriei valori și a suferinței demne, pricinuită de neînțelegerea contemporanilor, convertită, in cele din urmă, intr-o înțelegere ironică. Verbul amihni exprimă nemulțumirea creatorului superior, care nu poate să fie scribit de laudele contemporanilor ce nu-l înțeleg, fiindcă o atare trăire sufletească este proprie doar omului obișnuit. Referindu-se apoi in general la „oamenii din ziua de astăzi”, Eminescu manifesta și un anumit grad de îngăduință, pentru limitele obiective ale înțelegerilor , fiind vorba de semenii săi; a preferat să le zică oameni iar nu sămeni, in schimb, in Scrisoarea a III-a, unde se detașează cu totul de obiectul satirizat - politicienii vremii — a preferat să le zică semeni, căci aceștia făceau totul cu bună știință, erau irecuperabili și dăunători, periculoși prin suferințele provocate nu atât poetului ci patriei sale. in felul acesta, pe deplin justificat, autorul a abandonat substantivul sămenii, cu o mare încărcătură satirică, și de aceea inadecvat intenției poetice din Scrisoarea a Il-a, transformîndu-l in Scrisoarea a III-a, unde caracterul violent al satirei il justifică în întregime. Virgil VINTILESCU r 4. Afirmația făcută demult și reiterată pină la a căpăta forță de tabu, cum că Luceafărul reprezintă ..chintesența" operei eminesciene are nevoie de o corecție de orbită, со să spunem așa întîi, pentru că o ,chintesență" este prin însăși condiția sa de extract cu puritate absolută, o substanță cu volum strict limitat și astfel, față de amploarea Luceafărului, Odă în metru antic se înscrie mai degrabă în sfera conceptului aflat în discuție Apoi chintesența unei creații lirice presupune centrarea textului în exclusivitate De valențele singulare ale eului în veme ce Luceafărul are cel putin teoretic văzînd lucrurile pe de o parte dezvoltare epică, iar pe de alta dinamică dialogală și anvergură conflictuală caractere dramatice așadar, în sfîrșit intr-o chintesență nimic nu lipsește nimic nu prisosește O", Luceafărul se abate de la ambele cerințe , „actelor" le lipsește arabatic tensonală și motivația de substanță (v schimbarea fundamentală a lui Cătălin brusca „liniștire" a lui Hycerion, oscilațiile Cătălinei etc),ar prezenta Demiurgul; este dictată numa de necesitatea „tezei" poetice și nu de mecanismul propriu-zis al poemului. Pe lângă toate acestea, termenul de chintesență numește o realitate absolut autonomă ramură extrasă dintr o sumă de substanțe care devin o entitate perfectă La Luceași fătul, în ciuda tuturor aparențelor și a opiniilor conform cărora fie și singur acest poem ar fi fost de ajuns pentru a fixa definitiv efigia unui geniu poetic, nu poate să dea seama în totală independență față de restul creației de profunzimea gîndirii poetice eminesciene Dacă punctul de vedere al formei poetice din al perfectei sale cristalizări Luceafărul culmea operei, în schimb privit din este unghiul cunoașterii poetice poemul nu poafi înțeles în totalitatea semnificațiilor sale fără Povestea magului călător în stele. Memento mari, fără Odă, în metru antic și fără Scrisori, în fine, așa cum comparația banală, dar adecvată la orice culme nu se toche ajunge fără ascensiunea întregului munte Luceafărul este în poemul total al culturii fond și în adevăr române Nu o м иииииивтиця1ввиииа „Chintesență” sau poem total ? © — «fi'miiH итшп1»г1'11каадмгас1ами|кмшаи chintesență ci o summa, o Divina comedie între care se află sintetizate toate dimensiunile fundamentale ale spiritului, cea sacră, cea erotică, axa filosofică și soria naturii, cea imaginară și cea conceptuală, plan al ideilor pure și nivel estetic perfect al acestora. Simetriile extraordinare ale acestui poem - rezultate după zece ani de reluări, restructura și clarificări succesive ale viziunii și cuvîntului - și mai ales expresia de o simplitate (subliniem termenul spre a-i revela accepția hiedegaena (Urmate din pag. 2) pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare realizată de sculptorul francez Frémiet. închinate 5 IUNE încep serbrile lui Ștefan cel Mare. Mihai Eminescu citește poezia Doina ф 6 IUNIE. Moare Ю Viena Ciprian Porumbescu ф Mihai Eminescu îl vizitează la Pomîrna pe Samson Bodnărescu. ф 11 IUNIE Titu Maiorescu notează in turne : .Eminescu început de alienația mentală după impresia mea" ф Apare Une vie (O viață’ de Guy de Maupassant și rebours de J. K. Huysmans. If. Gabrielle d'Anunzio publică Intermezzo di rime "Intermediul rimelor) ф Apare ultima serie din La Légende des Liceres (Legenda secolelor) și Livre d'O ’’Cartea de aur de Vice Hugo © Peul Claudel es*e 'espres *pentrul examen de bacalaureat @ Eminescu compune un epitaf pentru mormintul mamei sale @ 21 IUNIE la Cafeneaua Union Eminesco se zice -ar fi spus unu prieten ! .,Eu mă apr vpii cu pași vestez spre ne bmne să aveți grije de mine"... ф 23 IUNIE. Eminescu este invitat la cină de Titu Maiorescu. ф Maiorescu (Jurnal) : .Eminescu e vorba să plece astăzi la Botoșani, bii e a insă moleșit și mult mai liniștit"... ф M Gaste" publică Literatura populară română ф Apare volumul de debut al lui Duiliu Zamfirescu. Fără titlu (poezii și nuvele) ф 28 IUNIE. Maiorescu consemnează (Jurnal) privirea unei cărți de vizită de Ю d-na Slavici, cu aceste rînduri , Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceți ceva să mă scap de el că foarte reu"... Ceva mai jos, Maiorescu notează : A venit apoi la mine Caragiale,o masă a izbucnit în lacrămi cind a auzit ce e cu Eminescu".. . Iacob Negruzzi (Amintiri de la Junimea) • „M-am dus chiar în seara cind am primit scrisoarea (de la d-na Maiorescu n.n ) la Veronica Miere, spre a cere deslușiri închipuindu-mi că ea trebuie să-i cunoască bine pe toti Am găsit pe Veronica iucind cărți cu un tină ofițeru totuși căutam să o pregătesc cu încetul cu vestea nenorocită despre boala prietenului ei pentru a nu o impresiona din cale afară, cind spre uimirea mea văzut că Veronica ia lucrul foarte ușor, aproape cu indiferență A înnebunit Eminescu? Se vede de mult că merge pe calea aceasta Apoi schimbînd vorba trecu la alt subiect de conversație mai veselă".. # 1 IULIE. Apare în „Convorbiri literare" poezia Doinei Ziarul .Romanul" publică o notiță despre boala lui Eminescu o adevărată mostră de etică profesională : „Sperăm că boala sa nu va fi decît trecătoars: că in curînd vom putea anula deplina sa însănătoșire" . Același ziar publică o știe despre construirea „hotelului submarin" inventat de Traan Teodorescu ф 3 IULIE. Se naște, la Praga, Franz Kafka ф C Mille debutează editura cu volumul Versuri. ф Apare Ornitologia poporană română de Simion Fiorea Marian ф Pe scena Teatrului de dise orii din Cernăuți, Aglaia Drogli joacă în Creditorii și Cinel-Cine! de Vasile Alecsandri loan Slavici îi scrie de la Viena lui Titu Maiorescu despre agravarea bolii lui Mihai Eminescu ф Eminescu este vizitat la sanatoriul Șuțu de un grup de prieteni. Matei Eminescu se argorează, într-o scrisoare către Titu Maiorescu, să vină să-l ia pe bolnav, ф 29 IULIE. Apare în „Familia" poezia Ce e amoril ? de Mihai Eminescu ; în același număr se publică o notiță despre starea sănătății poetului фi AUGUST. Revista „Convorbiri literare" publică Luceafărul. ф Apare, postum romanului Grimshawes Secret (Secretul doctorului Grimshawes) de Nathaniel Hawtorne ф Grigore Ventura publică în „Timpul" o notiță de protest la adresa epigrameiiui Macedonski : „Toți aceia cari în România se onorează a ține în mină o pană nu pot decît să fie indignați de o asemenea faptă" ф Cutremur catastrofal în insula Ischia din gol (Continuare în pag. 7î Cronologie eminesciană 1883