Orizont, 1985 (Anul 36, nr. 1-52)

1985-04-19 / nr. 16

0 з •-------------------------------------- ORIZONT ­ Prezența dumneavoastră la Timișoara este prilejuită, stimată tovarășă Constanța Bărboi, de desfășurarea aici a fazei fina­le a Concursului de literatură „Mihai Emi­­nescu" - ediția 1985. V-aș propune să pornim de la fixarea semnificației acestei ediții - ediția din acest an, organizată la Timișoara, are o semnificație jubiliară, fiindcă scoate în evidență continuitatea acestor activități școlare, născute din do­rința de a contribui la creșterea limbii românești, la descoperirea valorilor, cu o sută de ani în urmă, prin ceea ce s-a făcut la „Tinerimea Română", Iată deci că puntea fiind stabilită, nouă ne revine azi misiunea de a conferi noi și noi dimen­siuni prezentului și viitorului, insistînd pe formarea, la elevi, a unor deprinderi de cercetare științifică, cu specific pentru li­teratură, de creativitate, de educare, în perspectiva unor generații care au misiu­nea de a face mereu și mereu, mai mult și mai bine, pentru perenitatea culturii și literaturii noastre, pentru îmbogățirea te­zaurului literar cu noi și noi valori. Aceas­tă ediție centenară se desfășoară în con­textul marilor evenimente politice pe care le trăiește țara, evenimente de la care școala nu poate lipsi : realegerea tovară­șului NICOLAE CEAUȘESCU în funcția su­premă de președinte al Republicii Socia­liste România, aniversarea a douăzeci de ani de la Congresul al IX-lea al parti­dului nostru, ceea ce reprezintă învățămîntul românesc momente cu pentru largi semnificații în ceea ce privește accesul tuturor copiilor țării la învățămîntul de 10 ani, creșterea calității instrucției și e­­ducației, stimularea valorilor, crearea unor condiții moderne, a unei baze materiale foarte bune. „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU“ este de fapt și epoca celor mai deosebite reali­zări în domeniul învățămîntului, care fac ca acesta să­­ se bucure de prestigiu pe plan mondial. Aș dori să subliniez și în acest context contribuția deosebită adusă la dezvoltarea învățămîntului românesc a tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, sub a cărei directă în­drumare se desfășoară activitatea școlilor de toate gradele. Fiind o manifes­tare a tinereții, Olimpiada 1985 e circumscrisă Anului Internațional al Tineretului, an care se desfășoară sub deviza „PARTICIPARE. DEZVOLTARE. PACE" - eveniment cu largi ecouri pe în­treaga planetă și la care România și-a adus o contribuție majoră. Concursul are implicații importante în educația patriotică a tineretului și prin faptul că se desfășoa­ră în anul în care poporul nostru, alături de alte popoare, sărbătorește 40 de ani de la victoria asupra fascismului.­­ De bună seamă, concursurile de acest fel exprimă o necesitate : ele impun tinere talente, afirmă valori, prefigurează în­­tr-un fel personalitatea de mîine a culturii române. In ce măsură performanța unora dintre elevi se răsfrînge asupra colegilor, stimulînd dragostea pentru literatură, pen­tru limba română ?­­ Necesitatea acestor concursuri este verificată de viața însăși ! Ele au impus și vor impune, fără doar și poate, noi ta­lente în cîmpul creației literare dar, mai ales, deschid gustul pentru carte, dorința de a avea cartea drept partener de via­ță ; indiferent de profesia pe care o va practica, literatura îl va ajuta pe tînăr să fie bun, să-și onoreze misiunea de a contribui la dezvoltarea patriei. Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, voi spune că faptul, că numărul elevilor care participă la Concursul de limbă și litera­tură română crește de la an la an, este ilustrativ. Astfel, în 1985, au participat la faza de clasă și școală peste 300 de mii de elevi, față de 60 mii în anul dent, 12 000 la faza județeană, față prece­de 9 000 în 1984, iar la faza pe țară, 450 de elevi, față de 336 în anul trecut.­­ Să încercăm o disociere : locul și ro­lul limbii și literaturii române, ca obiect de învățâmînt, sînt clar fixate în docu­mentele de partid, în hotârîrile Congresu­lui al Xlll-lea. Vorbiți-ne despre măsura în care starea de fapt de acum corespun­de acestor obiective. Ce credeți că ar trebui făcut pentru ca elevii să dobîndeas­­că ceea ce aș numi sentimentul perpetuă­rii limbii române ?­­ Prima disciplină, în învățămîntul ro­mânesc, a fost și va rămîne, cît timp va dăinui poporul nostru - și asta pentru tot­deauna - LIMBA ȘI LITERATURA RO­MANA. Multiplele valențe în educarea elevilor, faptul că limba constituie prima „unealtă" fără de care, aș spune, nu este posibilă viețuirea noastră și nici un fel de realizare, din nici un domeniu de ac­tivitate, sînt certe. Acest adevăr nu mai trebuie demonstrat­­ Ministerul Educației și învățămîntului, prin Comisia de limbă și literatură română, realizează o serie întrea­gă de activități privind perfecționarea continuă a predării și învățării limbii literaturii române, în colaborare cu Socie­ti­tatea de științe filologice, inspectoratele școlare, Uniunea Scriitorilor, institutele de învățâmînt superior de profil, organizați­ile de copii și tineret, în contextul general de perfecționare a învățămîntului româ­nesc. Mie mi se pare că limba și litera­tura română trebuie să aibă, pe lîngă spe­cificul obiectului, o mai largă contribuție, în sensul realizării unor motivații funda­mental patriotice, în vederea temeinicei formări a tineretului pentru muncă și via­ță - tineret care va trăi și va activa în secolul al XXI-lea și căruia nu-i poate lipsi cultura generală, cea umanistă. In ceea ce privește învățămîntul liceal, M.E.I. a realizat o nouă programă pen­tru limba și literatura română, programă care a fost publicată și dezbătută larg în Ф „INDIFERENT DE PROFESIA PE CARE O VA PRACTICA, LITERATURA ÎL VA AJUTA PE TÎNAR SA FIE MAI BUN, SA-ȘI ONOREZE MISIUNEA DE A CONTRIBUI LA DEZVOLTAREA PATRIEI“ presa noastră pedagogică și într-o consfă­tuire specială la Oradea, încă din anul 1983. Incepînd cu anul școlar 1985/1986, această programă va fi aplicată. Publica­rea eșalonată pe patru ani a programelor va contribui la informarea și pregătirea cadrelor didactice, în direcția aplicării competente a noilor programe. Concomi­tent, se elaborează noile manuale, primele pentru clasele a IX-a și a X-a urmînd să intre în școală în anul școlar 1986/1987. Așadar, pînă în anul 1989, se va realiza în învățămîntul liceal îmbunătățirea de fond a predării și învățării limbii și litera­turii române, așa cum se conturează din sarcinile documentelor Congresului al Xlll-lea. Noua programă și manualele vor avea mai mult în vedere relația limbă­­literatură, prin creșterea caracterului apli­cativ al comentării textelor literare; organizare științifică și accesibilă a in­­­formației , o posibilă relaționare cu feno­menul literar universal. Un loc special se va acorda specificității literaturii, la edu­carea patriotică, morală, cetățenească a tineretului școlar, educării estetice. De asemenea, M.E.I., prin Editura Didactică și Pedagogică, a pus în circulație, pentru cadrele didactice, o serie întreagă de lu­crări metodico-științifice care evaluează experiențe didactice din multe județe ale țării, inclusiv județul Timiș. Personal, cred însă că rolul hotărîtor pentru creșterea calității activității de pre­dare și învățare a limbii și literaturii ro­mâne îl are profesorul. Acesta poate să realizeze mult dacă se pregătește temei­nic, atît din punct de vedere științific, cît și pedagogic, dacă stăpînește cerințele programei, ale manualului, dacă este „la zi" cu informația de specialitate, cu lec­turile fundamentale, dacă își proiectează cu clar­itate fiecare lecție, prin­­ marcarea obiectivelor, a conținuturilor și a finali­tăților. Ce predăm ? Cum predăm ? Cui predăm ? Sînt întrebări laitmotiv care trebuie să ne urmărească în fiecare zi, la fiecare oră de clasă, dacă vrem ca rezul­tatele să fie bune. Catalogul nu închide între coperțile sale simple nume umane. De aceea, dialogul didactic de la catedră trebuie să fie viu, incitant, cu multiple valențe practice. Nu se pot realiza aces­te deziderate decît punînd la baza pre­dării și învățării textul literar. Numai tex­tul literar e în măsură să asigure mode­lele de limbă să determine mutații fun­damentale în concepția elevilor, interesul pentru studiul literaturii. Mai mult, nu trebuie uitat că profesorul de limba ro­mână are înalta misiune de a deschide orizontul de lectură al elevilor săi, or, asta nu se poate decît prin carte, facilitînd ac­cesul elevului la carte și nu prin povestire „despre" carte.Aș mai adăuga faptul că, la cultivarea exprimării elevilor, trebuie să contribuie toate cadrele didactice, in­diferent de specialitatea lor, deci necesita­tea unui front comun foarte larg : școală, familie, organizații de copii și tineret, în­treaga societate.­­ „Măria-Sa, Profesorul de limba româ­nă" - iată o sintagmă ce exprimă sau ar trebui să exprime un adevăr, o realitate necesară. Să zăbovim încă puțin asupra ei.­­ Proverbul românesc „omul sfințește locul" este valabil și pentru profesorul de limba și literatura română I recunoașterea valorii tale nu ți Prestigiul și le poate da nimeni, decît măsura personalității, a activității tale ! Cine nu este, în cancela­rie, o prezență activă, nu se impune nici în clasă obținînd rezultate bune cu elevii, nu este cunoscut nici în societate, în loca­litatea unde trăiește ! Mie mi se pare că, în ceea ce îl privește pe profesorul de limba și literatura română, implicarea lui în viața culturală generală, în viața șco­lii, în viața elevilor săi, prin tot ceea ce face, pentru ca aceștia să-i rămînă prie­teni pentru totdeauna, este hotărîtoare. Nu există, cred, tînăr sau mai vîrstnic care, în decursul vieții sale, să nu fie în­trebat „cu cine ai făcut limba și literatura română ?" Răspunsul îl vor da și genera­țiile din clasele în fața cărora noi­ ne găsim acum și acest fapt nu trebuie să ne fie indiferent ! Totul depinde de noi.­­ Vorbiți-ne despre felul în care marii noștri scriitori sînt receptați în școală. Cre­deți că programele școlare corespund necesității unei cunoașteri în profunzime a literaturii române ? dă­­ Programa școlară și manualele acor­­pații largi studiului marilor noștri scriitori, în contextul epocilor pe care­­ a­ceștia le reprezintă. Numărul de ore este repartizat în funcție de valoarea creației scriitoricești...­­ Am avut de cîteva ori prilejul să constat că există o anumită reținere - ca să nu-i spun altfel - din partea elevilor față de scriitorii contemporani.­­ Literaturii de după Eliberare i se a­cordă un spațiu corespunzător, atît în capitolele special dedicate prin programa și manualele din clasele a X-a și a Xll-a, cît și în capitolele de cultivare a limbii. Nu sînt rețineri în legătură cu literatura contemporană. Profesorii au însă menirea - lucru stipulat în programele școlare și în confruntările noastre directe din activi­tatea de îndrumare și control­­ să infor­meze elevii asupra evoluției fenomenului literar contemporan, să exemplifice, cu­ creații literare valoroase, în sensul de ai dezvolta la elevi dragostea și respectul pentru toți scriitorii, pentru actul creației, de a dirija lectura elevilor, de a le dez­volta simțul critic, capacitatea de a de­­­canta valorile.­­ Stimată tovarășă Constanța Bărboi,­ privind prin prisma statutului de „om al ca­­­tedrei", ce înseamnă experiență în marginea­ a ceea ce spunea Sadoveanu, că pedago­gia perenă este „un dram în plus de­ generozitate" ?­­ Cred că nu există o pedagogie cărei să ne reprezinte pe toți dascălii, ci, ma­­­ degrabă, mai multe pedagogii care expli­că succesul de viață al elevilor Preceptele pedagogice pot constitui cel mult un ca­dru general în care noi, însă, trebuie să­ ne mișcăm cu grijă, cu atenție, cu gene­­­rozitate! Sadoveanu punea degetul pe o rană , fără generozitate, dascălul nu este dascăl ! Aș vrea să se înțeleagă că nu pledez pentru o generozitate gratuită, fără acoperire. Pledez pentru acea gene­rozitate care îl face pe profesor să rămînă­ unic în memoria copilului , prin știința de carte pe care i-o dă, prin dragostea de oameni, prin dorința de a se manifesta în viață cu tot ce ei au mai bun, prin în­crederea pe care elevii trebuie să o aibă în posibilitățile lor de a realiza valori, de a deveni „oameni de referință", că pot, la rîndul lor, să-și educe propriii copii sau alte generații. De aceea, sînt mîhnită cînd mai aud spunîndu-se despre elevi că nu sînt capabili sau că nu pot. Capa­citatea lor, puterea lor de înțelegere de­pinde de dascălii pe care i-au avut. Iar limba și literatura română se atașează în acest context, pentru că aici modelul pro­fesorului implică atestări și exigențe mult mai prețioase, din punct de vedere social, decît al altor discipline.­­ In contextul unei creșteri a ponderii „științelor exacte" în programele de învățâmînt, nu credeți că poate apă­rea pericolul ca literatura să devină o cenușăreasă a materiilor predate în liceu mai ales ?­­ Nici nu poate fi vorba de așa ceva ! Cea mai bună dovadă o reprezintă faptul că limba și literatura română este în­ centrul atenției tuturor forurilor competen­te. Ceea ce mi se pare esențial pentru creșterea prestigiului limbii și literaturii române­­ și nu aș vrea să par lipsită de modestie dacă afirm că un număr mare de cadre didactice din țară se bucură de o valoroasă carte de vizită prin tot ceea ce fac­­ este că toate cadrele didactice tre­buie să muncească mai mult și mai bine, din perspectiva unei viziuni moderne, cla­re, a actului educațional. După părerea mea, limba și literatura română trebuie să slujească interesele elevilor, ajutîndu-i să se pregătească mai bine la toate obiec­tele. Societatea noastră are nevoie de specialiști în toate domeniile de activita­te, trebuie să pregătim astfel de specialiști, iar acești specialiști trebuie să aibă­ o cultură largă, cultură în care limba și li­teratura română au un loc cu totul special.­­ In încheiere, vă rog să ne împărtășiți din impresiile dumneavoastră asupra or­ganizării și desfășurării, la Timișoara, a actualei ediții finale a Concursului „Mihai Eminescu".­­ Am ales Timișoara, ca centru de des­fășurare a acestei ediții a Concursului na­țional de limbă și literatură română și a concursurilor interjudețene de limba și li­teratura maghiară și germană, pentru că județul Timiș a obținut în ultimii ani locul I în clasamentul general al județelor, cu un număr reprezenta­tiv de premii și mențiuni. Este un succes meritat față de modul în care este privit studiul limbii și literaturii în liceele din Timișoara. Este, în același timp, o mîn­­drie a elevilor, a profesorilor, a părinților, care, în efortul lor comun au, în final, posibilitatea unei bucurii certe. Ne-am bu­curat de o primire bună, de o organizare bună, ceea ce onorează cartea de vizită a acestui mare centru școlar și universitar, întrevedere realizată de Marian ODANGIU Convorbiri cu tovarășa CONSTANȚA BĂRBOI • DIRECTOR GENERAL ÎN MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ©

Next