Progresul, martie-iunie 1863 (Anul 1, nr. 1-72)

1863-06-17 / nr. 67

No. 67. ROMANIA. ANUL I. FOAEA PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IASI. IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervai, ulitia Chiristegiei. Diarul se publicâ in toate zilele afarâ de serbâtori. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iaşii Luni 17 Iunie 1863. In districtele României, prenumeratiunea se face la biurou postale. Inserarea unui rând de 35 litere costa un leu, cursul fiscului. Iasii 17 Iunie. Depeşă Telegrafică. Bucurescu 17 (29) Iunie 1863. Resultatul alegerilor municipale ce au avut loc Duminică în 16 a curente!, este: votanti 194, Colonelul Stoica 96, Dimitrie Bra­­teanu 96, Gh. Gherasim 93, C. Paltineanu 93, Al Orescu 92, N. Golescu 91, Ioan Ghica 91, loan Cantacuzinio 91. — i - ■■-..r— — —.-----— ■■■■'■. Monitorul Oficial din 11 Iunie face cunoscut, ca de câtre Onorabilul Consiliu de Miniştri, dupe propune­rea D. Ministru ad-interim la Culte şi Instrucţiune publică, s’a­ luat definiva h­otârire pentru a se aduce în patrie oasele istoricului Nicolai Bâlcescu, mort în esiliu la Palermo în Sicilia; că cu adoperarea acestei mesurî patriotice este însărcinat D. Nicolai Ionescu, vechili amicii al reposatului şi actualul profesorii de istorie la facultatea filosofică din Iaşi şi în fine că Dl­. Laurian­ şi Papiu, sânt însărcinaţi a aduna şi publica toate scrierile reposatului esilatîi. Această­­ încheiere a Consiliului de Miniştrii au căpătat înalta aprobare a M. Sale Domnitorului, precum se vede din următoarea ordonanţă : ALECSANDRU IOAN I. Cu mila lui D­ zeu­ şi voinţa Naţională Domnu Principatelor­ Unite Române, ba toţi de faţa şi viitori sanatate. Asupra raportului I­. Ministru Nostru Secretar de Stat ad-interim la Departamentul Cultelor şi Instruc­ţiune­ Publice presentat sub No. 17176. Vedind fondul de lei 25.000 asignat în budgetul­ lucrător de la 1 Aprilie anul curent pentru lucrări relative la Istoriea Naţională. 9 Considerând că profunditatea istorică a scrierilor­ lăsate de râpos. N. Bâlcescu, mort şi înmormântat în esilfi la Palermo, asupra epocelor celor mai însem­nate din istoriea Naţională, deosebitul merit literarii­ a tuturor compunerilor sale şi ideele măreţe de glo­ria Patriei şi binele omenire­ pentru care şi-a jerfit viaţa, asigură reposatului un drept ne­contestabile la remunerarea cuvenită din partea Terei bărbaţilor care s’au silit a o onora prin lucrările şi viaţa lor, con­form intenţiunilor esprimate la diverse ocasiuni şi de Camera Terei. Considerând că în urma trecere! sale din viaţă nu li se poate face altă remunerare decât aducerea re­­m­uşiţilor sale în pământul naştere­ şi publicarea scrie­rilor sale în folosul istoriei şi a literature! Naţionale, pentru care budgetul prevede arătatul fondat. Considerând încheierea Consiliului Nostru de Mi­niştri, prin jurnalul din 31 Mai. Am decretat şi decretăm­ : Art. I. D. Necolae Ionescu, este numit pentru a aduce în Ţeara de la Palermo ţerana răposatului N. Bâlcescu, pentru care i se va încredinţa o sumă de 10.000 lei, de care D. Ministru Nostru Secretar de Stat ad-interim la Departamentul Cultelor şi Instruc­ţiune! Publice este autorizat a dispune pentru acesta din fondul de lei 25.000 prevăzut la Capit. XVIII, Art. 8 din budgetul lucrători! pentru mencionatulu Departament. Art. II. Se vor lua mesurî pentru pregătirea li­nui monument spre păstrarea acestei țerane ca unu semn­ de recunoştinţă publică. Art. III. DD. A. Treb. Laurianu şi A. Papiu Ila­rianţ­, sânt numiţi a forma o Comisiune pentru adu­narea şi publicarea tuturor scrierilor­ reposatului în folosul şi trebuinţa istoriei şi literature! Naţionale. Art. IV. Şi cel din urmă. D. Ministrul­ Nostru Secretar de Stat ad-interim la Departamentul Culte­lor şi Instrucţiune! Publice, este însărcinat cu execu­­tarea Ordonanţei de faţă. Dat în Bucureşti la 8 Iunie, anul 1863. ALECSANDRU IOAN. Ministru Secretar de Stat ad interim la Departa­mentul Cultelor şi Instrucţiune! Publice. No. 521. Odobescu. Revista Politică. Notele Austriei, Franciei şi Britaniei, relative la ces­­tiunea Polonă, s’a! trimes! la Petersburg!. Despre clipa în care s’a! trimes!, diarele nu sunt unite. U­­nele arată clipa de 18 Iunie, altele pun­ la îndoeala data aceasta, mânţiind socotinţa lor, dupre care no­tele ar fi fost espedite cu dove orile mai nainte. Inse ori care ar fi fost acea­s­i, lucru cel positiv­, cel si­gur este, că notele au fost trimese la destinaţiunea lor. Cuprinsul lor, cerinţele ce fac­ puterile în fa­voarea Poloniei se crede a fi identice, în fond!, se înţelege de la sine, căci în forma redacţiunei lerii, puterile şi-a! păstrat!, fie­care, maniera vederii sale dupre atitudinea politică ce a! ţinut! până acum în faptă cu Rusia. Diverginţa cea mai mare consistă în trei punturî ce se cer de la Rusia: conferinţa, armi­stiţiul şi representaţiunea naţională. E positiv că con­ferinţă se cere de la Rusia, însă e formulată aşa ca terminii să nu fie blasanţî pentru dânsa. In acest­ punt­ nota Franciei dice că cestiunea poate fi regu­lată „prin deliberaţiunî diplomatice“ între cele 8 pu­teri semnâtoare tratatului de Viena. Cuvîntul „ar­­mistiţii“ de asemine nu e pronunţiatu ; dar ideia e esprimatâ sub velul „de apel la clemenţa Imperatului Alecsandru şi de dorinţî pentru încetarea vărsării de sînge.“ Relative la representaţiunea naţională, Aus­­triea este care a­ făcut! modificatiunea cea mal în­semnată, neputând ea a cere să se deie Polonilor mai mare independintâ, decât a! dat ea în Galiţia. Ear cuprinsul notelor­ ar fi acel irmatoru pe ca­­re’l r­estragem dintr’o depeşă telegrafică, de la Lon­don, al diarului Ost-daice-Post ce’l priimbrâm în mo­mentul de a pune sub teasc. „Lord Palmerston a­ declarat în Camera Comuni­lor că cele trei Note vor sosi în acelaşi timp la St. Petersburg şi conţin 6 punturî : 1 amnestie deplină şi generală; 2 representaţiune naţională ca acea dela 1815; 3 administraţiune separată a ţerii ; 4 deplină libertate a consciinţii şi încetarea restricţiunii în bi­serica catolică; 5 limba naţională în administraţiune, magistratură şi în şcoli; 6 un sistem legal de recruta­­ţiune şi încetarea luptei ca ba­ie a negoţierii. — Aus­tria au modificat puntul al 2-le. Fitgerald crede că Austria stârneşte pentru o constituţiune analogă cu a Galiţiei; voiesce admiterea, în mare parte, a Po­lonilor în administraţiune, dar nu monopolul esclusiv numai a lor. Disraeli pune la indoeala probabilitatea suspensiunei luptei, şi numesce atare reconstituire a Poloniei o fan­tomă ce ameninţă pacea.“ Despre efectul ce vor produce notele puterilor la Pe­tersburg se vede mare diverginţa în opiniunile ziarelor. M o r n i n g­ P ost, organ­ al Guvernului Engles, speră că Guvernul Rusesc­ le va priimi bine şi se va grăbi a accede la dorinţele celor trei cabinete; căci dacă nu le-ar priimi n’ar putea să resulte decât res­­belul; dar și la cașul când resbelul n’ar fi în proiec­tul celor trei puteri, totuși mersul evenimentelor ar­ trebui inevitabil­ sâ’l producă. — Tot cam de aceastâ socotință este și Ost-Daice-Post. Independența Belgicâ nu împărtăşeşte a­­ceastâ opiniune; în această privinţă ea se esprimâ în următorul mod! : „Puterile a! pus! şesâ septâ­m­ân! pentru a se acorda asupra unui program! pe care în fine l’a! trimis Rusiei; ele vor trebui să lese, tot atâta timp!, şi Cabinetului de St. Petersburg!, pen­tru a'şî lua o determinaţiune asupra unui sujet­ din cele mai delicate. Negoţierile ce au să urmeze, vor mai prelungi încă acest termin, şi fiind că nimine nu e nici dispus!, nici în mesura de a face resbeli, va veni, într’aceste, şi earna cu rigorile ei şi va pune capăt­ visurilor belicoase. De aceea, încă de pe a­­cum, partisan! intervenţiunei militarie în Polonia de­clară că nu mai aşteaptă nimic­ de la diplomaţie şi impinge pe Europa, cu Francia în frunte, de a se lânţui într’o politică avanturioasâ pentru a reconsti­tui independinţa Poloniei. Patria, unul din orga­nele acestei politice, a! publicat un! lung! artiol! în simţul aratat mal sus. Pentru a’şî jusdifica conclusiu­­nele sale resbelice, acest diar! aduce ca temei! cru­dele esecuţiunî şi resbelul de esterminaţiune prin care autorităţile Ruseşti, respund! la încercările Polonilor de a’aşî dobândi libertăţile răpite. Aceste sunt es­­cesurî care merită cel mal mare blam!, din ori care parte s’ar produce, dar mal cu samă când un! Gu­vern! se poate face responsabil! de nişte asemine. De aceea, dacă o atare represiune de ultragi! se va mal urma, nu va lipsi de a compromite, în faţa Eu­ropei, din ce în ce mal mult, causa deja prea puţin popularie a Rusiei !“ Declaraţiunile lui Disraeli, în Camera comunilor­, a­ încuraj­at pe Morning-Post de a’şî accentua poli­tica sa în modul cel mal categoric. Acest t­ariariu cu disposiţiunî resbelice, pentru a confirma cele mu lise de el mai înainte, revine în clipa următoare şi arată că, după socotinţa—noi ştim că socotinţa sa e cam şi a guvernului se!—, purtarea barbară a generalului Mu­­ravieff, în Litvania, justifică îndestul o interven­ţiune militară. Se poate forma o coaliţiune europeană îna­intea câria orice resistinţâ din partea Rusiei ar fi in­­posibilâ şi care ar permite de a reconstitui Polonia fără resbel. Procederile atroce a­le Rusiei ar putea decide pe toate puterile Europei de a trimite la St. Petersburg nisce note prin care s’ar declara că ele nu recunosc­ mai mult! guvernul rusesc în Polonia. In Camera Comunilor­, o nouă moţiune este a se presenta cu ocasiunea deliberării asupra propunerilor lui Henesel. Acea moţiune se încheie cu aceste cu­vinte : .. . In consecinţă este neapărat de a lu­a o atitudine mai radicală, şi Parlamentul trebuie să ceară de la Majestatea sa ca să declare că Anglia nu mai recu­­noasce drepturile suverane a­le Rusiei asupra Poloniei.“ — In Francia, rumorile despe modificaţiuni imi­nente a­le ministeriului, au început a lua destule con­­sistenţe pentru a îndemna pe­­Iiarie de a le relata. Ziarul la France cere ca aceste să fie confirmate de câtre Monitor­, singurul giurnal care poate hotărî în certitudinea opiniune! publice. Independinţa Belgica erice că Monitorul nu va întârzia de a vorbi, înse pentru a confirma faptele anunţiate prin rumoarea publică. — Leo Francovski, unul din capii revoluţiunii în Polonia, a­ fost spîngturat la Lublin de câtre Ru­sia. Biografia lui pe scurt este acea următoare. Leo Francovski, de familie nobilă, a­ căpătat o educafi­­une foarte îngrijită. Studiile lui de pre­dilecţiune e­­rau matematicele, istoria şi mai presus de­cât aceste sciinţele militarie. De la natură era dotat cu o cons­­tituţiune foarte robustă. El­ este unul­ din acel 12 juni carii, la 1861, s'a­ întrunit în comitetul central şi a­ pus bazele insurecţiunii actuale. Francovski e­­ste în genere considerat ca promotorul şi partisanul cel mai înfocat a revoluţiunii polone. Proverbul lui era : „voinţa unui întreg popor este mai tare decât toate armatele şi fortereţele ; cu mâciucele noi vom­ cuceri carabine şi cu aceste vom trage de sub jugul Ruşilor­ patria Polonă.“ Francovski au murit în etate de 23 de ani. El a! mai avut 2 fraţi, dintre carii, unul! a! dispărut în urmarea unei crunte lupte ce s’a! dat între mlaştini, unde se crede că au şi remas! mort! şi îngropat!, poate, mai în urmă, celalalt! a! fost! prins! într’o luptă şi exilat! în Siberia. Părintele a­­cestor bravi traeşte inca. Cu moartea lui Francov­ski a! perit 11 din acel ce a! organisat! insurecţiu­­nea de la început. Şi aşa a! mai remas singur! numai unul îîsmâ,­ter care se ţlice că ar fi sufletul Guvernului revoluţionari!,, macar câ acum, acesta constâ din alte persoane de etate, mai înaintată şi de o posiţiune socială mai distinsă. — Muravieff a! încarcerat! pe femeile a câror­ băr­baţi se află, sa! în numerar! insurgenţilor!, sa! îh‘ străinătate, trimişi în vre­o misiune din partea Gu­vernului naţional­. Muravieff au publicat că, dacă­ 9

Next