Renaşterea Bănăţeană, ianuarie 1996 (Anul 8, nr. 1785-1809)

1996-01-16 / nr. 1796

PAGINA 2 ♦ 16 IANUARIE 1996 "Comentariul textului poetic nu ostenește nicicând" 9 • Simpozion omagial la Biblioteca Județeană Timiș A intrat în tradiția românilor, oriunde s-ar afla ei, ca de două ori pe an, la 15 ianuarie și 15 iunie, să-și aducă aminte de cel mai mare poet al lor. Manifestările omagiale, unele cu adevărat pline de cutremur, altele formale, dar bene­fice Chiar și în a­­ceastă ipostază, au loc pe tot cuprinsul României, al Basa­rabiei și Bucovine de Nord, în Austra­lia și Canada, în țări ale Europei Căci,­­ Eminescu ne-a îmbogățit lim­ba și spiritul. Bla­zonul nostru ca na­țiune ar fi fost mult mai sărac fără Emi­nescu. Românii din Basarabia și Bucovina de Nord n-ar fi supraviețuit fără Eminescu. Dintre multele miracole pe care le-a creat poporul român, născut nu din trădători și hoți, cum scria un netrebnic printr-o foiță locală, miracolul Eminescu ține de taina Dumnezeirii. Cine are privilegiul să-l asculte povestind despre Eminescu pe profesorul G.I. Tohăneanu nu poate decât să se convingă sau să se reconvingă de acest lucru. Căci, el, marele stilist, nu este doar un uriaș depozitar de știință­ al limbii, ci și un creator de atmosferă eminesciană, un mag ce găsește sensuri nebănuite în poezia lui Eminescu și un interpret de excepție al acestei poezii. "Limbajul poeziei lui Eminescu este extrem de viclean, spunea Profesorul, ne scapă printre degete chiar atunci când avem impresia că, l-am prins. Sau, ca să folosesc formula lui Tudor Vianu, comentariul textului poetic nu ostenește nicicând. Căci, nu totul a fost spus. Câteodată se petrece miracolul întâmpinării dintre creator și cel ce receptează textele sale. Dar, când acest miracol nu se întâmplă, autorul comentariului intervine în textele lui Eminescu, cum am văzut în manua­lele școlare de acum câțiva ani, pentru că res­pectivul comentator nu poate cuprinde sensuri­le poeziei, eminesciene". Simpozionul s-a des­fășurat în ambianța creată de expoziția realizată de prof. univ. dr. Ion Iliescu, din patrimoniul propriu. Cărți poștale ilustrate, cu imaginea marelui poet, cu citate din opera sa, cu ilustrații la versurile eminesciene - trimise de personalități ale culturii și științei unor prieteni, de anonimi - vorbesc despre receptarea creației lui Eminescu, de prețuirea pe care românii i-o arată și i-o poartă. La simpozion a participat cu o conferință și domnul prof. Gheorghe Luchescu, consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură al Județului Timiș, pe ideea "Eminescu, omul total al culturii române". Gazda simpozionului a fost scriitorul Paul Eugen Banciu, directorul bibliotecii. ION MARIN ÁLMÁJÁN "Eminescu la Oravița" . Au fost decernate premiile concursului național de literatură Ieri, mângâiată parcă de luminoasa taină a poeziei eminesciene. Oravița a fost gazda unor bogate manifestări culturale (expoziție de pictură, lansări de carte, colocvii și un spectacol de muzică și poezie) ce au culminat cu decernarea premiilor la cea de a VI-a ediție a Concursului național de literatură. Astfel, la poezie au obținut premiile II, respectiv III, Vasile Muște din Maramureș și Tom­a Dumitru Marcu din Tulcea. Premiul I nu s-a acordat. La secțiunea proză în ordine - Stere Pantelici - Reșița, Ioana Dimache-Galați și Antoniu Franț din Oravița, iar la eseu - Danii Forga (Reșița). Au mai obținut premii speciale: Steliana Grama din Chișinău pentru poezie, Daniel Forga pentru critică și Luana Ciobanu din Oravița, pentru proză. Ediția concursului din acest an, după cum ne preciza dl Mihai Moldovan, directorul Casei de Cultură din Oravița, s-a bucurat de o participare numeroasă, majoritatea concurenților fiind tineri, fapt ce demonstrează că în România se scrie bine, iar romantismul, pe care la un moment dat îl credeam în criză, revine în actualitate, mascat însă de o ușoară ironie". NICOLAE PĂTRUȚ RENAȘTEREA BĂNĂȚEANĂ Ieri, în Aula Magna a Universității de Vest Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu • Conferință susținută de dr. Peter Storfa de la Institutul de Romanistică al Universității din Viena Conferința domnului dr. Peter Storfa, lector la Institutul de Romanistică al Universită­ții din Viena, a avut în centrul atenției modul în care se articulează gândirea conservatoare în scrierile politice ale poetului nostru național, Mihai Eminescu. în Aula Magna a Universității de Vest, dl dr. Peter Storia a încercat să răspundă la câteva întrebări fundamentale: Prin ce se deosebește opinia lui Eminescu despre timp și spațiu de aceea a adversarilor săi "pro­gresiști", liberali? Care este opinia sa despre stat și societate și în ce tradiție de gândire se situează aceasta? Care este relația lui Mihai Eminescu cu realitatea percepută empiric? Cum este știut, Eminescu și-a dedicat 6 ani din scurta lui viață gazetăriei. Practic a editat el singur ziarul partidului conservator. După cu­m și-a pus, ca nimeni altul, amprenta asupra limbii și literaturii române, tot astfel el a avut o influență puternică asupra ideologiei și politicii din acea vreme. "Textele politice ale lui Mihai Emines­cu, în anii socialismului, au constituit pe de-o parte prilejul unor banalități și emfaze patetice, iar pe de altă parte un refugiu dintr-o realitate din ce în ce mai apăsătoare. Mihai Eminescu ca gânditor conservator și elitist prin excelență, încearcă să înțeleagă normativul prin ființă, prin concret și plasează importanța particularului în trecutul poporului român și în spatele acestuia. Această retrospectivă care vede prezentul ca pe o ultimă etapă a trecutului și al cărui tablou istoric primește o dimensiune imaginară­­spațială, ce culminează într-o utopie orientată către trecut, nu concepe statul ca sumă a indivizilor", a spus conferențiarul, în continua­re s-a pus problema compatibilității dintre scriitorul politic și poet, dintre limbajul poetic eminescian și limbajul scrierilor politice, în concluzie, afirmă dr. Peter Storia, "dacă poezia lui Eminescu, care în pofida tragicului e­­femer al­ existenței umane, dă curs unui sentiment de autentică trăire a acesteia, atunci articolele sunt o încercare de demistificare a frazeologiei ipocrite de proveniență liberală, demascarea bovarismului din aceasta, un mimesis grotesc, o formă fără fond”. în aceeași după-amiază, dl dr. Peter Storfa a mai susținut o conferință pe aceeași temă, dar în limba germană, la Biblioteca austriacă a Universității de Vest, cinstind alături de români, ziua de naștere a unui dintre cei mai importanți poeți ai lumii, Eminescu. CLAUDIU ALDE­A N­EVOIA DE EMINESCU Lui Mihai Emi­nescu i-au fost adu­se, ieri, florile neui­­tării și prin medalio­nul omagial ce au avut loc la Liceul­­ "Ion Vidu" din Ti­mișoara. Desfășurată­­ sub forma unei lecții deschise, în cadrul căreia comentariile despre viața și opera Luceafărului poeziei­­ românești s-au îm­pletit în mod fericit­­ cu muzica, poezia și dansul, manifestarea a fost caracterizată­­ de sensibilitate, ac­cesibilitate și emotivitate. Recitatorii, soliștii vocali, soliștii instrumentali, grupurile folk și vocale de la Școala Normală, împreună cu balerinele și corul de la liceul gazdă au impresionat pr interpretare, fiind inspirați, probabil, de portretele poetului omagiat, mai ales că în deschiderea medalionului a fost prezentată expoziția de carte (operă și critică) Mihai Eminescu. In ansamblu, manifestarea organizată de Inspectoratul Școlar Județean Timiș și Uniunea "Vatra Românească” - Filiala Timișoara și prezentată de dl prof. Ioan Stoia, inspector de limba și literatura română, cu participarea actorului Gheorghe Lungoci, de la Teatrul Național, trebuie considerată o reușită. PATRICIA MANOLE Urmare din pag. 1 "Hristos nu are doi, de asemeni, Episcopului Constantinopolului; noi înțelegem un primat de onoare în Biserică, dar nu un primat jurisdicțional. - Ce înseamnă aceasta­­ primat jurisdicțional? - Aceasta deose­bește Biserica Romano-Catolică de Biserica Ortodoxă, în Bise­rica Romano-Catolică, primatul jurisdicțional îi dă dreptul Papei să numească ierarhi, episcopi în întreaga Biserică, în orice țară care aparține Bisericii Romane, căreia îi este el cap, intitulat "Vicarius Filii Dei” - "vicar al Fiului lui Dumnezeu". De bună seamă, în condițiile istorice moștenite după căderea mai ales a Imperiului Roman, în această stare a Apusului - descompunere politică (nu mai avea împărat, la anul 476 căzuse Roma sub stăpânirea lui Odoacru) - toți și-au îndreptat privirea, chiar și Episcopul Romei, spre Răsărit. Episcopii Romei, care aveau conștiința că reprezintă Apusul, au transmis mai departe și au moștenit, fiecare la rândul său, structura aceasta, această viziu­ne imperială a Imperiului Roman. Ea s-a transmis puțin și la Bizanț, dar aici, în lumea Bizanțului, s-a păstrat conștiința de neam. Așa, în Biserica Ortodoxa, în tradiția răsăriteană au apă­rut autocefaliile. Bisericile autocefale. Apăruse deja mai-nainte, bunăoară, Biserica Ciprului, a Georgiei, apoi, încetul cu încetul. Biserica Rusiei. Toate țările ortodoxe au conducere de sine stătătoare. Bisericile lor sunt autocefale, adică din sânul neamului își ridică ierarhii și o structură administrativă­ organizatorică sau, mai bine spus, canonică, în care se păstrează identitatea. Potrivit Scripturii, identitatea umană are trei valențe, trei realități fundamentale: persoană, neam sau națiune și umanitate. Observăm de aici că lipsește o anumită formație, care este pusă sub unghiul critic al judecății: imperiul. - De ce? - Imperiile nu sunt de la Dumnezeu, imperiile sunt satanice. ne. - La începutul interviului vă refereați, printre altele, la conducerea colectivă a Bisericii. Cum se realizează? - Bisericile fiind autocefale, avem o conducere spirituală, nu de jurisdicție.­­ Se impune atunci o distincție între "jurisdicțional" și "primat de onoare", "spiritual".­­ Fiecare Biserică fiind autocefală, recu­noaștem Patriarhia Ecumenică, respectiv pe Patriarhul Ecumenic într-un primat de onoare, dar nu de jurisdicție, în sensul că acest Patriarh nu ne impune nouă o anumită conducere (adică ierarhi) și administrație.­­ Care a fost principiul de organizare canonică a Ortodoxiei? - Să se organizeze fiecare Biserică în chip autocefal, dar, de sute de ani, de când suntem în Ortodoxie, în această organizare, nu ne-am pierdut unitatea. - în ce constă unitatea? - în păstrarea aceleiași credințe, aceluiași cult divin, Liturghie și celelalte, și aceleiași discipline canonice. Deci, deodată, și distincție, și unitate. Această sintagmă distincție - unitate este fundamentală pentru existență.­­ Fundamentală, în ce sens? - Fiecare are un Eu, o conștiință de sine, nn ceva unic al lui, dar nu pierde totodată nici unitatea, ca Sfânta­ Treime. Tatăl e unic, Fiul e unic, Sfântul Duh e unic, iar Dumnezeirea unește pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Aceasta este viziunea ortodoxă.­­ Comparativ cu cea catolică?­­ Viziunea apuseană moștenind un trecut al Imperiului Roman a mers către această viziune. Noi considerăm fapt capital această­­ tendință imperialistă care s-a moștenit. Recunoaștem că Evanghelia s-a semănat inițial într-un imperiu - Imperiul Roman -care avea avantaje, întins fiind acest imperiu de la Atlantic până la India și până în nordul Africii, să mergi fără pașaport,­ fără viză, să poată misionarii să răspân­dească Evanghelia, era un avantaj. Totodată, a răsărit ușor restul acesta din trecut în câmn­iii Bisericii, dându-le tendințe imperia­liste. Nu numai la Roma, ci și la Bizanț și apoi la a treia Romă, la Moscova. Nu este imperialism chiar și în ziua de astăzi? Con­simt chiar capii Bisericii, când astăzi nu e recunoscută Mitro­polia Basarabiei aparținând în chip firesc de Patriarhia Română, în loc să convingă pe conducătorii politici că imperialismul este de la demon, Patriarhia Moscovei încearcă să folosească­­ falsificând revelația biblică - orgolios, luciferic, imperialismul pentru a cuceri, iară și sub forma aceasta, Biserici sub stăpânirea lor. De aceea, viziunea­ ortodoxă autentică este aceasta: comuniunea unității ca în Sfânta Treime,­ în care toți sunt egali. Treimea este icoana noastră.­­ Considerați că faptul că Patriarhia Moscovei nu a trimis reprezentanți la întâlnirea pan-ortodoxă de la București, din octombrie anul trecut, este o dovadă a dorinței de dominare?­­ Da, sigur că da.­­ Știu că Patriarhia Moscovei a afirmat atunci că nu vrea să stea de vorbă cu schismaticii, schism­aticii fiind Mitropolia Basarabiei...­­ De ce e schismatică, când ea ține de Biserica-mamă? Vedeți ce interpretare? Patriarhia Moscovei este în conflict azi și cu Patriarhia Ecumenică, pentru că ortodocșii din Estonia și din alte părți nu mai vor să țină de Moscova. Și atunci Patriarhia Ecumenică a trimis Patriarhiei Moscovei o scrisoare în care se spunea: "dumneavoastră ați stat atât de mult sub dominația fie țaristă, fie sovietică, încât nu mai puteți gândi altfel". în același timp, în Basarabia un "ierarh" precum generalul Lebed a ars cărțile de slujbă în limba română. Vedeți cum se falsifică istoria? Deci, toate trebuie privite contextual, chiar și problema unității Bisericilor. Am putea foarte bine să spunem: da, s-a hotărât, avem un cap și el decide, sau nu, nu avem un cap și suntem în haos. Nu e chiar așa. Problema este mult mai sumbră și mult mai amplă. Cum ,ne-am­ păstrat noi unitatea? Fiecare căpetenie din Ortodoxie să fie răsărită din sânul neamului său, dar să aibă conștiința unității de credință, de cult, de disciplină, într-o egalitate absolută. ff

Next