Renaşterea Bănăţeană, august 2012 (Anul 24, nr. 6860-6885)

2012-08-07 / nr. 6865

4 I Paralela 45 Sapiens marți, 7 au­gust 2012 Documenta Gimnaziile bănățene la mijlocul secolului XIX Rapoartele și referatele înaintate de consilierul școlar Ku­mmer Locotenenței Voivodinei sârbești și Banatului timișan păstrate în arhivele timișorene, oferă o imagine și o analiză detaliată a problemelor învățământului din epoca respectivă. "Referitor la învățământul gimnazial aflăm că gimnaziile, chiar și cele catolice cu limba de predare germană, sunt frecventate de reprezentanții tuturor naționalităților oferindu-le acestora posibilitatea de a-și continua studiile la Universitate, în urma inspecțiilor efectuate în anul 1856 la gimnaziile din Zombor și Timișoara consilierul recunoaște însă că predarea în limba germană este mult îngreunată de faptul că elevii nu cunosc deloc sau prea puțin această limbă:. „Ținând seama de condițiile lingvistice locale, în gimnazii și în licee se introduce și predarea în cele trei limbi ale locului: maghiară, română și sârbă." La liceul din Timișoara limba română era predată de Petru Popescu, iar după demisia acestuia, de Simeon Mangiuca. Gimnaziile suferă de lipsă de spațiu. Astfel ordinul Ministerului Cultelor și învățământului dat în 1857, de a reduce la 50 numărul elevilor din clasele gimnaziale nu poate fi aplicat din lipsa bazei materiale. în referatul său consilierul Ku­mmer precizează că „în acest ținut nici un gimnaziu nu este finanțat din fonduri publice", deci gimnaziile din această provincie nefiind subvenționate de stat, în majoritatea cazurilor, cheltuielile sunt suportate de comunele urbane sau rurale sau, în cazul gimnaziului din Timișoara, de Ordinul Piarist. Posibilitatea de a construi noi săli pentru clase sau laboratoare este minimă, ba chiar o parte a clădirii gimnaziului din Timișoara, avariată în urma asediului din anul 1849, a rămas dezafectată din lipsa fondurilor pentru reparații. Propune compensarea numărului redus al cadrelor didactice prin preluarea de către personalul existent a claselor paralele ce urmează să fie create în baza ordinului și dublarea salariilor, însă din motive materiale nici acest proiect nu poate fi realizat. Un laitmotiv al rapoartelor și referatelor este lipsa fondurilor destinate învățământului. Salariile cadrelor didactice sunt neîndestulătoare. Aprobând cererea de majorare a salariilor profesorilor gimnaziului din Baia, consilierul menționează că suma respectivă va fi recuperată parte din fondul des­tinat achiziționării materialelor di­dactice, parte prin majorarea taxelor școlare. (9 aprilie 1856). Tragică este situația învățătorilor evrei din satele unde, comunitatea fiind redusă, salariul devine mai mult simbolic, iar hrana învățătorului este asigurată zilnic de câte o altă familie. Nici consilierul Ku­mmer nu este scutit de neplăcerile strâmtorării pecuniare; în urma instrucțiunilor Locotenenței, inspecțiile trebuie organizate astfel încât să cuprindă toate școlile dintr­­o anumită zonă pentru a reduce cheltuielile de călătorie. MARLEN NEGRESCU Ars semiotica Minunata călătorie a lui Tatuaj și a prietenilor săi Pe Plaur se lăsa seara, Tatuaj, împreună cu prietenii lui, domnii Bursuc, Burlac și Buric și cu soțiile acestora, doamnele Căpușă, Năucă și Palmier, se întâlniseră la Cuibar (barul­­unde-bei-până-te-faci-cui), cel mai vestit loc de pe Balustradă, strada balurilor, colț cu E­strada (unde primarul din Piaur instalase internet). Cei^spre stăteau la o grimasă (masă de culoare gri, la care în Cuibar stăteau adulții), iar copiii lor stăteau la vermese (mese mici, potrivite măsurilor lor). Aici aș mai putea aminti și de rosmese, la care dormeau pisicile plaurilor, atrase de culoarea puternică. Dar să revin la cei șapte prieteni! Stăteau la o grimasă, mâncau frugale (fructe galbene) și­ f roșii (fructe roșii) și beau Vita­cola, băutura plină de vitamine pe care o descoperise un inventar (inventator­­talentat). Toți se simțeau bine, doar Tatuaj era posomorât, nu mânca nimic și se uita gânditor la Albastru, astrul alb care se rotea în jurul Plaurului. Tocmai atunci intră în Cuibar Tractor, care îl întrebă: - De ce ești supărat, Tatuaj ? - Cum să nu fiu supărat, când nu găsesc, oricât aș căuta, sensul numelui meu! Toate cuvintele din limba plaurilor au în sfratele lor­ o întreagă poveste și înseamnă mai mult decât ai crede la prima vedere. Bursuc se numește așa fiindcă are burta-plină-de-suc, Burlac fiindcă are burta-ca-un-colac, Buric­aunde are burta-ca-un-pitic, doamna Năucă fiindcă are nasul­­ca-o-nucă, doamna Căpușă fiindcă are capul-ca-de-păpușă, doamna Palmier fiindcă are palma-ca-de-fier și tu te numești Tractor fiindcă ești un actor cu trac. Numele meu, însă, nu înseamnă nimic! Ce spunea Tatuaj era adevărat. Pe Plaur (planeta­ de­­aur­), fiecare cuvânt arăta ceva despre lucrul sau persoana pe care le numea și de aceea limba plaurilor era foarte clară. E adevărat că doamna Căpușă vorbea uneori despre Floare și voia să spună că vede un fluture-în-soare, sau domnul Burlac îi dădea­ întânire la Aproapte, fără să știe că pentru Tatuaj asta putea să însemne și locul unde îți faci aprovizionarea-cu-lapte, dar și magazinul de aprovizionare­­cu-fructe-coapte, însă numai Tatuaj avea astfel de probleme.­­ De­ ce nu mergi la bocicotecă, îl întrebă pe Tatuaj domnul Tractor, lăsându-i cu gura căscată pe toți fiindcă folosise un cuvânt atât de nepotrivit, intrat pe Plaur din nu se știe ce film văzut la filmotecă. Tatuaj o luă, deci, la fugă spre bibliotecă, pentru a vedea dacă nu există cărți care l-ar putea ajuta să găsească sensul numelui său. Se grăbi să le spună ce dorea Cărtureștilor (adică bibliotecarilor) de la ghișeu. I s-a livrat, într-oYi târziu, o enciclopedie despre planetele din Plurivers și locuitorii lor: pe lângă Plaut, erau considerate importante mai multe planete, cum ar fi Star (Steaua-de-mărgări­tar), Platforma (Planeta­­în-formă-plată) sau Plastica (Planeta Fantastică). Tatuaj a împrumutat cartea pentru douăzeci de zile, dar a început să o răsfoiască de cum a ajuns acasă, în zadar! A aflat multe lucruri interesant, cum ar fi că sportul național de pe Star e termoplonjonul (sau săritura-în-apele-termale), că plasticii suferă des de discopatie (înnebunesc toți după o seară la disco) sau că obiceiul național al celor de pe Platformă se numește lampadar (o zi în care își­ dăruiesc unii altora lămpile făcute chiar de ei, ca să le poarte noroc). Nimic din carte nu avea, însă, legătură cu numele lui. Totuși, Tatuaj află că în Plurivers, foarte aproape de Plaur, exista o planetă numită Resemn, pe care savanții de pe Plaur se resemnaseră să o numească așa pentru că nu o înțelegeau deloc - numele ei adevărat, Semn, nu însemna nimic pentru ei. Tatuaj nu avea familie, deci s-a gândit că trebuie să fie și el­­ un resemnat și a hotărât să construiască o mașinărie care să arate lumii unde se află diferite obiecte sau persoane. A plecat în fugă de acasă și a intrat în singurul magazin non-stop de pe planetă. A cumpărat: tablă, plastic, sticlă și multă vopsea colorată. Când a ajuns din nou acasă, a proiectat mașinăria pe jumătate, pentru că pe Plaur se lăsase de-a binele­ noaptea. A doua zi dimineață, Tatuaj a început să proiecteze a doua parte a mașinii.Când­ a terminat, pe la ora zece, și-a chemat prietenii să-l ajute: pe domnul Bursuc, domnul Buric, domnul Bursac și pe Tractor. Le-a spus despre ideea sa și toți au fost uimiți au început să construiască mașinăria. Domnul Bursac se ocupa de producerea butoanelor și vopsirea mașinii , domnul Bursuc producea structura mașinii din lemn și tablă, iar domnul Buric avea grijă de partea cu programul conectat la internet, la care se pricepea deoarece lucra pe E­strada la un magazin de programe de calculator. Tatuaj se ocupa cu retușurile, pentru ca mașina să iasă conform planului și să arate bine. Toate au mers cum trebuie, mai puțin culoarea mașinii,Tatuaj voia galben și roșu, cei trei domni doreau verde și mov, iar Tractor portocaliu și albastru. Până la urmă, toate culorile au fost prezente într-un model viu colorat. Primul care a testat mașina a fost, desigur, Tatuaj, care i-a cerut să îi caute familia. Mașina a scris că familia lui Tatuaj era pe Resemn. La început, Tatuaj a fost puțin mirat, dar și-a dat seama că mașina nu putea da greș! Au început pregătiri pentru plecarea lui Tatuaj și a prietenilor săi pe Resemn. S- au gândit să folosească racheta plaurului.Toți erau încântați de ideea de a se plimba prin Plurivers!­­ Decolăm în trei, doi, unu...a spus Tatuaj nerăbdător. Zborul a durat nu mai puțin de patru ore, deși Resemn nu părea departe. Au aterizat într-un loc pustiu­, fără copaci, iarbă sau plante. Au luat-o în stânga și au dat peste un parc foarte interesant, unde din orice obiect ieșeau bule colorate .Toată lumea dansa și era veselă.Tatuaj a întrebat un resemnat: - De ce sunteți așa de veseli ? Pentru că azi am avut alegeri și noul primar e domnul Tatuaj, care este foarte bun cu noi. - Mă puteți duce la el? întrebă mirat Tatuaj al nostru. - Desigur! Localnicul l-a dus pe Tatuaj într­­o clădire viu colorată. L-a condus în biroul primarului. Primarul era un domn grăsuț și mic de statură, dar la față semăna leit cu Tatuaj. Când l-a văzut, primarul a rămas la rândul său uimit, fiindcă el nu avea copii, ci numai o soție. Primarul i-a pus lui Tatuaj câteva întrebări și acesta și-a dat seama că primarul de pe Resemn era tatăl lui din simplul fapt că el fusese găsit pe Plaur la data la care copilul primarului a dispărut de pe Resemn. Tatuaj a fost invitat să se mute pe Resemn, dar nu a vrut să își părăsească pentru totdeauna prietenii pe Plaur. A rămas, totuși, o vreme pe noua lui planetă și, deși până la urmă nu a găsit sensul numelui său, a fost fericit că și-a găsit familia. O bănuială a încolțit, totuși, în mintea lui, se poate, oare, ca unele cuvinte să însemne ceva, dar să nu spună despre lucrul acela nimic!? IOANA BERCEA

Next