Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)
1956-06-14 / nr. 3634
Proletari din toate ţările, uniţi-văl ORGANUL Anul XIV nr. 3634 4 pagini — 20 bani Joi, 14 iunie 1956 Delegaţia guvernamentală a R. P. D. Coreene a sosit ieri în Capitală Miercuri după-amiază a sosit în Capitală delegaţia guvernamentală a R.P.D. Coreene. Aeroportul Băneasa, împodobit cu drapelele de stat ale R.P.R. şi R.P.D. Coreene, este mare de oameni. Clădirea aerogării este străjuită de pancarte. Pe fond roşu strălucesc literele albe, care adresează oaspeţilor dragi cuvinte de bun venit, în limbile romina şi coreeană: „Trăiască prietenia frăţească dintre poporul român şi poporul coreean !“, „Trăiască R.P.D. Coreeană!“, „Trăiască Uniunea Sovietică, prietena noastră comună !“. La ora 17:30 avionul aterizează. Pe aeroport răsună puternice urale şi ovaţii. Din avion coboară delegaţia guvernamentală a R.P.D. Coreene în frunte cu tovarăşul Kim Ir Sen, preşedinte al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea şi preşedinte al Cabinetului de Miniştri al Republicii Populare Democrate Coreene. Din delegaţie fac parte: Pak Den Ai, vicepreşedinte al C.C. al Partidului Muncii din Coreea; Nam Ir, ministrul Afacerilor Externe al R.P.D. Coreene; Li Zon Ok, preşedintele Comisiei de Stat a Planificării; Ko Zun Theak, vicepreşedintele C.C. al Partidului Democrat; Kim Ben Ze, vicepreşedintele C.C. al Partidului „Cian U Den“, general locotenent Toi Hen, locţiitor al ministrului Apărării Naţionale; Den Em, ambasadorul R.P.D. Coreene la Bucureşti; To Gin Son, rectorul institutului politehnic „Kim Ceac“; Han Ghi Cian, şef de secţie la uzina metalurgică „Kim Ceac“, Erou al Muncii; Den Sen Bok, preşedintele colectivului de conducere al cooperativei agricole „Angiu“, Erou al Muncii. Membrii delegaţiei sunt întîmpinaţi de tovarăşii : Gh. Apostol, general de armată E. Bodnăraş, P. Borilă, N. Ceauşescu, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Al. Drăghici, Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Moghioroş şi C. Pîrvulescu — membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R., acad. M. Sadoveanu, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, D. Coliu, general colonel L. Sălăjan, L. Răutu şi Şt. Voitec, membri supleanţi ai Biroului Politic al C.C. al P.M.R., I. Cozma şi J. Fazekaş, secretari ai C.C. al P.M.R., Al. Bîrlădeanu, S. Bughici şi Gh. Hossu, vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri, Grigore Preoteasa, ministrul Afacerilor Externe, acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., miniştri, membri ai C.C. ai P.M.R., generali şi ofiţeri superiori ai Forţelor Armate ale R.P.R., conducători ai organizaţiilor obşteşti, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, oameni ai muncii din Bucureşti decoraţi cu ordine şi medalii ale R.P.D. Coreene, reprezentanţi ai presei române şi străine. Au fost de faţă membrii Ambasadei R.P.D. Coreene la Bucureşti, precum şi Anton Tatu Jianu, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R.P.R. în R.P.D. Coreeană. Au fost de asemenea prezenţi şefii unor misiuni diplomatice. Conducătorii partidului şi guvernul lui schimbă calde strîngeri de mină cu oaspeţii coreeni. O companie de onoare dă onorul. Sunt intonate imnurile de stat ale R.P.D. Coreene şi R.P.R. Tovarăşii Kim Ir Sen şi Chivu Stoica trec în revistă compania de onoare şi primesc apoi defilarea ei. Tovarăşului Kim Ir Sen şi membrilor delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene le sunt prezentaţi membrii corpului diplomatic prezenţi. Un grup de pionieri români şi coreeni oferă buchete de flori oaspeţilor. Membrii delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene îi îmbrăţişează pe copiii români şi coreeni în aplauzele entuziaste ale asistenţei. Se apropie de microfon tovarăşul Chivu Stoica, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R. In numele C.C. al P.M.R. şi al guvernului R.P.R., el adresează un cald salut de bun venit oaspeţilor. Cuvîntarea tovarăşului Chivu Stoica Stimate tovarăşe Kim Ir Sen, Dragi tovarăşi, oaspeţi ai Republicii Populare Romíne, Permiteţi-mi ca in numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, al guvernului Republicii Populare Romíne şi al întregului popor romin, să vă salut călduros şi să vă urez bun sosit pe pămintul patriei noastre. Vizita delegaţiei guvernamentale a Republicii Populare Democrate Coreene în România este expresia vie a legăturilor de trainică prietenie care s-au închegat între popoarele noastre şi a colaborării frăţeşti care se uneşte în construirea socialismului, în lupta pentru micşorarea continuă a insolirării internaţionale, pentru întărirea păcii în lume. Poporul român nutreşte cea mai caldă simpatie şi solidaritate faţă de eroicul popor coreean, care munceşte cu încordare şi bărbăţie pentru refacerea economică a patriei sale şi luptă pentru apărarea independenţei sale naţionale, pentru realizarea pe bază democratică a marelui său ideal de unitate naţională. Ne bucurăm că Republica Populară Democrată Coreeană, învingînd greutăţile care îi stau în cale, îşi reface cu succes economia naţională şi contribuie prin întreaga sa politică la întărirea frăţiei între ţările socialiste şi a păcii între popoarele lumii. Sîntem convinşi că vizita pe care delegaţia dv. o face în ţara noastră va constitui o contribuţie importantă la dezvoltarea mai departe a colaborării multilaterale dintre Republica Populară Romînă şi Republica Populară Democrată Coreeană, la întărirea prieteniei frăţeşti dintre popoarele noastre. Trăiască eroicul popor coreean 1 Trăiască Republica Populară Democrată Coreeană 1 Trăiască prietenia dintre poporul român şi poporul coreean ! Trăiască marea noastră prietenă comună Uniunea Sovietică ! Trăiască pacea în întreaga lume ! ★ Cuvîntarea tovarăşului Chivu Stoica este întreruptă în repetate rînduri de aplauze vii, prelungite. In numele delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene răspunde tovarăşul Kim Ir Sen, preşedinte al C.C. al Partidului Muncii din Coreea şi preşedinte al Cabinetului de Miniştri al R.P.D. Coreene, care este întîmpinat cu puternice ovaţii. Cuvîntarea tovarăşului Kim Ir Sen Stimate preşedinte al Consiliului de Miniştri, Dragi tovarăşi şi prieteni, Simt o nespusă bucurie că delegaţia guvernamentală a Republicii Populare Democrate Coreene, vizitînd ţara dv. minunată, în urma invitaţiei guvernului Republicii Populare Romíné, are posibilitatea să cunoască viaţa paşnică şi creatoare a poporului frate romín. Permiteţi-mi, vă rog, ca din partea delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene să exprim sinceră recunoştinţă guvernului R. P. Romíne pentru faptul că ne-a oferit această îmbucurătoare şi fericită ocazie. Transmit din partea poporului coreean un salut fierbinte şi mulţumirea adîncă atît dv. cit şi tuturor prietenilor romîni care ne-au acordat continuu ajutorul material frăţesc şi un sprijin moral în anii cruntului război de eliberare naţională a poporului nostru, precum şi în perioada postbelică de refacere a economiei naţionale a ţării. Poporul coreean salută din toată inima, ca şi pe propriile sale succese, succesele strălucite obţinute de poporul frate romín sub conducerea gloriosului Partid Muncitoresc Romín şi a guvernului R.P. Române în luptă pentru construirea socialismului în ţara sa şi pentru pace trainică în lumea întreagă. Sînt ferm convins că vizita delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene în R.P. Romînă va aduce, fără îndoială, un aport preţios la strîngerea şi dezvoltarea legăturilor prieteneşti între cele două popoare în lupta pentru construirea socialismului în ţările noastre şi pentru asigurarea păcii şi securităţii popoarelor. Trăiască prietenia veşnică şi solidaritatea între poporul coreean şi cel român ! Trăiască pacea trainică în lumea întreagă ! ★ Cuvintele tovarăşului Kim Ir Sen în cinstea prieteniei cu poporul român sunt întîmpinate cu urale de cei prezenţi. Membrii delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene, însoţiţi de conducătorii partidului şi guvernului se îndreaptă spre automobile. Ei răspund cu cordialitate oamenilor muncii veniţi să-i întîmpine. In primul automobil deschis iau loc tovarăşii Kim Ir Sen, Gh. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. Coloana de automobile străbate încet calea spre reşedinţa unde vor locui oaspeţii în timpul şederii în ţara noastră. Pe şosea miile de oameni ai muncii îi salută cu căldură, flutură (Continuare în pag. 3-a) Pe aeroportul Băneasa Foto: NICU VASILE Reorganizări şi reorientări Agenţiile de presă relatează că din surse autorizate s-a aflat că in cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Angliei se vor face o serie de reorganizări. Faptul ar putea fi socotit lipsit de importanţă dacă nu ar fi vorba despre restructurarea şi schimbarea conducătorului departamentului care se ocupă de problemele Orientului Mijlociu. Acest departament va fi împărţit în două secţii. Prima se va ocupa în mod exclusiv de interesele britanice în golful Persic şi în teritoriile apropiate. In sfera de preocupări a celeilalte secţii vor intra Irakul, Israelul, Iordania, Siria, Libanul şi Africa. Ştirea respectivă vine numai la o zi distanţă după ce agenţiile occidentale relatau că la Londra s-a procedat la o aşa-numită ,, reorientare“ a politicii britanice în Cipru. Care sunt cauzele determinante ale acestor reorganizări şi reorientări ? Ele îşi găsesc izvorul în nenumăratele eşecuri suferite de diplomaţia britanică în această regiune. Lupta de eliberare a popoarelor din Asia, din Orientul Apropiat şi Mijlociu, precum şi din Africa a dus la destrămarea imperiilor coloniale. Anglia şi-a păstrat poziţiile coloniale mai ales în Africa şi are puternice interese economice în Orientul Apropiat şi în Asia. Presa britanică face in ultima vreme tot mai des constatarea că „sistemul de apărare pe care se sprijină imperiul“ este ameninţat în Orientul Mijlociu, în Extremul Orient, ca şi în Africa. Ziarul „Manchester Guardian“ îşi exprima de aceea îngrijorarea că Marea Britanie ar putea în scurtă veme să nu mai dispună de nici o bază navală în drumul ce duce spre Australia, deoarece „Bombay şi Rangoon au fost de mult pierdute, ca baze navale. Triconmalee din Ceylon ar putea fi părăsit In curind, iar Singapore este în pericol“. Ziarul adaugă că situaţia nu este cu nimic mai bună in ceea ce priveşte bazele aeriene şi că In curînd Anglia s-ar putea vedea lipsită de principalele baze între Aden şi Malaya. De aici interesul deosebit pentru Cipru, ca şi pentru Orientul Apropiat şi Mijlociu. De curând Anthony Eden preciza din nou că Anglia este deosebit de interesată în menţinerea Ciprului ca bază militară în Orientul Apropiat şi sublinia că nici nu poate fi vorba ca Anglia să facă concesii în privinţa „intereselor ei vitale“ în această regiune, ţintnd seama în primul rînd de resursele petrolifere din Orientul Apropiat. Aceste fapte ne arată că anumite cercuri — in ciuda lecţiilor pe care le-au primit din partea istoriei — nu vor să renunţe la dominaţia colonială asupra altor ţări şi intenţionează să continue o politică ce s-a dovedit falimentară, mai cu seamă în decursul ultimilor zece ani. Politica dusă timp de atîţia ani fără succes este promovată totuşi cu încăpăţinare in pofida unor fapte care ar pleda tocmai pentru desprinderea coloniilor britanice de metropolă, aceasta din urmă continuind să tragă profituri din relaţiile noi de colaborare care s-ar stabili pe bază de egalitate. Iată citeva exemple în ceea ce priveşte Anglia. In 1037, ea a exportat în India, Pakistan, Ceylon şi Birmania (colonii ale sale pe atunci) mărfuri in valoare de 39.200.000 de lire sterline. In 1955, Anglia a vîndut aceloraşi ţări, de astă dată state independente, mărfuri în valoare de 211.500.000 lire sterine. In 1948, la un an de la proclamarea independenţei Indiei, investiţiile de capital englez in această ţară se ridicau la 72 la sută din totalul investiţiilor străine, iar în 1953 reprezentau 82 la sută. Dacă aşa staiu lucrurile pentru ce se persistă in această politică falimentară? Pentru că anumite cercuri monopoliste nu ar mai putea stoarce aceleaşi beneficii, deşi volumul afacerilor ar creşte in proporţiile de care vorbeam mai uşumitu, dacă aceste liniorii şi-ar cuceri cu adevărat independenţa. In al doilea rînd, pentru că s-ar pierde posibilitatea controlului politic. Acesta este tîlcul reorganizărilor şi reorientărilor din aparatul diplomatic britanic. Se încearcă perfecţionarea lui in nădejdea obţinerii unor succese. Speranţele sunt insă zadarnice. Succese nu se vor obţine chiar dacă — aşa după cum a început să se ventileze in presa occidentală — Selwyn Lloyd va fi înlocuit In fruntea Foreign Office-ului prin d. Lennox-Boyd, ministrul coloniilor. De altfel, acesta, in calitatea pe care o deţine, şi-a putut da prea bine seama că istoria nu poate fi oprită In loc. EUGEN PHOEBUS Construcţia unei conducte pentru apă potabilă la Iaşi IAŞI. Pentru îmbunătăţirea alimentării cu apă potabilă şi industrială a oraşului Iaşi, de cîteva luni au început lucrările de construcţie a unei mari conducte. Construcţia acestei conducte comportă lucrări importante care vor include şi refacerea sistemului de alimentare cu apă a Iaşului. Astfel, se va efectua protejarea printr-un strat de argilă şi prntr-o serie de podeţe a porţiunii celei mai sensibile a vechii conducte pe o lungime de 5 km. Cea mai importantă lucrare constă în asigurarea unei noi surse de alimentare, din Prut, care cuprinde priza de apă, conducta de aducţiune pe un traseu de 16,4 km, poduri, podeţe şi drumuri aferente, staţia de pompare şi cea de repompare, complexul de tratare şi înmagazinare a apei. Muncitorii trustului nr. 14 de construcţii Iaşi au început săpăturile la cele două rezervoare, construcţia filtrului, staţiei de coagulare şi castelului de apă care fac parte din complexul de tratare şi înmagazinare a apei. La sfîrşitul trimestrului III al anului 1957, cînd prima etapă a lucrărilor va fi terminată, debitul de apă al oraşului Iaşi va creşte de 3 ori faţă de debitul actual, iar la terminarea lucrărilor, debitul de apă potabilă va fi de 5 ori mai mare decît cel actual. De cîtva timp pe acest şantier, declarat şantier regional al tineretului la Chemarea C.C. al U.T.M. au început să sosească brigadieri din toate colţurile regiunii. Ei participă cu însufleţire la construirea conductei de alimentare cu apă a oraşului. Pînă acum, pe şantier au sosit peste 200 de tineri brigadieri. (Agerpres) 71 şarje fără întrerupere ORAŞUL STALIN, (de la corespondentul nostru). — Preocupîndu-se de găsirea a noi căi pentru creşterea productivităţii muncii, un colectiv de muncitori şi tehnicieni din sectorul oţelărie al uzinelor de tractoare din Oraşul Stalin a rezolvat cu succes problema măririi duratei de funcţionare a boitelor cuptoarelor. Imbinînd mai multe procedee, cum ar fi: zidirea boltei fără mortar, modificarea tehnologiei de elaborare a oţelului prin introducerea unui procedeu de oxidare parţială a şarjei, curăţirea bolţilor de praf prin suflare cu aer comprimat, , durata de funcţionare a cuptoarelor a crescut de la 15—20 şarje, în medie la 50—60 şarje. Zilele trecute la cuptorul electric nr. 4 s-a elaborat datorită introducerii noii metode, cea de a 71-a şarjă fără întrerupere. In urma acestui procedeu, oţelarii obţin — prin eliminarea timpului care era necesar pentru reparaţia bolţilor — o producţie sporită de oţel lichid. De asemenea se obţin, prin reducerea de aproape 3 ori a consumului de cărămidă refractară şi alte materiale, economii anuale în valoare de 450.000 lei. Comori de nepreţuit, comori ale prieteniei! Cu citiva ani înainte de primul război mondial, am văzut expuse piesele — cîte se mai aflau pe atunci — ale tezaurului de la Pietroasa. Denumit în popor „cloşca cu pui“, tezaurul a fost descoperit in anul 1837 sub un bolovan de piatră în apropierea muntelui Istria din fostul judeţ Buzău. Valoarea imensă, artistică şi istorică, nu s-a bucurat, din păcate, în anii regimului burghezo-moşieresc, de aprecierea meritată. Este binecunoscută peregrinarea acestui tezaur, ajuns mai întîi în mîinile unui pietrar care a spart şi a topit multe din giuvaerurile sale. Aflat în cele din urmă în muzeul din Bucureşti, el a fost furat de acolo şi probabil că n-ar mai fi putut să fie reconstituit dacă scriitorul Al. Odobescu nu l-ar fi studiat şi n-ar fi întocmit planşe după care s-a trecut la refacerea lui. Mi-am amintit toate aceste date în legătură cu celebrul tezaur de la Pietroasa citind ştirea care vesteşte că guvernul sovietic a hotărît să ne transfere, împreună cu alte valori artistice, şi această nepreţuită comoară. Mi se pare de asemenea nimerit să adaug — cititorii vîrstnici îşi amintesc, desigur , cită agitaţie a făcut presa burgheză din ţara noastră şi de peste hotare în perioada dintre cele două războaie mondiale în legătură cu o presupusă vînzare a acestor valori artistice de către guvernul sovietic unor cumpărători ocazionali din occident ! Acel care, jefuind ani de-a rîndul avuţiile ţării, nu aflaseră în visteria statului suma de 4000 de lei — preţ cu care Anastase Verusi a cumpărat tezaurul de la Pietroasa evaluat încă pe atunci la 100.000 lei — pentru a-1 trece în păstrarea statului şi a-1 feri de distrugere, nu s-au dat în lături să tragă foloase politice, calomniind marea noastră vecină de la răsărit, care, iată, astăzi, ni-l înapoiază intact. Gestul de mare prietenie față de poporul român făcut de guvernul sovietic ne bucură, ne bucură nespus de mult. Sosind în țară, aceste comori vor fi redate oamenilor muncii, care le vor putea cerceta. Oamenii de ştiinţă vor studia cu luare aminte aceste opere de seamă şi vor trage, neîndoielnic, concluziile lor pentru domeniile de activitate în care lucrează. Dar mai presus de orice, atît noi cit şi generaţiile ce vor veni, desfătîndu-ne privirile şi învăţînd din adevărul viu al istoriei»vom trage încă una din şirul preţioaselor concluzii despre sentimentul de adîncă prietenie manifestat şi cu acest prilej de poporul frate sovietic. Este o concluzie pe care oamenii din popor o exprimă adesea iu zicala : „prietenia nu se dovedeşte prin vorbe, ci prin fapte“. Scarlat Callimachi director al Muzeului Romino-Rus Comori ale artei noastre plastice Generaţia celor mai vîrstnici îşi mai aduce aminte de vremea cînd Pinacoteca din Bucureşti—Galeria de tablouri a statului — era adăpostită în incinta Ateneului. Acolo am cunoscut o bună parte din pînzele unor figuri dintre cele mai reprezentative ale picturii romîneşti, de la Tattarescu, Negulici, Rosenthal pînă la artişti care pe vremea aceea se aflau încă în plină putere de creaţie: Luchian, Băncilă. Au venit însă anii grei ai primului război mondial. In faţa înaintări duşmanului comorile artistice care reprezentau mîndria culturii noastre naţionale, trebuiau salvate şi ferite din calea cotropitorilor. Tablourile clasicilor picturii romîneşti, odoarele bisericeşti şi laice — opere ale artiştilor noştri din veacurile trecute, preţioasele colecţii de monezi şi medalii au aflat adăpost în ţara vecinilor noştri de la răsărit. Acum, prin hotărîrea guvernului Uniunii Sovietice, aceste comori ale artei romîneşti se vor întoarce acasă. Ca artist plastic mă bucură faptul că generaţiile de creatori mai tineri vor avea fericirea să studieze opera înaintaşilor noştri în toată multitudinea şi varietatea ei. Aşteptăm să revedem în curînd pînzele lui Nicolae Grigorescu, în majoritatea lor opere create în aşa numita „perioadă Barbizon“, reprezentativă pentru evoluţia creaţiei pictorului. Aşteptăm operele lui Aman, Luchian, Băncilă şi ale celorlalţi maeştri, opere care vor îmbogăţi muzeele noastre şi vor face educaţia estetică a maselor însetate de cultură. După părerea mea, pentru pictura romînească valorile păstrate în Uniunea Sovietică reprezintă o pătrime din ceea ce putem considera istoria artelor noastre plastice. Asupra acestei părţi, puţin cercetate pînă acum, va trebui să se îndrepte cu toată seriozitatea atenţia creatorilor şi cercetătorilor de artă. I. Iser artist al poporului din R.P.R., laureat al Premiului de Stat Un orăşel de vară al copiilor de moţi CLUJ (de la corespondentul nostru). La începutul acestei luni, Abrudul — străvechiul oraş din Ţara Moţilor— a cunoscut un eveniment deosebit: inaugurarea unui orăşel de vară al copiilor. Pentru fii de moţi, în acest an s-a amenajat un orăşel adevărat, în care coipiii să-şi petreacă zilele vacanţei în cîntec şi veselie. Ecaterina Tuhuţ, Maria Szabó, Valeria Devian, Eugenia Pop şi alte gospodine din Abrud, mobilizate de comisia de femei de pe lingă sfatul popular orăşenesc Abrud, sunt acelea care au muncit mai mult la amenajarea acestui orăşel de vară, în parcul şcolii pedagogice. Orăşelul de vară al copiilor, cu tot felul de distracţii, e din ce în ce mai populat de cei mici, de cei care — după eforturile depuse la învăţătură — petrec acum o binemeritată vacanţă. O Conferinţa internaţională a femeilor muncitoare Plecarea delegaţiei române Miercuri dimineaţa a părăsit Capitala, delegaţia femeilor muncitoare din ţara noastră la lucrările Conferinţei internaţionale a femeilor muncitoare ce va avea loc la Budapesta între 14 şi 17 iunie. Din delegaţie fac parte tovarăşele : Elena Argeşaniu, responsabila comisiei de femei a C.C.S., Elena Bahman, secretar al Comitetului de întreprindere la „Industria Bumbacului B“ din Bucureşti, Iuliana Balint, fruntaşă în producţie la întreprinderea de construcţii nr. 101 din Bucureşti, Ileana Banu, asistent universitar, membră a C.C. al Sindicatului muncitorilor sanitari, Elena Chiriacescu, inginer la întreprinderea de electricitate din Tîrgovişte, Peana Barabont, fruntaşă în producţie la I.F.I.L.Reghin, Maria Halrich, fruntaşă în muncă la O.C.L. Alimentara-Sibiu, Jivana Lechin, director adjunct la şcoala medie cu limbă de predare sîrbă din Timişoara, Elena Mocanu, fruntaşă in producţie la întreprinderea „7 Noiembrie“-Brăila, Maria Moraru, preşedinte al C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria uşoară, Aurelia Martin, brigadier zootehnic, fruntaş la gospodăria agricolă de stat „I. L. Caragiale“-Snagov, Georgeta Oiţă, responsabila comisiei de femei a Comitetului de întreprindere al fabricii de rulmenţi din Bârlad, Elisabeta Ploscaru, şef adjunct al secţiei muncă de partid în rîndul femeilor a C.C. al P.M.R., Agnes Sándor, redactor la ziarul „Előre“, Aneta Stern, secretară de redacţie la revista „Femeia“, Fani Strujan, activistă a secţiei internaţionale a C.C.S. Delegaţia va fi condusă de tov. Liuba Chişinevschi, secretar al C.C.S. (Agerpres) . Fericirea se cîştigă prin luptă unită! Infirmierele din spitalele publice ale Portugaliei nu au voie să se căsătorească. Măritişul înseamnă pentru ele pierderea serviciului. Iar asta duce la descalificare, la mizerie. Intre dorinţa de a munci şi viaţa de familie ce putea să aleagă infirmiera portugheză Silva Isaura ? Ea a ales calea luptei. A semnat, împreună cu alte muncitoare, o declaraţie prin care cerea guvernului portughez să anuleze această măsură profund nejustă. Răspunsul a fost crud: închisoarea. Cazul Silviei Isaura reprezintă oare o nedreptate izolată ? Nu, nici de cum ! Fapte revoltătoare dovedesc că femeile muncitoare din ţările capitaliste şi din colonii mai au mult de luptat in năzuinţa lor de a căpăta drepturile fireşti, că ele suportă o dublă exploatare : ca muncitoare şi ca femeie. Muncitoarele textiliste primesc in Japonia 6.500 yeni la aceeaşi muncă pentru care bărbaţii primesc peste 15.000 de yeni . Culegătoarele de măslini din Italia lucrează in condiţii grele cite 12 ore pe zi la plantaţii, iar apoi, sunt nevoite să care pe distanţe mari saci de cite 50 kg. In Anglia, Bolivia, Belgia şi în alte ţări, salariile muncitoarelor reprezintă circa 60 la sută din salariile bărbaţilor, deşi cantitatea şi calitatea muncii e aceeaşi. In Germania occidentală sunt întreprinderi industriale unde, la angajare, muncitoarele trebuie să semneze contracte prin care se obligă — ca şi infirmierele portugheze — să nu se căsătorească. Pentru ca asemenea nedreptăţi să înceteze, pentru ca viaţa femeilor muncitoare să devină mai bună — iată scopul căruia ii este consacrată Conferinţa internaţională a femeilor muncitoare ce se deschide azi la Budapesta. La această adunare cu caracter mondial participă sute de delegate din zeci de ţări ale lumii. Din diferite Uniuni sindicale, de convingeri politice şi religii deosebite, ele au venit la Budapesta cu aceeaşi credinţă : fericirea se cîştigă prin luptă şi unitate. Ele au venit, au străbătut munţi şi ape pentru a-şi ridica glasul în sprijinul cauzei tuturor femeilor — mame, soţii, surori, fiice — care lucrează în uzine şi birouri, pe şantiere şi în laboratoare, în magazine şi pe ogoare. Participantele vor discuta problemele vitale ale tuturor femeilor muncitoare. De la tribuna conferinţei delegatele vor demasca supraexploatarea femeilor muncitoare in ţările capitaliste şi coloniale, vor arăta greutăţile mari pe care le intimpină ele şi familiile lor din pricina cursei înarmărilor întreţinută de marile trusturi. Delegatele din ţările capitaliste şi coloniale vor prezenta şi discuta fireşte revendicările lor specifice. Dar ele vor insista, mai ales, să se aplice principiul elementar impus de simţul echităţii: „La muncă egală, salariu egal". Prezenţa delegatelor trimise de femeile muncitoare, din ţările lagărului socialismului, fără îndoială, va insufla conferinţei un puls de vigoare. Venite din U.R.S.S. şi China, din ţara noastră şi din ţările vecine, delegatele vor povesti cum in ţările lor femeilor le este deschisă calea către orice meserie, puţind să-şi valorifice din plin talentele şi Însuşirile. De la ele, femeile din întreaga lume vor afla despre rolul important pe care il joacă azi femeile în construcţia economică şi socială a ţărilor socialiste. Marcînd începutul unei noi etape de luptă, Conferinţa internaţională va întări de bună seamă prietenia şi solidaritatea femeior muncitoare din toate ţările. Participantele la conferinţă vor înţelege mai bine eficacitatea luptei comune pentru drepturile lor, pentru o viaţă mai bună, pentru pace. Ele vor înţelege mai bine că fericirea se cîştigă prin luptă și prin unitate. U. VALUREANU