Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)

1956-06-14 / nr. 3634

Proletari din toate ţările, uniţi-văl ORGANUL Anul XIV nr. 3634 4 pagini — 20 bani Joi, 14 iunie 1956 Delegaţia guvernamentală a R­. P. D. Coreene a sosit ieri în Capitală Miercuri după-amiază a sosit în Capitală delegaţia guvernamentală a R.P.D. Coreene. Aeroportul Băneasa, împodobit cu drapelele de stat ale R.P.R. şi R.P.D. Coreene, este­­ mare de oameni. Clădirea aerogării este străjuită de pancarte. Pe fond roşu strălucesc li­terele albe, care adresează oaspeţi­lor dragi cuvinte de bun venit, în limbile romina şi coreeană: „Trăias­că prietenia frăţească dintre poporul român şi poporul coreean !“, „Trăias­că R.P.D. Coreeană!“, „Trăiască Uniunea Sovietică, prietena noastră comună !“. La ora 17:30 avionul aterizează. Pe aeroport răsună puternice urale şi ovaţii. Din avion coboară delegaţia gu­vernamentală a R.P.D. Coreene în frunte cu tovarăşul Kim Ir Sen, pre­şedinte al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea şi pre­şedinte al Cabinetului de Miniştri al Republicii Populare Democrate Co­reene. Din delegaţie fac parte: Pak Den Ai, vicepreşedinte al C.C. al Partidului Muncii din Coreea; Nam Ir, ministrul Afacerilor Externe al R.P.D. Coreene; Li Zon Ok, preşedin­tele Comisiei de Stat a Planificării; Ko Zun Theak, vicepreşedintele C.C. al Partidului Democrat; Kim Ben Ze, vicepreşedintele C.C. al Partidu­lui „Cian U Den“, general locotenent Toi Hen, locţiitor al ministrului Apă­rării Naţionale; Den Em, ambasado­rul R.P.D. Coreene la Bucureşti; To Gin Son, rectorul institutului politeh­nic „Kim Ceac“; Han Ghi Cian, şef de secţie la uzina metalurgică „Kim Ceac“, Erou al Muncii; Den Sen Bok, preşedintele colectivului de conduce­re al cooperativei agricole „Angiu“, Erou al Muncii. Membrii delegaţiei sunt întîmpinaţi de tovarăşii : Gh. Apostol, general de armată E. Bodnăraş, P. Borilă, N. Ceauşescu, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Al. Dră­­ghici, Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Mo­­ghioroş şi C. Pîrvulescu — membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R., acad. M. Sadoveanu, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, D. Coliu, general colonel L. Sălăjan, L. Răutu şi Şt. Voitec, membri su­pleanţi ai Biroului Politic al C.C. al P.M.R., I. Cozma şi J. Fazekaş, se­cretari ai C.C. al P.M.R., Al. Bîrlă­­deanu, S. Bughici şi Gh. Hossu, vi­cepreşedinţii Consiliului de Miniştri, Grigore Preoteasa, ministrul Afaceri­lor Externe, acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., mi­niştri, membri ai C.C. ai P.M.R., generali şi ofiţeri superiori ai For­ţelor Armate ale R.P.R., conducă­tori ai organizaţiilor obşteşti, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, oameni ai muncii din Bucureşti decoraţi cu or­dine şi medalii ale R.P.D. Coreene, reprezentanţi ai presei române şi stră­ine. Au fost de faţă membrii Ambasadei R.P.D. Coreene la Bucureşti, precum şi Anton Tatu Jianu, ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al R.P.R. în R.P.D. Coreeană. Au fost de asemenea prezenţi şefii unor misiuni diplomatice. Conducătorii partidului şi guvernul lui schimbă calde strîngeri de mină cu oaspeţii coreeni. O companie de o­­noare dă onorul. Sunt intonate imnu­rile de stat ale R.P.D. Coreene şi R.P.R. Tovarăşii Kim Ir Sen şi Chivu Stoica trec în revistă compania de onoare şi primesc apoi defilarea ei. Tovarăşului Kim Ir Sen şi mem­brilor delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene le sunt prezentaţi membrii corpului diplomatic prezenţi. Un grup de pionieri români şi co­reeni oferă buchete de flori oaspeţi­lor. Membrii delegaţiei guvernamen­tale a R.P.D. Coreene îi îmbrăţişea­ză pe copiii români şi coreeni în a­­plauzele entuziaste ale asistenţei. Se apropie de microfon tovarăşul Chivu Stoica, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al R.P.R. In numele C.C. al P.M.R. şi al guvernului R.P.R., el adresează un cald salut de bun ve­nit oaspeţilor. Cuvîntarea tovarăşului Chivu Stoica Stimate tovarăşe Kim Ir Sen, Dragi tovarăşi, oaspeţi ai Republicii Populare Romíne, Permiteţi-mi ca in numele Comitetu­lui Central al Partidului Muncitoresc Romín, al guvernului Republicii Popu­lare Romíne şi al întregului popor ro­min, să vă salut călduros şi să vă urez bun sosit pe pămintul patriei noastre. Vizita delegaţiei guvernamentale a Republicii Populare Democrate Coree­ne în România este expresia vie a le­găturilor de trainică prietenie care s-au închegat între popoarele noastre şi a colaborării frăţeşti care se uneşte în construirea socialismului, în lupta pen­tru micşorarea continuă a insolirării internaţionale, pentru întărirea păcii în lume. Poporul român nutreşte cea mai cal­dă simpatie şi solidaritate faţă de e­­roicul popor coreean, care munceşte cu încordare şi bărbăţie pentru refa­cerea economică a patriei sale şi luptă pentru apărarea independenţei sale naţionale, pentru realizarea pe bază democratică a marelui său ideal de unitate naţională. Ne bucurăm că Republica Populară Democrată Coreeană, învingînd greu­tăţile care îi stau în cale, îşi reface cu succes economia naţională şi con­tribuie prin întreaga sa politică la în­tărirea frăţiei între ţările socialiste şi a păcii între popoarele lumii. Sîntem convinşi că vizita pe care delegaţia dv. o face în ţara noastră va constitui o contribuţie importantă la dezvoltarea mai departe a colaborării multilaterale dintre Republica Popu­lară Romînă şi Republica Populară Democrată Coreeană, la întărirea prie­teniei frăţeşti dintre popoarele noastre. Trăiască eroicul popor coreean 1 Trăiască Republica Populară Demo­crată Coreeană 1 Trăiască prietenia dintre poporul ro­mân şi poporul coreean ! Trăiască marea noastră prietenă co­mună Uniunea Sovietică ! Trăiască pacea în întreaga lume ! ★ Cuvîntarea tovarăşului Chivu Stoi­ca este întreruptă în repetate rînduri de aplauze vii, prelungite. In numele delegaţiei guvernamen­tale a R.P.D. Coreene răspunde tova­răşul Kim Ir Sen, preşedinte al C.C. al Partidului Muncii din Coreea şi pre­şedinte al Cabinetului de Miniştri al R.P.D. Coreene, care este întîmpinat cu puternice ovaţii. Cuvîntarea tovarăşului Kim Ir Sen Stimate preşedinte al Consiliului de Miniştri, Dragi tovarăşi şi prieteni, Simt o nespusă bucurie că delegaţia guvernamentală a Republicii Populare Democrate Coreene, vizitînd ţara dv. minunată, în urma invitaţiei guvernu­lui Republicii Populare Romíné, are posibilitatea să cunoască viaţa paşni­că şi creatoare a poporului frate ro­mín. Permiteţi-mi, vă rog, ca din partea delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene să exprim sinceră recunoş­tinţă guvernului R. P. Romíne pentru faptul că ne-a oferit această îmbucu­rătoare şi fericită ocazie. Transmit din partea poporului co­reean un salut fierbinte şi mulţumirea adîncă atît dv. cit şi tuturor prieteni­lor romîni care ne-au acordat continuu ajutorul material frăţesc şi un spri­jin moral în anii cruntului război de eliberare naţională a poporului nos­tru, precum şi în perioada postbelică de refacere a economiei naţionale a ţării. Poporul coreean salută din toată ini­ma, ca şi pe propriile sale succese, succesele strălucite obţinute de po­porul frate romín sub conducerea glo­riosului Partid Muncitoresc Romín şi a guvernului R.P. Române în luptă pentru construirea socialismului în ţa­ra sa şi pentru pace trainică în lumea întreagă. Sînt ferm convins că vizita delega­ţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene în R.P. Romînă va aduce, fără îndo­ială, un aport preţios la strîngerea şi dezvoltarea legăturilor prieteneşti în­tre cele două popoare în lupta pentru construirea socialismului în ţările noastre şi pentru asigurarea păcii şi securităţii popoarelor. Trăiască prietenia veşnică şi solida­ritatea între poporul coreean şi cel român ! Trăiască pacea trainică în­ lumea în­treagă ! ★ Cuvintele tovarăşului Kim Ir Sen în cinstea prieteniei cu poporul român sunt întîmpinate cu urale de cei pre­zenţi. Membrii delegaţiei guvernamentale a R.P.D. Coreene, însoţiţi de condu­cătorii partidului şi guvernului se în­dreaptă spre automobile. Ei răspund cu cordialitate oamenilor muncii ve­niţi să-i întîmpine. In primul automobil deschis iau loc tovarăşii Kim Ir Sen, Gh. Gheor­ghiu-Dej şi Chivu Stoica. Coloana de automobile străbate încet calea spre reşedinţa unde vor locui oas­peţii în timpul şederii în ţara noas­tră. Pe şosea miile de oameni ai muncii îi salută cu căldură, flutură (Continuare în pag. 3-a) Pe aeroportul Băneasa Foto: NICU VASILE Reorganizări şi reorientări A­genţiile de presă relatează că din surse autorizate s-a aflat că in cadrul Ministe­rului Afacerilor Externe al Angliei se vor face o serie de reorganizări. Faptul ar putea fi socotit lipsit de importanţă dacă nu ar fi vorba despre restructurarea şi schimbarea conducătorului departamentului care se ocupă de problemele Orientului Mijlociu. Acest departament va fi împărţit în două secţii. Prima se va ocupa în mod exclusiv de inte­resele britanice în golful Persic şi în teritoriile apropiate. In sfera de preocupări a celeilalte secţii vor in­tra Irakul, Israelul, Iordania, Siria, Libanul şi Africa. Ştirea respecti­vă vine numai la o zi distanţă după ce agenţiile occidentale rela­tau că la Londra s-a procedat la o aşa-numită ,, reorient­are“ a po­liticii britanice în Cipru. Care sunt cauzele­ determinante ale acestor reorganizări şi reorien­tări ? Ele îşi găsesc izvorul în ne­număratele eşecuri suferite de di­plomaţia britanică în această regi­une. Lupta de eliberare a popoa­relor din Asia, din Orientul Apropiat şi Mijlociu, precum şi din Africa a dus la destrămarea im­periilor coloniale. Anglia şi-a păstrat poziţiile colo­niale mai ales în Africa şi are pu­ternice interese economice în O­­rientul Apropiat şi în Asia. Presa britanică face in ultima vreme tot mai des constatarea că „sistemul de apărare pe care se sprijină imperiul“ este ameninţat în Orientul Mijlociu, în Extremul Orient, ca şi în Africa. Ziarul „Manchester Guardian“ îşi expri­ma de aceea îngrijorarea că Marea Britanie ar putea în scurtă vem­e să nu mai dispună de nici o bază navală în drumul ce duce spre Australia, deoarece „Bombay şi Rangoon au fost de mult pierdute, ca baze navale. Triconmalee din Ceylon ar putea fi părăsit In cu­­rind, iar Singapore este în peri­col“. Ziarul adaugă că situaţia nu este cu nimic mai bună in ceea ce priveşte bazele aeriene şi că In cu­­rînd Anglia s-ar putea vedea lip­sită de principalele baze între A­­den şi Malaya. De aici interesul deosebit pentru Cipru, ca şi pentru Orientul Apro­piat şi Mijlociu. De curând Antho­ny Eden preciza din nou că An­glia este deosebit de interesată în menţinerea Ciprului ca bază mili­tară în Orientul Apropiat şi su­blinia că nici nu poate fi vorba ca Anglia să facă concesii în privinţa „intereselor ei vitale“ în această regiune, ţintnd seama în primul rînd de resursele petrolifere din Orientul Apropiat. Aceste fapte ne arată că anumi­te cercuri — in ciuda lecţiilor pe care le-au primit din partea isto­riei — nu vor să renunţe la domi­naţia colonială asupra altor ţări şi intenţionează să continue o poli­tică ce s-a dovedit falimentară, mai cu seamă în decursul ultimilor zece ani. Politica dusă timp de atîţia ani fără succes este promovată to­tuşi cu încăpăţinare in pofida unor fapte care ar pleda tocmai pentru desprinderea coloniilor britanice de metropolă, aceasta din urmă conti­­nuind să tragă profituri din rela­ţiile noi de colaborare care s-ar stabili pe bază de egalitate. Iată citeva exemple în ceea ce priveşte Anglia. In 1037, ea a ex­portat în India, Pakistan, Ceylon şi Birmania (colonii ale sale pe a­­tunci) mărfuri in valoare de 39.200.000 de lire sterline. In 1955, Anglia a vîndut aceloraşi ţări, de astă dată state in­dependente, mărfuri în valoare de 211.500.000 lire ster­­­ine. In 1948, la un an de la procla­marea independenţei Indiei, inve­stiţiile de capital englez in acea­stă ţară se ridicau la 72 la sută din totalul investiţiilor străine, iar în 1953 reprezentau 82 la sută. Dacă aşa staiu lucrurile pentru ce se persistă in această politică falimentară? Pentru că anumite cercuri monopoliste nu ar mai putea stoarce aceleaşi beneficii, deşi volumul afacerilor ar creşte in proporţiile de care vorbeam mai uşumitu, dacă aceste liniorii şi-ar cuceri cu adevărat independenţa. In al doilea rînd, pentru că s-ar pierde posibilitatea controlului po­litic. Acesta este tîlcul reorganizărilor şi reorientărilor din aparatul diplo­matic britanic. Se încearcă perfec­ţionarea lui in nădejdea obţinerii unor succese. Speranţele sunt insă zadarnice. Succese nu se vor ob­ţine chiar dacă — aşa după cum a început să se ventileze in pre­sa occidentală —­­ Selwyn Lloyd va fi înlocuit In fruntea Foreign­ Office-ului prin d. Lennox-Boyd, ministrul coloniilor. De altfel, a­­cesta, in calitatea pe care o deţi­ne, şi-a putut da prea bine seama că istoria nu poate fi oprită In loc. EUGEN PHOEBUS Construcţia unei conducte pentru apă potabilă la Iaşi IAŞI.­­ Pentru îmbunătăţirea ali­mentării cu apă potabilă şi industrială a oraşului Iaşi, de cîteva luni au început lucrările de construcţie a unei mari conducte. Construcţia acestei conducte comportă lucrări importante care vor include şi refacerea sistemu­lui de alimentare cu apă a Iaşului. Astfel, se va efectua protejarea prin­­tr-un strat de argilă şi prntr-o serie de podeţe a porţiunii celei mai sensi­bile a vechii conducte pe o lungime de 5 km. Cea mai importantă lucrare constă în asigurarea unei noi surse de alimentare, din Prut, care cuprinde priza de apă, conducta de aducţiune pe un traseu de 16,4 km, poduri, po­deţe şi drumuri aferente, staţia de pompare şi cea de repompare, com­plexul de tratare şi înmagazinare a apei. Muncitorii trustului nr. 14 de con­strucţii Iaşi au început săpăturile la cele două rezervoare, construcţia fil­trului, staţiei de coagulare şi castelu­lui de apă care fac parte din complexul de tratare şi înmagazinare a apei. La sfîrşitul trimestrului III al anului 1957, cînd prima etapă a lucrărilor va fi terminată, debitul de apă al ora­şului Iaşi va creşte de 3 ori faţă de debitul actual, iar la terminarea lu­crărilor, debitul de apă potabilă va fi de 5 ori mai mare decît cel actual. De cîtva timp pe acest şantier, de­clarat şantier regional al tineretului la Chemarea C.C. al U.T.M. au în­ceput să sosească brigadieri din toate colţurile regiunii. Ei participă cu în­sufleţire la construirea conductei de alimentare cu apă a oraşului. Pînă acum, pe şantier au sosit peste 200 de tineri brigadieri. (Agerpres) 71 şarje fără întrerupere ORAŞUL STALIN, (de la cores­pondentul nostru). — Preocupîndu-se de găsirea a noi căi pentru creşterea productivităţii mun­cii, un colectiv de muncitori şi teh­nicieni din sectorul oţelărie al uzinelor de tractoare din Oraşul Stalin a re­zolvat cu succes problema măririi du­ratei de funcţionare a boitelor cup­toarelor. Imbinînd mai multe procedee, cum ar fi: zidirea boltei fără mortar, modificarea tehnologiei de elaborare a oţelului prin introducerea unui pro­cedeu de oxidare parţială a şarjei, curăţirea bolţilor de praf prin suflare cu aer comprimat, , durata de funcţio­nare a cuptoarelor a crescut de la 15—20 şarje, în medie la 50—60 şarje. Zilele trecute la cuptorul electric nr. 4 s-a elaborat datorită introducerii noii metode, cea de a 71-a şarjă fără întrerupere. In urma acestui procedeu, oţelarii obţin — prin eliminarea tim­pului care era necesar pentru repara­ţia bolţilor — o producţie sporită de oţel lichid. De asemenea se obţin, prin reducerea de aproape 3 ori a consu­mului de cărămidă refractară şi alte materiale, economii anuale în valoare de 450.000 lei. Comori de nepreţuit, comori ale prieteniei! Cu citiva ani înainte de primul război mondial, am văzut expuse piesele — cîte se m­ai aflau pe a­tunci — ale tezaurului de la Pietroa­sa. Denumit în popor „cloşca cu pui“, tezaurul a fost descoperit in anul 1837 sub un bolovan de piatră în apropie­rea muntelui Istria din fostul judeţ Buzău. Valoarea imensă, artistică şi istorică, nu s-a bucurat, din pă­cate, în anii regimului burghezo-mo­­şieresc, de aprecierea meritată. Este binecunoscută peregrinarea acestui tezaur, ajuns mai întîi în mîinile u­­nui pietrar care a spart şi a topit multe din giuvaerurile sale. Aflat în cele din urmă în muzeul din Bucu­reşti, el a fost furat de acolo şi pro­babil că n-ar mai fi putut să fie re­constituit dacă scriitorul Al. Odobes­­cu nu l-ar fi studiat şi n-ar fi întoc­mit planşe după care s-a trecut la refacerea lui. Mi-am amintit toate aceste date în legătură cu celebrul tezaur de la Pie­troasa citind ştirea care vesteşte că guvernul sovietic a hotărît să ne transfere, împreună cu alte valori ar­tistice, şi această nepreţuită co­moară. Mi se pare de asemenea nimerit să adaug — cititorii vîrst­­nici îşi amintesc, desigur , cită agitaţie a făcut presa burgheză din ţara noastră şi de peste hotare în perioada dintre cele două războaie mondiale în legătură cu o presupusă vînzare a acestor valori artistice de către guvernul so­­vietic unor cumpă­rători ocazionali din occident ! Acel care, jefuind ani de-a rîndul avu­ţiile ţării, nu aflaseră în viste­­ria statului suma de 4000 de lei — preţ cu care Anastase Verusi a cum­părat tezaurul de la Pietroasa eva­luat încă pe atunci la 100.000 lei — pentru a-1 trece în păstrarea sta­tului şi a-1 feri de distrugere, nu s-au dat în lături să tragă foloase politice, calomniind marea noastră vecină de la răsărit, care, iată, astăzi, ni-l îna­poiază intact. Gestul de mare prietenie față de po­porul român făcut de guvernul sovie­tic ne bucură, ne bucură nespus de mult. Sosind în țară, aceste comori vor fi redate oamenilor muncii, care le vor putea cerceta. Oamenii de ştiinţă vor studia cu luare aminte aceste opere de seamă şi vor trage, neîn­doielnic, concluziile lor pentru dome­niile de activitate în care lucrează. Dar mai presus de orice, atît noi cit şi generaţiile ce vor veni, desfătîn­­du-ne privirile şi învăţînd din adevă­rul viu al istoriei»vom trage încă una din şirul preţioaselor concluzii despre sentimentul de adîncă prietenie mani­festat şi cu acest prilej de poporul frate sovietic. Este o concluzie pe care oamenii din popor o exprimă adesea iu zicala : „prietenia nu se dovedeşte prin vorbe, ci prin fapte“. Scarlat Callimachi director al Muzeului Romino-Rus Comori ale artei noastre plastice Generaţia celor mai vîrstnici îşi mai aduce aminte de vremea cînd Pinacoteca din Bucureşti—Galeria de tablouri a statului — era adăpo­stită în incinta Ateneului. Acolo am cunoscut o bună parte din pînzele unor figuri dintre cele mai reprezen­tative ale picturii romîneşti, de la Tattarescu, Negulici, Rosenthal pînă la artişti care pe vremea aceea se a­­flau încă în plină putere de creaţie: Luchian, Băncilă. Au venit însă anii grei ai primului război mondial. In faţa înaintări duşmanului comorile artistice care re­prezentau mîndria culturii noastre na­ţionale, trebuiau salvate şi ferite din calea cotropitorilor. Tablourile clasici­lor picturii romîneşti, odoarele bise­riceşti şi laice — opere ale artiştilor noştri din veacurile trecute, preţioa­sele colecţii de monezi şi medalii au aflat adăpost în ţara vecinilor noştri de la răsărit. Acum, prin hotărîrea guvernului Uniunii Sovietice, aceste comori ale artei romîneşti se vor întoarce acasă. Ca artist plastic mă bucură faptul că generaţiile de creatori mai tineri vor avea fericirea să studieze opera înaintaşilor noştri în toată multitudi­nea şi varietatea ei. Aşteptăm să revedem în curînd pînzele lui Nicolae Grigorescu, în majoritatea lor opere create în aşa numita „perioadă Barbizon“, repre­zentativă pentru evoluţia creaţiei pic­torului. Aşteptăm operele lui Aman, Luchian, Băncilă şi ale celorlalţi maeştri, opere care vor îmbogăţi mu­zeele noastre şi vor face educaţia estetică a maselor însetate de cultură. După părerea mea, pentru pictura romînească valorile păstrate în Uniu­nea Sovietică reprezintă o pătrime din ceea ce putem considera istoria artelor noastre plastice. Asupra aces­tei părţi, puţin cercetate pînă acum, va trebui să se îndrepte cu toată se­riozitatea atenţia creatorilor şi cerce­tătorilor de artă. I. Iser artist al poporului din R.P.R., laureat al Premiului de Stat Un orăşel de vară al copiilor de moţi CLUJ (de la corespondentul nostru). La începutul acestei luni, Abrudul — străvechiul oraş din Ţara Moţilor­­— a cunoscut un eveniment deosebit: inaugurarea unui orăşel de vară al copiilor. Pentru fii de moţi, în acest an s-a amenajat un orăşel adevărat, în care coipiii să-şi petreacă zilele vacanţei în cîntec şi veselie. Ecaterina Tuhuţ, Maria Szabó, Va­leria Devian, Eugenia Pop şi alte gospodine din Abrud, mobilizate de comisia de femei de pe lingă sfatul popular orăşenesc Abrud, sunt acelea care au muncit mai mult la amenaja­rea acestui orăşel de vară, în parcul şcolii pedagogice. Orăşelul de vară al copiilor, cu tot felul de distracţii, e din ce în ce mai populat de cei mici, de cei care — după eforturile depuse la învăţătură — petrec acum o bine­meritată vacanţă. O Conferinţa internaţională a femeilor muncitoare Plecarea delegaţiei române Miercuri dimineaţa a părăsit Ca­pitala, delegaţia femeilor muncitoa­re din ţara noastră la lucrările Con­ferinţei internaţionale a femeilor muncitoare ce va avea loc la Buda­pesta între 14 şi 17 iunie. Din delegaţie fac parte tovarăşele : Elena Argeşaniu, responsabila comisiei de femei a C.C.S., Elena Bahman, secretar al Comitetului de întreprin­dere la „Industria Bumbacului B“ din Bucureşti, Iuliana Balint, fruntaşă în producţie la întreprinderea de con­strucţii nr. 101 din Bucureşti, Ileana B­anu, asistent universitar, membră­­ a C.C. al Sindicatului muncitorilor sa­nitari, Elena Chiriacescu, inginer la întreprinderea de electricitate din Tîrgovişte, Peana Barabont, fruntaşă în producţie la I.F.I.L.­Reghin, Ma­ria Halrich, fruntaşă în muncă la O.C.L. Alimentara-Sibiu, Jivana Le­­chin, director adjunct la şcoala medie cu limbă de predare sîrbă din Timi­şoara, Elena Mocanu, fruntaşă in producţie la întreprinderea „7 Noiem­­brie“-Brăila, Maria Moraru, preşedin­te al C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria uşoară, Aurelia Martin, brigadier zootehnic, fruntaş la gospo­dăria agricolă de stat „I. L. Cara­­giale“-Snagov, Georgeta Oiţă, respon­sabila comisiei de femei a Comitetului de întreprindere al fabricii de rulmenţi din Bârlad, Elisabeta Ploscaru, şef adjunct al secţiei muncă de partid în rîndul femeilor a C.C. al P.M.R., Agnes Sándor, redactor la ziarul „Előre“, Aneta Stern, secretară de redacţie la revista „Femeia“, Fani Strujan, activistă a secţiei internaţio­nale a C.C.S. Delegaţia va fi condusă de tov. Liuba Chişinevschi, secretar al C.C.S. (Agerpres) . Fericirea se cîştigă prin luptă unită! Infirmierele din spitalele pu­blice ale Portugaliei nu au voie să se căsătorească. Măritişul în­seamnă pentru ele pierderea ser­viciului. Iar asta duce la desca­lificare, la mizerie. Intre dorinţa de a munci şi viaţa de familie ce putea să aleagă infirmiera portugheză Silva Isaura ? Ea a a­­les calea luptei. A semnat, împre­ună cu alte muncitoare, o decla­raţie prin care cerea guvernului portughez să anuleze această mă­sură profund nejustă. Răspunsul a fost crud: închisoarea. Cazul Silviei Isaura reprezintă oare o nedreptate izolată ? Nu, nici de cum ! Fapte revoltătoare dovedesc că femeile muncitoare din ţările capitaliste şi din colonii mai au mult de luptat in năzuin­ţa lor de a căpăta drepturile fi­reşti, că ele suportă o dublă ex­ploatare : ca muncitoare şi ca fe­meie. Muncitoarele textiliste pri­mesc in Japonia 6.500 yeni la a­­ceeaşi muncă pentru care bărbaţii primesc peste 15.000 de yeni . Cu­legătoarele de măslini din Italia lucrează in condiţii grele cite 12 ore pe zi la plantaţii, iar apoi, sunt nevoite să care pe distanţe mari saci de cite 50 kg. In An­glia, Bolivia, Belgia şi în alte ţări, salariile muncitoarelor repre­zintă circa 60 la sută din salariile bărbaţilor, deşi cantitatea şi cali­tatea muncii e aceeaşi. In Germa­nia occidentală sunt întreprinderi industriale unde, la angajare, muncitoarele trebuie să semneze contracte prin care se obligă — ca şi infirmierele portugheze — să nu se căsătorească. Pentru ca asemenea nedreptăţi să înceteze, pentru ca viaţa femei­lor muncitoare să devină mai bună — iată scopul căruia ii este con­sacrată Conferinţa internaţională a femeilor muncitoare ce se deschide azi la Budapesta. La a­­ceastă adunare cu caracter mon­dial participă sute de delegate din zeci de ţări ale lumii. Din diferite Uniuni sindicale, de convingeri politice şi religii deosebite, ele au venit la Budapesta cu aceeaşi cre­dinţă : fericirea se cîştigă prin luptă şi unitate. Ele au venit, au străbătut munţi şi ape pentru a-şi ridica glasul în sprijinul cauzei tuturor femeilor — mame, soţii, surori, fiice — care lucrează în u­­zine şi birouri, pe şantiere şi în laboratoare, în magazine şi pe o­­goare. Participantele vor discuta problemele vitale ale tuturor fe­meilor muncitoare. De la tribuna conferinţei delegatele vor de­masca supraexploatarea femeilor muncitoare in ţările capitaliste şi coloniale, vor arăta greutăţile mari pe care le intimpină ele şi­ familiile lor din pricina cursei înarmărilor întreţinută de marile trusturi. Delegatele din ţările capitaliste şi coloniale vor prezenta şi dis­cuta fireşte revendicările lor specifice. Dar ele vor insista, mai ales, să se aplice principiul ele­mentar impus de simţul echităţii: „La muncă egală, salariu egal". Prezenţa delegatelor trimise de femeile muncitoare, din ţările la­gărului socialismului, fără îndo­ială, va insufla conferinţei un puls de vigoare. Venite din U.R.S.S. şi China, din ţara noas­tră şi din ţările vecine, delegatele vor povesti cum in ţările lor fe­meilor le este deschisă calea că­tre orice meserie, puţind să-şi va­lorifice din plin talentele şi Însu­şirile. De la ele, femeile din în­treaga lume vor afla despre rolul important pe care il joacă azi fe­meile în construcţia economică şi socială a ţărilor socialiste. Marcînd începutul unei noi e­­tape de luptă, Conferinţa interna­ţională va întări de bună seamă prietenia şi solidaritatea fem­ei­or muncitoare din toate ţările. Par­ti­­cipantele la conferinţă vor înţele­ge mai bine eficacitatea luptei co­mune pentru drepturile lor, pentru o viaţă mai bună, pentru pace. Ele vor înţelege mai bine că fe­ricirea se cîştigă prin luptă și prin unitate. U. VALUREANU

Next