Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-16

in ROMANIILU 17/a8 AUCU5TII. MONITORUL V OSTII sit ROMANULU V. (A vedea No. 1, 2, 3, 4 14,15, Augustă.) („Coalitiunea monstruoasa si Coalitiunea naturale“") Au declarată, domni miniștrii, prin ordine pe armată, ca Romănulu și Relaptorii sei suntű „organe de resturnare ale străinului, ale invasiunii, ale politicei cu capele pe tipsie, mișei, incapabili, vîndători, trădători,“ și tóte celelalte grațiositățî ce conține nobililele și oficialele vóstre vocabulariö. Binevoiți darii acuma a constata din nou că voi ați pusti lupta p’acestu terimn era nu noi, ș’apoi a pune, conformu bunei cuviințe ș’a legii, respunsurile nóstre suptu ochii acelora ómeni cătră cari ați adresată înjurativele vóstre sore oficiali. Ați retfuză, domni miniștrii, că noi arați combātutu păn’acumu politica vóstră faptele vóstre ca miniștrii, daru n’amü atinsu nici uă dată persona vóstrá. Amü $isa că cutare călcare de lege, cutare fapti, cutare ideiă politică carn duce la cutare rea, la cutare pesre și chiarü la amesteculu străinului și la invasiune. Amü ițisă, spre esemlu, ca unu guvernu fiind despărțită de națiune este fórte slaba în ochii » reniului, și că streinulű inimica póte profita d’acea despărțire spre a lovi și guvernul și națiunea; ș’amă adaosa că înteresul ățerei cerea imperiosa sau se ve fi supusă voinței esprese de majoritatea Adunării, sau, dacă credeți că ideiele și cererile Adunării erau rele și că națiunea le desaprebv* s’o fi disolvata, se fi făcută apelă la Națiune, și s’o fi lăsată se se pronunție în cea mai deplină libertate. Amu $isă că refuzăndă votulă Adunării în privința Monastirilor s <^ise închinate și procedînd și apoi prin mesuje administrative, și încă și prin acelea nu la deplina loră reîntorcere la adeverații loră proprietari, ci numai la luarea atenifelor, fără nici uă regulă, fără nici ună bugetă, fără nici una controlă și la șicanarea călugări loră greci, compromiteți cestiunea. Am afisă c’adresăndu-ve la străini pentru ce ve place, le deschideți calea a face și ce nu ve place, ș’amă adaosă c’ațî făcută acesta gravă și capitale greșelă. Amu zisă că totădeuna mesujele trunchiate compromită orice cestiune, fiindăcă ele arată că guvernul n’are consciință de drepturile națiunii sale, și ună amestecă de cutedare și de frică care desconsideră pe deplină ună guvernă. Amu $isă că compromiteți pe deplină aceste mari cestiuni, fiindocă ele trebuescă făcute prin națiune, prin Cameră și prin guvernă și cu tóte formele legale ca se potă faptulă fiindă legale impune respectă inimiciloră. Amă $isă că guvernulă călcăndu Convențiunea, era nu modificăndu-o prin națiune și prin Adunare, (că națiune preface că constituțiune dlară n’o calcă, căci ea este suverana) provocă pe inemicii noștril și le dă și curagială și dreptul ă d’a interveni luptă pretestată de puteri garanți, șeamă adaosă că faptele vostre, precumă decretarea bugeteloră, etc. etc. potă aduce asupra țerei mari rele, și póte celă mai mare dintre tote, intervenirea străiniloră, fiă și prin comisari, cea a ce este uă intervenire mai umilitoriu. Constatăndă însă aceste greșele, aceste fapte rele ale guvernului le amă numită răteciri, pericle, amu prevestită despre reală, despre peirea ce ne póte aduce și ele și arb'trariută, și slăbiciunea, dară n’amă acusată nici uă dată de trădare pe cei cari le aă comisă. Amă mersă pîn’a jlice c’arătă în cestiunea Polonă câtă și ’n cestiunea monastiriloră, guvernulă servesce politica rusescă, dară de la a servi că politică din râtecire pînă la a o servi prin trădare, este uă mare osebire, este uă forte mare distanță, și, foțele, nóstre suntű aci spre a constata că nici uă dată n’amu trecută acea distanță. Pe ce temeiă, domni miniștrii, ați trecutu-o domniavóstra în privința nóstră? Cari suntă părțile din vieța nóstră trecută care v’aă dată dreptulă a ne bănui de trădare, și încă trădare prin cunoscință și cugetare? cari suntă faptele nóstre nu presinte ce v’aă autorizată a ne declara vîndetori ai Patriei? De ce, celă pucină, nu le demuntrați, nu le dovediți ca se potă se le védă toți, se le judice, și ’n adeveră „se ne imprime în frunte, cumă ziceți in Monitoriă, pata infamiei?“ Dară, ziceți, coalițiunea ce este ea de nu alianția tuturoră pentru .... pentru a reveni la cele vechie? E! Domni Miniștri, suntă șase luni de căndă ați încălicată pe acestă aoă drncipale, precumă unii din domniavostră încălecaseră vădată, și mai cu semn d. loan Florescu, pe celălaltă bidiviă pe care să numiserăți „proprietatea, religiunea, și familia,“ și prin care sperați acumă, precum ă sperați ș’atunci, nu! nu va fi asta-feliu! Andi deja una scomptă de pași depărtată ce ïnainteza și care e precesă d’una murmură temibele caură oceanului revoltată. Elă se suie pe Alpi cu repediciunea furtunei. Este vîntulă libertății care suflă despre Francia. Scóla Lazăre, scula te in piciore, scutură crețele linceului teu. Eși din mormîntă și mergi pe urmele regeneratoriului patriei. La vocea sea orice omă de inimă se se rădice d’uă dată, se’ncingă spata și se lovescá fără îndurare pînă căndă celă din urmă din ape satori se fiă dispărută!... Dară cine este acestă aoă Messia, care, cu fruntea radicisă de gloriă, înainteză maieste să ținîndă cu să mănă uă spată și semenăndă cu cealaltă, pre oriunde trece, seminția îndependinției?... Elă este, îlă recunoscă după fruntea sea linișcită ca și consciinția sea, este vechiul ă meă sociă de arme, nobilele și vitezule... Era se pronunție ună nume (numele lui Garibaldi), dară ună vală de sănge îi tăia vocea. îlă credură mortă, era numai leșinată. Teresa îngenuchiă înainte își făr’a dice nimicu, șterse săngele ce curgea șiroiu din gura-i, Uă lacrimă ardetlică c’o se speriați pe cei simplii ș’o se-i faceți se s’arunce orbesce în bracele vóstre ca se-î scăpați se nu-i mănînce coalițiunea. Suntă șese luni de căndă prin scriitori plătiți, strigați necontenită, „vîndare, trădare, apostasie, monstruositate,“ și căte alte asemene espresiuni ce se gâsescă în dicționarele dumniavostre oficiali, sau în parchetul dumniavostră, și pentru unele din care plătiți căte cinci mii lei pe lună, din banii publici. Dacă nu ne putea să respunde pentru că voiamă mai ănteiă se lăsămă ca timpulű s’aline tóte spiritele, arătă de înflăcărate prin desbaterile din Adunare, pentru ca se nu póte nimine nici se bănuiescă macară că vorbimă prin patimă, pentru ca se lăsămă timpă națiunii ca dup’ acele desbateri se vedă faptele, și atunci se pot a fi care se recunoscă, în finișéé și în deplină cunoșcință de lucru, dacă dreptatea, moralitatea și adeveratulă interesă publică erau cu noi sau cu guvernul și suita sa. Și pe lîngă acestea mai aveamă încă un causă care ne impunea tăcerea. Strigați, calomniați, înjurați, dară prin ómeni cărora nu se puteamă respunde; voi, stepănii, stați ascunși dup’ acele perdele pe care noi nu puteamă pune măna spre a se rădica pentru ca se vevaită lumea. A trebuită totă să mănă ca a dumniavostra care se aibă caragială s’atingă asemene perdele, se le rădice și se ve vedă lumea, și ve felicitămă de cutedarea ce ați avută, și ve mulțumimă de serviciulă ce ne-ați făcută, înjurîndu-ne d’a dreptură, prin Ministerium publică, prin Monitoriulűestii. Acumă dară căndă v’avemă în sfirșită în faciâ, și prin urmare putem vorbi și noi, vomă cerceta, — și fiți încredințați că vomă cerceta din tóte ponturile de vedere,—ce este acela spăimintătoriă Monstru ce să-ați numită coalițiune. Pin’ atunci însă se ne permiteți se ve intrebămă mai ăntîiă, cine sunteți voi, și cede este vieța vóstră trecută ce ve dă dreptulă se ne mmiți: „Monstruosă coalițiune?“ Cu cine amă făcută noi coalițiune? Cu boiării, diceți voi, cu cei cari aă avută privilegiuri, cu cei cari aă căi cată legile ș’aă servită străinii, cu cei cari aă fostă candidați la Domniă etc.? Dară, cinstiți Miniștri, cine sunteți domniavostră ca se puteți da cu petră în noi? Domnii, loan Florescu, N. Cretzulescu, Generaliă Ghica, Barbu Bellu, Catargiu, nu sunteți toți boieri? N’ați avută toți privilegiuri și n’ați servită toți regimele cele vechie, bancă și regimele invasiuniloră ? Și n’ați avută în Ministerială d-vostră și pe hotărulă Kornea, și pe Knezulu Cantacozino? Și do. Ioan Florescu, Generaliă Ghica, Katargiu, Kornea, Barbu Bellu, Knezu Kantakozino n’au fostă toți și totă deuna miniștrii partitei celei vechie? N’au fost toți funcționari, administratori, directori și Miniștrii pe căndă s’aă călcată, bancă pe căndă s’aă ruptă tóte legile și Patria era profanată, jefuită și ucisă de oștirea și de guvernarea străină? D. Florescu n’a fostă priimită în oștire în contra legii și numai după ilegalea ordine a generarlule Lüders ală căruia a fostă și adiotante și nu este singurulă dintre uișii boieri care a făcută acestă pocată? D. Niculae Gretzulescu n’a fostă direptoriă și ministru suptă domnia lui Vodă Știrbeiă, în tîmpulă invasiunii, și suptă că macămia lui A. Ghica? Nu este d-lui care nu lăsa nici socrele nóstre se intre în țară și care n’a lăsată pe Nicolae Bălcescu se-și dea sufletulă în Patria lui, care a respinsă pe mumintele de la tormulă Patriei? Și nu mai țineți minte cea scrisă ș’a tipărită d. Scarlat Voinescu despre domnialui ? Și chiară pentru candidați la Domniă, spre a nu vorbi de cătă de trecută ș’a nu flice niuică despre renumiții gărgăuni, nu se scie cari aă fostă candidați d-soră Florescu, Kornea, Knezu Cantacczino, Barbu Bellu, Generaliă Ghika, Catargiu ? Pentru ce dară fóta Romănuță se fia represintantele ideieloră celoră vechie și nu ministerială actuale? Pentru ce fóia Romănulu se fiă organulă unei „coalițiuni monstruóse“ și nu Monitoriulă Ostii? Mărturimă că nu înțelegemă. Mărturimă ăncă că dacă negreșită cea a ce s’a făcută în Cameră trebue numită „coalițiune, și monstruósa coalițiune“ apoi cumă ore se póte numi coalițiunea d-vostră cu omeni rupți din tote partitele și fără nici uă programă? Cumă se pote numi acelă Ministeriă ce ne prezintă stăndă pe aceaașî bancă pe d. Generaliă Tell cu d. Kneze Kantakuzino? Dacă voiți negreșită se numiți „monstruosă“ coalițiune faptulă că osebite ideie, osebite credințe, s’aă unită într’uă țfi»în facia națiunii, asupra unei ideie generale, declarată pe faciă și bine determinată, ce nume se cuvine faptului că omenii din felurite partite, făr’a spune ce principie, ce ideie, ce credințe, ce scapă maică, îi vedemu d’uă dată uniți pentru a pute fi la putere, ș’a puteastăfelă se-și indeplinescá interesul ă soră, scopulu soră personale și comune și care este cu totulă necunoscută națiunii? Dacă este „coalițiune monstruosa“ fiindă că s’au unită, cumă <icețî, trecutulă cu presintele și presintele cu trecutulă, spre a susține, în facia națiunii printr’un programă bine deslușită, regimele constituționale, regularea financielor, respectură legiloră, aplicarea convențiunii ș’a principieloră revoluțiunii de la 1789, conținute în Convențiune — principie ce au fost proclamate chiară în Francia printr’un asemene coalițiune monstruosă — apoi n’avemă dreptulă se ihemă și noi că este uă COALIȚIUNE NATURALE, căndă omenii adunați din tote nuanțiele se întrunescă cu scapă secretă, și se pună pe banca ministeriale, pentru a lua banii țetei prin decrete ș’a nu da niminui socoteli, a rupe Convențiunea, a rupe tóte legile, a bate, a ’nchide, a călca casele ómenilor, a le lua scrisorile ș’a le da particulariloră spre a le publica, a lua averile ómeniloru ș’a nu se mai serie s’a făcută cu dînsele, a s’adresa la străini ș’a provoca astăfelă amesteculu soră în întru, spre a face în sfirșită tote că te ați făcută și faceți, ș’a pune astăfelă națiunea în cele mai mari suferințe în întru și ’n cele mai mari peiicle din întru și din afară? Dacă este uă „coalițiune monstruosă‘ a se ntruni tote partitele, în facia națiunii, ș’a cere prin înscrisă, printr’uă adresă către tronu totă ce a cerută națiunea i’e la 1821 și pîn’acumă, de căte ori a putută vorbi, adică: legalitate, dreptate, libertate, justiția, ordine în ßnancie, socotele, armată, conformă averii și posițiunii nóstre, precumă are Elveția și Prusia, regularea proprietății pentru muncitorii pămîntulri, reformare- mmm . -wmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmrnmu ni— Aveam doue amante pe cari le iubiam și care împreuă anima mea. Una era uă fata iubitoria și dulce, singura pe care am iubitu-o. Va îl înșelată de aparinție ca și d-ta, și credîndume autoriului morții tatălui d-tele, nu voi a me mai vedé. D’atunci am trăită să esistimă nepibele, descolorată, descria de orice bucurie, cu sufletul sfâșiată, căutăndă uitarea făr’a o găsi. Cealaltă, adause elă animăndu-se pucină căte pucină, este mama mea, este Italia, Italia sclavă, Italia călcată în piciorele barbarilor. O! Franciă ! Franciai... de ce Iași tu pe soru-ta cea mare a fi lovită astă-feră în sînul... p’acea-a care te-a nutrită cu săngele seu civilisatoriu și a făcută din tine regina națiuniloră? De ce spatalea generósa nu ese din tâcă căndă, junghiată de tiranii Germaniei sau înecată suptă crațele sângerose ale purpurii romane, sora-tea te chiamă în ajutoriă cu toata puterea ce-i române prin vocea tutoru fiiloru sei? Remăne-vei tu surdă la țipetele sele de durere, fi-vei tu nesimpludică la lacrimele sele, la plângerile sele, la gemetele sele? Nu vei ave tu milă de sângele sele torture și aștepta-vei se-și de ultimulă suspină? Nulunecă în intervale din ochiulă lunii femeie fără ca ea se pară a o simpți. Ea semena liniscită, dară bătaia peptului seu, care sălta în tăcere trăda emoțiunea interiorică ce o agita. D-ra de Guilbertă îi dedemă flacone. Pecoulette îlă luă și să dede de respirată bolnavului. Acțiunea petrundetoria a săriloră îl făcuse trăsară ușiară. — Emmanuele! Emmanuele! strigă Teresa, revine-ți in simpuri, nu ne părăsi asta. D-deulă meă!... La sunetul ă astei voci iubite, cornițele deschise ochii și lasă asupra Teresia uă căutătură plină de blăndeță. — D-ta ești, îi dise cu dulcăță, o! îți mulțumescu. Potă muri acumă făr’a blestema Provedinția, deorece mi-a reservată astă consolare pentru ultima ora. Și măna Teresei găsindu-se in a sea, elu o strinie dulce ca cumă s’ar fi temută se nu se depărteze de el. — Unde este d. de Lortigues? întrebă în urmă cornițele. — Ecăme, respinse Henry, fórte mișcată. — Apropiă-te, domnule, se te potă vedea încă vă dată. Și după ce Henry înaintă. — Vă crere fatale, în dise cornițele, ne-a făcută inimici, îmi pare reă, domnule. Esti ună omă de inimă, și sum convinsă că amă fi avută timpă a ne cunosce și a ne explica, ne-amă fi iubită în loc d’a ne urî. Dară se nu mai fiă vorba de trecută. Vrei se-mi faci mă servină ? — Lum ia ordinile d-tale. Căndă nu voi mai fi, urmă cornițele, (și acesta nu va întărniia, căci simplă deja frigură morții că ma coprinde), dute în strata du Helder, No. 6, vei întreba de Jacques, valetulă meă. Ii vei dice că vii din parte-mi a reclama pachetul ce i-am încredințiată astă deminăță înainte d’a pleca. Tilu va da fără anevoințță. Nu vei deschide, și, căndă vei sei ce coprinde, ultimele mele voinițe, veți veghia se fiă fidele esecutate .... îmi permiți? — Iți jură. — Fórte bine. Și acumă voi-veî a-mi da uă strîngere de mănă amicale ? adause cornițele întindîndă măna sa lui Henry, și fiindă că acesta părea a sta la îndoială : — O o poți stringe fără târnă, îi iuse: este loale și pură. Nici uă dată n’a versată altă sănge de cătă p’ală inimiciloră patriei. Henry îi strînsemăna c’ună simptimîntă de comiserare profundă. D. de Forli vedu sensațiunea interioriu ce avea oficiărială de marină și voi, prin căteva cuvinte afectase se cerce a îndulci părerile lui de zeu... La primele cuvinte ce pronunțiă mă ală douile vală de sănge îi veni pe gîtă. Ochii sei se întărseră atunci spre Teresa, unii surîsă răteci pe budele sele, mănasea se încleștă .. . încetase d’a trăi. Cu multă anevoințță putură rădica pe Teresa din astă locă de desolare. Ea nu voia a părăsi râmășițele neînsuflețite ale acestui om, pe care l iubise arătă de multă și pe care nu-și putea ierta din ea ea, că-lu asuprise arătă de multă încătăîlă bănuise d’uă crime ... pe elă, p’astă nobile proscrisă asta de generosu, asta de mare. După multe stăruinie, însă, reușiră a o depărta. Dară căndă se sui în trăsură spre a se intorce acasă, bieta feta era într’uă stare de milă. Vai . . . anima iei era ăncă vă dată sfărâmată. (Urmare pe mine.) Clement Renoux.