Romanul, mai 1898 (Anul 42, nr. 76-98)
1898-05-01 / nr. 76
t Anul 42-iea Voesce și vei putea 5 "batezi în toată țara Abonamente. In țară 5 lei pe trimistru In Streinătate 10 lei pe trimistru Redacția Str. Șelari 17 (colț cu str. Carol). Fondat de C. A. Rosetti O lecție meritată Suntem, odată, și noi de părerea unor conservatori. Credem, ca și „l’Indépendance Roumaine“ că „este forte întristător a constata iutela cu care bărbații noștri politici se acusă reciproc de cele mai urâte acțiuni“. Credem, ca și d. A. Marghiloman, că „ l?ri ședințele consiliului a făcut o declarație care a liniștit consciința nóstrá“ și ca și d-sa, „avem convingerea că afirmația ministrului strein este inexactă“. Cu tote acestea avem regretul d’a constata și noi ușurința cu care d. Take Ionescu a acuzat de trădare națională pe d. Sturdza și a dat credăment afirmațiunilor unor streini. Dacă am urma pe d. Ionescu, în procedările sale, ar trebui să dăm și noi alarma și să strigăm că trădarea națională s’a făcut de ministerul conservator, din care făcea parte d. Take Ionescu, căci d. Sturdza a citit în Cameră declarațile Contelui Kalnoky, ministrul de externe al Austro-Ungariei, în sînul delegațiunelor, la 7/19 Septembre 1894, relativ la subvenționarea școlelor române din Transilvania de către guvernul român și de care ministrul avea selvnță de la chiar guvernul de pe atunci al României, de sub președenția d-lui Lascar Catargiu și din care făcea parte și d. Tache Ionescu. Noi nu vom urma pe adversarii noștri pe tărâmul pe care s’au pus, suntem însă datori a recunosce că cele ce a spus d. Sturdza, în discursul de la Orfea, erau deja cunoscute de guvernul unguresc, care avea stiință că guvernul român subvenționează sculele române și bisericile române. Nu atribuim acestă unor trădări naționale ale guvernului conservator, căci nu avea nevoie de ele, guvernul din Pesta spre a sti, cea ce d. Tache Ionescu credea că este un secret de stat. Era suficient a citi budgetele nóstre și s’ar fi vedut că în budgetul pe 1894 și 1895 figura suma de 38.000 lei pentru biserica sf. Nicolae din Brașov. Acest fapt singur ar fi fost suficent pentru a face pe conservatorii să nu recurgă la arme cari nu sunt demne și să facă pe d. Take Ionescu să nu ne dea durerosul spectacol la care am asistat Marți și să primescă blamul pe care ÎI l’a dat d. A. Marghiloman, afirmând de pe tribuna Camerei că nu se indorsee de sinceritatea preșdintelui nostru de consiliu și că are convingerea că inexactități a spus ministrul strein, nu cel român. Secțiunea a fost aspră, dar meritată, pentru d. Take Ionescu care se încrede mai mult în stroini, în dușmanii declarați ai românismului. ECOURI ♦ Ministerul cultelor și instrucțiunei publice a comandat pictorului Obedeanu un mare tablou, representînd pe Ștefan-cel-mare la Rahova. .Acest tablou va fi destinat pentru exposiția universală din Paris, unde va fi expus, și apoi va fi dat universităței din Iași. ♦ D-na Elena Gantemir, soția d-lui Enache Cantemir, deputat a închetat din viață la 28 Aprilie la Buhutî. ♦ Voința Națională anunță că publicul poate găsi pâine în Capitală cu 25 de bani. Ar fi de dorit ca confratele nostru să publice numele și adresa brutarilor cari vând pâinea cu acel preț, spre a ști publicul. ♦ D. Dr. S. Kiriac a fost numit prim asistent al d-rului Assaki la institutul de gynecologie; d. dr. Romano preparator ; d. dr. Gerotie asistat de anatomie normală și de patologie experimentală și d na Moscova Sion asistentă de anatomie patologică. + Comisiunea Dunăreană a decis tăerea marelui M, al brațului Sulina. Lucrările vor începe în curînd. + D. Dragomir Dumitrescu, directorul cultelor, a câștigat lotul de 8000 lei al lotării Caritas. ♦ Era o delegațiune a lucrătorilor tipografi s’a presentat la directorii de diare cotidiene cari apar dimineața, solicitând în numele lucrătorilor, ca să se renunțe la lucrul de noapte și să se respecte filele de repaos prevăzute de lege. O lămurire Independenței L'Indépendance dând seama de ultima ședință a consiliului Comunal spune că consiliul a răspuns „propunerea d-lui V. Rosetti fvndend a se ridica monumentul tatălui său în fața Primăriei sau a Parlamentului.“ D. Rosetti n’a cerut nimic pentru tatăl său și a dat precari lămuriri pe care era dator să le dea, ca membru în comitetul pentru ridicarea statuei lui Ion Brătianu. Tot comitetul a iscălit adresa către primărie afară de d. V. Rosetti. Spre a nu se interpeta aceasta în sens greșit, d. V. Rosetti a spus în consiliul comunal că acel comitet, după părerea sa trebuia să se ocupe numai de statua lui Brătianu, și că nu crede că are calitate a desemna locuri pentru statuele lui Cogâlniceanu și C. A. Rosetti, pentru ridicarea cărora nu s-au strâns fonduri ci numai să vorbesce că se vor ridica de parlament. In acel caz, el va fixa locurile cari desigur vor fi mai nemerite în fața Camenilor, sau Primării. D-nu V. Rosetti a arătat că dacă parlamentul ridică monumente, el nu face acesta în numele unei clase și deci nu se pute admite ca statua lui C. A. Rosetti să se ridice la sfârșitul stradei Lipscani, sub cuvânt că Rosetti a fost negustor, căci nu pentru aceasta îi se ridică statul. De altfel D. V. Rosetti este contra ridicărei unor monumente bărbaților politici, de către parlament, mai cu seamă când partidul din care făceau parte acei bărbați, este la guvern. Asemenea monumente se ridică prin subscripțiuni publice, și,— spre a se esclude orce posibilitate de ingerințe asupra funcționarilor—când partidul acelor bărbați este în opoziție. Am credut aceste rânduri necesare spre a se fei cari sunt vederile nóstre, cu privire la monumentul lui Kogâlniceanu și C. A. Rosetti și spre a nu se crede că d. V. Rosetti, în calitate de consilier comunal, a fost preocupat de ideia de a se alege cea mai frumoasă piață pentru tatăl său, spre a ne servi de expresia independintei.“ VINERI 1 MAI (13 Mfiiu] 1898 O telegramă primită de un confrate, anunță că la 28 Aprili a murit, în Paris N. Gherasi fost ministru. Gherasi s’a născut în Bucureti la 1826, la 1841 s’a dus la Atena spre a termina studiul liceal. Reîntorcându-se în țară, la 1844 s’a ocupat cu direcția unei case de bancă până la 1850, când a fost numit procuror la tribuna de Ilfov. La 1861 a fost numit președinte de tribunal, la 1865 judecător la curtea de apel, la 1862 prim președinte la acea curte, la 1869 judecător la curtea de casație, la 88 președinte la acea curte, la 88 a fost ales senator al col. I de Ilfov și la 1889 ministru de justiție în Cabinetul Lascar Catargiu. Un amor al amiralului Dewey întreg New Yorkul, nu vorbesce astăzl decât de amiralul Dewey, eroul dilel, învingătorul de la Manilla și cu acestă ocazie circulă o mică dar interesantă istorioară, care e în strânsă legătură cu evenimentul dilel. Se afirmă că amiralul Dewey, trebue să simtă o satisfacție personală deosebită, de o așa strălucită victorie repurtată asupra Spaniolilor. Eroul astăzi atât de mult serbat, portă o așa ură asupra națiunei Spaniole, cum nu se poate mai mare. Causa acestei uri nasce dintr’o iubire nenorocită, care a zguduit anii fericiți ai amiralului, înainte de 20 de ani amiralul Dewey se înamorase de cea mai mare frumusețe a Washingtonului, Mis Virginia Lovery, dar pasiunea lui, nu găsi ecou în inima tinerei domne care prinsese simpatie, pentru un interesant, atașat al legațiunei Spaniole. Părinții frumusei Miss Lovery nu căzură de acord pentru o căsătorie cu Spaniolul, dar nu putea nici se o îndemne, să ia pe amiral, partidă care dânșii o doreau. In timpul acesta atașatul Brunetti deveni Ministrul spaniol în Mexico, cu toate acestea el o iubea încă. Acum trei ani de abea, a putut în fine, să ducă acasă ca soție, pe frumusa americană. Brunetti astădi e forte bogat și a căpătat titlul de Duce de Arcos. Amiralul Dewey urăște pe Ducesa de Arcos, tot așa cum a iubit-o odată. Nu e minune deci dacă dânsul a jurat marte și perre la tot ce e spaniol. Zilele trecute a avut loc, punerea pietrei fundamentale a monumentului ce se va ridica în amintirea catastrofei de la bazarul de caritate. Era un spectacol înfiorător, poate tot atât de înfiorător ca însuși catastrofa. Se adunaseră aci toți cei iubiți de această nenorocire, plângând în parte un membru iubit al familiei și în acele plânsete dureroase, apareau ca într’o ceață victimele cu trupurile sdrobite și carbonizate cu craniile odată pline de frumusețe, hidoase rânjind râsul etern al morții. Regina Neapolului se ruga în genuche pentru sora ei, Ducesa d’Alençon, victima sfântă, care a murit pentru că a vrut să vază scăpați întăî pe toți acel nefericit care veniră să-și dea obolul lor săracilor flămânzi. Ea muri rugând pe nemilostivul Dumnezeu pentru ertarea sufletelor tuturor. După o estradă Cardinalul Ricard cu crucea în mână a amintit cele întâmplate : vocea lui frumoasă și mișcătoare a fost desintreruptă de suspinele și plânsetele mulțimei. O biserică și o monastire în ale cărei ganguri vor fi săpate nunele tuturor victimilor, va arăta secolelor nenorocirea pe care a suferit’o Franța dintr’o operă caritabilă. BUCUREȘTE NE APRILE Zilele frumoase și senine, zilele poeticului April trec și la noi, lăsând în inimi amintiri vagi de idile nebunești petrecute în iarba de abea răsărită. Nu e om, care să nu fii gustat plăceri sublime în parfumul tainic al florilor de câmp amestecat cu parfumul exotic al sînurilor ca marmora. Eri mi-am luat iubita- am și eu una și, încă frumoasă —și, ne-am dus departe la spatele Chitiliei, în pădurile atît de iubite de om și ce Bucurescean. La marginea lacului ,mi-am plecat capul în poalele ei, ea privea visătoare florile de nufăr, cu visător calmul ochilor ei negrii. Din tufișuri dese ciripitul păsărilor legăna văzduvul și raze aurii de soare sagetau frunsele ude de rouă. Cîte sărutări, cîte vorbe de iubire neam șoptit le știe doar taina codrului. Cînd ne-am deșteptat din beția nebunelor plăceri în dungi roșatice spre le apunea. Cîmpurile erau îmbrăcate într’o ceață ușoară iar pe forturi suna goarna de adunare. Ne-am trîntit obosiți ps canapeaua vagonului trenului și ni se părea că venim din depărtarea altor țări, țîri din poveste. DIf. Din Călătorie Alger. Sirena lui „L’Etoile“ sueră strident. Luminele farurilor și ale felinarelor se oglindesc departe în largul ușor agitat al mării. O întorsătură bruscă, vaporul se oprește în portu E cald în Alger și peste zi căldura trebue să fii fost îngrozitoare îmi spune căptanul ștergându-și sudoarea. [Liiminézst-te și ve! ű 5 "bserii în toată țara Anunciurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 leî linia Administrația Str. Șelari 17 (colfmi.stfif*Qa>*arj Director Vintilă C.fAfftolit* k ’4 y-A -■ 'i ==== *. ■rf", ■ éji V.Ym De la țârm veneai parclă înăbușitoare. "V. • fi.Ne-am luat adio ca doi vechi prieteni, și iată-mă la mal. Voinicul hamal, urmaș demn al Maurilor de odinioară îm poartă bagajul în brațele lui musculoase. ln „Boulevard de la Republique“ e hotelul a cărui adresă mi s’a dat din Marsilia. Obosit de 82 de ore petrecute pe drum n’am nici timpul să mă desbrac și deja somnul îmi închide pleoapele. Prima dimineață pe care o văd în Alger e splendidă. Cerul e albastru profund, o adiere ușoară clatină palmierii din grădină. Pe stradă trec grăbiți europeni mauri purtând coșuri cu fructe și patrule de soldați. Sunt un om norocos. La fereastra vecină,o femeie nostimă, un adevărat tip de frumusețe mă privește cu o vădită curiozitate. Străinii au succes câteodată, poate ași fi avut și eu dar mă preocupă alte gînduri. Pe stradă, magazinele de subacorde, luxul și animația te-ar face mai bine să crezi să ești într’un oraș unde civilizația domnește de secole, decât în ținuturile aride ale Africei. S'a făcut seară. Orașul sclipește în lumina electrică. Se dă „Ernani“ la Theatrul Național. E un mic capo de operă, acest theatru așezat în fundul lui „Place de la Bresson.“ Trupa juca minunat. In special tenorul are o voce superbă. După spectacol, când e să adorm mă deșteaptă o bătae de ușă. O telegramă. Sunt invitat pentru a doua zi la Orleansville, unde mă așteaptă Baronul de Rodenbach care mi-a propus să azist la vânătoare de Sf. Thargelion. Cele zece porunci — Amintire istorică — Pe vremea lui Nicolae Vodă Mavrogheni, iscându-se resboiă între Turci și Austriacî, Muntenia a suferit cumplit din pricina resboiului și a slugărniciei lui Vodă. Intre multele greutăți de cari se plângea țara, era mai ales căzătura proviantului din Muntenia pentru fortărețele turcesc de pe malul bulgar al Dunării. Nelegiuitul fanariot nu se mulțumise să ia pe țeranî de la lucrul câmpului și să-i porte vecinie pe drumuri cu averi încărcate pe care, ci făcuse ce n’au făcut alți Domni pînă la el , silise chiar și pe preoți să îmbrace haine de salahori și să încarce mărfuri în porturi ca hamalii. Bisericile rămaseră pustii, și morții erau îngropați păgânesce, fără preoți, căci preoții erau pe drumuri cu zahareaua turcescă. Mitropolitul Cosma nu îndrăsnea să spuie lui Vodă că-și face mare păcat punând pe preoți să fie hamali , iar marele Vornic Dumitru Ghica—fata lui Grigore Vodă Ghica —nu se ia bietul unde îi stă capul de multe necazuri și nu avea vreme să se gîndescă la preoți. Cine să abată gândul lui Vodă dacă nu îndrăsnea și cei puternici ? Și cu tote acestea Vodă și-a schimbat gîndul și a poruncit să nu se mai ia preoții în salahorie. Iar cine a îndrăsnit să-î abată gîndul, a fost un preot din Muscel. Și iată cum : Intr’o di Vodă a dat un prînz ba-