Scînteia Tineretului, ianuarie 1956 (Anul 11, nr. 2077-2099)

1956-01-26 / nr. 2095

SCRISOARE DESCHISĂ TOVARĂŞEI BRÎNDA­ Ş\ Dragă tovarăşă Brinda, ›› încep aceste rînduri prin a vă ruga y› să nu fiţi supărată că nu v-am respec­­tat dorinţa de a nu scrie despre fiul dum­­­­neavoastră. Mărturisesc că mi-e greu să y› scriu fiind convinsă că veţi plinge din ›› nou, aşa cum plingeți de cite ori auziţi « un lucru rău despre fiul dumneavoastră. \\ Trec peste toate acestea şi rămin la con- St­vingerea că Brinda Ion, utemist şi stu­pi dent in anul II la Institutul agronomic \\ din Timişoara, nu este incorigibil, dar ia­tă lacrimile dumneavoastră nu-l vor face (­ niciodată să-şi schimbe concepţiile lui despre viaţă. ‹› N-am să vă dau reţete sau să vă in­­)) die metode pedagogice pe care să le a­­››­doptaţi faţă de fiul dumneavoastră. N-ar ‹‚ avea nici un rost. Părinţii sunt, de cele 5­ mai multe ori, cei ›› mai buni pedagogi, ›‚ care pot judeca // mai bine cum să ›› procedeze faţă de SS copiii lor. Afli doar ›› că, uneori, orbiţi ›› de dragoste, păr­in- Y, ţii nu văd ce se petrece in viaţa co­re­şţilor lor şi se ·› poartă cu ei aşa h cum au apucat a se ›› purta din frageda­­ copilărie, chiar şi­­ atunci cind au im­­›› plinit 23 de ani. Nu ‹s mă puteţi contra­ţi zice. Singură aţi ›› povestit că aţi ve­­■ţj nit din Caransebeş la Timişoara să fiţi ›d in sesiunea de exa-­q scenă X mene alături de fiul ›› dumneavoastră, să-i aduceţi lemne, să-i­­ faceţi focul, să-i pregătiţi mîncare, adică X să faceţi totul pentru ca efortul care ar ‹‹ fi trebuit să-l facă In sesiune să nu se­­­ facă simţit asupra sănătăţii lui. X Intimplarea a făcut să ne Inttlnim. ›­ Să-l inttlnim şi pe un vechi tovarăş de ›› muncă al soţului dumneavoastră, tocmai X intr-o zi cind fiul a avut insucces la e­­xameni. Aţi venit la facultate disperată, ›› aşa cum vine o mamă după copilul ei, k şcolar în primele clase, cină a întîrziat peste ora la care trebuia să fie acasă. ›› Vă amintiţi, primul lucru pe care l-aţi­­ întrebat speriată a fost: ce-ai făcut la K examen ? ›‹ Şi el ni-a răspuns cu ciudă că a că­lc­zat, mimînd tot timpul indiferenţă, un­­s aer de independenţă, enervat că v-ames­­­­­ecaţi în treburile lui. V-a explicat şi de­­I ce. Pentru că n-a ştiut. Şi apoi a ieşit I spunindu-vă că nu mai are ce discuta. Iar dumneavoastră aţi prins, întrebind în­grijorată ce se poate face ca să ia totuşi examenul. Aşa aţi făcut întotdeauna, găsindu-l pe fiu intr-o situaţie grea. Singurul lucru care v-a interesat a fost cum să-l scoa­teţi din încurcătură. Şi se pare că aţi reu­şit. „ A fost dat afară din Facultatea de zoo­­tehnie de la Arad pentru abateri grave de­­ la disciplină, l-aţi mutat la Institutul a- E­gronomic din Timişoara, chiar dacă a fost ›­ nevoie să o ia de la început. V-a spus ‹‹ că la cămin e gălăgie şi nu poate învăţa ; V i-aţi găsit o cameră în oraş. A avut anul X acesta 80 la sută absenţe de la cursuri; ›› toate eforturile v-au fost îndreptate spre a v le motiva. La colocvii nu s-a prezentat o­­dată cu ceilalţi studenţi, s-au găsit cer­­en­tificate medicale care să dovedească că 7 tocmai în zilele acelea l-au durut măse­­lele. Niciodată, in faţa acestor fapte nu­­- aţi pus întrebarea: de ce? Era mai im- 7 portant să se rezolve şi pî­nă se rezolva,­­› „de ce" era uitat. ›› N-a răscolit nimeni viaţa fiului dum- 7 neavoastră, n-a căutat să găsească In el X ceea ce are bun şi, găsind acel lucru, să fi luptat să-l dezvolte. N-am preten- 7 ţia că am aflat tot ce se intîmplă cu fiul X dumneavoastră, ce a Intervenit în viaţa­­S lui, schimbîndu-l din şcolarul premiant şi ţi lăudat de profesori — după cum ne-aţi­­ spus — în dinarul fără un ideal in viaţă,­­ pe lingă care totul trece fără a lăsa nici­­ o urmă. I-am pus doar întrebări care nu­­m i-au mai fost puse, la care el nu s-a gtn- z dit niciodată. La unele a răspuns, la al­­î­ tele a lăsat , să se înţeleagă răspunsul. Să n ş ştiţi însă că a fost mirat că poate cineva­­­ să se amestece aşa de mult In viaţa lui, X să-i pună întrebări la care trebuie să X răspundă. X Dumneavoastră aţi venit la sfirşitul­­ discuţiei şi concluzii nu s-au putut trage­­, deoarece, după­ cum aţi văzut, a plecat. Z Nu mai putea rezista unei discuţii In faţa (\ dumneavoastră. ?? In toată discuţia noastră, acolo unde (› a răspuns, fiul dumneavoastră a fost ›› sincer, deşi, după fiecare răspuns dtndu­­() şi seama de sinceritate, uimit că acela ›› poate fi adevărul, ar fi vrut să se corec­­­­ teze. Dar, ca în timpul ţinut şoc, căruia // nu i te poţi împotrivi, nici el nu s-a pu­ţi tut împotrivi sincerităţii. Iată pe scurt ‹‹ ce au scos la iveală întrebările pe care /­ i le-am pus şi sinceritatea de două cea­­›› suri a fiului dumneavoastră. ›› Discuţia a pornit de la examen. Într­­›› adevăr, n-a ştiut la examen. Şi nici nu-i y› de mirare. Cină înveţi numai în două zile ›› pentru un examen de chimie, oricît de « uşor înţelegi şi asimilezi nu poţi şti. A ›› recunoscut că era obosit. învăţase plnă i) la ora 7 dimineaţa, iar la 8 a intrat In ›› examen. Din zecile de probleme pe care y· a încercat să le însuşească în cîteva cea­­r­­suri era greu de scos cele trei probleme Brinda Ion susţine că are metodele lui de muncă. Ii place să meargă încet dar sigur, încet merge, dar realitatea a dove­dit că nu şi... sigur. Ce să mai ocolim însă răspunsul adevărat. Fiul dumnea­voastră nu-şi iubeşte profesiunea. El acceptă că profesiunea de inginer agro­nom este printre cele ce-i pot place. Nu s-a gindit Insă care-i place mai mult. Şi apoi n-ar avea nici rost. Tot nu-şi mai schimbă profesiunea. Nu se gindeşte el la viitor. Ce va fi atunci, va vedea. Mai sint cltiva ani pînă să termine facultatea. Deocamdată, prezentul este mai apropiat. E mulţumit că trece o zi. Ce va fi in următoarea, timpul îi va arăta. Ce să-l intereseze ? Că la gazeta satirică au a­­părut versuri la adresa lui ? A auzit. Că nimeni nu e mulţumit de ceea ce face el, că ceilalţi colegi învaţă şi el nu ? Ei şi ? El nu este ambiţios şi nici voinţă n-are. Dacă se poate trece cu „suficient“, de ce să lupte pentru „foarte bine“ ? Pentru ce să se bată ca să fie fruntaş ? La ce i-ar folosi ? Că sunt studenţi in grupă care învaţă pentru a fi cit mai bine pregătiţi, treaba lor. Pe el nu l-a preocupat niciodată ce fac colegii lui de grupă. N-are prieteni în grupă, n-are preocupări comune cu ale lor, nu stă la cămin. La facultate vine destul de rar, iar colegii nu se amestecă in treburile lui, şi invers. E dureros, dar fiul dumneavoastră a ajuns la 23 de ani şi toţi cei care au tre­cut pe lingă el nu i-au clintit nimic din indiferenţa faţă de viaţă. Nici un om din cei alături de care a trăit nu l-au făcut să tresară, să dorească să-i semene. Şi nu se poate ca în aceşti ani să nu fi in­­tiln­it un om al cărui exemplu să fie demn de urmat. El spune că nu. O singură dată Insă, la Arad, in timpul unui meci internaţional de fotbal a văzut un jucător căruia i-ar fi plăcut să-i semene. Nu pen­tru că-l pasionează acest sport, sau că-l cunoştea pe jucător, ci, aşa, pentru aplauze. Dumneavoastră aţi spus că atit timp cit a stat acasă, la Caransebeş, in timpul şcolii, era un băiat liniştit, învăţa, tre­buia să-l trimeţi de acasă, altfel nu pleca nicăieri. Singura lui preocupare era şcoa­la. Ce s-a intimplat acum cu el ? Ce-l preocupă ? A scăpat de sub supravegherea părinţilor? A intrat sub influenţa unor prieteni care-i abat atenţia de la învăţă­tură? Nimeni nu ştie. Nici dumneavoas­tră. Grupa, colectivul studenţesc in care el ar trebui să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului, nu ştie mai mult decit că stă în oraş, lipseşte de la cursuri, a­­duce motivări, e capabil şi cind vrea poa­te să obţină „foarte bine“ la examene. E­ufemist, dar nu-şi plăteşte cotizaţia., Unde stă, cu ce-şi petrece timpul, cine-i sunt prietenii, asta nu se ştie. Iar el n-a vrut să spună nici un cuvînt de răspuns la întrebarea: cu cine şi cu ce îşi pe­trece timpul ? Se pot face presupuneri şi nu neîn­temeiate. Poate e adevărat că în viaţa lui a intervenit fata aceea cu ochii verzi, brunetă şi cu breton, cu care este văzut plimbindu-se mereu. Se pare că nici frec­ventarea restaurantelor nu-i este străină. L-am întîlnit in restaurant chiar în ziua cind a căzut la examen, iar dumneavoas­tră ii aşteptaţi acasă, plingind şi cu mîn­­carea pregătită. După cite am văzut, la restaurant e destul de cunoscut. Mai mult ca sigur că plimbările nesfîrşite pe stră­zile Timişoarei au intrat de acum in o­­bişnuinţa lui. Dar cu cine şi pentru ce ? Vedeţi, aici sinceritatea lui s-a oprit. Poate şi-a dat seama de gravitatea fapte­lor şi s-a speriat. La capătul acestor rînduri, s-ar cădea să discutăm ce-i de făcut. V-am spus insă de la început că această scrisoare n-are scopul de a vă da reţete, ci, doar de a vă arăta veea ce dumneavoastră, din dra­goste pentru fiu, n-aţi văzut­ că fiul dum­neavoastră merge la facultate pentru că l-aţi trimis şi pentru că oricum, titlul de studenţ ii dă unele satisfacţii morale şi materiale.­­ Ar fi uşor să se propună să fie elimi­nat din facultate, să fie sancţionat de organizaţia U.T.M., să-l pedepsiţi. Ar me­rita-o. Important este dacă prin aceste măsuri se vor produce schimbări în concepţiile lui despre viaţă, dacă aşa va putea fi convins că el are cerinţe de la viaţă şi viaţa are dreptul să ceară de la el. Deo­camdată dumneavoastră li daţi tot ce-i trebuie, viaţa lui este fără griji şi pentru că-i sînteţi părinţi crede că asta vă este datoria. Din moment ce i se dă fără a i se cere nu se simte îndatorat să dea ni­mic înapoi. Va veni timpul cină absolvind Institutul, dacă îl va absolvi, va trebui să se descurce singur. Tot ce astăzi primeşte de la părinţi, să-şi facă singur, să se gospodărească şi să gospodăreasca acolo unde va fi trimis. El nu se gindeşte acum la asta. Viaţa li va pune însă in faţa unor încercări gre­le, iar el nu va fi nici călit, nici pre­gătit pentru a le învinge. Ce se va intîmplă atunci cu el ? Va fi Înlăturat şi in locul lui vor veni alţi oameni pregătiţi şi legaţi de meserie. Şi el, el se va întoarce din nou la părinţi? Iată o întrebare la care ar trebui să răspundă şi el şi dumneavoastră. L. LUSTIG tristă, trebuie să recunoaşteţi.. . care i-au căzut la examen. Dar de ce n-a­m­ învăţat în timpul semestrului ? N-a avut un timp, condiţii ? Ba da, a avut de toate. « Asta o ştiţi şi dumneavoastră. Oricît se gindeşte, rezultatul e acelaşi: nu ştie. »Scînteia tineretului” , organizează­­ UN CONCURS cu tema: „ Viaţa şi munca tineretului­­ din R. P. R. La acest concurs pot participa tinerii­­ de toate profesiile, indiferent dacă au­­ mai scris sau nu ziarului. Nu pot parti­­­ cipa la concurs ziariştii de profesie.­­ Concursul se desfăşoară in perioada ( 20 ianuarie 1956 — I Mai 1956. ( In concurs vor intra următoarele ge- ( 1 nuri de materiale. ( I • Corespondenţe informative. J I • Materiale critice și satirice. J I • Fotografii şi desene. : I Participă la concurs numai cei ce vor­­ I trimite în perioada desfășurării con- ( I cursului minimum 3 materiale, indiferent ( ) de genul lor, purtînd mențiunea „Pentru: ( ) concurs“. ( ) Materialele trebuie să conţină date ( ) exacte, riguros verificate. ( ) Materialele vor fi analizate de o co-, ) misie, iar cîștigătorilor li se vor acorda ( ) următoarele premii: ( ( 1 premiu I — un aparat de radio. i ? 2 premii II — cite o bicicletă. i l 4 premii III — cite o servietă şi cite i c un joc rezervor. ' ? 10 menţiuni in cărţi. ' ( 20 menţiuni în abonamente pe timp de 1 i un an la „Scînteia tineretului". Tinerii corespondenţi ne scriu Despre difuzarea presei... Să mergem printre elevii Şcolii de 10 ani din comuna Vidra, raionul Vrancea şi să cunoaştem pe unul dintre utemiştii destoinici. Este elev în clasa a X-a. 11 poţi găsi dese­ori discuţind însufleţit cu colegii săi. Aceştia îi ascultă atenţi. Popescu Stan este doar unul dintre elevii fruntaşi la învăţătură şi in acelaşi timp secretarul organizaţiei U.T.M. pe şcoală. O astfel de discuţie se purta pe tema a­­bonamentelor la diferite publicaţii, îşi luase angajamentul in faţa comitetului raional U.T.M. că va organiza în aşa fel munca cu presa înclt va convinge pe fiecare elev de necesitatea de a se abona la cîte una din­tre publicaţiile de tineret potrivită cu preo­cupările sale. Bineînţeles că aceasta nu era o treabă care să fie rezolvată de unul sin­gur. Un colectiv puternic ii ajuta: întregul comitet U.T.M. cît şi secretarii organizaţiilor de clasă, responsabilii cu presa pe şcoală. Şi au izbutit. Fiecare elev este abonat fie la „Scînteia tineretului", fie la altă publica­ţie. In clasa lui Popescu Stan, numărul abo­namentelor a depăşit pe acel al elevilor. Da­torită muncii acestui utemist destoinic şi a tovarăşilor săi, în Şcoala de 10 ani din Vi­dra, pe 1056 s-au făcut 86 abonamente la „Scînteia tineretului", 76 la „Scînteia pio­nierului" şi 32 abonamente la diferite reviste ca: „Instructorul de pionieri", „Tinărul le­ninist”, „Tineretul lumii" şi altele. Corespondent VASILE GROCEANU ...Şi a cărţii Utemiştii, tinerii, pionierii şi şcolarii din raionul Cislău, organizaţi in 192 echipe au difuzat în cadrul raionului un număr de 6021 cărţi şi broşuri in valoare de 6302 lei. In această acţiune a obţinut pentru a doua oară locul I pe raion şcoala elemen­tară din Nehoiu, ai cărei elevi au difuzat un număr de cărţi şi broşuri în valoare de 800 lei. Printre fruntaşi sunt pionierii Duţu Ale­xandru, Die Angela, Trifon Maria şi Duţu Virgil. In ordinea valorii realizărilor s-au mai e­­videnţiat şi organizaţia de bază U. T. M. şi cea de pionieri din comuna Bălăneşti, precum şi unităţile de pionieri Măgura, Cis­lău, Nehoiaşu, Chiojdu, Calvini. Corespondent NICOLAE DINU B De pe Şantierul National­­/ I A T A H F R D I T A R I C D al Tineretului de la Bicaz V I A j A L/C D IS I Vj A U | L K rigada lui Bonea Vie își scrie acum la Bicaz cea de a doua parte a scurtei sale istorii. Prima parte o găsești înscrisă de-a lungul liniei ferate Cerna-Jiu- Tismana. Poate mai tîrziu ea va fi continuată pe alte şan­tiere ale tineretului. Viitorul nu i-l putem prevede. Dar încă n-am vorbit de prezent. La Bicaz istoria brigăzii începe cu un eveniment sărbă­toresc: străpungerea tunelului de aducţiune al hidrocentra­lei. Da ! Tocmai în ajunul acestui eveniment, brigada a sosit pe şantier. Aici, noii brigadieri au simţit aceeaşi bucurie (pe care o simt constructorii) ca şi la sărbători­rea dării în folosinţă a liniei ferate Cerna-Jiu pe care o construiseră. Măreţia lucrărilor hidrocentralei i-a entu­ziasmat mult pe brigadieri. Unora, în sinea lor, le părea rău că n-au venit aici mai devreme. Nu-i tîrziu însă nici acum. Pînă la intrarea în funcţiune a turbinelor mai sînt încă multe de făcut. Acum, hidrocentrala — şantier al tineretului — a chemat tinereţea să-şi spună cuvhitul, să oprească cu braţele-i dîrze apele repezi ale Bistriţei mol­dovene. ★ E seară de ianuarie. Afară gerul s-a mai potolit şi vîntul a stat. Fulgi mari de zăpadă învestmîntează totul într-un alb strălucitor. Miile de becuri ce s-au aprins învăluie şan­tierul în lumina lor. In dormitorul brigăzii nr. 14 soba s-a încins bine. Tros­netul lemnelor mistuite fără milă de flăcări e acoperit de melodia transmisă de difuzor. Pe paturi, plăpumile noi nouţe sînt întinse cu grijă de o mină gospodărească. Cei mai mulţi dintre brigadierii schimbului I şi III stau liniştiţi la taifas. De cîteva zile brigada lui Bonea formată în ma­joritate din constructori de la Cerna-Jiu a fost complectată cu Încă 14 tineri veniţi de pe şantierul de la Ozana-Cracău. E deajuns ca un brigadier să înceapă a povesti ceva că se şi pornesc discuţii interminabile. Tolba cu amintiri ce s-a umplut la Ozana şi Tismana se deşartă. — Să vezi, intră în vorbă Dinu Marin. La Cerna-Jiu noi am fost o brigadă de şoc. Înţelegeţi ce însemnează „şoc“? Adică să lucrezi unde-i mai greu. Prima dată eram doar 8 mn brigadă. Apoi am ajuns să fim 34: ploeşteni, bucureşteni, constănţeni, toţi băieţi unul şi unul. Ehei, cite greutăți n-am învins noi la turnarea podurilor. S-ar putea face un roman dacă s­-ar scrie despre ele. Apoi, nici la pozare (în­tinderea și montarea liniei — N. R. ) n-a fost chiar așa de ușor... — Dar despre steag de ce nu amintești, Marine? Ce, nu l-am ciştigat noi ? — Ai răbdare, băiete! Ce te grăbești așa ? Cît privește despre steag, ar putea vorbi mai bine responsabilul bri­găzii. — Ei, dacă-i vorba așa, apoi să vorbesc eu, interveni Bonea, responsabilul brigăzii. Cum să vă spun, întrecerea a pornit așa, simplu. Am chemat toate brigăzile din secto­rul 6 Tismana la întrecere. Noi ne credeam tari. Dar vezi, şi ceilalţi se îndîrjiseră. Aşa că n-a fost tocmai uşor. Ploile nu mai conteneau, surpările se ţineau lanţ. Cînd ziceam că am realizat un lucru mai bun, tocmai atunci veneau şi surpările la terasamente. Lucram uzi, plini de noroi, de arătam întocmai ca nişte orătănii. Şi totuşi, brigada n-a rămas nici măcar o zi sub normă. Cel mai scăzut procent a fost de 25 la sută peste plan. Şi asta se întîmplă rareori. La întinderea liniei, unde am lucrat cel mai mult, totdeauna făceam cîte 1.400—1.500 metri în loc de 1.000 m, cit aveam norma. 11 săptămlni fără întrerupere a fluturat la noi stea­gul de brigadă fruntaşă. — Şi cîţi din brigadă aţi venit aici, la Bicaz ? Întrebă un tinăr de la Ozana. — Majoritatea. Dovadă e că nu conducerea brigăzii sint tot aceeaşi tovarăşi ca şi la Tismana. Dar sîntem bucuroşi că ne-am întilnit cu voi, cel de la Ozana şi am format un colectiv mai puternic. De aceea, sper că şi treaba va merge mai bine. In sobă lemnele aproape că s-au stins. Brigadierul de serviciu plecă să aducă un nou braţ de lemne. La difuzor a început un program de muzică populară romînească. Se pare însă că băieţii sunt preocupaţi de aduceri aminte, şi nu de muzică. Acum e rîndul lui Stoian Dumitru. El ţine neapărat să nu scape ocazia de a povesti şi ceva despre prietenii lui turnători pe care i-a lăsat la uzinele „1 Mai“ Ploeşti, cînd a plecat pe şantier. — Ca turnător eu clștigam bine — spuse el. Dar cind ni s-a propus să plec n-am dat înapoi. Știam că n-o să mă mai plimb cu prietena pe bulevard, sau să mai văd meciurile spectaculoase ale echipei Flacăra. Dar ce poate fi mai frumos decit să fii brigadier pe un șantier al ti­neretului și să te afli în rlndurile constructorilor vieţii noastre noi ? Puteam să mă întorc din nou la turnăto­rie după ce am terminat la Tismana. Am îndrăgit însă şantierul, brigada şi mi-a devenit nespus de greu să plec. — Poate crezi că numai tu iubeşti şantierul, iar noi ăştia, nu ? — sări cu vorba Constantin Cotigă. — Uite ce e, Cotigă ! Te rog să vorbeşti mai clar: care... „noi, ăştia?“ Vrei să vorbeşti despre tine, pleiule ! — Intre noi, va creşte şi va deveni om — ii luă apă­rarea Bonea. Ca să vorbim drept, la cei 16 ani ai săi vă cam bate pe mulţi cind e vorba de treabă. Despre asta nu mai ziceţi nimic ? Cotigă a fost unul dintre cei mai tineri brigadieri de la Tismana. Prin munca sa, el şi-a ciştigat stima tovarăşilor lui. Cînd se făcură înscrieri pentru Bicaz, cel mai bun prieten al său cu care venise din sat, 11 spuse pe un ton mai mult poruncitor: „Tu mergi acasă, cu mine. Mă În­ţelegi ! Părinţii te-aşteaptă“. Dar Cotigă nu-i ascultă vor­bele. A venit la Bicaz împreună cu brigada. Acum este unul dintre cei mai vrednici şi disciplinaţi membri ai brigăzii. Dar este şi cel mai preocupat cu cititul cărţilor. Sub perna lui vei găsi întotdeauna cîteva cărţi. De multe ori brigadierii îi spun în glumă: „Ai grijă, puştiule, să nu-ţi intre cărţile in cap cînd dormi“. — Dar nu ştiţi o noutate? Să vă spun eu, interveni rl­­zînd Stoian. Tovarăşul Bonea îşi aduce familia aici. Vrea să se instaleze temeinic la Bicaz. Te întrebăm, tovarăşe Bonea, dacă atunci cînd îţi va veni familia te vei ocupa tot aşa de brigadă ca şi plnă acum? — De asta sfi nu duceţi voi grijă. Principalul e să-l văd aici. Ehei, de-aţi şti cit mi-i dor de copil. Nu l-am văzut de mult. îmi Închipui ce mare a crescut, iar la vorbă, le rupe... Tocmai cind Începu să povestească şi Dinu Marin des­pre felul cum a muncit ca secretar al organizaţiei de bază din comună, cum a reuşit să convingă pe cinci utemişti să meargă cu el pe şantier, un brigadier plin tot de zăpadă, intră grăbit înlăuntru. — E tîrziu, tovarăşi. Nu vă pregătiţi pentru şut? Hei, voi din schimbul 111 1 'H Primele zile ale vieţii petrecute pe şantier vor stărui mult timp In amintirile celor din brigada 14-a. Cînd^ Işi aduc aminte de prima zi de muncă, brigadierii nu uită să spună: Maistrul care ne luase atunci tn grijă repartiztndu-ne la punctul de lucru căuta să ne lămurească să nu fim descurajaţi dacă nu vom reuşi să ne îndeplinim normele pentru că „de, aşa-i la început“. Chiar ne privea cu oarecare neîncredere. Atunci nu i-am spus nimic, să nu creada că facem pe grozavii. Dar la sfirşitul zilei a tre­buit să-şi schimbe părerea şi ne-a felicitat spunindu-ne că nu se aştepta la asemenea rezultate din partea unor „băie­­ţandri“. Depăşisem norma cu 35—40 la sută, iar în zilele următoare treaba a mers şi mai bine. Ce e drept acum mulţi maiştri cer inginerilor sau co­mandamentului brigadierilor să li se repartizeze la punc­tele lor de lucru brigadieri. Oare aceasta nu-i cea mai bună apreciere a muncii entuziaste a brigadierilor ? Acum brigada 14-a lucrează în trei schimburi la beto­nierele care aprovizionează cu beton inelele din tunel. De­mersul betonierelor depinde în mare măsură grăbirea ine­­lărilor. Fiecare vagonet de beton dat în plus ajută ca tu­nelul să se termine mai devreme. Brigadierii şi-au or­ganizat însă bine munca şi toate cele trei schimburi au reuşit din prima zi să-şi depăşească normele. La cupele de nisip şi de piatră, la ciment, la rampa de descărcat be­ton, la toate posturile, tinerii brigadieri veghează atent făcîndu-şi datoria. Nici graficul nu rămîne în urma entu­ziasmului muncii lor. Creşterea zilnică indică 135... 140... 145 la sută. Şi cînd te gîndeşti că e doar începutul... în aceste zile tinerii din brigadă se string cu toţii în dormitor în jurul secretarului organizaţiei U.T.M. de bri­gadă sau a unui membru din comitetul U.T.M. şi citesc cu glas tare cîte un capitol din Directivele celui de al 11-lea plan cincinal sau din Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la cel de al 11-lea Congres al Partidului. Ore întregi se discută apoi în jurul cifrelor celui de al doilea plan cincinal, despre viitorul hidrocentralei, despre fericire şi despre viaţa de mîine. Peste ani, cînd turbinele vor cînta simfonia milioanelor de kilowaţi, cu siguranţă că brigadierii se vor gîndi cu mlndrie la aceste zile. C. ANDREESCU corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Bacău In comuna Răcăciuni, în timpul liber... — Tinerii participă la activitatea cultural-artistica Activitatea cultural-artistică in comuna Răcăciuni lăsa de dorit în ultimul timp. Ti­nerii erau dornici să participe la această muncă, însă nu exista o bună organizare, deşi erau posibilităţi pentru a obţine rezul­tate pozitive. Organizaţia de bază U.T.M. din comună s-a g­îndi­t însă să organizeze o serie de acţiuni cultural-educative de masă care să învioreze activitatea culturală. In buna organizare şi desfăşurare a aces­tor acţiuni, organizaţia U.T.M. a primit un sprijin preţios din partea activiştilor comi­tetului regional U.T.M. Bacău. O zi întreagă de voie bună Zi de duminică. In Răcăciuni e mare săr­bătoare pentru toţi tinerii. Oricine putea afla aceasta, citind afişele răspîndite pe toate uliţele. Organizaţia U.T.M. a iniţiat o zi model a activităţii culturale. Mulţi din­tre tineri erau dornici să cînte în formaţia corală, să joace în echipa de dansuri, să facă parte din brigada artistică de agitaţie, să recite versuri. Vestea organizării zilei model a fost primită cu mare bucurie de către tineri. La orele nouă dimineaţa, în sala căminu­lui cultural erau adunaţi aproape 200 tineri. Nerăbdării lor i-a pus capăt tovarăşa învă­ţătoare Trifan cînd a început să citească re­cenzia romanului „Povestea unui om ade­vărat", care le-a plăcut foarte mult. Apoi, brigada artistică de agitaţie şi corul căminului cultural au prezentat tinerilor un frumos program artistic care s-a bucurat de mult succes. După pauza de la prînz toţi s-au înapoiat la căminul cultural; acum avea să aibă loc lectura unor fragmente din unele cărţi indi­cate în listele bibliografice ale concursului „Iubiţi cartea“. Cît de frumos a citit tova­răşa învăţătoare din operele marilor noştri clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale. După o scurtă pauză a fost prezentat fil­mul „Un om teribil". La o şezătoare Peste 150 tineri s-au adunat la căminul cultural pentru a participa la şezătoarea mo­del, unde aveau să afle multe lucruri inte­resante şi să petreacă clipe plăcute. Multe au auzit atunci de la colectivistul Zamfir Constantin. Cu multă atenţie au ur­mărit tinerii firul povestirii acestuia. Vorbele lui calde, simple, apropiate de sufletul ţăra­nilor au zugrăvit viaţa de mizerie din tre­cut a familiei sale, aidoma cu viaţa pe care au dus-o milioanele de ţărani subjugaţi de moşieri, arendaşi, chia­buri şi tot felul de lipitori ale satului. Unii dintre ei cunoş­teau aceste lucruri din auzite fiind în acele vremuri mici, iar alţii, mai răsăriţi, se ve­deau pe ei înşişi în lo­cul copiilor ţăranului Zamfir de altădată. Apoi a povestit cum a prins viaţă colectiva din Răcăciuni, care n-avea la început de­cît un bou şi doi cai, iar astăzi a ajuns să aibă un grajd modern şi o maternitate pentru scroafe. Munca in gospodăria colectivă a schimbat viaţa ţăranilor muncitori. Cei care au mun­cit cu drag zi de zi, au primit produse multe la împărţirea veniturilor. Aşa se face că nivelul de trai al membrilor gospodăriei agricole colective „Secera şi ciocanul“ a crescut mult. Cu multă satisfacţie a vorbit colectivistul Zamfir despre tinerii plecaţi din sat, fii ai ţăranilor muncitori, care as­tăzi sînt oameni de nădejde în diferite munci de răspundere. Şi fiul lui e ofiţer în armata noastră populară şi pentru asta e tare mîndru. Dar cîte noutăţi interesante pentru el nu le-a spus şi tovarăşul inginer agronom Con­stantin Niculescu ! El a vorbit despre între­buinţarea raţională a terenurilor, despre mă­rirea producţiei la hectar, despre metodele înaintate de muncă din agricultură şi despre unele probleme agrotehnice, dovedindu-le că şi în satul lor sînt mari iposibilităţi de a face ca ogoarele să rodească mai mult. Cît de bucuroşi au fost tinerii cînd to­varăşa Domintean i-a anunţat că vor urma „ghicitori literare“ la care tinerii s-au între­cut în răspunsuri. Apoi, echipa artistică de la întreprinderea „Steaua Roşie“-Bacău a prezentat un fru­mos program artistic în cinstea fruntaşilor, după care a rulat filmul „Ne-am întîlnit undeva“. La sfîrşit, tinerii au dansat ! In afară de acest program cultural-edu­­cativ, în comuna Răcăciuni s-au mai consti­tuit cercuri agrotehnice, unde se predau lecţii de specialitate. Fiecare din aceste cercuri are cîte un lot experimental pentru activitatea practică care trebuie să se des­făşoare în cadrul cercului, mai ales în a doua perioadă — primăvara şi vara. De ase­menea, s-au luat măsuri pentru a se înfiinţa şi cîteva cercuri ale tinerilor naturalişti. In organizarea şi desfăşurarea întregu­lui program care a a­­vut loc în această co­mună, un sprijin pre­ţios l-a primit organi­zaţia U.T.M. din par­tea comuniştilor din sat. Şi iată că roadele muncii s-au ivit. Nenumăraţi tineri au cerut în zilele ur­mătoare să facă parte din formaţia corală, din brigada artistică de agitaţie; unii au cerut să se înscrie la concursul de citit lite­ratură „Iubiţi cartea“, iar alţii s-au înscris la cercurile agrotehnice. T. PATRUŢ Sub conducerea instructoarei tine­rii invaţă un nou dans popular Foto AGERPRES Tinerii ascultă o doină. Citeşte această carte A. TOMA — Cîntul vieţii. Versuri alese (1894—1954). EDIŢIA IlI-a. E.S.P.L.A., 1954* „Mergi, cheamă — tot cu braţe-ntinse —» Şi viaţa va ieşi lar cale Să bea cu buzele aprins» Din cupa dăruirii tale“. Această strofă pe care regretatul poet A. Tom­a a pus-o în fruntea primului ciclu de poezii intitulat, ca şi întregul volum, „Cîn­tul vieţii“, ne sugerează de la primele pa­gini personalitatea luptătoare a scriitorului care ne-a oferit prin intermediul acestor „versuri alese“ posibilitatea de a-i cunoaşte creaţia literară dintre anii 1894-1954. Intr­­adevăr, un om care şi-a dăruit toate forţele creatoare vieţii, oamenilor, acesta a fost A. Toma. Ca un fluviu ce merge înainte trecînd peste toate obstacolele şi piedicile ce-l stau în cale a fost şi drumul greu şi anevoios pe care l-a parcurs poezia lui A. Toma de-a lungul celor 60 de ani de fecundă creaţie. Luptînd împotriva influenţelor dăunătoare ale curentelor decadente simbolism, dada­ism, suprarealism etc. — versurile poetului reprezintă tocmai o replică pătimaşă dată artei care se rupe de popor. Militînd de pe poziţiile înaintate ale cla­sei muncitoare, poezia lui Toma exprimă la un înalt nivel artistic năzuinţele şi aspira­ţiile milioanelor de oameni ai muncii, consti­tuind un îndemn şi o încurajare în lupta lor pentru construirea unei vieţi din ce în ce mai bune. Incepînd să scrie şi trăind într-o perioa­da cînd ţara noastră, întregul popor mun­citor treceau prin clipe grele, Toma n-a în­cetat nici un moment să creadă în vic­toria cauzei proletariatului, exprimîndu-şi această credinţă în versurile sale. învăţătura primită de poet de la mişca­rea muncitorească este dovedită de unele poezii ale sale ca de pildă „Cîntul vieţii“ (1919) sau „Cîntecul luntraşului“ (1905). Mîrşava trădare a „generoşilor", produsă în 1899 s-a răsfrînt negativ şi asupra lite­raturii şi artei. Cu toate acestea, poetul, bi­­ruîndu-şi căutările şi şovăielile, îşi afirmă în „Secerişuri sfinte“ hotărîrea de a fi tot mereu pe poziţii combatante înaintate. In anii făuririi Partidului Comunist din Romînia, poetul primeşte suflul înoitor adus de partidul clasei muncitoare, avangarda re­voluţionară a celor ce muncesc, producîn­­du-se o adevărată cotitură în creaţia sa. De acum înainte poezia lui capătă obiective precise de luptă, situîndu-se din ce­­în ce mai consecvent pe poziţiile partidului. După 23 August 1944, Toma şi-a pus versul său în slujba măreţei lupte pentru construirea socialismului în ţara noastră. Răsunetul pe care îl are poezia lui A. To­ma în masele largi de cititori, dovedeşte o­­dată mai mult, victoria ideilor partidului în literatură şi artă, victoria metodei de crea­ţie a realismului socialist, care face din li­teratură şi artă o armă de preţ a luptei pen­tru socialism. Volum prevăzut în listele bibliografice ale concursului „Iubiți cartea".

Next