Teatrul, 1988 (Anul 33, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 10 - 41

Em­in­eseu va continua să frecventeze ilustra mea casă. CANDIANO POPESCU : Să înţeleg atunci că ilustrul amic care îmi eşti s-ar putea lipsi de ilustra mea frecvenţă ? MAIORESCU : Ar fi mult mai bine să-i prezinţi ilustrele dumitale omagii Cla­rei, şi chiar te rog să o conversezi la modul ilustru de care eşti capabil, eu nemaiavînd nici un fel de resurse ilustre în acest scop. CANDIANO POPESCU : Aş vrea, totuşi, să ştiu ce-mi impută junele Eminescu. MAIORESCU : N-aş vrea, totuşi, să mai revenim asupra acestui subiect. Dom­nul Eminescu îl venerează pe Ale­xandru Ioan Cuza, iar pe dumneata te desfide de a fi participat la căderea sa şi de a te ploconi dinastiei inven­tate de dumneata şi alţi invenţi. CANDIANO POPESCU : E tînăr. Nu ştie şi nu înţelege. MAIORESCU : Domnul Eminescu s-a in­format personal. Du-te, te rog, la Clara. (Candiano Popescu iese, intră Livia Maiorescu.) LIVIA : Papa... MAIORESCU : Zi repede, că-s ocupat. LIVIA (aparte) : Francmasonule ! MAIORESCU : Zi repede, că-s ocupat. LIVIA : Repede. MAIORESCU : Ce vrei ? LIVIA : Domnul Eminescu vine-n seara asta la noi ? MAIORESCU : Nu-nțeleg. LIVIA : Dacă nu vine, unde-l pot găsi ? MAIORESCU : In haos. Domnul Eminescu locuieşte în haos. Ce vrei ? LIVIA : M-a rugat regina să-l rog ceva pe domnul Eminescu. MAIORESCU : Ce amestec am eu în tre­burile tale, ale reginei şi ale domnu­lui Eminescu ? LIVIA : Am presupus că vrei să aprobi treburile mele, ale reginei şi ale dom­nului Eminescu. MAIORESCU : Ce te-a rugat regina să-l rogi pe domnul Eminescu ? LIVIA : Regina m-a rugat să-l rog pe domnul Eminescu să-i traducă o poe­zie în limba română. MAIORESCU : înseamnă că regina vrea să se travestească şi vreţi ca eu să aprob acest travesti astfel îneît dom­nul Eminescu să guverneze România în locul dinastiei. LIVIA : Papa, vorbesc serios. MAIORESCU : Şi eu vorbesc serios şi credeam că fiica mea este de acord. (Livia se îndreaptă spre ieşire.) Livia, nu mi-ai răspuns la întrebare. Eşti sau nu de acord ca domnul Eminescu să guverneze România ? LIVIA (din uşă): Ba da, papa, sunt de de acord, dar credeam că vrei s-o guvernezi tu. Se pare însă că tu vrei s-o guvernezi exclusiv pe domnişoara Anişoara Rosetti. A venit domnişoara Rosetti, tată ! (Iese.) DOMNIŞOARA ROSETTI (intrînd): Ce bine că te găsesc singur ! MAIORESCU : Clara e în salon cu ami­cul Candiano. DOMNIȘOARA ROSETTI : Tata spune că regina ar fi dispusă să te asculte în legătură cu povestea noastră. MAIORESCU : O regină care nu-i regină decît de două săptămîni e dispusă să asculte orice, adică să se bage în orice fără să facă nimic. S-o lăsăm să se mai coacă puţin. DOMNIŞOARA ROSETTI : Cam cîţi ani, Taule ? (Iese.) ION SLAVICI (intrînd) : Iertaţi-mă, dom­nule Maiorescu, dar noi am fi vrut să n-o lăsăm deloc să se coacă. MAIORESCU : Domnule Slavici, eu v-am mai spus să nu folosiţi cu uşurinţă unele cuvinte. în cazul dumitale, ,sunt aproape sigur că atunci cînd spui noi te referi la dumneata, la Caragiale şi eventual la Eminescu. SLAVICI : Domnule Titu, acest noi, Sla­vici însemnînd Slavici, Caragiale, Emi­nescu şi, dacă-mi permiteţi, şi Creangă, poate fi un noi foarte greu în istoria neamului ! ... MAIORESCU : Mă retrag, din conversație, domnule Slavici. Este adevărat că domnul Caragiale, inspiratorul dum­neavoastră în­ această chestie,, este dispus să părăsească ziarul „Timpul“ ? SLAVICI : Nu va trece mult timp și o va face. Ar trebui să plec și eu, dar eu, fiind ardelean, gîndesc altfel, cum se zice , ar trebui să plece şi Eminescu, dar Eminescu nu ştie încă ce-1 aş­teaptă. MAIORESCU : Pe Eminescu nu-l împie­dică spaţiul ; eu cred că ştie bine ce-1 aşteaptă. Te-aş ruga să înţelegi că toţi ştim ce ne-aşteaptă, întrucît în ziua de 10 mai ziarul „Timpul“ a binevoit să publice „Scrisoarea III“ de Mihai Eminescu. SLAVICI : Cu modificări, domnule Ma­iorescu. Credeţi că or să ne închidă pentru că jucăm piesa asta ? MAIORESCU : „Scrisoarea III“ nu mai poate fi modificată şi, de fapt, ea apăruse încă de la 1 mai în „Convor­biri literare“. Nu cunosc un gest mai cutezător decît al nostru. N-aş putea spune prin ce perfidie a împrejură­rilor eu, care sunt cel mai răspunzător de acest fapt, voi fi ignorat, în timp ce dumneata, Eminescu, Caragiale şi Creangă veţi fi marcaţi. SLAVICI : Şi Caragiale ? MAIORESCU : Poate că nu. Caragiale e atît de subtil... Se va pune la adăpost din vreme, părăsind redacţia „Timpu­

Next