Teatrul, 1988 (Anul 33, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 10 - 52
CARAGIALE: Vrei să ne laşi, vrei să fii amabilă să ne laşi puţin singuri ? ARISTIZZA: Asta s-o crezi dumneata. Ar trebui să fiu completamente nebună. Cum iţi imaginezi dumneata că aş putea să nu fiu de faţă la o discuţie între Ion Creangă şi Ion Luca Caragiale, discuţie care, inevitabil, va fi despre Mihai Eminescu ? CARAGIALE : Bine, şezi cuminte şi taci pînă la adinei bătrîneţe. CREANGA : Eu zic că ne-am spus tot ce aveam să ne spunem, așa că o să mă duc în plata domnului. CARAGIALE : Vezi ce-ai făcut, Aristizzo? Vezi ? Poftim de îmbună-i. ARISTIZZA : Zău așa, doamne Ioane, nu te mîhni din toate cele. Dacă ai făcut pustia să vii, suportă-i cîteva clipe pe musiu Caragiale, încolo, presimt că vom merge împreună pînă la Iași. CREANGĂ : N-aş vrea, zău... CARAGIALE : Stai, n-aş vrea să crezi că Ariistizza e o viespe. ARISTIZZA: Domnule, dumneata baţi cîmpii. Spune-i domnului Creangă ceea ce ai de spus. CARAGIALE : Jupîn Creangă. Palatul ar dori... CREANGA : Na, că ai început-o rău de tot... ARISTIZZA : Lasă că-i spun eu. Dumneata nu te pricepi. CREANGĂ : Ba se pricepe dînsul, se pricepe. ARISTIZZA : Nu se pricepe. Dumnealui, adică musiu Caragiale, te-a chemat ca să-ţi spună lucruri însemnate, dar n-are talent de povestitor, dumnealui e un intrigant şi atîta tot. Uite ce-i: anul trecut au încercat să-l omoare pe domnul Eminescu. CREANGA : Nu mai spune ! ARISTIZZA : Şi ca să iasă cu obrazul curat, dacă Dumnezeu ar îngădui aşa ceva, au înscenat că domnul Eminescu ar fi vrut să-l împuşte pe Carol. L-au turmentat bine la Capşa, madam Capşa începe de strigă în gura mare că „da, aşa trebuie să faceţi, domnule Eminescu, să-l împuşcaţi numaidecît pe rege“ ; apare, din senin, nu ?, un muşteriu care îi dă un pistol domnului Eminescu, îl suie într-o birjă şi pune birjarul să-l ducă la palat. Acolo, îi spune lui Mihai că ăla nu-i acasă şi că trebuie să vină altă dată să-l împuşte, apoi îl duce pe Mihai şi-l închide în baia publică, simulind că Mihai ar fi vrut să-şi pună capăt zilelor. CREANGĂ : Ce mîrşăvie... ARISTIZZA : Nu se putea îngădui aşa ceva. Comisarul Nicolescu a spart baia şi l-a scăpat cu zile. Mai mult n-a putut face. Pe Mihai l-au internat la Şuţu, iar apoi l-au trimis în străinătate, ca să mai dreagă ceva în toată povestea. CARAGIALE : Este foarte adevărat ce spune. ARISTIZZA : Ei sperau multe altele, dar domnul Eminescu a vrut să vină acasă și a venit. Iar ei l-au invitat, chipurile, la palat. Musiu Caragiale te-a chemat să-l iei pe domnul Eminescu la dumneata. CREANGA : M-a chemat ca să mă roage să nu-l iau. ARISTIZZA : Extraordinar ! Așa e. Nici nu mă gîndisem. CARAGIALE: Acum ai aflat. CREANGĂ : Dudupă, vorbim năzbîtii. Noi suntem prea milci pentru a vorbi despre domnul Eminescu. Noi suntem biete ghete și haine, care se mişcă fără rost în jurul său. ARISTIZZA (ieşind): Mă-ntorc. CREANGĂ : Te-apasă tare ? CARAGIALE : M-apasă şi aşa şi aşa. CREANGĂ : Dacă nu te superi, eu aş pleca. CARAGIALE : N-am altcui spune. CREANGA : Asta ştiu, dar mata n-ai nevoie să spui nimănui. CARAGIALE : Cum aşa ? CREANGĂ : Mata ai moftangiii matale, ce-ţi pasă ? CARAGIALE : Erai singura mea nădejde. CREANGA : Şi nu sunt ? CARAGIALE : Ba, tocmai că eşti, voiam să-ţi spun. CREANGĂ : De ce să-mi spui dacă ştii că ştiu ? CARAGIALE : Aş vrea totuşi să-ţi spun... CREANGĂ : Nu, nu-mi încărca sufletul, nu pot să fac nimic. CARAGIALE: Bine, mă mulţumesc că ştii. Eşti un om mare. CREANGĂ : Nu mai mare ca mata. CARAGIALE : Eu de ce-s așa de mare ? CREANGA : Păi, mata ai să rămîi în istoria lumii. CARAGIALE : Cum așa ? CREANGĂ : Pe pustii, mata nu știi ? CARAGIALE : Nu prea. CREANGĂ : Păi n-ai făcut mata să se stingă luminile în sală cînd se joacă piese de teatru ? Asta-i o mare descoperire. CARAGIALE : Mata nu poţi să ierţi pe nimeni ? CREANGĂ : Dumneata ai iertat vreodată pe cineva ? CARAGIALE : Nu. CREANGA : Ce te miri, atunci ? E ca şi cum aii sparge un ou şi-ai vrea să-l pui la loc în cuibar. CARAGIALE : Aşa fac eu ? Aşa am făcut eu ? Atunci, n-are nici un rost. CREANGA : Ce rost să aibă ? CARAGIALE: Să pun oul în cuibar. ARISTIZZA (intrînd) : Ei nu se sfiesc să facă, iar voi vreți să ne sfiim şi să 52