Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)

1865-05-09 / nr. 36

143 Priviri asupr’a Istoriografiei române. (Continuare sî capetu din nr. premergătorii­.) Preluminatulu d. Papiu Ilarianu, reproducendu din manu­scripte séu tipariture maritime, documente sĕu narațiuni scrise in grecesce, latinesce, nemtiesce, unguresce etc. le insocesce de traduceri literali in romanesce, aceea ce-i vine mai usioru de pre ce-i suntu familiarie cele mai multe limbi culte ale Eu­ropei. Atunci candu acesta intru adeverit pretinsa colectiune va ajunge la alti sieselea volume , atunci voru fi materiale de ajunsu spre a scrie o istoria a României mai întinsa si do­cumentata, asta precum o cere progressulu actuale alu sciin­­tieloru istorice. Impulsulu datu acestoru studie produse Istori­a Câmpu­lungului a destinsului poetu C. D. Aricescu, monografia plina de meritu, lucrata după manuscripte descoperite in monastirile Cozi’alî Sierbanescii, in ddue volume; sî Compendiu de Istori’a Transsilvaniei de d. I. V. Rusu (Sabiiu 1864); si traductiunile domnului G. Sion făcute din greca­­moderna a operei lui Dionisie Fotino (edita in Vienna la 1818) Istori’a generala a Daciei sau a Transsil­­vaniei, tierei muntenesci sî a Moldovei (Bu­curești 1860), sî a I­s­t­o­r­i­ei Tierei romane si de frații Tumussc (Bucuresci 1863). Ambele aceste isto­rie presinta o mulțime de evenimente reu cunoscute. In fine, voiu memora frumós’a Is­toria a Români­­l’oru sub Mih­aiu Vitezul­u, opera postuma a ace­lui ingeniu potinte, care fu numitulu deja N. Balcescu. Ea fu publicata parti-part. in admirabil’a „Revist’a romana“, care este pe fata lun’a in Bucuresti la 1861, 62 si 63. Asta lunga biografia se numera intre cele mai frumóse prese scrise in limb’a româna. Voiu incheia acesta dare de semn indicându unu pre bunu compendiu istoricu alu desu numitului Domnu professoru Treb­. Laurianu. Bata-i titlulu : I­s­t­o­r­i ’a Ro­m­­â­n­i­l­o­r­u din tempurile cele mai vechi pâ­nă in dalele nóstre. (București 1862); sî important’a publicatîune oficiala, din care esi, de suntu acum trei­ dieci dale, primulu volume cu titlulu Archiv’a istorica a României, care e o colectiune de documente din timpurile cele mai vechi până la 1800. Acestu jumetate volume con­ține vr’o 300 documente. Amu fi neaperatu ca bibliotecile universitatîloru italiane, celu putina ale celoru mai mari, sa-si câștige aceste cârti, câci pentru particulari aru costa pré multu. Opere, care ne făcu cunoscute faptele, peripetiele sî adversitățile unui po­pom, care nu e straniu de noi, ci totu de unu sânge sî mai de aceeași limba cu a nóstra , aceea ce candu n’aru fi probatu din istoria, aru fi de ajunsu a o dovedi cu uniformitatea nu­­melui, cu care suntemu numiți de câtra națiunile străine noi sî ei. Sî intru adeveru, Polonulu ch­iama pre Italianu Wloch, pre Românu Woloch; Boemulu, pre Italianu Wlach­, pre Românu Walach; Magiarulu chiama Olasz pre Italianu, Oláh pre Ro­mânu. Sî aci voiu insemna parerea acelor’a, cari credu cum ca numirile Welsch, cu care Nemții ch­iama pre Italianu, Val­lone, Vallese, Gallese, Gallezo sî până lî numirea de Belga , suntu de aceeași origine, insa, spre nenorocire, bibliotecele universitatîloru nóstre departe de a se poto inavutî cu cârti, in lips’a in care se afla­ tóte, fara vr’o esceptiune, dara de aci înainte nu voru fi in stare d'a plati macaru continuatiunea opereloru ce urmeza a se tipări , sî la care începuseră a se abona, pentru ca onor. ministru Naloli nu găsi altu chipu de a face economia in bugetulu instructiunei publice, decâtu fa­­ce ndu mari reduceri in sumele anuali destinate pentru cumpe­­rare de cârti. suntu si ésedieci Asia d. e., pentru bibliotecele din Pis­a, unde se optu de professori , acum suntu de­stinate numai 4590 livre, sî vai, déca va fi trebuintta de vr’o reparatiune.......... In Turinu summ’a accordata va fi cheltuita tóta pentru stipendie, pentru incaldarea si luminarea saleloru de lectura. A­­­déca onor. Natolia va fi considerata acea mare sentintta a lui Augustin Thierry, ca adica interesele sciintiei se tîm­ de interesele cele mai natîunali, de buna sema aru fi facutu economia in alte ramuri. Mai multu de­câtu întinderea teritoriulu sî numerulu ostiloru, progressulu sciinti­­ficu sî literariu e de o mai mare importantia pentru na­­tiune. Pentru aceea Belgi’a sta d’asupr’a Russiei celei nemăr­ginite. Confederatiunea germana nu e , nici póte fi, cuce­­ritóre, dara cu tóte acestea, câtu tempu Nemții voru ave prin matulu in solintia , ei voru esercita o influintia in lume ; in Germani’a insa , principii cei mici nu făcu economia asupr­a banului biblioteceloru publice, ci, din contra , candu se pre­­senta ocasiunea de cumperaturi importante, se asemna fonduri estraordinarie. Bara noi vomu merge in dereptu, in cunoscin­­tie, si vomu scapetă din acea faima de erudiți, ce o castigara străbunii nostri, candu in secululu XV reinviera studiele clas­­sice in Europ’a.“ Principatele române unite. Dupa cum spuseramu in numerulu din urma, Domnitorulu in 30 Aprile noptea a sositu din escursiunea sea la Moldov’a , in capitala. „Tromp. Carp.“ spera, ca cu intorcerea M. Sele se va indoi energi’a diregatorieloru publice pentru esecutarea legei rurale. Același dînariune anuntta totdeodată sî sosirea sî reintrarea in postulu seu a ministrului de esterne d. K­al­an­esc­u , pre­cum sî re’ntorcerea dela Viena’a a agintelui sî consulelui ge­­neralu austriacu Br. E­d­e­r. Inn. Loru imperiale russesci Principele Michailu si Marea Ducesa Olg’a au trecutu in calatori’a loru spre Vienn’a in 1 Maiu prin Craiov’a. Guvernulu românu , luandu scrie despre calatori’a acést’a, deduse ordinu autoritatîloru locale din Galatiu, Brail’a sî Giurgiu, a dă inaltîloru passaged onorile cuvenite ; ear generalulu Manu, ministrulu de resbelu, avu ordinu a merge la Giurgiu, pentru de a complimenta pre înalții ospeti in nu­mele Domnitorului. „Manu­, ofic.“ publica denumirea de prefecți , a d. Gri­­goriu Rossetti in judetiulu Neamtiu, sî a­d. Panaiotu .Mangiroiu in judetiulu Suceav’a, dupa ce din aceste posturi se destituisera bd. Dimitriu Georgiade si Ioanu Greceanu pentru lips­a de activitate la esecutarea legei rurale. Totu „Monitoriulu ofi­­cialu“ publica, ca la cercetarea cassei generale in judetiulu Dolju s’au aflatu deficitu de 1,842,630 lei. Cassientiu G. Ola­­nescu indata s’a destituitu, s’a datu in judecata, si tata averea lui, mobila s’ immobila, s’a pusu sub secuestru. — „Presse­s“ de Vienn’a se scrie din Parisu, ca conferintiele din Constantinopole nu se ocupa cu jurisdictiunea consuliloru străini in principale , ci numai sî numai cu cestiunea monastiriloru, ear capitulațîunile acelea au fostu numai obiectulu unoru con­vorbiri private ale consuliloru. Noi inca dela ivirea cea d’an­­tâiu a acelei faime nu i amu atribuitu însemnătate seriósa, sî aru sî fi cu totulu perversu , ca pe unu abusu invechitu sa se cerce intemeiarea unui usu nou. Dupa cum­ se scrie unui jurnalu germanu din Bucuresci, mini­strulu presiedinte d. B­o­s­i­a­n­u, cu privire la starea cea critica finant­ala a tierei, staruiesce a se face mari reductiuni in sta­­tulu armatei, sî este resolutu a-si da dimișsiunea, déca pro­punerile lui nu s’aru priimi. Câtu este de fragila inca libertatea pressei in principate, dar iarasi câtu de putînu se sciu folosi unele dîuam­e de ea , sî câtu de dreptu avuramu noi , candu dîseramu sî dîcemu necontenitu, ca nimicu nu se pare asta greu dîuarieloru de dincolo , cu moderatîunea, vine a constată „Tromp. Carpa­­tîloru“ prin novel’a urmatóre: „Aflamu cu machnire, ca ministeriulu d-lui Bosianu nu s’a pututu apera multu tempu d’a suprime unu dîuariu. Citimu in „Monitorulu oficiale“ de alaltăieri suprimarea dîuarului „Con­­sciinti’a Nationale“: sî ne m­achitimu, nu atât’a pentru ca s’a supressu unu dîuariu, si negresîtu liberale in feliulu seu, nu atâtu pentru ca juca ursulu prin vecini, precum se dice; dar pentru ca, dupa cum aflamu, membrii comissiunei mixte aru fi scosu din raportulu comissiunei câtra Domnitoriu cererea li­bertății pressei, sî ca acesta scotere aru fi motivata de li­­centi’a dîuarului supressu.“ — Noi consimtîmu in privinti’a acest’a pe deplinu cu ceea ce dîce d. Vaillant in Reform’a nr. 19 : „Amu cititu articolulu „Consciintiei natiunale“ care a mo­­tivatu nu numai suprimarea acestui donariu, dar chiaru liberta­tea pressei. Suntemu indoitu inachniti, pentru ca ne tememu mai putîm­ de o ostilitate indirecta, decâtu de o lingușire mâr­­siava. Sî noi ne credemu omulu progressului ca ori­care altulu, dar nu-lu confundâmu cu o săritură șî cu unu saltu pericu­­losu. Nu confundâmu realitatea, pe care o putemu atinge , cu idealulu care nu-lu vomu atinge nici odata. Pentru acestu cuventu, n’amu aprobatu nici odata tactic’a „Consciintiei na­tionale“. Opositiunea eu­ tacita ni-a parutu mai multu va­­tematóre decâtu folositóre progressului, pentru ca, prin tăce­rea eii afectata, ea nu­ lu ajuta intru nimicu. Ni-amu intre­­batu chiaru, pentru ce a cerutu sa apara, de­óre­ce era de­cisa ca sa se abtîna. Credeamu ca era de datori­ a eii de a luă parte precâtu potea mai multu la critic’a acteloru private sî pu­blice. Voiamu sa o facemu sa intielega, ca critic’a este unu esamenu justu, care arata de o potriva binele ca sî reulu acte­­loru sî opereloru, ca acestu esamenu póte sa se faca fara pas­­siune, fara ura, fara ostilitate, cu singurulu scopu de a lumi­na sî a dă consilii, cu pericolulu chiaru de a nu fi nici as­cultata , nici inttelesu; si ca prin urmare a nu areta decâtu

Next