Timpul, februarie 1890 (nr. 62-84)
1890-02-22 / nr. 80
lectiviști sadea, și primește răvaș de felicitare de la neobositul d. Orescu. (a se vedea articolul de mai sus). Ei bine, pentru acest triumf, colectiviștii par ca au și pus mâna pe putere, par’c’au apucat pe Dumnezeu de picior. Telegrame, articole de bucurie, tot soiul de manifestări de veselie. La unele gazete colectiviste merg pînă acolo, incât strigă guvernului: — Țara s’a pronunțat! Dați-vă jos de la putere! Craiova, cetatea liberalismului (ce zice d. R. K. Dobrescu?) nu va vrea!... Oameni fericiți! Ei nu pun toate la inimă, și se îngrașă cu viziunea unor succese cari nu vor de loc să apară... Acte Oficiale Ministerul de Interne Prin decretul regal din 10 Februarie 1890, d. Alexandru Scarlat Ghica, s’a numit in funcțiunea vacantă, de efor al spitalelor civile din București. Prin decretul regal din 19 Februarie 1890, d. Emil Popp, actualmente aspirant la institutul de pathologie și bacteriologie din București, s’a înaintat in postul de preparator la acel institut, provisoriu, și pe Ziua de 1 Februarie 1890 in locul d-lui medic veterinar G. Boboc, demisionat. Prin decretul regal din 16 Februarie 1890, d. A. Goga, profesor de matematică la școala comercială din Craiova, s’a numit director la acea școală, in locul decedatului Theodor Macinca. Se acordă fabricei de frânghii a d-lui Vasile Ianov din Galați, strada Brăilei No. 114, scutirea de vamă pentru cânepa ce va importa din străinătate de la data acestui jurnal și până la 1 iunie 1890, când expiră termenul scutirel de vamă pentru cânepă și pentru celelalte fabrice de frânghii. Se acordă stabilimentului de instrumente agricole și instalațiuni de mori și poverne din București, calea Moșilor No. 262, proprietate a d-lui F. Freund, următoarele avantagii, pe termen de 15 ani cu incepere de la 4 August 1889: 1) Scutirea de plata impozitelor directe către Stat, județ și comună; 2) Scutirea de plata taxelor vamale pentru mașini părți și accesorii de mașini necesare fabricei; 3) Scutire de plata taxelor vamale pentru 29.000 kilograme pe an, fer brut in forme de bare și de table, ce se va importa din străinătate pentru trebuințele fabricei, pentru 10.000 kilograme anual bronz brut, și pentru 5 000 kilograme pe an lucru brut. Știrile pilei D. Ilie Niculescu-Dorobanțu, a dăruit județului Putna, pentru opere de bine facere, diurna sa de deputat. Fapta d-lui Niculescu cam rar se întâmplă. . . . NOSTIMADE Cerem scuze cetitorilor noștri, că peniua de a ji nu putem trece la rubrica aceasta articolul de fond (?!) al Naționalului. Ca să nu’și piardă farmecul, ar trebui să’l dăm in extenso, ceia ce lipsa de spațiu nu ne iartă. * In schimb, iată din Cronica teatrală a aceluiași jiar: Vorbind de Nottara in Pygmalion, criticul Naționalului <jice : Pentru atâta sălbăticie insă, ar fi trebuit un glas mai aspru, mai răgitor, mai sălbatic. Sfătuim pe Nottara să nu asculte de de această povară râu-voitoare, și să nu înceapă a rage pe scenă. Să lase asta pe seama altora... „Proza și Versuri* D. V. G. Morțun a editat sub acest titu, un volum de scrieri ale neuitatului Eminescu. Volumul acesta cuprinde următoarea materie : Făt frumos din lacrimă (poveste); sărmanul Dionis (nuvelă); Influența austriacă (studiu), și poeziile Făt frumos dintâiü; Foaie veștedă (după Lenau); Dalila (fragment); Nu ma înțelegi, Seara pe deal, La steaua, De ce nu-mi vii, Kamadeva, De ași avea, O călărire in zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranță, Misterele nopței, Ce-ți doresc eu ție dulce Românie, La Heliade, La o artistă, Amorul unei marmure, Junii corupți, Amicului F. L. Din noaptea Viața și stelele in cer. Afară de aceste bucăți ale in vecineperitorului poet, volumul conține o scrisoare autografă a postului și un „către cetitori” de d. V. G. Morțun, editorul. In scrisoare, datată de la 10 Noembrie 1887, Eminescu se plânge de „lipsa aproape absolută de mijloace de subsistență in care se află, declared că cea mai neagră mizerie" îl amenință. Și in adevar, in vremea acea, geniul ce se stinse era literalmente peritor de foame... Din volum ni se spune cui e adresată scrisoarea. TIMPUL 28 Februarie Noi credem că d lui V. G. Morțun, a cărui prietenie pentru poet știm că nu s'a mărginit numai la un sentimentalism banal, caracteristica prieteniilor din ziua de azi.... Și această admirație a d-lui Morțun pentru neuitatul Eminescu merge pînă acolo, in cât a editat volumul de care mă ocup pe propria-i cheltuială, și produsul vânzăreț dăruindu-l pentru înălțarea statuei poetului. Dar iată ce spune d. Morțun in„către cetitori". Volumul de față trebuia să apară de anul trecut și editorele, care in această publicație nu urmărea un gînd bănesc, era să-și scoată numai cheltuelile, rămăind ca autorul să beneficieze de tot câștigul. De atuncea ’ncoace, Mihai Eminescu săvârșindu-se din viață, publicațiunea a fost întreruptă, dar credincios înțelegere! avute, editorele nu voește să tragă nici un folos bănesc din acest volum și va dețune in mâinile societăței intocmite pentru înălțarea statuei reperitorului poet câștigul net al acestei publicații. Cum se vede, nu ne găsim in fața unui editor obicinuit, unul negustor de litere, ci in fața unui editor literar și om de inimă, care merită întreaga recunoștință a tuturor. Ca observațiuni asupra volumului am putea spune următoarele: Mai toate poesiile lui Eminescu, adunate după incetarea lui din viață, sunt inferioare celor din volumul editat de d. T. Maiorescu. Așa, Ce-ți doresc eu ție, dulce Romănie sau La o o artistă sunt bucăți in care nu se arată deloc Eminescu. E altă factură, altă gândire, pare că e altăceva decât autorul Luceafărului, Venere §i Madonă sau Ultimului dor. Găsim ii La o artistă versuri ca acestea: Ah, ca visul ce se ’mbina Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana orbilor. Iar vn Ce ți doresc tu ție, dulce Românie găsim , Ca-ți doresc eu ție, dulce Românii, Tânără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tei trăiască numai in frăție Ca a noptei stele, ca al ilel dori.... Fără 'ndoială că și’n aceste versuri veȚi strălucind talentul, dar ele sunt departe de a putea fi puse alături cu oricare din volumul d-lui Maiorescu. Cum se face aceasta ? Sau că d. Maiorescu a luat pe alese, sau că e chestie de dată. Și fiindcă n’am la îndemână mijloacele de cercetare, râmâne vadit, că incașul când a doua presupunere e adevărată, asta n’ar dovedi decât progresul darului poetic al lui Eminescu. Și adevărul e, că cele două strofe de mai sus ne amintesc mai mult școala lui Bolintineanu, pe când in celel’alte producțiuni Eminescu strălucește mai cu seamă printr’o notă care îi e personală, originală, cu desăvârșirea deosebită de marii poeți cari ’i au precedat. Nu-I găsești modelul in literatura românească. Cel mult poți ghici că a cetit pe Heine și mai ales pe Lenau, dar aceasta o poți numai ghici, atâta tot. E, pare că, efectul cetirei îndelungate și serioase a acestor dnci poeți. E de o sută de ori mai puțin decât asemănarea dintre d. A. Vlahuță și Eminescu. Și acum, când am infățișat cetitorilor nuoul volum al neuitatului Eminescu, nu'mi rămâne de adăugat decât următoarele : In chipul cum o țară știe să prețuiască geniile ce ea naște, învederat că poți ceti cultura și gradul de desvoltare al acelei țări. In viață, pe Eminescu nu numai îl amenința— cum zice el— dar chiar ’1 a zdrobit „cea mai neagră mizerie." Să ne grăbim, ca cel puțin după moartea-i, volumul lui să nu lipsească în nici o casă, unde e cineva care știe să cetească. Ne vom cinsti pe noi și vom ajunge să-i vedem înălțată statua ce i se cuvine. Ab. LEGE PENTRU Vînzarea de loturi la Călimănești, Cuciulata, Lacul Sărat și Govora, pentru facerea de case paticulare. Art. 1. Ministerul domeniilor este autorizat a vinde din moșia Călimănești, din domeniul Brăila și din moșia Cernelile, in vecinătatea stabilimentelor balneare ale Statului, loturi de o întindere de 1.250 metrii pătrați fiecare. Art. 2. Vînzarea se face prin licitațiune publică pe baza unei estimațiuni speciale. Banii ce se vor incasa din vînzarea loturilor se vor depune la casa de depuneri și consemnațiuni și vor servi special, pentru fie care localitate in parte, numai la îmbunătățirea și infrumusețarea ei. Art. 3. Toți aceia cari au luat locuri de la Stat la Lacul Sărat și pe cari au făcut clădiri, pot deveni proprietari pe acele locuri cu condițiunile următoare. a). Să aibă a despăgubi pe Stat de prețul terenurilor lor cu prețul care va resulta la licitația terenurilor învecinate. Aceasta in termen de șase luni; b). Să fie datoria și transforma clădirile, dupa planurile redactate de ministerul Domentelor, in termen de trei ani. Dupa aceste planuri, vor fi construcțiuni de trei categorii, repărțite pe trei zone, spre a se corespunde la diferitele mijloace ale suferinzilor. Art. 4. Loturile nu se pot vinde decât la români sau naturalisați români. Art. 5. Cumpărătorii vor fi obligați de a construi case de locuință, in termen de trei ani, după un plan ce se va verifica de minister, in ce privește salubritatea, higiena și soliditatea. Cumpărătorul care a clădit va fi scutit pe termen de 10 ani de ori ce dări către Stat. Art. 6. In cas de neindeplinire a acestei îndatoriri, de a construi in termenul și in condițiunile de mai sus, cumpărătorii sau detentorii de locuri prevăzuți la art. 3, vor pierde dreptul atât asupra pământului, cât și asupra prețului răspuns Statului. Art. 7. Un regulament de administrațiune publică va arăta și descrie condițiunile in cari se vor face aceste vănzări, cum și obligațiunile ce se vor impune cumpărătorilor in interesul stațiunei și stabilimentelor. ISFORMAȚIUNI M. S. Regele și A. S. R. Principele Ferdinand, au asistat aseră la representarea operei Lucia de Lammermoor, de către trupa română. M. S. și A. S. R. au stat pînă la sfârșitul spectacolului. D. Theodor Rosetti, ministru ad-interim la Instrucția Publică, a depus era la Cameră proiectul de lege prin care se recunoaște calitatea de persoană morală și judiciară societatea studenților universitari Unirea. Acest proiect va fi votat de ambele Corpuri legiuitoare, chiar in sesiunea aceasta. D. general Manu va supune astăzi sau mâine M. S. Regelui, decretul pentru convocarea alegătorilor colegiului II de senatori din Ilfov, spre a proceda la alegerea unui senator, in locul decedatului I. Șoimescu. FOIȚA ZIARULUI „TIMPUL" (48) ALBERT DESPIT CA IN VIAȚĂ PARTEA A DOUA DRAGOSTEA — Te rog, ascultă-mâ până la capăt, înainte de a-mi răspunde, voiesc să mă cunoști cu totul. Ne am întâlnit, intr’o seară, in loja sorei d-tale Numai decât mi-am plăcut. Am simțit o impresiune stranie când mi-ai zis: „Iral pare că nu sunt strein pentru d-ta, și ’mi inchipuiesc că te cunosc de mult". Am crezut in totdeauna că două ființe destinate a se uni in fața lui D-zeu, nu pot să fie streine una de alta. Nu s’au văzut nici o dată, dar s’au ghicit. Apoi ai venit la mine, te am studiat, team înțeles. Avem aceleași idei, sensațiuni comune. Când am băgat de seamă că legături invisibile unesc inimele noastre, ar fi trebuit să reacționez asupra mea visu’mi și contra d-tale , ar fi trebuit să fug de o fericire care ’mi părea cu neputință. Cu neputință ! iar o spui aceasta ! — Am fost slabă... Ce voești ? nu sunt decât o copilă, o germană copilă care nu scie să triumfe de dânsa.. Și cu toate acestea, o datorie sfântă mă despărțea de dna. Ascultă-mă bine Roland ! M’am crezut o orfană ca toate.. Nu! O fată tânără e liberă, de ordinar, când și-a pierdut părinții și rămâne singură in lume. Eu nu știm. Aparțin unei moarte. Mama a murit victima celei mai groaznice crime in America. Omorîtorul n’a primit decât o pedeapsă derizorie, și am jurat să nu mă mărit până ce nu vom resbuna pe mama. Roland asculta cu inima strânsă, neințelegând incă. — începi a vedea adevărul o ființă slabă ca mine nu poate nimic. „ Am voit să înarmez in favoarea causei mele pe omul care, pentru a mă abține, va avea generositatea a’și pune in pericol viața contra aceleia a asasinului. Raționament de fetiță cam romantică și foarte naivă! Este ușor a face planuri, cât timp n’a iubit cineva. ț fiua in care se dă inima, rațiunea devine sclavă. Te-am iubit. Mi-am zis că dacă d oi fi cere mai ânteia un asemenea sacrificiu, nu vom avea apoi curagiul ca să’l primesc până la capăt... Ea tăcu câteva minute. — Atunci am voit și rup orice legătură dintre noi. Te-am respins. Când ai plecat ieri, ’mi-a părut că toată fericirea ’mî dispăruse... Puteam oare sâ’ți deschid inima ? Puteam să’ți strig „ —Iată’m’ secretul, ia pe jumătate din el. Trecutul meu nu te privea. Nu datam in viața d-tale decât din iiua in care m’am cunoscut. D-ta nu erai intr’a mea decât din*ua *n care te-am iubit... O credeam astfel cel puțin, când d’odată... Ea surîdea acum ș’o scântee de speranță lucea in ochii ei. — Uite, Roland, suntem uniți d’o fatalitate stranie. Te credeam strein de existența mea d’artă dată; și d-ta ești amestecat in ea printr’un eveniment tragic... Ea surîdea mereu, și el deja întrevedea spăimântătoarea descoperire. Rațiunea lui protesta, dar instinctul sau devenea mai tare decât logica ce făcea. Ghicea d’inainte cuvintele tinerei fete. — E o amică care ’mi-a spus totul, gândește-te la bucuria mea ! Iți datoram deja recunoscință, mai inainte d’a te fi întâlnit! Sărmana moartă pe care o plâng, d-ta al apărat’o eroic.. Domnișoara Sidney se spulă, și deschizând ușea salonului care da un iatac : — Vino, Nelly, Zise ea tare, privește pe Roland Montfranchet s’a numit Roland Lebert ? — Dînsul e doamnă! Și repezindu-se spre tânărul om, Nelly îl luă mâinele și i le sărută. Roland se dete inapoi, vânăt inmărmurit. Nu era Nelly pe care o vedea apărând de odată, ci pe Mis Readish Credea pe victima lui dispărută, uitată, și acel spectru implacabil se arăta in fața lui pentru a’l blestema! Își mișcă brațele ca și cum ar fi voit să gonească acea visiune resbunătoare, și ne mai putându-se ține, căZa sdrobit pe un scaun. Nelly și Florența crezură că cedează emoțiunei reamintirea d’o dată evocată. După mai mulți ani, reînvia scena sinistră din livede— Ah ! domnule Roland, urmă Nelly, cât ai fost de bun și curagios ! . .. Ți-am spus adesea această teribilă aventură, domnișoară. Singur, singur, contra acelei bande turbate, bete, furioase, s’a aruncat inainte pentru a ne apăra. A câzut lovit d’un glonț, acoperind cu corpul sau pe aceia care val! n’a putut să scape . . . Printr’o teribilă sforțare de voință, Roland începu a se liniști. Se gândi c’ar fi perdut dacă s’ar lăsa in prada turburărei sale in fața acelor femei. Cum nu s’ar mira ele de tremurarea vocei sale, de febrilitatea gesturilor lui ? — D-ta, d-ta Florența, bolborosi el fiica Mrs Readish! Domnișoara Sidney era transfigurată. Fața ei strălucea de bucurie și amor. — Oh! cât te iubesc Roland, și cât te admir asemene! Mă inșălam când am zis că fatalitatea ne destina unul altuia? Omul pe care ’l iubesc este acela căruia îl datoresc mai mult. Te respingeam ieri, pentru a nu’ți descoperi secretul meu, și acest secret nu exista pentru d ta ! Ași fi avut dreptul a cere altuia aceia ce’ți pot cere acum d-tale ? D’a fi susținătorul, ajutorul și respmatorul meu ! Roland devenise finiseit,cu totul stăpân pe el. — Iți aparțin, respinse el. Fă din mine ce vei voi... Și d-ta buna mea Nelly, d ta care m’ai scăpat, vei fi amica mea ca și’n trecut... Dar vorbeai de pedeapsă Florența, vorbeai de criminal care n’a suferit decât’o pedeapsă derisorie... Credeam că... Va urma.