Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)

1909-10-25 / nr. 232

Nr. 233 — 1909 »TRIBUNA« decurs de zece ani, el a fost jurisconsultul familiei. Relaţiile fetei cu părinţii ei le cunoaşte îndeajuns. A fost de faţă şi la cununia acesteia, care s’a făcut în secret, pentru că se temeau ca nu cumva fostul pretendent al fetei să însceneze vr’un scandal. Martorul povesteşte, că încă cu cîteva săptămîni înainte de cununie părinţii erau foarte supăraţi pe gi­nerele lor, pentru că se auzise, că e mult dator. Cu toate acestea bătrînul ţinea mult la fiică-sa şi nu arare­ori o sprijinea cu bani, pe care îi trimetea, fără ca nevastă-sa să ştie ceva de lucrul acesta. In schimb bătrîna nu putea s’o sufere din diferite motive. Probabil și din cauza, că a luat pe unul cu datorii multe, pentru că vedea în acest caz, că toată averea ei o să se peardă în buzunarul altora. De aceea cînd bătrînul a căzut greu bolnav a um­blat în jurul lui cu multă energie, pentru a-1 decide, să facă un testament, din care să exchidă cu totul pe fiică-sa. In scopul acesta a intervenit chiar şi pe lîngă mar­torul de astăzi, de a mijloci redactarea unui testament în acest sens. La început tatăl, care ţinea aşa de mult la fiică-sa a refuzat să îndeplinească pofta hrăpareţă a bătrînei, mai tîrziu însă — cum se întîmplă de cele mai multe ori — a trebuit să se învoiască ne mai putînd re­zista ameninţărilor ticăloase ale femeei sale. Condamnabil a fost, că toată vremea, cît a zăcut bătrînul bolnav, nevastă-sa a ascuns în faţa fetei sta­rea lui, numai pentru a putea să-şi execute în linişte dorinţa sa. După moartea lui Haverda Boldizsár, văduva ace­stuia a eliminat cu totul din familie pe fiică-sa. La scrisorile acesteia nu răspundea nici­odată, ba ce e mai trist nici chiar pe nepotul său, pe fiul acu­zatei de astăzi nu vrea să-l vază. Celor, care o întrebau de motivul acestei respingeri inexplicabile le spunea, că orice încercare de a o îm­­blînzi e zadarnică, pentrucă inima ei este de peatră. In diferite raiduri fata m’a rugat să intervin pe lîngă mamă-sa — spune martorul —, ca să revină la sentimente mai bune, totdeauna însă intervenţia mea a rămas fără resultatul dorit, bătrîna menţinîndu-şi încăpăţinarea. Caracteristic este şi faptul că văduva nici pe bărba­tul ei nu-1 putea suferi. îndată după moartea acestuia ea a lăpădat doliul, ba, cînd a auzit, ca bătrînul Bol­dizsár întreținea legături cu o altă femeie, era cît pe aci să-l scoată afară din cripta familiară. Mai spune martorul, că nici cînd bătrînul era pe patul de moarte, femeea acestuia n’a voit să cheme pe fată lîngă dînsul, întrebat asupra motivului de ură între bătrînul Bol­dizsár şi femeea acestuia, martorul răspunde, că în­­nainte de moarte cu două zile o femee i-a prezentat o obligaţie în suma de 21 de mii de coroane. Pentru a înlătura vreun scandal, căci bătrîna Ha­verda ar fi fost în stare să arunce pe bolnav cu pat cu tot în stradă, în cazul, cînd ar fi văzut obligaţia — s’a prezentat singur la patul bolnavului, pentru a regula afacerea. Aci a răzbit numai cu mare greutate pentru­ că în ultimul timp nimenea nu mai avea intrare la el, căci zgîrcita de nevastă-sa se temea, ca nu cumva să schimbe testamentul. Şedinţa de după amiazi. Şedinţa se deschide la 3 şi jumătate. Interesul pu­blicului este tot atît de mare ca şi în trecut. Se procedează mai întîi la desbaterea cîtorva for­malităţi, pe urmă se continuă cu ascultarea de noui martori, cari toţi depun în favorul acuzatei, arătînd sufletul negru ce-l avea mamă-sa şi pe care nu se sfia să-l dovedească cu nici o ocazie. Ce zice bărbatul acuzatei ? Un interes deosebit s’a dat depoziţiei fostului băr­bat al acuzatei Dr. Jarmatzki Sándor. Cît a ţinut depoziţia acestuia Haverda Mariska a plîns într’una. * Iată pe scurt ce zice el: încă a doua zi după cununie, a trebuit să îndur din partea soacrei mele cele mai murdare insulte. Dușmănia ce o purta nevestei mele î­mi părea ceva cu totul nenatural, pentrucă nu mi­ s’a dat, să văd o mamă, care să-și urască propriul ei copil atît de mult. — Pe fiul meu încă nu-1 putea suferi și­­nici foto­grafia acestuia n’a primit-o, ci ne a trilfiit-o înapoi. Pe socru-meu îl blăstăma a doua zi după moarte şi spunea, că după ce se va împlini un an, îl scoate din criptă şi-i aruncă osemintele în vînt. * S.au ascultat pe urmă alţi martori cari au depus pentru ceilalţi doi acuzaţi. Şedinţa s’a amînat pe ziua de astăzi. Ziua a şasea. Depoziţia altor martori. Mărturii false. Budapesta, 6 Noemvrie. — Prin telefon dela corespondentul nostru. — Şedinţa de astăzi s’a început la ceasurile nouă. Apărarea cere, ca să se cerceteze depoziţia mar­torului loc Albert care supt jurământ a spus că Vojbha, al treile acuzat a fost văzut de dânsul în ajunul omorului pe linia Seghedin — Szabadka, zi în care acuzatul a documentat cu șeful său, că a lucrat în birou. Dispoziţia martorului să ia supt cercetare. * Acuza cere ascultarea de noui martori în urma faptului, că au apărut în ziare mai multe articole tendenţioase asupra văduvei Haverda. Şi la interogatorul doctorului Wilhelm Adolf medicul şef al spitalului din Szabadka, care de­clară, că pe vremea, când Mariska era de şase ani şi suferia de anghină difterică mama acesteia i ar fi spus, să o lase să se prăpădiască, că şi aşa n’o poate suferi. Declaraţia aceasta a consternat întreg publicul auditor.* Alţi martori au mai fost pădurarul din Újpest, care a prins odată pe cei doi acuzaţi trăgând in pădure puşcături de revolver, pe urmă portăreasa din Pesta a Mariskai, care a arătat legăturile de trai între cei trei acuzaţi. Granică artistică. 100 coroane pentru o furcă. De la serbările din Sibiiu în timpul cărora am avut atîtea momente înălţătoare de înregistrat ne vine şi următorul ecou, interesant prin particularitatea sa. E vorba de plata enormei sume de o sută coroane pen­tru o simplă furcă de tors. Un preţ care de­sigur că nu a mai fost atins, şi care ne dă cea mai bună mă­sură a valoarei ce începe să capete arta ţăranului ro­mân. Căci nu e nevoie să mai adăugăm că furca în chestiune departe de a fi un simplu băţ de care îşi acaţă ţăranca foişorul de lînă de tors e un adevărat obiect de artă. E într’adevăr tot numai un băţ de lemn, ale cărei fiecare din cele opt feţe este însă ad­mirabil încrustată cu izvoadele cele mai variate. în­treaga suprafaţă a furcei este înflorată şi nici o faţă nu seamănă cu celelalte. Pe un singur obiect ni­ se dă un întreg tezaur de izvoadele cele mai nostime ale artei încrustărei în lemn. împrejurările în care această furcă a atins acel fa­bulos preţ sînt următoarele: aflîndu-se în Sibiiu pen­tru a aduna obiecte romîneşti pentru muzeul nostru etnografic, d. Tzigara-Samurcaş dorea să cumpere şi această furcă de la posesorul ei, d. D. Comşa care însă, amorezat fiind de obiectul preţios ce poseda, refuza să o vîndă. Revenind să revadă acea furcă împreună cu d. A. Mocsonyi, d. Tzigara ceru dlui Comşa să-i fixeze un preţ pentru obiectul dorit. Acesta însă, în intenţiunea de a nu se desface de furca sa, ceru pre­ţul de 100 coroane, faţă de care directorul muzeului, indignat de asemenea pretenziuni, întrerupse orice tra­tative, însoţitorul său însă, d. Mocsonyi, apreciind im­portanţa ca acest rar obiect să între în posesia mu­zeului nostru, nu exista a plăti dlui Comşa preţul cerut şi a oferi acea furcă dlui Tzigara ca dar pentru muzeul său. Convocări. Tinerimea universitară romînă din Cluj şi Comemorarea lui M. Eminescu: Tinerimea universitară romînă învită On­ public din Cluj și jur la »Serata literară« ce o va aranja — în memoria marelui nostru poet M. Eminescu — joi la 11 Noemvrie n. a. c. la 8 ore seara în hotelul »Biazini« cu următorul PROGRAM: 1. Cuvînt de deschidere. 2. »De-aș avea«... de M. Eminescu, compus de G. Șorban, executată de corul tinerimei univ. 3. a) »Ce te legeni codrule«, de M. Eminescu, comp. de S. Scheletti. b) »Mai am un singur dor«, de M. Eminescu, comp. de G. Şorban, ambele executate de d. Leon Bancu, pe lîngă acompaniament de pian. 4. »Mihail Eminescu«, (disertaţie) de d. N. Sculici. 5. Satira III, (fragment), poesie de M. Eminescu, declamată de d. Leon Bancu. 6. »Marşul Dorobanţilor«, compoz. de Paulian, exe­cutată de corul tinerimei univ. Invitări speciale nu se fac. Cluj, la 4 Noemvrie 1909. Laurenţiu Oanea, Octavian Costea, m.p. secretar, prez. Pag. 9. PARTEA LITERARA. Scrisorile lui Vasile Alexandri. v. Lui Al. Hurmuzachi. 1850 (desigur Iuliei) Iubite A. Prin balada lui Bujor, ce îţi trimit acum, închei partea I-a a baladelor poporale, care s’a tipărit în gazeta Bucovinei şi care în total alcătuesc un număr de 12, anume: Codreanul; Păunaşul codrilor; Torna; Blestemul; Sârb sărac; Mioriţa; Mihu Copilul; Balaurul; Năframa şi inelul; Turturica; Şalga; Bujor, îmi mai rămâne încă mult de prelucrat şi multe de descoperit, dar nădăjduesc că fără întârziere ai putea să comunic foaei Bucovinei unele din următoarele ba­lade precum: Ştefan Vodă; Negru Vodă; Mihnea- Vodă; Moţoc-Vornicul; Bătrânul Novac; Corbul; Movila lui Purcel (sic); Chira; Vidra; Cortiţa; Petrişor; Brumuz; Badiu; Roman Grue Orozovanu; Luna şi Soarele; Holera ş. c. 1. Până a nu mă apuca încă de prelucrarea ace­stora am hotărît a ţi trimite câteva Doine, câteva Cântece haiduceşti şi câteva Hore, cu gând a răspândi mai multă varietate în publicarea poe­ziilor populare. Pe lângă aceste voi adăugi şi unele Cântece de jale, care poartă şi numele Cântece de lume în societatea înaltă. Iţi comunic acum deocamdată o colecţie de hore atât din Moldova, cât şi din Transilvania şi Bucovina, pe care te vei începe a le publica după ce va ieşi Bujor la lumină. —­­ Alecsandri. — Eu mă pornesc mâni la ţară, lângă Fălti­ceni. Până peste do­i luni nu ţi mai trimit nimic. Vino la iarmaroc în Fălticeni să ne întâlnim. VI. Lui Nic. Bălcescu. Paris, Oct. 1851.*) Iubite Bălcescu. înainte de toate trebuie să ţi mărturisesc bucuria ce m’a pătruns când am aflat că te-ai hotărît a te aşeza la ţară în apro­piere cu Franţa şi supt un cer dulce, pe cum îţi trebuie. Aceasta hotărîre este cea mai înţeleaptă în toate privirile, iar mai ales în privirea sănă­tăţii tale şi a voiajului ce are să facă prietena­­ noastră pentru ca să vie lângă tine. Aşa­dar ur­­mează-te de toată filosofia şi de tot curajul ce ai pentru că să te cauţi şi să te vezi scăpat de suferinţi atât morale cât şi fizice. Prinde la pu­tere, dragul meu, pentru că ai mult a lupta în viitor, atât împotriva despotismului cât şi în po­triva braţelor mele cari, precum ştii, şi-au dove­dit îndestul cât sânt de puternice. Un adevăr, de care aş dori să te pătrunzi, iu­bite Monsiu, este acesta, că dacă îi voi cu ener­gie să te însănătoşezi, te­­ însănătoşa fără doar şi poate. Clima supt care te găseşti, castelul în care locuieşti, grădina plăcută care te înconjoară, cerul albastru ce se întinde de­asupra ta, etc., toate aceste mulţumiri sânt de natură a adăugi mult la plăcerea unei vieţi liniştite, iar mai pe sus decât toată societatea amicală ce ţi­ se pre­găteşte pentru un şir de luni întregi, este cel mai sigur izvor de sănătate pentru tine. Eu îmi închipuiesc petrecerile iernei voastre de la Iera şi crede-mă că mă simt transportat de dorinţa de a veni să iernez cu voi, dar din nenorocire sânt silit a mă întoarce în ţară şi a tremura de frig până în Mai viitor, pentru înaintarea şi gloria neamului românesc. Tu însă în vremea aceasta ai să te desfătezi în plăcerile unui trai dulce şi depărtat de toate grijile politiceşti, întovărăşit de prietena noastră ai să te pătrunzi toată ziua de razele călduroase ale soarelui, de parfumul florilor şi de frumu­seţea priveliştei ce se desfăşură supt ferestrele tale, încântat de nesfârşita mulţămire ai să găseşti un Scrisă cu cirilice. Are titlul »Poezii populare«, probă că era destinată să apară în foiletonul »Buco­vinei«, ca şi seria de scrisori cu acelaş subiect, apă­rută acolo. Are data 1850. Balada »Bujor«, menţionată aci, a apărut în No. de la 31 Iulie al gazetei. 2) »Horele romîneşti« (No. 57—60 ale »Bucovinei« din 1850) sînt ultimele poezii populare apărute aci. .O mare parte din cele anunţate, baladele şi cîntecele de lume, s’au tipărit în »Zimbrul«. Tot acolo a eşit şi articolul lui Alecsandri despre »Cîntecele de lume«. 3) Ms. 803 conţine cele trei scrisori ce urmează. Vezi şi »Noua Revistă Romînă« din 1901 nr. 303. *) Alexandri a închinat lui Bălcescu un frumos ar­ticol publicat în volumul său de proză. Acolo se vor­beşte şi de această misterioasă prietenă — »o damă din Moldova, care întruneşte toate calităţile spiritului«.

Next