Tribuna, iulie 1889 (Anul 6, nr. 148-173)

1889-07-22 / nr. 166

Pag. 662 în urmă vorbi Vlad, aprobând şi el cele spuse de Babeş şi Popa; după aceea se în­dreptă contra lui Vertăn, după­ cum atinsei mai sus. Dintre Maghiari erau să se ridice mai mulţi în contra Românilor, dar Eötvös şi alţii mai cuminte umblau printre ei, rugându-­i să nu iriteze spiritele mai tare, şi aşa lăsară toată treaba cu atâta de astădată, cerând nu­mai votarea, ceea­ ce şi urmă. Românii răma­seră singuri prelângi amandamentul lor. Românii căzură şi a treia­ oară, însă eu preţuesc căderea aceasta mai mult decât în­vingerea, căci fraţii maghiari barem îşi ară­tară dinţii, şi Ardelenii vor sei acum de ce au se se ţină. Abia trecu focul acesta din parlament, iată că-­l aţîţă Popa şi mai tare. în punctul 40 al adresei lui Deák se face pomenire des­pre modul cum doresce dieta pe viitor a or­­ganisa statul, respective a aduce legi de cele mai liberale în privinţa tuturor, bag­ seamă pe basa egalităţii. Popa, plecând din principiul acesta, făcu un amandament în punctul menţionat, obser­vând, că acolo unde se zice: „akarjuk hogy a­­polgári jogok teljes élvezetére nézve sem vallás, sem nemzetiség a hon polgárai közt külömbséget ne tegyen“, cuvântul acesta „szü­letés“ este omis, apoi egalitate perfectă cu rămăşiţă de oaste în un stat constituţional nu poate să fie. Mai pro­puse încă Popa ştergerea casei magnaţilor, care nu e de lipsă în un stat democratic, aşa şi diregătoriile cele multe şi înalte, după sistemu­l constituţiunii vechi. Aceste ar trebui cassate toate şi introdusă sistema representanţei po­porului prin alegere strict democratică. Auciind nobilii mei de Maghiari satira aceasta asupra lor şi asupra libertăţii şi ega­lităţii lor, cu care ei neîncetat se tot laudă, spumegau de mănie şi părea că vor să se aprindă în focul mâniei lor în contra demo­cratului român. Se şi ridica Boris, un calvin încarnat şi necioplit, şi cu iritaţiunea cea mai mare bisea că a tot tăcut pănă acum în causa naţionalităţilor, dar, de astădată, văzând că Românii se puseră pe alt teren de agitaţiune, nu poate refăci şi a nu spune lui Popa, că vorbirea lui miroasă a Viena. Popa, cu temperamentul lui flegmatic, răs­punse lui Boris, că foarte se înşeală, dacă cu­getă că dînsul are inspiraţiuni reacţionare. El­­zice că nu are alte inspiraţiuni decât acele, care le primesce din inima şi mintea sa şi de la alegătorii sei, pe care în ori­ce împregiu­­rări îi va representa după cea mai bună con­­scienţă a sa. Nu se mulţumiră Maghiarii cu atâta, ci se mai ridică Tisza László, ales în Biharia de Români şi influenţa lui Bika, oricum de nascere din Transilvania, şi cu un despreţ mongolesc numesce pe Babeş de cs. kir. doc­tor­­la ce Vlad strigă: „nem igaz mert chirur­­gusul, ear’ pe Popa de cs. kir. tanácsos. Pre­şedintele întrerupse pe Tisza, admoniându-’l, ca pe fiecare să-’l numească după titlul seu cuvenit. Tisza se şi corese, picând: „hisz éppen akartam mondani hogy jelenleg képviselő tár­saim. ” Destul, că abregatul lui Bika întrebă pe Babeş, că de unde are el plenipotenţă a vorbi în numele Românilor din Transilvania şi ce înţelege el, când vorbesce în plural, tot per „mink és miu, căci în forma aceasta numai domnitorii vorbesc. Neagă mai departe, că Românii s’ar împotrivi uniunii, că ei plane o doresc din toată inima, ceea­ ce el scie posi­tiv, deoare­ce tot între ei a fost de zece ani de dilec­toşani. Mihaiu mai fusese suflet şi în trupa artistului Caragiale. După multe stă­ruinţe, bătrânul Eminovici isbutesce să îndu­plece pe tinărul actor ca să meargă pănă la Ipotesci. Apucat aci, Eminescu n’a mai pu­tut scăpa ca să se întoarcă la postul seu; dînsul a fost secuestrat formal, ţinut numai în cămaşe şi în ismene pănă­ ce a plecat trupa lui Pascaly din Botoşani. Morala şi multele mustrări ce se descurcau necontenit de la toţi ai familiei,­­l-au determinat în fine pe Mihaiu să renunţe la vieaţa de actor şi să declare că doresce să studieze filosofia. în toamna anului 1869, dînsul, după­ ce se văzu asigurat în traiul lui, obţinând 18 galbini pe lună de la tata-seu, precum şi toate celelalte trebuincioase, plecă la Viena şi se înscrise la facultatea de filosofie. în anul 1870, în al doilea an de studiu în Viena, a apărut poesia sa „Epigonii“, care a făcut mare sgo­­mot în cercurile literare românesci. în timpul acesta Eminescu a mai scris şi alte poesii, pe care le-a publicat în „Convorbiri Literare“, atrăgând tot mai mult asupra sa atenţiunea oamenilor de valoare, în 1871 însă s-a îm­bolnăvit greu la Viena, şi de aceea fu luat de fratele seu Şerban, care tocmai terminase studiul, şi dus acasă la Ipotesci, unde după o cură mai îndelungată și îngrijit de aproape de fratele seu, s’a restabilit pe deplin. Acum Mihaiu n’a voit să mai meargă la Viena, ci a stăruit, după consiliile altora, ca să meargă la Jena, pentru care scop, prelângă suma Babeş reflectă, că nici într’un parlament nu se cere dela deputat plenipotenţă, ca să spună părerile sale şi ale conaţionalilor sei. Ceea­ ce el relevează în vorbirea sa nu e nu­mai părerea sa, ci şi a tuturor Românilor. Cine nu crede, cetească jurnalele românesci ori întrebe pe ori­şi­care Român adevărat, şi atunci se va convinge. Popa, vătrend că nu e de a face nici o treabă cu oamenii lui, îşi retrase amandamentul şi aşa se potoli focul, care ţinu patru oare întregi. Păşirea lui Popa şi Babeş demască de tot pe fraţii maghiari, căci dînşii le arătară slăbiciunile în faţă şi le dovediră, că prelânga toată sanctitatea legilor din 48, în constitu­­ţiunea maghiară încă multe sânt de reparat, pănă­ ce vei puta face fără frică şi ruşine, că sânt basate pe libertate, egalitate şi frăţietate, ziarele germane nu se pot destul mira de curagiul Românilor ce-­l desvoltară în aceste patru zile pentru apărarea naţionalităţii lor, şi le pare bine, că se aflară bărbaţi, care dădură un pic de lucru la făleşii Maghiari, care pu­rurea sunt cu libertatea şi egalitatea pe buze, fără ca să le simţească aceste cât de puţin măcar în inima lor. Lumea acum caute şi judece, oare aveau Românii dreptul de a opagina funda­mentul legilor ori ba? Eu cred, că cine are idee clară despre dreptate şi libertate, acela va da toată dreptatea bravilor noştri luptă­tori şi ne va compătimi, că purtarăm atâta sală de timp jugul sclaviei, precând stăpâni­­torii ţerii se întreceau în desmerdări, în urmarea proiectului făcut de cătră Eötvös, ceeţiunea naţionalităţilor va veni poate în săptămâna viitoare în desbatere specială. La ordine acum e resoluţiunea lui Tisza Kál­mán, după care va urma proiectul sau ela­boratul judex-curiale în privinţa jurisdicţiunii. Şi după aceste cestiunea naţionalităţilor. Vom vede cum se vor purta Maghiarii, că despre purtarea Românilor nu avem nici o îndoeală. Românii de aici în toată ziua aşteaptă deputaţiunea română din Transilvania, care va merge la Viena, ca să exopereze ţinerea unui congres naţional al tuturor Ro­mânilor din Austria, în capul deputa­­ţiunii va sta metropolitul Şuluţ. Se vorbesce, că deputaţiunea aceasta se va opri în Pesta, ca să se înţeleagă cu Deák şi cu alţi fruntaşi maghiari. Deputaţii români voesc să facă o primire solemnă deputaţiunii, de aceea telegrafara astăzi, ca să scie când vor sosi la Pesta. Chiorenii trimiseră în 4'frfr aceste un memorand minunat la dieta ţerii, în care spun toate nedreptăţile Maghiarilor în faţă şi pretind drepturi egale pentru naţiunea ro­mână. Toţi se mişcă din toate părţile. Nu ştiu, dacă Aradanii mai fac câte ceva. La introducerea tarifului pe zone, întroducându-se cu începere dela 1 Au­gust n, pe toate liniile ferate ale statului sau exploatate de stat tariful pe zone, facem şi noi publicul atent la următoarele disposiţiuni: Biletele de comunicaţiune de vecinătate se pot întrebuinţa numai la călătorii în adevăr de vecinătate, adecă pănă la a doua staţiune dela cea de plecare. Nu este va­să facă per­mis a lua astfel de bilete pentru călătorii mai lungi din staţiune în staţiune sau a începe călătoria cu un bilet de vecinătate şi a o con­tinua cu unul de zone. Transgresorii acestei lunară de bani ce primia de acasă,­­şi-a mai asigurat şi un ajutor din partea societăţii „Ju­nimea“, probabil prin dl Pogor. La Jena n'a stat decât un an, adecă pănă în vara anului 1872, când s’a dus la Berlin, unde deasemenea a stat un an şi apoi car’ a dispărut, făra­ ca familia sa să-­i scie de urmă. La 1874 fiind ministru al instrucţiunii publice dl Maiorescu, fu numit mai întâiu re­­vizor şi apoi director al bibliotecii din Iaşi, ocupând în acelaşi timp şi o catedră de pro­fesor la liceul nou. Schimbându-se guvernul la 1876, câ eu şi Eminescu victimă relelor de­prinderi, cu care s'au obicinuit oamenii noştri conducători în treburi administrative. Emi­nescu fu îndepărtat din slujbă fără nici un motiv, ceea­ ce îl făcu să se arunce pe terenul plin de neajunsuri şi amărîciuni al politicei. A întrat ca redactor la p'artu­ conservator „Timpul“, unde în curând peana lui a ajuns să insufle respect şi teamă adversarilor. De la 1878 şi pănă în ultimele chile, dînsul a suferit foarte mult din causa unor bube ce îi ieşiseră pe picioare. A căutat în mai multe rînduri să se tămăduească, dar’ fără vre-un folos mai în­delungat şi sigur, în anul 1883 fiind inaugurarea statuei lui Ştefan-cel-mare la Iaşi, s’a dus şi Eminescu acolo şi a compus cu această ocasiune cunos­cuta sa doină poporală: Dela Nistru păn’ la Tisa, Tot Românul plânsu-’mi-s’a, TRIBUNA disposiţiuni vor fi ţinuţi să plătească o amendă în mărimea preţului duplu al taxei pănă la zona unde au călătorit, dar­ amenda nici­odată nu va fi mai mică de 3 fl. 60 cr. Pentru comoditatea publicului, biletele de comunicaţiune de vecinătate sunt astfel întoc­mite, încât pot fi folosite şi ca bilete­ r e t­o u r. La plecare se pot deci lua două bilete, unul pentru reîntoarcere, ceea­ ce se recomandă mai ales la trenuri de excursiuni în Dumineci şi sărbători, evitându-se în acest chip obicinuita îmbulzeală. Bilete de vecinătate se află de vân- zare la cassele personale şi la birourile de bi­lete şi în pachete de câte 10 bucăţi. De la haltele, unde nu se vând bilete, distanţa pănă la staţiunea cea mai apropiată nu se compută nici la comunicaţiunea de ve­cinătate, nici la cea de zone. Biletele se pot folosi numai pe liniile cele mai scurte pentru locul destinaţiunii lor. Nu­mai când două linii merg paralel sau când deosebirea nu e mare se permite în zona 14 călătoria şi pe linia cea mai lungă, dacă mersul trenului este mai favorabil pe aceasta. Toate biletele sunt însă valabile numai 48 de oare de la începutul călătoriei, fiindcă acest interval ajunge pentru a călători dela un cap al sta­tului la celalalt. Disposiţiunea tarifului, că zonele se com­pută dela plecare pănă la Budapesta, car’ dacă călătoria merge preste Budapesta, de acolo se compută din nou, se va aplica numai acolo, unde călătoria în mod natural are să treacă prin Budapesta. Astfel bună­oară dela Ruttka la Predeal se compută numai 14 zone, fiindcă direcţia naturală a drumului nu trece preste Budapesta. Când însă direcţia naturală trece preste Budapesta, atunci chiar şi în cas, când călătorul n’ar voi să treacă pe acolo, și­ se compută de la Budapesta încolo zonele din nou. Dacă o călătorie se face cu diferite tre­nuri (mixt, personal, accelerat) sau în dife­rite clase de vagoane, se va plăti tariful după trenul cel mai scump și clasa cea mai scumpă. Cu bilete pentru trenuri omnibus, mixte sau personale nu se poate călători cu trenuri accelerate nici chiar plătindu-se diferența. Contravenitorii vor plăti întreagă taxa trenu­lui accelerat dela plecare pănă la sosire plus o amendă de 60 cr. Dintr’un vagon de clasă inferioară în­­tr’altul de clasă mai superioară se poate trece cu scriea conductorului, plătindu-se diferenţa şi un adaus de 60 cr. Călătoria se poate întrerumpe odată la ori­care din staţiunile din direcţia naturală a călătoriei. La întrerumpere trebue să se facă anunţare la şeful staţiunii, care pune clausula de întrerumpere pe bilet. La înce­perea întrerumperii călătorul subscrie biletul de legitimaţie înaintea şefului staţiunii, car’ la continuarea călătoriei înaintea conductoru­lui. Dacă acestui din urmă iscăliturile nu-’i par identice, călătorul are să-’şi legitimeze prin alte documente identitatea personală, care neputând aceasta, va plăti taxa călătoriei cuplu plus 3 fl. 60 cr. amendă. Mai departe se observă, că și pe viitor sunt valabile următoarele bilete de călătorie: 1. Biletele generale de călătorie circu­lară (Rundreisebillets) cu restrîngerea, că ace­ste dela 1 August nu se mai extrădau spre folosire exclusivă numai pe liniile în care s’a introdus tariful de zone. 2. Biletele tour şi retour din străină­tate, apoi biletele dela Budapesta la sta­ţiunile liniei K el e n f ö l d - Al b a-r­eg a l ă şi dela Budapesta la Aussee, Gmunden, Ischl, Marienbad, Gleichenberg şi Balatonfü­red cu condiţiunile de pănă acum (cu bagagiu liber). 3. Pănă la expirare se pot folo­­­si următoarele bilete cu condiţiunile de p­ănâ acum: Biletele de abonament anual, cartel de maree de valoare (Warthmarken-Hefte), of­ară de comunicaţiunea învecinată şi la scoaterea de bilete cu ele pentru căi ferate străine, bi­letele de abonament pentru şcolari, caietele de bilete (Kartenbefte) şi biletele combinate în comunicaţiunea internă. Toate biletele tour şi retour, care nu sunt amintite aici, şi biletele moderate au ieşit cu 1 Aug. din vigoare, în caşuri de dubietate, direcţiunea gene­rală a căilor ferate roagă publicul să se adre­seze la organele căilor ferate, care vor da cu prevenire ori­ce desluşiri. Că nu mai poate străbate de-atâta străinătate. Această poesie, când a fost cetită în so­cietatea „Junimea“, a produs adevărate tunete de aplauze şi o mare mulţime dintre membri se grăbiră să feliciteze pe poet. Curând însă după publicarea acestei poesii, după­ ce s-a re­întors în Bucuresci, poate a mai trecut vre-o lună de 4­ lei şi Eminescu fu isbit de cruda boală, care în anul acesta­­i-a fost atât de fa­tală, în faţa stării nenorocite, în care se găsia marele poet, dl Maiorescu a luat în 1883 ini­ţiativa pentru strîngerea unei sume, cu care Eminescu să poată fi întreţinut în institutul de alienaţi din Döbling, lângă Viena. La Dö­bling nu preste mult s’a vindecat și apoi a întreprins o călătorie prin Italia. Când s’a re­întors în țeară, se găsia într’o stare destul de bună. Soartea n’a voit însă ca buna stare să-’i fie de lungă durată, căci mai târziu s’a îm­bolnăvit eară, încât nimeni nu credea că va, mai putu scăpa. Cu toate aceste a scăpat şi anul trecut se făcuse bine de tot. Cu pensiu­nea boalei de a doua, neobosită a fost în a colecta ajutoare pentru Eminescu, doamna Cor­nelia Emilian. A treia cădere în boală, de astă-iarnă, mi-a adus sfîrşitul sbuciumatei sale vieţi. „Fant. Bland.“ CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“, Silişte, 1 August. Efectul binefăcător al bibliotecilor şco­lare poporale pentru cultivarea poporului este un lucru prea adeverat, căci ele încă sunt isvoarele, dacă sunt întocmite de aşa, din care învăţătorii, tinerimea studioasă şi po­porul îşi pot lărgi cunoscinţele, sau prin care încă se poate da „lumină poporului“. La însărcinarea corpului învăţătoresc, îmi iau voe a da un raport, din care să se vadă atât starea, cât şi modul cum s’a înfiinţat şi sporit biblioteca şcoalei române gr.-or. din Sălişte. La anul 1866 s’a pus basa pentru în­fiinţarea unei biblioteci la această şcoală, parte prin cumpărarea cărţilor din fondul şcoalei, parte prin donări din partea autorilor şi altor bărbaţi iubitori de înaintare în cultură. De la înfiinţare pănă la anul 1885 a crescut biblio­teca la 147 opuri. Corpul învăţătoresc, intenţionând a crea la această şcoală o bibliotecă mai mare, de care să se poată servi nu numai publicul din loc, ci şi din giur, în anii din urmă a arangiat mai multe maialuri şi alte producţiuni literare şi teatrale în favorul bibliotecii şcolare, având deja acele, pre lângă resultatul moral, şi câşti­gul material de 447 fl. Din această sumă s’au cumpărat şi le­gat cărţi în preţ de 227 fl., care restul de 220 fl. destinaţi tot pentru sporirea bibliotecii sunt depuşi la cassa de păstrare din Sălişte. Cu datul de faţă, pe calea aceasta a crescut biblioteca la 360 opuri. Eată dată un mij­loc, prin care să pot înfiinţa şi spori biblio­tecile şcolare poporale, şi care, prelângi câşti­gul material, procură poporului şi un câştig moral şi o distracţie totodată, arangiând învă­ţătorii cu elevii astfel de producţiuni şi pe­treceri potrivite. Cu această ocasiune îmi iau voe a mul­ţumi în numele corpului învăţătoresc acelor preastimaţi domni, care au binevoit a dona diferite opuri şi anume: Comitetul „Asociaţiunii transilvane“ 13 opuri; „Casina română“ din loc, foile literare beletristice: „Convorbiri Literare“ ; „Familia“ şi „Noua bibliotecă română“ pe mai mulţi ani; decedatul Alexandru H. Grecescu 14 opuri; Dr. Maier, protopop 13 opuri; Ioan Bechnitz 9 opuri; George Bariţiu 8 opuri; N. Nartea 3 opuri; Iordache P. Roşea 2 opuri; D. Dogariu 2 opuri; Dr. Istrate 1 op ; Petru Petrescu, Ioan Dariu, A. D. Xenopol, I. Hannia, I. Popescu, Dr. D. P. Barcianu, câte un op. Mai mulţi prieteni ai şcoalei 2 opuri-Dumitru Lapedat, bibliotecar. Societatea de lectură „Petru Maior“ ’şi-a publicat raportul general pe anul şcolas­­tic 1888/9. Raportul este tipărit cu tiparul institutului tipografic, societate pe acţii în Sibiiu. Pe pagina anteia se află membrii co­mitetului societăţii. Pe pagina a doua se în­cepe partea generală, din care aflăm, că în decursul anului şeol, expirat societatea a avut 18 membri fondatori, 30 onorari, 34 ordi­nari şi 9 ajutători. Societatea a ţinut 2 şedinţe generale ordinare, 5 generale extraordinare şi 17 şedinţe ordinare săptămânare. Biblioteca numără 1012 opuri. Averea societăţii cu fi­nea anului curent este: a) fondul permanent 4415 fl. 99 cr. ; b) fondul disponibil 62 fl. 32 cr. şi cassarest 35 fl. 45 cr. 6 lei 50 bani. Comparate aceste cifre cu suma de la finea anului trecut, resultă la fondul permanent un crescământ de 513 fl. 34 cr. Şi în anul acesta ilustra doamnă Elena Mocioni de Foen a dat pentru societate 100 fl., în urma căreia a declarat-o de membru fondator. Preţul opu­lui „Istoria pentru începutul Românilor în Da­cia“ de Petru Maior s’a redus la 60 cr. CRONICA. Maiestatea Sa Monarchul s’a îndurat Preagraţios a dărui din casseta Sa privată 100 fl. pentru biserica gr cat din Agard şi 150 fl. pentru biserica gr.-cat. din To­tiur. # Dela Curte. Maiestatea Sa Monarchul a visitat în 29 iulie vila Principelui de Co­roană numită „Am Gries“, care va fi locuită de Principele Leopold de Bavaria pe timpul cât acesta va sta la Ischl. * Archiducele Albrecht, Alteța Sa Im­perială Archiducele Albrecht a făcut ieri o excur­­siune cu trăsura la Cisnadie şi Cisnădioară. Archiducele a fost însoţit de Colonelul din statul major Schönaich. Alteţa Sa e sănătos. Astăzi la 9 oare dimineaţa a avut loc o pa­radă mare a trupelor pe locul de exerciţiu. Timpul a fost frumos. La 1 oară d. a. a dat Archiducele un dineu cu 32 tăcâmuri în ho­telul „Neufihrer“.* Numire. Subjudele judecătoriei cerc. din Hațeg, Dr. Ioan Szász e numit subpro­­curor la procuratura din Deva. * Magh­iarisări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: Adolf Spitzer în „Ormos“; Andreiu Pe­­lecsko în rPdczai“, Carol Krumpholcz în „Haraszti“; minorenii Carol, Iosif şi Lu­dovic Nemecz în „Német“. Filoxera în Ardeal. Ministrul nostru pe agricultură a numit pe comitele­ suprem * contele Gavriil Bethlen de comisar regesc pentru executarea măsurilor de precauţiune contra filoxerei în viile ardelenesci. * Difterie în comuna­ F r­â u a s’au îmbolnăvit în 4ilele aceste 14 băieţi de dif­terie, dintre care au murit 5. * Relativ la exerciţiile de dare la semil ale infanteriei şi vânătorilor din Sibiiu la locul de tir din Dumbravă, pentru care s’a publicat că se va închide drumul Sibiiu- Cisnădie, se face cunoscut, că în urma al­tor disposiţiuni din partea autorităţii militare competente, exerciţiile vor ave loc numai în 5, 10, 12 şi 19 August a. c. în 3 şi 17 nu se vor ţine exerciţii şi astfel în aceste zile comunicaţiunea pe drumul amintit rămâne liberă. Arestul orăşenesc al Sibiiului a avut ieri o zi fericită. Pe edificiul magistratului a fluturat ieri toată ziua un steag, ca semn, că în arest nu se află nici un prinsonier. De 15 ani nu s’a întâmplat să fie gol de tot arestul. Dar’ acest lucru de sigur nu va ţine mult.* * „în lături!“ Fiţuşca iscălită de domnul Dr. R. Roşca afirmă, că „Tribuna“ s’ar fo­losi în toţi numerii de materialele ei, fără să o citeze. Această afirmaţiune ne-ar obliga la un răspuns, dacă ar face-o un om vrednic de băgat în seamă. Totuşi voim să observăm ceva. Logica acestui domn este aşa de tare, încât numai câteva şire mai la vale spune, că noi nici scrisorile metropolitului sârbesc Mihail şi a celui român Miron nu le-am luat după textul autentic publicat în fiţuşca dîn­­sului, ci după o traducere a lui „P. Lloyd“. Cum să şi stai de vorbă cu oameni, care nici zece şire nu scriu fără să nu dovedească că sunt tare încurcaţi la judecată? în lături. * Sporirea garnisoanei din Bistriţă. Din lipsa de căsarme, un batalion al regimen­tului Nr. 63 staţionat în Cluj va fi dislo­cat la Bistriţă. Oraşul Cluj a promis să edi­fice pentru acest batalion o căsarmă nouă, dar’ fiindcă această căsarmă nu va fi ispră­vită pănă preste 2 ani, batalionul trebue să fie dislocat, ear’ preste 2 ani Clujul va primi un batalion nou din alt regiment. Cestiuni școlare. Raport despre gimnasiul sup. gr.-cat. de Beiuș pe anul scolastic 1888189. Acest raport s’a edat de directorul gim­­nasial P. Mihuţ şi s’a tipărit în Gherla. Planul de învăţământ după clase şi obiecte conform ordinaţiunii ministeriale din 24 Maiu 1888 cu puţine modificaţiuni recerute de îm­pregiurările locale. Limba română se pro­pune în aceeaşi extensiune ca şi cea maghiară în gimnasiile de stat, cu acea deosebire, că materia destul de amplă se tractează numai în 17 oare pe săptămână, pănă când materia limbii maghiare se împarte pe 28 de oare. Din programele anilor anteriori se scie, că corpul profesoral s’a încercat a introduce pen­tru limba română pare mai multe, însă cere­rea bine motivată nu s’a încuviinţat dela mi­nisterul respectiv. în programul de faţă ma­nualele pentru geografie şi istorie în toate cla­sele şi pentru limba maghiară începând din clasa a 3-a sunt pur maghiare, de unde con­cludem, că pentru aceste obiecte şi limba de propunere este cea maghiară, celelalte obiecte se propun în toate clasele în limba română; este dlar’ neîntemeiată faima lăţită de unii, că toate obiectele s’ar propune *unguresce. Partea a 11-a a programului tractează despre biblioteca gimnasială, care s’a sporit în mod considerabil prin cumpărări şi dona­­ţiuni. Despre augmentarea colecţiu­ni­­lor naturale cetim în raport, în legătură cu publicaţiunea de sub ca­­ptlul VII. din „Raportul“ an şcol. trecut, cu plăcere înregistrăm , că colecţiunile cabinetu­lui natural s’au îmulţit şi estimp parte prin marinimoase donaţiuni, parte prin zelul profe­sorilor istoriei naturale, care punându-se în relaţiune de schimb cu alţi cultivători ai aces­tor sciinţe, prin schimb reciproc au pus înce­put la îmbogăţirea colecţiunilor cu producte din diferite provincie ale ţerii. Ca donaţiuni în anul acesta însemnăm cu mulţumită şi re­­cunoscinţă următoarele: 1. în locul dintâiu amintim, preţioasa donaţiune de schimb a dlui Nr. 166

Next