Universul Literar, 1929 (Anul 47, nr. 1-52)

1929-03-24 / nr. 13

204. UNIVERSUL LITERAR $a$<81 » 9­9 FLORI DIN TIMOC este titlul unui vo­lum de schițe, nuvele și poeme în proză, apărut de curând. Autorul e d. Petre Florescu, un foarte inimos român timo­­cean. Am citit volumul cu nespusă bucurie, fiindcă d. Florescu într’o formă literară, pe care a căutat-o cu grijă tinerească, — aș putea zice romantică, — înfățișează capitole interesante, — unele pitorești, altele sbuciumate de jale — di­n ținutul timocean. Este în­deosebi o înfiorare de jale în sufletul scriitorului. S-e dor de locul, unde a copilărit, e năpădit de amintirile adolescenții intre tovarășii de joacă, e strâlțâit de suferințele alor săi, lăsați a­­colo în părăsire. La a doua ediție, fără îndoială, că d. Florescu va face unele revizuiri. Totuș de mult n’am mai citit o carte, care să redea așa de sincer stări sufle­tești de amărăciune și de dor.­­ Remarcabil articol scris de d. Victor Papacostea în revista „GRAIUL ROM­NESC.­", despre românii desnaționalizați dintre Rusciuc și Silistra. Cu citate din scriitori ruși și bulgari, d. Victor Papacostea ajunge la conclu­zia, că „regiunea Rusciuc-Silistra a avut o însemnată populație românească, ce numericește ocupa locul al doilea (după turci imediat) , că de un element bulgă­resc în această regiune, nici vorbă nu putea fi până la 1854“. Aceasta populație a fost în mare parte desnaționalizată. Documentatele studii ale d-lui Papa­costea sunt desigur însemnate nu nu­mai prin valoarea lor de cercetare isto­rică serioasă, ci și din punct de vedere național. Noi totdeauna am împărtășit punc­tul de vedere, că și în literatură și în politică e foarte necesară cunoașterea istoriei.­­ FLAMURA PINDULUI e revista stu­denților români macedoneni de peste ho­tare. „împlinirea scopului nostru măreț constă din două mari probleme: una națională și alta culturală, amândouă strâns legate între ele. Din deslegarea lor va țâșni vrednicia, sau nevrednicia noastră. Pe temelia acestor două mari probleme s'a clădit societatea noastră și pentru îndeplinirea acestui ideal, edi­tăm revista „Flambura Pindului“, — spune comitetul în primul număr. D. Iorga scrie un articol, în care spu­ne, ca istoria românilor din sud se poa­te afla la Budapesta sau Viena, (care au primit și reținut negustori macedo­români), dar mai ales în Veneția. Acolo d-sa a întemeiat casa română. Acolo, poate să ajungă și un macedonean, . A apărut la Craiova, sub îngrijirea d-lor C. Făgețel, Ion Dongorozi și A. Calotescu-Neicu, revista „vatra”, o ti­păritură pentru popor. Ii dorim viață lungă și norocul de a răspunde excelentelor gânduri ale celor cari o fac. Pe d. Făgețel îl­­ știm cât e de stărui­tor ; pe d. Dongorozi îl cunoaștem nu numai ca literat de mâna întâi, dar și foarte muncitor. Și dacă aceștia doi și-au luat tovarăș pe d. Calotescu, însemnea­ză, că au știut pe cine să aleagă pentru unitate de muncă și râvnă. In numărul 1, au scris d-nii S. Mehe­dinți, C. R. Motru, G. D. Mugur, I. Don­gorozi, C. Făgețel, Calotescu, Culea, N. Ciocârdi­a, etc. Isbândă și drum bun.­­ SCRIITORII IEȘENI toți par nemul­țumiți de anume procedeuri ale socie­tății scriitorilor români. Admiterea mem­brilor in societate, premiile, unele atitu­dini față de scriitorii ieșeni au indignat pe aceștia, făcându-i să se gândească se­rios la o nouă societate, sub călăuza marelui Mihail Sadoveanu. c „V SI­TE A NAȚIONALA e singurul prin­cipiu de via­d, singurul principiu de mântuire pentru noi. Nu poate fi feri­cire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere și noi Românii nu vom pu­tea fi puternici până când nu ne vom­ uni cu tot­ d într'unul și acelaș corp po­litic... Acestea-s cuvintele lui Nicolae Bălce­­scu, cel mai îndrăzneț scriitor vizionar al românismului din veacul trecut. Poate că aceste cuvinte vor fi înscrise pe monumentul ce i se va ridica la Alba lulia, cu prilejul serbărilor de comemo­rare a 10 ani de la Unire. Un monument lui Bălcescu la Alba lulia este cel mai nobil semn de pietate față de cărturarul erou și martir al li­bertății și unirii naționale.. . „VEDENIA” este cel mai nou volum de nuvele al foarte talentatului scriitor Gib. I. Mihăescu. Credem că lui Gib. I. Mihăescu i s’ar potrivi expresia „scriitor al neliniștilor”. In toate nuvelele lui, sunt pagini de selectă antologie.­­ INTER­VIE­W-UL acordat de d. S. Benvenisti ziarului „Cuvântul“ conține între altele următoarea afirmație: „... acolo unde am sprijinul școlilor, acolo se creiază un număr apreciabil de cetitori. Profesorul de limba română este agentul cel mai prețios al cărții, iată, bunăoară la Câmpina, unde ocupă, la liceu, o catedră de Pompiliu Constan­­tinescu, este un debușeu sigur pentru literatură"1. Informațiunea trebuește desigur com­­pletată astfel : Afirmă de editor că la Câmpina e un debușeu pentru literatura românească in genere? O știm — dar acest lucru nu se datorește numai d-lui Pompiliu Constantinescu, care — abia­ de 6 luni — se află acolo. In această localitate — care a adăpostit pe Br. Istrati, Ilașdeu și Cri­go iesc­u și­­ prin ei pe: De­­lavrancea, Caragiale, Vlahuță, etc. — gustul de cetit e foarte vech­in. Dovadă : cele 4—5 biblioteci publice existente a­­colo. E vorba poate despre gustul cetitului prin elevii de liceu? Și aici o precizare: timp de 11 ani, a profesat acolo, tot la limba română, colaboratorul nostru, d. prof. Paul I. Papadopol desvoltând — pe lângă activitatea obligatorie, o bo­gată contribuțiune culturală (organi­zare și înființare de biblioteci, șezători, conferințe, atenee, teatru, excursiuni, manifestări literare e­tc) nu numai în Câmpina, dar­­ și în împrejurimi. Că aceste începuturi sânt continuate de I. P. C . e frumos. Să nu se uite însă că nu d-sa a pus prima piatră. Dacă însă d. editor a ajuns la conclu­­ziunea de mai sus în legătură cu vân­zarea pe care o face la Câmpina, lite­raturii ri-sale — meritul revine, după cum a afirmat — d-lui P. C. NE CIVILIZAM... Deodată? Faptul­­­­ și la noi, se va putea vorbi despre edi­­țiuni bune de clasici... începutul l-a fă­cut spiritul neertător al lui Eminescu... Pe când—ceilalți ? Și—pe când , o bio­grafie (nu un roman biografic, ceea ce e totuși altceva), un comentar critic și—­­mai ales—un studiu înțelegător și plin de înțeles ? Și—pe când ceilalți, Caragiale, Crean­gă, etc. ? CARAGIALE. Despre o edițiune de lux a lui Caragiale se vorbește pe la editura națională : „Ciornei". Va fi, desigur, un omagiu binemeritat adus marelui scri­itor. Suntem însă nedumeriți asupra un­or chestiuni . Se va edita toată opera­ sau numai o parte din ea ? Și-atunci care ? Teatrul,­­schițele, nuvelele, povestirile, șarjele, ar­ticolele ? Și ia­răși după ce model ? După acela al poeziilor lui Eminescu ? Credem că, la proză, încercarea ar fi mai puțin isbutită , prea groasă-i hârtia prea strânsă legătura, prea nepotrivite unele ilustrațiuni. Nu știu de ce, dar pare că am preferă edițiile G. Bogdan-Duică („Cultura na­țională“) și N. Iorga (ed. „Ligii Cultu­rale“). PENTRU INTELECTUALI. Con­trastul e cunoscut: la noi, cine dispune, nu citește , cine citește — nu dispune. Iată de ce am aplaudat gestul d-lui Tudor Arghezi care și-a editat poeziile in două editiuni, deopotrivă îngrijite: una scumpă (pentru... bibliofili și... ren­tieri) alta, eftină, pentru... intelectuali. Măsura este salutară. Ea poate folosi, în primul loc, scriitorilor cari, numai în felul acesta, vor putea fi citiți și apre­ciați de pricepători, iar nu legați în piele ,și veșniciți, în rafturi, de mahon safe de palisandru... Așa­dar, domnilor scriitori, imitați gestul d-lui Arghezi și apăreți în 2 edi­­țiuni­ EPIGRAMATICE. — O interesantă gală epigramistică poate fi urmărită prin coloanele revistei „Falanga“. O parte din garda de onoare a cunoscutei pu­­blicațiuni, formată din reprezentanții celui mai pur lirism — a trecut la mân­tuirea comodă și camaraderească a să­geților fără venin.... Să fie accident sau zorile, reînvierii acestui gen care — la noi — ajunsese, în ultimul timp, un fel de comitet indigest al banchetelor și inaugurărilor ? Timpul ne-o va arăta.

Next