Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)

1888-06-29 / nr. 168

din versul Ko. 16S. lânea casta apusană a Africei, a uitat să le trimită și proviziuni, ast­fel că trupurile nenorociților s’au găsit us­cate de spre lângă o barcă sfărîmată iar steagul a fost sfâșiat de furnici. Fostul guvernator vrea să justifice uitarea acesta prin negocierile active ce ținea în acea vreme cu șeful tri­­bulului Homala de peste fluviul Sene­gal în privința de3p­­­lor pentru z .ce boi furați de i j Í­a francezi. O dramă în lumea im­p D­ șdra Lucia X... fiica unui bătrân amiral, se logodise cu un avocat din Paris și nu se mai aștepta de­cât să trecă o lună ca să se facă nunta. A­­laltăieri, amiralul primi o scrisore de la avocat care ’l anunța cu părere de roü că și-a luat de semn să nu se mai însere. Fata s’a supărat grozav căci de multă vreme aștepta să se elibereze de jugul părintesc. Densa târî pe amiral la casa avo­catului ca să se explice. Omul de legi declară după mai multe marafeturi că venise la dânsul în ajun­sînerul Z. și -i mărturisise că a fost a­­mantul d-spre­ Lucia, și că prin ur­mare, în fața unei așa neplăcute des­coperiri, se crede în drept a strica logodna. Fata nebună de mânie și indignare alergă acasă, luă un revolver și se duse cu trăsura la tînerul , care toc­mai era pe mâinele bărbierului. D-șora trase din ușă trei glonțe : unul lovi pe bărbier în mână, cele­­l­alte hemeriră pe Z, în piept și umer rănindu’l greu. Fata a fost luată de tatăl său—care alergase pe urmă’i— și dusă la poliție, spre a nu fi luată de gardiști și a se face scandal. S’a constatat că d. Z calomniase pe d-șora Lucia din resbu­are că’i res­pinsese propunerea de căsătorie. Brutus Curier judiciar Scandal evreesc Din Presburg ni se trimit amănun­te despre un proces interesant. Parchetul de acolo a acuzat pe 12 locuitori din acel oraș pentru că au împrăștiat un sgomot fals asupra unui scandal de la casa­ evreului Ielinek sau aü pârtiei­­atj la acel scandal. Din actul de acuzare ni se estrag următorele : Servitorea Antonia Bukicî a intrat în luna Mai în serviciul negustorului de mărunțișuri Zelinek ; în ziua a șasea s’a dus cu copiii la preumblare, iar când s’a întors a cerut stăpânei să’i înapoiască livretul și să’i dea drumul, căci a murit mamă-sa. D’abia trecuse un ceas de la eșirea din serviciu a Antoniei, când nișce ome­ni în capul cărora se afla un alt ne­gustor de mărunțișuri, Holly, se presen­­tară cu densa sa poliție țipând și stri­gând că aceea e fata pe care era s-o măcelărescă evreul în casa lui Zelinek. Comisarul a început să facă deose­bite întrebări la care servitorea a răs­puns forte încurcat, spunând numai a­tâta ca lucru mai interesant că un e­­vreu­ cu barba lungă și cu perciuni o apucase de piciore și că ea fugise îngro­zită. Comisarul văzu că nu era nimic de cercetat și arătă ușa, atât servitorei cât și lui Holly. După trei zile însă zgomotul despre încercarea de măcelărire a servitorei se lățise așa de mult în oraș, încât vr’o 3000 de omeni se adunară în fața prăvăliei lui Zelinek, îi­­ sparseră gea­murile, îi stricară ușele și ’î pricinuiră o mulțime de alte pagube. Au trebuit să vie soldații ca să de­șerte strada cu baionetele, rănind vr’o șase ómeni. De aceea procurorul aflând pe acei ce împrăștiasera sgomotul fals despre măcelărirea Antoniei Bukkca, i-a adus înaintea judecatei cerând condamnarea lor. Antonia a susținut înaintea tribuna­lului că nu unul ci doi evrei o apu­caseră de piciore și aveau cuțite în mâini. Atunci ea le-a dat cu un fer peste cap și, scăpând, a fugit la fe­meia lui Ielinek cerându-și livretul. Cei mai mulți din martori au decla­rat ca au spart geamurile lui Ielinek și erau să intre să-l ucidă,­ fiind­că au­ziseră că nu una ci trei fete fuseseră măcelărite în prăvălia lui. Procurorul ceru pentru toți ăcusații o aspră pedepsa cu atât mai mult că nu numai împrăștiaseră sgomotul fals care putea să rescule tot orașul, ci îl și înfloriseră. Tribunalul a achitat pe Antonia și pe mărunțișarul Holly, în protestele procurorului. Pe cei­l­alți acuzați i-a achitat. Procurorul a făcut apel contra sentinței. Progrese nenorocite Fabrica Krupp din Essen va ter­mina în curând un tun care cântărește 250.000 kilograme. Acest tun semana cu tunul construit pentru I­talia acum de curând; e însă mai lung și bate mai departe. De altă parte, din Anglia se anunță că generalul Maitland a făcut un plan pentru un tun care bate până la 19 kilom. Cu asemenea tunuri un port pute fi bombardat, fără ca de pe țărm să se vază vasul în care se află tunul, și a­­cesta din causa rotunzimii pământului, cronica capitalei Sinucidere­ a. Ion Leibu, din str. Dudeștilor No. 65, pierzând o sumă de bani în joc de cărți, a voit să se sinucidă, o­­trăvindu-se cu o soluție de chibrituri. Din fericire, prinzându-se de veste, s-a administrat lui Leibu un antidot, și bietul om e pe cale de vindecare. O Hoață A fost arestată femeia Anica, care a furat mai multe lucruri de la di­rectoarea seriei de fete din Silivestru, unde fusese. Iubitore de diamant Elena Poenaru are dragoste pentru lucrurile prețiose, cari o prind de mi­nune, și mai ales pentru giuvaeruri. Dragostea acesta fiindu-i mai puter­nică decât cinstea, ea nu s-a putut o­­pri să fure un inel de aur, cu o pia­­ ­­s­ tră de diamant, de la Moritz Marcus, din str. Lanțului. Elena e acum la arestul secției a 22-a. Ciudat Un sergent de stradă, care păzea pe str. Polonă, a găsit în drum — așa spune raportul—„ o haină civilă de damă“, fără mâneci. Haina a fost „condusă“ la secția 10 a. Suntem curioși se știm ce ar fi făcut onor, sergent dacă găsia o haină mili­tară de damă, cu mâniei? România la Espoziția din Paris Mai primim de la d. Al. Ciurcu, din Paris, o scrisore prin care ni se anunță că s’a oferit președința comitetului na­țional d-lui George Bibescu, care a te­­legrafiat d-lui Ciurcu de la Enns, că primește, îndată ce d, Bibescu se va intorce la București, se va constitui comitetul. In acest comitet vor intra bărbații cei mai aleși ai României, cum și zia­rele care au îmbrățișat acesta cauză, națională. S’a format și un comitet de domne. Reușita întreprinderii e astă­zi asigurată. Din tote părțile d. Ciurcu pri­mește felicitări și aderări. Toți Românii cari au ceva de espus vor să e spună. Cestiunea este destul de însemnată, pentru ca să merite totă atențiunea presei române. Căci nu e vorba numai de a participa la Espoziția din 1889, dar încă, și mai ales, de a face ca a­­cestă participare să fie spre onorea, iar nu spre rușinea țerei. Trebue să se facă ca Espoziția română să fie pe de­plin reușită. Banda Rusu din Galați iată informațiunile ce a dobândit „Frăția“ în afacerea banditului Rusu: Zilele trecute s’a presentat la polițaiul din Galați un individ, care a denunțat că, în acea sară, banditul Rusu are in­­tențiunea de a tortura pe un anume vier, la care știe că va găsi bani. Po­lițaiul în urma acestei denunțări însăr­cina pe un comisar, cu patru gardiști, să se ducă la locul indicat, ca să ia măsurile de evitarea unei crime, și tot­odată să prindă banditul. Comisarul cu cei patru gardiști s-au dus la via cunoscută și au luat măsu­­rile ce le au trăsnit prin cap. Pe la o oră din nopte, apăru banditul însoțit de cel care denunțase, care după cum se înțelege era chiar tovarășul lui. Ban­ditul era înarmat cu un baston de fier și cu un revolver de 6 focuri. Atunci gardistul care era mai apropiat de ci­tatul bandit, se năpusti asupră-i în scop de a l prinde, însă banditul se a­­pără cu bastonul și, în același timp o luă la fugă sprin vie, după care gar­distul dădu un foc de revolver cu care lovi pe tâlhar în picior. Cu tote aceste fugarul continuă fuga până la un gard, unde, când voi să sară, îl prinse gardistul de piciore și începu a-l bate cu tesacul; banditul atunci se ținu cu mâna stângă de gard și cu drepta scose revolverul pe care-l îndreptă în fața gardistului și-i aruncă 3 focuri în pept, în urma cărora nenorocitul căzu mort. Banditul se puse din nou pe fugă, însă fu prins de aj­uto­rele ce sosiseră, la o distanță de 5 kilometri de locul unde săvârșise crima. ȘTIRI PRIN POSTA Guvernul turcesc a interzis intrarea în imperiul otoman, a ziarului „Vol­taire“ din Paris. * * * Ni se scrie din Constantinopole . Părintele Vebabedian, patriarh­ al Armenilor, și-a dat demisia, ca să ocupe scaunul patriarh­al din Ierusa­lim. Un locotenent se va numi, până la instalarea altui titular. * * * Miercurea trecută, o trombă a zbuc­­nit asupra gării drumului d­e fier de la Adrianopol (Turcia­) Grozava furtună a desrădăcinat arbori mari și a zmuls coperișul stației. Intinzându-se asupra întregului oraș, vijelia a făcut multe și mari stricăciuni. * * * Citim în „la Bulgarie“ „ Consiliul internațional de sănătate care reșa de la Constantinopol a­otărît despre măsurile de luat în lazaretele din golful Persie și din Marea Roșie, în ce privește pe musulmanii din Indii, unde h­olera a isbucnit cu putere. „E deci de temut apariția h­olerei în Europa, în acesta vară, din cauza mul­țimii călătorilor cari circulă. * * * Se vestește din Berlin că se dă mare importanță acolo unui schimb viu de depeși între împăratul Germaniei și ma­­rele­ duce Vladimir, confidentul țarului. Se so­coate că asta­ e o dovadă puternică despre relațiile din ce în ce mai prie­tenești între Germania și Rusia. * * * Din Roma se scrie că papa a acor­dat dispensa trebuinciasă pentru căsă­toria prințesei Laetitia cu ducele de Aosta.* * * Corespondentul nostru din Athena ne comunică că afacerea impiegaților vămii din Pireu, acuzați de furt și de fals în scrisori publice, a venit înaintea curții criminale din Soria. Desbaterile, cari au ținut mai multe zile, s’au isprăvit prin condamnarea la zece ani de recluzie a acuzaților. .•* „Le Révolte“ ziar ce iese în Paris, dă știrea că riscele țărănești au iz­bucnit în Serbia.* * * Un prieten care se află la băile de la Wiesbaden, ne scrie că sino­dul sârbesc a trimis pe un episcop să spuie reginei Natalia că adunarea preoțască nu va admite regelui Milan decât despărțirea de pat și de masă ca și până acum. Iar nici­decum di­vorțul definitiv. r­o. Tóte calfele și toți ucenicii de bru­tării din Lemberg s-au pus în grevă, cerând mărirea lefilor și împuținarea ceasurilor de lucru. CONSILIU PRACTIC Un doctor renumit spune că dacă are cine­va copii bolnavi de catar in­testinal,—forte des pe timpul verei,— trebue să le dea naftalină, care pre­cum se știe este un estras din păcură minerală. Se pot da unui copil de la 5 centigrame până la 2 grame de naf­talină pe zi, fără nici un incovenient, știindu se că, prin nedisoluția sa, ca Miercuri, 29 IunieÜ(il Iuliu) 1888 e unicul desinfectant care pote fi in­trodus în stomac­ pentru timp mai în­delungat fără nici o stricăciune. Dar dacă catârul intestinal e însoțit de vărsături, atunci naftalina nu mai e bună. Hoție cu un sicriu Un negustor din Bruxelles trimise, acu câte­va septămâni, unui confrate din Paris un sicriu, conținând de­si­gur cadavrul unui mort iubit. Coșciugul, care era de plumb, ajunse în stare bună la hotarul Franței. Aci, ieși întru întâmpinarea mortului un om în doliu, forte plângător. Cu tote protestările lui, coșciugul se deschise în­ față-I. înăuntru, în loc de mort se găsi un pachet mare de horbotă belgiană. Negustorul din Paris se făcu că nu știe nimic, dar cu tote protestările lui, fu arestat imediat. Teatrul Național Zetă ce publică „România Liberă“, organul direct al guvernului. in urma anchetei financiare și a de­­misiunilor prezintate , in daministrația teatrului național s’au făcut următoa­rele schimbări : D. Ion Luca Caragiale, autorul „Nop­ții furtunoase“, „Scrisorii pierdute,“ și colaborator la „Hatm­anul Baltag“, s’a numit director general, în locul d-lui Stăncescu, demisionat. D-nii Dim. Rosetti, autor dramatic și jurnalist, Ang.­Demetrescu, profesor și publicist, N. Pătrașcu, de la minis­terul de externe, s’au numit membri în comitet, în locul d­lor Cantacuzino, Olănescu și Steriade, demisionați. Din vechiul comitet n’au rămas de­cât d nil V. Urechiă și Wachmann. D. Constantinescu, al șaselea mem­bru, rămâne să cedeze locul viitoru­lui delegat al consiliului comunal, conform legii. Secretar-casier al teatrului s’a nu­mit d. Brăiloiu, iar inspector d. Si­­birescu, vechiu actor, în locul d-lor Vieroșianu și Andronescu, demisionați. Poate un bărbat să-și cumpere o nevastă? întrebarea acesta și o fac azi o mul­țime de omeni în statul Massachussets din America. Un bărbat își trata forte reu nevasta. Ea l’a părăsit cerând divorțul. * Insă bărbatul s’a căit de faptele lui. A întâlnit’o într’o soră la o mătușă a ei, și î-a oferit 5000 dolari (25 mii lei) dacă se va întorce acasă, să tră­­escă împreună, făgăduindu-i că n’o s’o mai înjure. Femeea s’a dus a doua zi la el și i­a luat un înscris de 5000 dolari plă­­tibili la mortea bărbatului. înscrisul a fost dat în păstrarea unei a treia per­­sone iar femeea s’a întors acasă. N’au trecut două luni și bărbatul a murit, ceea ce a dat loc la diferite presupuneri. Femeea s’a presentat să’șî ia dolarii, dar moștenitorii au refuzat să i-î plă­­tesca. Treba a mers la judecată. Unii judecători s’au declarat pentru moște­nitori alții pentru nevastă. Hotărîrea nu s’a dat încă. Lucru curios este că în­­tr’un caz analog la New York, tribuna­lul s’a pronunțat în favorea soției. IF1 cita „Universului“ in Tainele Poliției PARTEA ÎNTÂIA ! Ancheta La povestirea lui Lecoq, tóte senti­mentele deosibite din cari se compune plăcerea unui copil când ascultă o po­veste și anume îndoiala, credința, mâh­nirea și speranța se isbea și se încru­cișau în creerul moșului Absent. De altă parte, seriositatea cu care vorbea Lecoq și care se cunoscea că nu-i prefăcută, depărta ori­ce idee de glumă. Pe urmă, curiositatea îl îmboldea. — iată-ne ajunși la femei, zise dânsul. — Da, respinse Lecoq, însă în pri­vința lor nu am de­cât presupuneri. Cred că dânsele au părăsit cârciuma de la începutul certei, mai înainte de a se produce strigătele care ne-au făcut să alergăm. Cine sunt aceste femei? Nu se ia. Bănuesc însă că nu sunt de stări egale; una trebue să­­ fie stăpână și alta ser­­vitore. — Pentru a sta, așa e, zise repede Absent. Se cunosce după urme. Observațiunea acesta ingeniosă avu darul d’a face pe Lecoq să zimbesca. — Deosebirea de urme, zise dinsul serios, este și ea ceva, însă nu dînsa mi-a fixat opiniunea. Dacă condițiunile sociale s’ar regula dupe picioare, atunci multe stăpâne ar fi servitoare. Mie mi-a atras alt­ceva atenția și iată ce. Când nefericitele au eșit speriate de la baba Chopin, cea cu picioarele mici s’a repezit înainte și din câte­va sări­turi a fost afară din grădină, târînd dupe sine pe cea­l’altă care remânea pe urmă. Grozăvia situației, infamia locului, spaima de scandal, ideea d’a ’și scăpa cinstea, toate astea îi comunicau o e­­nergie minunată. Insă, ca la toate femeile delicate și nervoase, energia asta a durat puțin. Nu era nici la jumătatea drumului dintre cârciumă și locul acesta, când fuga i s’a încetenit, piciorele i s au în­doit. La zece pași mai departe, dînsa s’a clătinat și a dat în brânci. După câți­va pași încă, a căzut de tot și așa de bine încât fustele ei au lăsat un cerc pe zăpadă. Atunci interveni femeea cu piciorele mari. Dînsa o apucă de mijloc și o ajută să meargă. Urmele lor se amestecă și sunt puse una peste alta. Pe urmă, vă­zând că de­sigur are să leșine, o ră­dică în brațe și o duse pe sus, — ur­mele femeei cu piciorul mic încetează... Lecoq, inventa el are de gust a­­cestă scenă? nu era ea are de­cât un joc al închipuirei lui? Moș Absent tot mai păstra o urmă de îndoilă și, ca să ’și curme bănue­lile, intrevezu un mijloc bun. Dânsul apucă felinarul și alergă să studieze întipăririle pe care le privise dar nu soiuse să le întrebe, care fuse­seră mute pentru dânsul și ’și dăduseră altuia secretul. Trebui să se dea legat. Tot ce anun­țase Lecoq era de față, întocmai. Re­cunoscu pașii amestecați, cercul făcut de fuste și lipsa urmelor elegante. Când se intorse, d’abia putea să’și stăpânască admirația și zise cu un fel de încurcătură : — Cred că n’ai să te superi pe un unchiaș ca mine, necredincios ca sf. Toma. Am pipăit și sunt convins. Aș vrea să știu ce a fost în urmă. — In urmă, reluă Lecoq, complicele alargă înaintea femeilor pe care le au­­z’se venind și ajută femeei cu piciore tăpălage să ducă pe cea­l­ altă, căreia îi este rea de tot. Ajungând lângă butucul acesta, com­plicele își scote cascheta din cap și dă jos zăpada de pe el; vezând însă că locul nu -i destul de uscat, îl șterge cu pala redingotei. Acum me întreb, făcut c a el asta ca un om bine crescut ce voia să îndato­reze o femee sau ca o slugă supusă ce era ? Lucru sigur este însă că pe când fe­meea cu picior mic își venia în fire stând pe acest butuc, ceea la altă chlema la o parte,—aici la stânga—pe individ ca să ’i spuie ceva. Convorbirea lor tre­bue să fi ținut ca vr-un sfert de oră. Individul asculta cu o atențiune așa de mare încât mașinalmente, fără să se gândască, își puse palma pe blocul de petră, acoperit de zăpadă, lăsând o urmă forte curată... Pe același bloc este și o urmă de cot... Ca toți omenii cu mintea mărginită, moș Absent trebuia să treca repede de la necredința cea mai idiotă la încre­derea cea mai absurdă. D’aci înainte dânsul putea să credă ori­ce pe simplul motiv că nu crezuse nimic mai înainte. Ne­având nici o noțiune despre mar­­ginele deducțiunei și pătrunderea ome­nescă nu ’și închipuia că presupunerile tovarășului se­ puteau să aibă un sfâr­șit. De aceea îl întrebă cu cea mai mare bună credință: — Și ce-au vorbit femeea și com­plicele ? Lecoq zîm­bi de acestă naivitate. — îmi este greu să răspund la în­trebarea asta, zise dânsul; cred însă că femeea explica individului mărimea primejdiei pentru tovarășa sa și cău­tau împreună mijlocul de a o înlătu­ra; sau pare că îi comunica ordinele date de ucigaș. Sigur este însă că la sfârșit densa a rugat pe complice să alerge până la cârciumă și să încerce să vază ce se petrece acolo. Dânsul a ascultat-o și a plecat. Urmele lui la ducere încep de lângă blocul de piatră. — Și când mă gândesc, esclamă bătrânul agent, că noi eram toți în cârciumă când dânsul umbla prin pre­­jur,!... Ah! blestemat de Gerrol ! Nu­mai o vorbă d’ar fi zis și prindeam totă banda !.... (Va urma).

Next