Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)
1888-06-29 / nr. 168
din versul Ko. 16S. lânea casta apusană a Africei, a uitat să le trimită și proviziuni, astfel că trupurile nenorociților s’au găsit uscate de spre lângă o barcă sfărîmată iar steagul a fost sfâșiat de furnici. Fostul guvernator vrea să justifice uitarea acesta prin negocierile active ce ținea în acea vreme cu șeful tribulului Homala de peste fluviul Senegal în privința de3plor pentru z .ce boi furați de i j Ía francezi. O dramă în lumea imp D șdra Lucia X... fiica unui bătrân amiral, se logodise cu un avocat din Paris și nu se mai aștepta decât să trecă o lună ca să se facă nunta. Alaltăieri, amiralul primi o scrisore de la avocat care ’l anunța cu părere de roü că și-a luat de semn să nu se mai însere. Fata s’a supărat grozav căci de multă vreme aștepta să se elibereze de jugul părintesc. Densa târî pe amiral la casa avocatului ca să se explice. Omul de legi declară după mai multe marafeturi că venise la dânsul în ajunsînerul Z. și -i mărturisise că a fost amantul d-spre Lucia, și că prin urmare, în fața unei așa neplăcute descoperiri, se crede în drept a strica logodna. Fata nebună de mânie și indignare alergă acasă, luă un revolver și se duse cu trăsura la tînerul , care tocmai era pe mâinele bărbierului. D-șora trase din ușă trei glonțe : unul lovi pe bărbier în mână, celelalte hemeriră pe Z, în piept și umer rănindu’l greu. Fata a fost luată de tatăl său—care alergase pe urmă’i— și dusă la poliție, spre a nu fi luată de gardiști și a se face scandal. S’a constatat că d. Z calomniase pe d-șora Lucia din resbuare că’i respinsese propunerea de căsătorie. Brutus Curier judiciar Scandal evreesc Din Presburg ni se trimit amănunte despre un proces interesant. Parchetul de acolo a acuzat pe 12 locuitori din acel oraș pentru că au împrăștiat un sgomot fals asupra unui scandal de la casa evreului Ielinek sau aü pârtieiatj la acel scandal. Din actul de acuzare ni se estrag următorele : Servitorea Antonia Bukicî a intrat în luna Mai în serviciul negustorului de mărunțișuri Zelinek ; în ziua a șasea s’a dus cu copiii la preumblare, iar când s’a întors a cerut stăpânei să’i înapoiască livretul și să’i dea drumul, căci a murit mamă-sa. D’abia trecuse un ceas de la eșirea din serviciu a Antoniei, când nișce omeni în capul cărora se afla un alt negustor de mărunțișuri, Holly, se presentară cu densa sa poliție țipând și strigând că aceea e fata pe care era s-o măcelărescă evreul în casa lui Zelinek. Comisarul a început să facă deosebite întrebări la care servitorea a răspuns forte încurcat, spunând numai atâta ca lucru mai interesant că un evreu cu barba lungă și cu perciuni o apucase de piciore și că ea fugise îngrozită. Comisarul văzu că nu era nimic de cercetat și arătă ușa, atât servitorei cât și lui Holly. După trei zile însă zgomotul despre încercarea de măcelărire a servitorei se lățise așa de mult în oraș, încât vr’o 3000 de omeni se adunară în fața prăvăliei lui Zelinek, îi sparseră geamurile, îi stricară ușele și ’î pricinuiră o mulțime de alte pagube. Au trebuit să vie soldații ca să deșerte strada cu baionetele, rănind vr’o șase ómeni. De aceea procurorul aflând pe acei ce împrăștiasera sgomotul fals despre măcelărirea Antoniei Bukkca, i-a adus înaintea judecatei cerând condamnarea lor. Antonia a susținut înaintea tribunalului că nu unul ci doi evrei o apucaseră de piciore și aveau cuțite în mâini. Atunci ea le-a dat cu un fer peste cap și, scăpând, a fugit la femeia lui Ielinek cerându-și livretul. Cei mai mulți din martori au declarat ca au spart geamurile lui Ielinek și erau să intre să-l ucidă, fiindcă auziseră că nu una ci trei fete fuseseră măcelărite în prăvălia lui. Procurorul ceru pentru toți ăcusații o aspră pedepsa cu atât mai mult că nu numai împrăștiaseră sgomotul fals care putea să rescule tot orașul, ci îl și înfloriseră. Tribunalul a achitat pe Antonia și pe mărunțișarul Holly, în protestele procurorului. Pe ceilalți acuzați i-a achitat. Procurorul a făcut apel contra sentinței. Progrese nenorocite Fabrica Krupp din Essen va termina în curând un tun care cântărește 250.000 kilograme. Acest tun semana cu tunul construit pentru Italia acum de curând; e însă mai lung și bate mai departe. De altă parte, din Anglia se anunță că generalul Maitland a făcut un plan pentru un tun care bate până la 19 kilom. Cu asemenea tunuri un port pute fi bombardat, fără ca de pe țărm să se vază vasul în care se află tunul, și acesta din causa rotunzimii pământului, cronica capitalei Sinucidere a. Ion Leibu, din str. Dudeștilor No. 65, pierzând o sumă de bani în joc de cărți, a voit să se sinucidă, otrăvindu-se cu o soluție de chibrituri. Din fericire, prinzându-se de veste, s-a administrat lui Leibu un antidot, și bietul om e pe cale de vindecare. O Hoață A fost arestată femeia Anica, care a furat mai multe lucruri de la directoarea seriei de fete din Silivestru, unde fusese. Iubitore de diamant Elena Poenaru are dragoste pentru lucrurile prețiose, cari o prind de minune, și mai ales pentru giuvaeruri. Dragostea acesta fiindu-i mai puternică decât cinstea, ea nu s-a putut opri să fure un inel de aur, cu o pia s tră de diamant, de la Moritz Marcus, din str. Lanțului. Elena e acum la arestul secției a 22-a. Ciudat Un sergent de stradă, care păzea pe str. Polonă, a găsit în drum — așa spune raportul—„ o haină civilă de damă“, fără mâneci. Haina a fost „condusă“ la secția 10 a. Suntem curioși se știm ce ar fi făcut onor, sergent dacă găsia o haină militară de damă, cu mâniei? România la Espoziția din Paris Mai primim de la d. Al. Ciurcu, din Paris, o scrisore prin care ni se anunță că s’a oferit președința comitetului național d-lui George Bibescu, care a telegrafiat d-lui Ciurcu de la Enns, că primește, îndată ce d, Bibescu se va intorce la București, se va constitui comitetul. In acest comitet vor intra bărbații cei mai aleși ai României, cum și ziarele care au îmbrățișat acesta cauză, națională. S’a format și un comitet de domne. Reușita întreprinderii e astăzi asigurată. Din tote părțile d. Ciurcu primește felicitări și aderări. Toți Românii cari au ceva de espus vor să e spună. Cestiunea este destul de însemnată, pentru ca să merite totă atențiunea presei române. Căci nu e vorba numai de a participa la Espoziția din 1889, dar încă, și mai ales, de a face ca acestă participare să fie spre onorea, iar nu spre rușinea țerei. Trebue să se facă ca Espoziția română să fie pe deplin reușită. Banda Rusu din Galați iată informațiunile ce a dobândit „Frăția“ în afacerea banditului Rusu: Zilele trecute s’a presentat la polițaiul din Galați un individ, care a denunțat că, în acea sară, banditul Rusu are intențiunea de a tortura pe un anume vier, la care știe că va găsi bani. Polițaiul în urma acestei denunțări însărcina pe un comisar, cu patru gardiști, să se ducă la locul indicat, ca să ia măsurile de evitarea unei crime, și totodată să prindă banditul. Comisarul cu cei patru gardiști s-au dus la via cunoscută și au luat măsurile ce le au trăsnit prin cap. Pe la o oră din nopte, apăru banditul însoțit de cel care denunțase, care după cum se înțelege era chiar tovarășul lui. Banditul era înarmat cu un baston de fier și cu un revolver de 6 focuri. Atunci gardistul care era mai apropiat de citatul bandit, se năpusti asupră-i în scop de a l prinde, însă banditul se apără cu bastonul și, în același timp o luă la fugă sprin vie, după care gardistul dădu un foc de revolver cu care lovi pe tâlhar în picior. Cu tote aceste fugarul continuă fuga până la un gard, unde, când voi să sară, îl prinse gardistul de piciore și începu a-l bate cu tesacul; banditul atunci se ținu cu mâna stângă de gard și cu drepta scose revolverul pe care-l îndreptă în fața gardistului și-i aruncă 3 focuri în pept, în urma cărora nenorocitul căzu mort. Banditul se puse din nou pe fugă, însă fu prins de ajutorele ce sosiseră, la o distanță de 5 kilometri de locul unde săvârșise crima. ȘTIRI PRIN POSTA Guvernul turcesc a interzis intrarea în imperiul otoman, a ziarului „Voltaire“ din Paris. * * * Ni se scrie din Constantinopole . Părintele Vebabedian, patriarh al Armenilor, și-a dat demisia, ca să ocupe scaunul patriarhal din Ierusalim. Un locotenent se va numi, până la instalarea altui titular. * * * Miercurea trecută, o trombă a zbucnit asupra gării drumului de fier de la Adrianopol (Turcia) Grozava furtună a desrădăcinat arbori mari și a zmuls coperișul stației. Intinzându-se asupra întregului oraș, vijelia a făcut multe și mari stricăciuni. * * * Citim în „la Bulgarie“ „ Consiliul internațional de sănătate care reșa de la Constantinopol aotărît despre măsurile de luat în lazaretele din golful Persie și din Marea Roșie, în ce privește pe musulmanii din Indii, unde holera a isbucnit cu putere. „E deci de temut apariția holerei în Europa, în acesta vară, din cauza mulțimii călătorilor cari circulă. * * * Se vestește din Berlin că se dă mare importanță acolo unui schimb viu de depeși între împăratul Germaniei și marele duce Vladimir, confidentul țarului. Se socoate că asta e o dovadă puternică despre relațiile din ce în ce mai prietenești între Germania și Rusia. * * * Din Roma se scrie că papa a acordat dispensa trebuinciasă pentru căsătoria prințesei Laetitia cu ducele de Aosta.* * * Corespondentul nostru din Athena ne comunică că afacerea impiegaților vămii din Pireu, acuzați de furt și de fals în scrisori publice, a venit înaintea curții criminale din Soria. Desbaterile, cari au ținut mai multe zile, s’au isprăvit prin condamnarea la zece ani de recluzie a acuzaților. .•* „Le Révolte“ ziar ce iese în Paris, dă știrea că riscele țărănești au izbucnit în Serbia.* * * Un prieten care se află la băile de la Wiesbaden, ne scrie că sinodul sârbesc a trimis pe un episcop să spuie reginei Natalia că adunarea preoțască nu va admite regelui Milan decât despărțirea de pat și de masă ca și până acum. Iar nicidecum divorțul definitiv. ro. Tóte calfele și toți ucenicii de brutării din Lemberg s-au pus în grevă, cerând mărirea lefilor și împuținarea ceasurilor de lucru. CONSILIU PRACTIC Un doctor renumit spune că dacă are cineva copii bolnavi de catar intestinal,—forte des pe timpul verei,— trebue să le dea naftalină, care precum se știe este un estras din păcură minerală. Se pot da unui copil de la 5 centigrame până la 2 grame de naftalină pe zi, fără nici un incovenient, știindu se că, prin nedisoluția sa, ca Miercuri, 29 IunieÜ(il Iuliu) 1888 e unicul desinfectant care pote fi introdus în stomac pentru timp mai îndelungat fără nici o stricăciune. Dar dacă catârul intestinal e însoțit de vărsături, atunci naftalina nu mai e bună. Hoție cu un sicriu Un negustor din Bruxelles trimise, acu câteva septămâni, unui confrate din Paris un sicriu, conținând desigur cadavrul unui mort iubit. Coșciugul, care era de plumb, ajunse în stare bună la hotarul Franței. Aci, ieși întru întâmpinarea mortului un om în doliu, forte plângător. Cu tote protestările lui, coșciugul se deschise în față-I. înăuntru, în loc de mort se găsi un pachet mare de horbotă belgiană. Negustorul din Paris se făcu că nu știe nimic, dar cu tote protestările lui, fu arestat imediat. Teatrul Național Zetă ce publică „România Liberă“, organul direct al guvernului. in urma anchetei financiare și a demisiunilor prezintate , in daministrația teatrului național s’au făcut următoarele schimbări : D. Ion Luca Caragiale, autorul „Nopții furtunoase“, „Scrisorii pierdute,“ și colaborator la „Hatmanul Baltag“, s’a numit director general, în locul d-lui Stăncescu, demisionat. D-nii Dim. Rosetti, autor dramatic și jurnalist, Ang.Demetrescu, profesor și publicist, N. Pătrașcu, de la ministerul de externe, s’au numit membri în comitet, în locul dlor Cantacuzino, Olănescu și Steriade, demisionați. Din vechiul comitet n’au rămas decât d nil V. Urechiă și Wachmann. D. Constantinescu, al șaselea membru, rămâne să cedeze locul viitorului delegat al consiliului comunal, conform legii. Secretar-casier al teatrului s’a numit d. Brăiloiu, iar inspector d. Sibirescu, vechiu actor, în locul d-lor Vieroșianu și Andronescu, demisionați. Poate un bărbat să-și cumpere o nevastă? întrebarea acesta și o fac azi o mulțime de omeni în statul Massachussets din America. Un bărbat își trata forte reu nevasta. Ea l’a părăsit cerând divorțul. * Insă bărbatul s’a căit de faptele lui. A întâlnit’o într’o soră la o mătușă a ei, și î-a oferit 5000 dolari (25 mii lei) dacă se va întorce acasă, să trăescă împreună, făgăduindu-i că n’o s’o mai înjure. Femeea s’a dus a doua zi la el și ia luat un înscris de 5000 dolari plătibili la mortea bărbatului. înscrisul a fost dat în păstrarea unei a treia persone iar femeea s’a întors acasă. N’au trecut două luni și bărbatul a murit, ceea ce a dat loc la diferite presupuneri. Femeea s’a presentat să’șî ia dolarii, dar moștenitorii au refuzat să i-î plătesca. Treba a mers la judecată. Unii judecători s’au declarat pentru moștenitori alții pentru nevastă. Hotărîrea nu s’a dat încă. Lucru curios este că într’un caz analog la New York, tribunalul s’a pronunțat în favorea soției. IF1 cita „Universului“ in Tainele Poliției PARTEA ÎNTÂIA ! Ancheta La povestirea lui Lecoq, tóte sentimentele deosibite din cari se compune plăcerea unui copil când ascultă o poveste și anume îndoiala, credința, mâhnirea și speranța se isbea și se încrucișau în creerul moșului Absent. De altă parte, seriositatea cu care vorbea Lecoq și care se cunoscea că nu-i prefăcută, depărta orice idee de glumă. Pe urmă, curiositatea îl îmboldea. — iată-ne ajunși la femei, zise dânsul. — Da, respinse Lecoq, însă în privința lor nu am decât presupuneri. Cred că dânsele au părăsit cârciuma de la începutul certei, mai înainte de a se produce strigătele care ne-au făcut să alergăm. Cine sunt aceste femei? Nu se ia. Bănuesc însă că nu sunt de stări egale; una trebue să fie stăpână și alta servitore. — Pentru a sta, așa e, zise repede Absent. Se cunosce după urme. Observațiunea acesta ingeniosă avu darul d’a face pe Lecoq să zimbesca. — Deosebirea de urme, zise dinsul serios, este și ea ceva, însă nu dînsa mi-a fixat opiniunea. Dacă condițiunile sociale s’ar regula dupe picioare, atunci multe stăpâne ar fi servitoare. Mie mi-a atras altceva atenția și iată ce. Când nefericitele au eșit speriate de la baba Chopin, cea cu picioarele mici s’a repezit înainte și din câteva sărituri a fost afară din grădină, târînd dupe sine pe ceal’altă care remânea pe urmă. Grozăvia situației, infamia locului, spaima de scandal, ideea d’a ’și scăpa cinstea, toate astea îi comunicau o energie minunată. Insă, ca la toate femeile delicate și nervoase, energia asta a durat puțin. Nu era nici la jumătatea drumului dintre cârciumă și locul acesta, când fuga i s’a încetenit, piciorele i s au îndoit. La zece pași mai departe, dînsa s’a clătinat și a dat în brânci. După câțiva pași încă, a căzut de tot și așa de bine încât fustele ei au lăsat un cerc pe zăpadă. Atunci interveni femeea cu piciorele mari. Dînsa o apucă de mijloc și o ajută să meargă. Urmele lor se amestecă și sunt puse una peste alta. Pe urmă, văzând că desigur are să leșine, o rădică în brațe și o duse pe sus, — urmele femeei cu piciorul mic încetează... Lecoq, inventa el are de gust acestă scenă? nu era ea are decât un joc al închipuirei lui? Moș Absent tot mai păstra o urmă de îndoilă și, ca să ’și curme bănuelile, intrevezu un mijloc bun. Dânsul apucă felinarul și alergă să studieze întipăririle pe care le privise dar nu soiuse să le întrebe, care fuseseră mute pentru dânsul și ’și dăduseră altuia secretul. Trebui să se dea legat. Tot ce anunțase Lecoq era de față, întocmai. Recunoscu pașii amestecați, cercul făcut de fuste și lipsa urmelor elegante. Când se intorse, d’abia putea să’și stăpânască admirația și zise cu un fel de încurcătură : — Cred că n’ai să te superi pe un unchiaș ca mine, necredincios ca sf. Toma. Am pipăit și sunt convins. Aș vrea să știu ce a fost în urmă. — In urmă, reluă Lecoq, complicele alargă înaintea femeilor pe care le auz’se venind și ajută femeei cu piciore tăpălage să ducă pe ceal altă, căreia îi este rea de tot. Ajungând lângă butucul acesta, complicele își scote cascheta din cap și dă jos zăpada de pe el; vezând însă că locul nu -i destul de uscat, îl șterge cu pala redingotei. Acum me întreb, făcut c a el asta ca un om bine crescut ce voia să îndatoreze o femee sau ca o slugă supusă ce era ? Lucru sigur este însă că pe când femeea cu picior mic își venia în fire stând pe acest butuc, ceea la altă chlema la o parte,—aici la stânga—pe individ ca să ’i spuie ceva. Convorbirea lor trebue să fi ținut ca vr-un sfert de oră. Individul asculta cu o atențiune așa de mare încât mașinalmente, fără să se gândască, își puse palma pe blocul de petră, acoperit de zăpadă, lăsând o urmă forte curată... Pe același bloc este și o urmă de cot... Ca toți omenii cu mintea mărginită, moș Absent trebuia să treca repede de la necredința cea mai idiotă la încrederea cea mai absurdă. D’aci înainte dânsul putea să credă orice pe simplul motiv că nu crezuse nimic mai înainte. Neavând nici o noțiune despre marginele deducțiunei și pătrunderea omenescă nu ’și închipuia că presupunerile tovarășului se puteau să aibă un sfârșit. De aceea îl întrebă cu cea mai mare bună credință: — Și ce-au vorbit femeea și complicele ? Lecoq zîmbi de acestă naivitate. — îmi este greu să răspund la întrebarea asta, zise dânsul; cred însă că femeea explica individului mărimea primejdiei pentru tovarășa sa și căutau împreună mijlocul de a o înlătura; sau pare că îi comunica ordinele date de ucigaș. Sigur este însă că la sfârșit densa a rugat pe complice să alerge până la cârciumă și să încerce să vază ce se petrece acolo. Dânsul a ascultat-o și a plecat. Urmele lui la ducere încep de lângă blocul de piatră. — Și când mă gândesc, esclamă bătrânul agent, că noi eram toți în cârciumă când dânsul umbla prin prejur,!... Ah! blestemat de Gerrol ! Numai o vorbă d’ar fi zis și prindeam totă banda !.... (Va urma).