Viaţa Romînească, 1906 (Anul 1, nr. 1-6)
1906 / nr. 4
144 VIAŢA ROMINEASCA aruncă un văl de antipatie asupra frumoasei mişcări a Junimii, ne vor conceda-o oamenii serioşi şi nepărtinitori—care pretinde că Kogălniceanu etc. habar n’aveau de ce e o adevărată literatură, zice, totuşi, că la apariţia «Convorbirilor» «scriitorii cei buni încetaseră de a scrie»... Va să zică fuseseră scriitori buni şi înainte de Junimea? Se ştiuse ce e adevărata poezie ? Literatura romînească n’a avut nevoe de Junimea pentru ca să fi fost bună ? Şi, în general, junimiştii nu lasă nimica vremei, evoluţiei culturii : tot ce s’a făcut s’a făcut prin şi de cătră dinşii. E serios ? Rămăsese, urmează ditirambul, din foasta literatură patriotică forma goală. Se dusese fondul, „conţinutul viu şi plin de avînt“... Va să zică a fost bună literatura bazată pe sentimentul patriotic? Aşa dar, autorul ditirambului se ridică împotriva teoriei maestrului său că «patriotismul» n'are ce căuta în poezie? Nu-i vorbă, şi maestrul, în articolul despre Alexandri, ca şi acuma, mai ales, despre O. Goga, se deszice. Dar ştiam că discipolii sînt mai teribili decît maeştrii ?! Alexandri s’a perfecţionat sub steagul „Convorbirilor“... pretinde ditirambul! De ce nu s’o fi „perfecţionat" omul prin trecerea vremii, prin ajungerea la maturitate ?... Şi d. Maiorescu care, neprevăzînd teoria discipolului, spunea că a fost ajutat mult de sfaturile lui Alexandri (Critice, I, 367) !... Aci discipolul e în rolul lui de a fi mai catolic decît maestrul !.... Şi ce o să spuneţi de «perfecţionarea», sub acest steag a următorilor scriitori: Eminescu, Creangă, Caragiale, Brătescu- Voineşti.... N. I. Basilescu, Leonescu ? N. I. Basilescu, Leonescu sînt scriitori care se clasifică cu Eminescu şi Caragiale, pentru că...... dar e clar ! pentru că marchează direcţia «Convorbirilor» din vremea «noastră, ăstor mai tineri», —autorul ditirambului şi alţii,—căci toţi scriitorii, chiar până azi, au continuat să fie «mai de departe sau mai de aproape» în jurul autorului ditirambului. E adorabil acest «mai de departe!» Şi ia să poftească să fie cineva prea mai de departe (ca d. Sadoveanu cred, care, totuşi, a scris şi’n „Convorbiri“), şi să vedeţi atunci cum e scos din rîndul scriitorilor mari (din rîndul d-lor Basilescu, Leonescu), să vedeţi cum n’are alt merit decit un „conţinut de modă“ („ţărănismul ?“) cum «îşi scuzează neîngrijirea stilului prin puritatea limbii», şi cum e învinuit şi de «mercantilism»... «Convorbirile», scrie la ditiramb, au apărut cu o anumită menire,pe care o ştim cu toţii. Aceasta menire, autorul ditirambului zice că nu s’a sfirşit şi anunţă că va porni, el, mai departe la luptă, căci literatura e în primejdie. «Conţinutul de modă», «neîngrijirea stilului», «mercantilismul»,—se vede că în potriva acestora va pleca, cosîndu-şi o cruce pe umăr, autorul ditirambului. E pesimist de tot, autorul—și, iarăși, în dezacord cu mae-