Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)
1974 / nr. 7
eminamente activă, dornică de a se manifesta public prin memorabile acte (...) problematizările, aminările, invocarea obstacolelor i se păreau de un foarte prost-gust, o suprastructură a trindăviei. Romanele sale mișună de caricaturi ale lui Hamlet, și bănuiesc că nici despre prototip nu avea o părere prea bună. Trăia intr-o continuă excitafie a construcţiei, bintuit de obsesia matelor, spectaculoaselor performante". Actualul volum de structuri literare este o culegere de eseuri şi de cronici. Interesul maxim e trezit de eseurile grupate în prima secţiune a cărţii. In afara celor consacrate lui Călinescu am mai cita paginile referitoare la Camil Petrescu, Gh. Brăescu sau Ibrăileanu. Pasajul în care se subliniază eminescianismul de fond al criticului de la Iaşi e memorabil : „Puterea de a înţelege pe Eminescu se poate explica şi prin aceea că „sufletul“ însuşi al criticului era eminescian. Poezia care emană din structura personalităţii lui Ibrăileanu e profund eminesciană. Ca şi atmosfera scrierilor sale. Pe toţi scriitorii de care se ocupă, Ibrăileanu îi „eminescianizează“, în mod ciudat, pentru o stuctură critică eminamente lirică, căreia îi repugnă răceala şi comentariul impersonal, pentru care actul critic înseamnă o atenţie înfiorată la nucleul vital al operei, textele consacrate poeţilor sunt cele ce impresionează mai puţin. Evocarea lui Labiş însă se ţine minte. VICTOR ATANASIU , MONOGRAFII BIBLIOGRAFICE. — Lipsa unor investigări documentare angajează energiile creatoare într-o economicoasă muncă arhivistică, fapt petrecut cîndva cu Perpessicius în cazul lui Eminescu, sau cu Şerban Cioculescu în cel al lui Caragiale. Tot astfel, lipsa instrumentelor de lucru de genul cataloagelor, indicelor bibliografice etc. explică în parte de ce întîrzie la noi publicarea „corpus"ului de opere în ediţii definitive în multe domenii ale culturii naţionale. Iată de ce iniţiativa Editurii Enciclopedice de a tipări în anii din urmă cîteva ample monografii bibliografice privind mari personalităţi din cultura noastră constituie un eveniment. Este vorba de patru mari lucrări închinate lui M. Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Nicolae Bălcescu şi Ioan Slavici. Primele trei (apărute de altfel în colaborare cu Editura Militară) privesc domeniul istoriografiei naţionale, ultima fiind începutul unei serii care serveşte istoriografia noastră literară. Toate lucrările amintite sunt exemplare sub aspectul scopului propus: de a „despuia", metodic şi cuprinzător, fondul documentar şi arhivistic privitor la viaţa, opera şi activitatea unor proeminente personalităţi ce stau la temelia culturii române moderne. Cu excepţia lucrării Bălcescu — de o mai mică întindere— toate celelalte cuprind între 5.000—8.000 posturi bibliografice, rezultatele acestei investigări, care atinge adesea exhaustivul, întinzîndu-se pe durata unui secol şi jumătate, prin parcurgerea a zeci de mii de periodice şi a tuturor actelor, documentelor şi referirilor existente. Şi totuşi autorii (Al. Zub, pentru Kogălniceanu şi Xenopol, Horia Nestorescu-Bălceşti, pentru Bălcescu şi colectivul format din T. Bugnariu, I. Domşa şi D. Vatamaniuc, pentru Slavici) nu au făcut numai o operă de inventar minuţios. Orice informaţie din aceste lucrări este însoţită de un comentariu lapidar, care întregeşte orizontul de cunoaştere a personalităţilor studiate şi conferă cărţilor prestigiul unor lucrări de nivel ştiinţific. Sub acest aspect se poate chiar stabili o ierarhie valorică, menţionîndu-se treptele înregistrate în istoria acestui gen de tipărituri. Prima treaptă o reprezintă acea vastă bibliografie a lui Barbu Theodorescu privitoare la Nicolae Iorga, apărută în 1934, care consemnează uriaşa operă (12.000 volume şi peste 25.000 articole) scrisă de marele nostru istoric. A doua este atinsă de lucrările Kogălniceanu, Bălcescu, Xenopol, care aduc în plus adnotarea informaţiilor. în sfîrşit, o altă treaptă este oferită de volumul Slavici, a cărui superioritate constă în aceea că prezintă şi o „bibliografie ascunsă", aparatul de indici şi adnotările consemnînd şi onomastica autorilor şi titlurilor care apar în fiecare articol. Eveniment remarcabil prin care Editura Enciclopedică îşi onorează cartea de vizită şi important act de cultură, apariţia lucrărilor amintite este de o mare însemnătate pentru cercetătorii din multe domenii (istorie, literatură, filozofie, economie, Politologie, pedagogie etc.) şi pregăteşte prin amplificarea surselor de informare, editarea marilor noastre enciclopedii pe care le aşteptăm de atîta vreme. Ar fi de dorit ca acţiunea aceasta să continue într-un ritm mai susţinut şi planul editurii (care vizează şi alte mari personalităţi pe acelaşi profil — Hasdeu, Pîrvan, Călinescu etc.) să fie realizat prin acordarea unui regim prioritar. • SVEVO — PIRANDELLO. — Scopul studiului lui Renato Barilii (La linea Svevo- Pirandelio, Milano, Mursia, 1973), este de