Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)

1914-06-17 / nr. 2280

Diplomații Sa­n Lurasso Legația Italiei Ministrul Franței Baron de Fontenay Legația Austriei Manuscrisul lui FMI Hhme ȘEFUL PARTIDULUI conservator a props: Votat egal și direct pentru toți știutorii ele Cu toate somațiile făcute, nici d-lui Marghiloman și duplicitatea politică a partidului conservator. Se dovedește de data aceasta, cu dovada propriului manuscris al d-lui Marghiloman, că în lupta conservatorilor contra reformelor nu era în joc un principiu, ci nu­mai interesele, meschine ale unei caste de privilegiați, cari vor să-și mențină privilegiile cu orice preț. Acesta e adevăratul mobil al re­zistenței desperate pe care au o­­pus-o conservatorii reformelor, pri­mind pe rînd cînd una și cînd alta din cele două reforme, — dar nu­mai este una izolată, — ca să-și rezerve totdeauna un motiv de îm­potrivire. Faptul că schimbă de păreri asu­pra aceleiași chestiuni în cîteva luni de zile, lămurește pentru ju­decata cea mai nepărtinitoare că toate argumentele invocate de con­servatori pentru și contra reforme­lor, sînt simple pretexte ca să-și apere privilegiile de castă. Dar discuția în jurul manuscri­sului d-lui Marghiloman de abia începe și nu o vom înceta pină cînd șeful conservatorilor nu va sfîrși prin a se explica­ presa conservatoare autorizată și nici d. Alex. Marghiloman n’a des­­mințit pină azi importantele des­tăinuiri ale d-lui E. Pangratî, cari pun așa de mult în evidență du­plicitatea politicei șefului conser­vatorilor față de reforme. Noi presupunem că d. Marghi­loman nici nu va cuteza să dea vre-o desmințire, — cel mult va în­cerca, poate, oarecari explicațiuni, cari însă nu-1 vor scoate din situa­ția imposibilă în care s’a pus des­tăinuirile fostului ministru con­servator de lucrări publice. Adversar învierșunat, acum cî­teva luni, al exproprierei pe care azi o admite, d. Marghiloman pro­punea în proectul de program con­servator, VOTUL EGAL #1 DI­RECT PENTRU TOȚI ȘTIUTO­RII DE CARTE, fără să vadă o di­ficultate IN APLICAREA IME­DIATA a reformei electorale sub această formă. .Propunerea aceasta a d-lui Mar­ghiloman , scrisă cu PROPRIA D-SALE­MÎNĂ. Acest manuscris, există și poate face ori­cînd dovada materială că șeful de azi al par­tidului conservator, care se ridică acum cu învierșunare împotriva colegiului unic, propunea acum cite­va luni comitetului executiv conservator să introducă în pro­gram o reformă electorală, care ia forma prezintată de d. Marghilo­man însem­na nici mai mult și nici mai puțin de­cit VOTUL UNI­VERSAL. Cum răm­ine atunci cu declar­a­­țiunile făcute acum cîteva zile la clubul conservator de același domn Marghiloman care spunea, reco­­­­mandîndu-și șefia: „cînd va fi însă vorba de schimbarea legei electo­rale, vom zice: NU!“ Dar se potrivește oare acest­aU așa de categorie cu propunerea de acum cîteva luni a d-lui Marghilo­man ca să se introducă votul egal și direct pentru toți știutorii de carte? Care e părerea adevărată a d-lui Marghiloman asupra reformei e­­lectorale? Cînd era sincer șeful conservatorilor? Cînd propunea votul egal și direct pentru toți știutorii de carte sau astăzi cînd opune­m­ NU categoric reformei electorale? Dar mai întrebăm iarăși: de a admite azi exproprierea, pe care n’o primea acum cîteva luni, și de ce refuză acum reforma electorală, pe care d-sa o propunea și mai în­­friuntată decît colegiul unic, atunci cînd combatea reforma agrară? Să se explice d. Marghiloman pe care destăinuirile d-lui Pangra­­tti, CARE POSEDA MANUSCRI­SUL d-lui Marghiloman, îl com­promit politicește. Suntem­ curioși, odată cu întreaga lume politică să-i auzim explicația prin care va încerca să iasă din această po­bilă situație. N­u penibilă situația șefului con­servatorilor, fiindcă destăinuirile d-lui Pangratti învederează și du­plicita­tea politică personală a/© . •--------------—0X0----------------­ Adresa la Cameră Prinșii do Minstori DEZBATERILE ASUPRA A­­DRES­EI AU FOST SOO 150 RA­TE DE ORATORII OPOZIȚIEI „Epoca“ exaltă de mîndrie si bu­curie. Cei doi oratori ai opoziției cari au luat vină acuma cu­vîntul la discuțiunea generala a adresei, du­pă părerea ziarului conservator, au „nimicit“ pur și simplu guvernul, iar cuvîntările pe cari le-au rostit au fost nu se poate mai cu miez și mai potrivite cu o discuțiune gene­rală la Mesagiu... Cînd e vorba, însă ca să dea citi­torilor un rezumat cît de scurt al acestor cuvîntări, „Epoca“ se scuză că ..lipsa, de spațiu“ o împiedică să facă o analiză a celor spuse. Lipsa de spațiu e un pretext cam ușor. De fapt nu lipsa d­e spațiu, ci lipsa de subiect, de idei conducătoa­re,­ de discuție de principii, a pus în imposibilitate pe Epoca să analizeze cu vîtările celor doi oratori de opo­ziție. Și adevăr, spectatorul imparțial al primelor ședințe de­ la discuția­ ge­nerală a Mesa­gjului nu poate să nu fie izbit de nivelul absolut scăzut al acestei dezbateri. Alit d. Luca Elefterescu, cit și mai ales d-l. Eleva nu au ținut dis­cursuri Ici mesagiu, căci elucubra­țiile oratorice cu cari au ținut Ca­mera au loc d­ouă ședințe nici nu me­rită titlul prea pretențios de discurs. Cei doi oratori s’au mulțumit să aducă la tribună mărunțișurile elec­torale cunoscute de mult din presa ele scandal,­amplificîndu­-le și tri­­vializîndu­-le. Aici o idee nouă, nici o discuție de principii, nici o privire asupra reformelor sent asupra altor clațsiuni­­ mari cuprinse în Adresă, nu au fost nici măcar atinse de cei m­ui oratori. De aer ca, fără exagerare, se poate zice că nici­odata discul­um­­ea la Mesagiu nu a fost atît rar cobor­ă ca aceea din Camera constituantă, pi­nă acuma. |—­T*----------0X0 — ■-------• Gloriile neamului r omul, ci opera LUI MIHAIL EMINESCU O ADMIRAM ȘI-O SLĂVIM Intre Carpați și dincolo de Carpați, pînă la Dunăre și Prut, și dincolo de Dunăre și i Prut, trăesc în grupe com­pacte sau în cete răzlețite — colonii latine pe cari soarta le-a aruncat și resfirat — poporul romînesc, care a cunoscut în viață toate greutățile și toate vicisitudinile istorice. Secole întregi el n’a avut liniște. Intre do­uă clădiri de biserici, trebuia să se lupte, să moară sau să­ părăsească cele cu greu agonisite, să se apere de tiraniile și asupririle străine, să­­și conserve cu greutate un grain­­ strămoșesc care era și este perma­nent periclitat. E istoria cea mai tristă, istoria poporului nostru, căci e lupta unui popor inteligent, care păstra în conștiința lui latenta a­­mintire a obîrșiei lui­ nobile, cu greutățile ce-i apăsa viața, și îi im­ped­ec­a avîntul intelectual. Din fericire geniul rasisei noastre a învins. El a spart granițele și a rupt zăgazurile, el a deșteptat ener­­­giile latente. Personalități atunci ră­sărite au venit să dovedească fnmei întregi că din sinul unui popor asu­prit pot să iasă Alexandri și Emi­­nescu, pictorul Grigorescu și satiri­cul Caragiale, sau povestitorul Creangă. Aceste nume mari și alte cîteva ce trăesc viu în mintea noastră, sînt figuri cu adevărat reprezentative și în același timp sunt personalitățile oare­cum răzbunătoare. Ele ne răzbună de indiferența stră­inătății de ignorare a occidentalilor cari încet-încet au început să cu­noască valoarea literaților r­omîni. Caragiale, Eminescu, Alexandri traduși în franțuzește și în nemțeș­te au provocat în­­ străini și la stră­ini conștiința că în poporul romî­­nesc se află putința creației artisti­ce, și că personalitățile răsărite pot aparține cu onoare în galeria ori­că­rei mari și vechi literaturi occiden­tale. Eminescu a fost un astfel de... răz­bunător. El a probat tuturor că pa plaiurile romînești pot să apară ste­le ce nu pier, și că se găsește în a­­dîncurile sufletelor noastre acea mină de aur care face din un popor să fie veșnic. Dar pentru că acuma se glorifică Eminescu este bine să se reamin­tească un adevăr și să se aducă a­­minte un precept de bună cuviință literară. Să lăsăm viața lui Emi­nescu, și să nu admirăm de­cât ope­ra lui. Micele cancanuri ale unei vieți ce a cunoscut și sărăcia ce si­def umilește, și dragostea ce de mul­te ori scade, micele mizerii strîns „legate de un bulgăr de pămînt“ toate aceste mici pete de pe soarele ce se numea Eminescu ar trebui să le ignorăm. El © stie mare nu prim micșorimea patimelor­­ ce-1 asemuia celor ce n’a­­veau genialitatea lui, ci prin opera sa care are în ea cea m­ai curată atmosferă cerească. Eminescu nu e nevoe să fie cu­noscut ca om, pentru ca să fie ad­mirat ca poet. Opera lui singură să fie prapurul în numele căruia și în jurii căruia să se unească toate ini­mile romînești încîntate de frumos și d­e ideal. La momi­­ntul lui Eminescu să se ducă astfel toți cei cărora greu­tățile vieței nu le-au ofilit floarea albastră a idealului 1­ ­0X0-T. iaEaregriffir&a^sfi^3&a btr^a^­ate^«Mii^ira»e3«­,­«ramES5a^ Atentatul­­ Un Sarajevo Un atentat monstruos a răpus, la Sarajevo, viața principelui moș­tenitor al Austro-Ungariei și a so­ției sale, contesa de Hohenberg. După toate probabilitățile, ne aflăm în fața unui asasinat politic și cer­cetările pentru stabilirea adevăru­lui vor fi cu atît mai anevoioase, cu cît explicațiunea psihologică va fi mai greu de găsit. Asasinatul arhiduce Francisc Fer­dinand d’Este era un partizan hotă­­rît al egalei îndreptățiri a națio­nalităților de sub sceptrul habsbur­­gic. Prin urmare, omnește jude­cind, atentatul nu poate fi opera u­­nor naționaliști exaltați. Considerînd și naționalitatea —croată—a atentatorilor, motivele asasinatului apar și mai puțin evi­dente, dat­ fiind că în conflictele lor cu­­ maghiarii, Croații s’au bucurat, de toată bună­voința principelui moștenitor. Cum însă de bună sea­mă, ne aflăm în fața unui atentat politic, el trebue să fie opera unei acțiuni tenebroase și autoritățile respective vor avea mult de lucru pînă ce vor descurca ițele acestui complot. Cît despre personalitatea arhidu­celui Franz Ferdinand, moartea lui va fi sincer deplînsă de toți supu­șii dinastiei de Habsburg. Era un om drept, împăciuitor și capabil. Proclamat principe moște­nitor după drama din Mayerling, Franz Ferdinand d’Este s’a pregă­tit cu multă­ seriozitate pentru ma­rea răspundere pe care o primise. Ii pasionau în deosebi chestiunile militare. Chiar acum două săptă­­mîni, primind vizita împăratului Wilhelm, s’a întreținut cu dînsul în­delungat despre problemele navale din Mediterana. Dacă în ceea ce privește po­litica externă Franz Ferdinand era gelos de prestigiul monarhiei, fiind, la nevoie, chiar partizanul­­ unor ac­țiuni hotărîtoare, în chestiunile in­terne era, în schimb de­ un spirit conciliant intervenind cu multă bună voință pentru popoarele peste cari avea să­ domnească. Noi Românii care păstrăm vie a­­mintirea vizit­ei pe care defunctul arh­iduce a făcut-o Regelui nostru la Sinaia, deplin­gem sincer atenta­tul din Sarajevo care aduce o nouă lovitură veneratului Suveran Franz Joseph. Și tot atît de sincer îl depling și Românii de sub sceptrul austro-un­­gar, care vedeau in­defunctul arhi­duce un prieten și un protector. —-xx- Dsiminica 22 Iunie In s JllTiior ficif atol főméi!: UEBEBSJUBBBKSB^ESÍ^SSSÉi „CEL DIN URMA ALBANEZ“ P|,*B»iMNto^«:;ESja'3a^;u^graa6BiaMia8m^ ess ie psetai VÍCT0Í? EFTlHSfU In fiecare vară se expatriază de la noi mii și zecimi de mii de oa­meni, sub diferite motive, care iau drumul stațiunilor balneare și cli­materice din lumea largă. Pe la sfîrșitul lunei iunie și în­ceputul lui iulie, într-o anumită clasă socială mai ales, domnește o mare febrilitate și un neastîmpăr bolnăvicios. Pe toți îi apucă frigu­rile pregătirilor de ducă, de expa­­triare și de călătorie mai lungă sau mai scurtă, mai depărtată sau mai apropiată. Dacă ar fi numai febrilitatea și neastâmpărul acesta bolnăvicios, care durează cam o lună pînă în ziua plecărei, și tot oamenii ar a­­vea drept la o odihnă binefăcătoa­re și potolitoare de nervi prea ex­citați. Imensa majoritate a acelora cari pleacă peste graniță suferă, ca să zicem așa, de un „filoxenitism“ a­­cut, boală care ia naștere din prea multă iubire de străinătate și tot ce e străin. In filoxenitismul lor bolnăvicios, unii se mulțumesc să se oprească chiar lingă graniță, într’o locali­tate cît de mică și cît de aproape de hotarul țârei, numai să poată spune că și-au petrecut vilegiatura în străinătate. Alții, și sînt mulți de aceștia, nu se pot mulțumi numai cu atîta. Ei pleacă departe, și pentru mai multă vreme, în țări străine, în lo­calități balneare și climaterice ves­tite, ruu atît prin reputația lor cu­rativă, cît mai ales prin faptul că pe acolo trec milionari și miliar­dari,­ conți și marchizi, duci și prinți, ba chiar și capete încoro­nate! Cum voiți să lipsească, omul nos­tru, snobul roman, tocmai de la a­­semenea stațiuni climaterice și bal­neare așa de vestite și mai ales frecventate de așa nobilime! Doar după ce să se arate și ei că sînt nobili, dacă nu prin aceea că se a­­dună laolaltă cu nobilimea din lu­mea întreagă? Lăsînd gluma la o parte, nu cre­dem că există un alt popor mai iu­bitor de străini și străinătate, mai dispus să plece peste hotare spre a-și face vilegiatura și mai gata de a-și vărsa agonisiia lui în pungi străine.* Trebue să recunoaștem că în a­­fară de snobii și fanfaronii cari se expatriază în fie­care vară numai de plăcerea de a poza di­n simți­­mînt de filoxenitism, sunt și oame­ni cari au nevoe să se ducă în a­­numite stațiuni balneare și clima­terice din străinătate. Aceștia sunt oameni cu adevărat suferinzi, din diferite clase socia­le, cari pleacă forțați de nevoi să-și caute sănătatea pe care n’au putut’o dobîndi în țară. Dacă ne ridicăm în contra fi­­loxenitismului exagerat, nu trebue să se creadă că suntem­ xenofobi. Din contră o călătorie în străină­tate este folositoare și foarte ins­tructivă. Prin asemenea călătorii se îmbogățește mintea, se cultivă spiritul și se înalță sufletul. Este chiar necesar să poată face cineva o călătorie în străinătate, dacă nu chiar și mai multe. Noi ne ridicăm num­ai împotriva sistemului de a se expatria în fie­care an, fără nici o nevoe și fără nici un folos. Noi vorbim de acei cărora nu li se pare nimic bun în țară și cari rămân sau se prefac extaziați de tot ce văd în străină­tate, cînd­ slavă Domnului avem destule minunății și destule pozi­țiuni admirabile în diferite locali­tăți din țară. v * Nu poate nimeni tăgădui că a­­em în țară stațiuni climaterice, și balneare de primul ordin. Poate că nu s’a făcut încă tot ce trebue pentru modernizarea aces­tor stațiuni. In ceea ce privește însă climatul și puterea curativă a apelor noastre, sunt egale cu cele mai reputate stațiuni dim străină­tate. Fără îndoială că ar mai trebui încă multe de, făcut pentru a a­­trage lumea. In primul rînd este lipsa de confort și scumpetea exa­gerată a­ traiului aproape în toate stațiunile climaterice și balneare. Ar trebui mai multă îngrijire și mai multă m­oderațiune în prețuri. Atunci, fără îndoială, că, stațiu­nile noastre ar atrage mai mulți lume și nu numai o lună pe an, ci cel puțin trei serii de­ lume în trei luni. In afară de snobii și fanfaronii despre cari am vorbit mai sus, mai sunt lipsa­ de confort și scumpetea care fac pe mulți să prefere a ple­ca în străinătate. Iată atîtea cauze pentru care se varsă, în fiecare vară, grămezi de aur, romînesc în străinătate. Gh. Ccmpoteca ■ Vilegiatura --------------------~-M8——-----------------­Hi fii citiistil ie expatriat! Motivele celor cari pleacă vara peste granița. — Snobii și fanfaronii. —Localitățile noastre de cură SCOȚIENE O explicare De ce d. Delavrancea ține la toți șefi cîte-o urare? Pentru că e auto­rul „Apusului de soare“ și șefii con­servatori sînt toții... la apus! Gazetar... slab „Epoca“ consacră o bună parte a coloanelor sale lui Eminescu, „gaze­tarul“. De­geaba însă, Eminescu nu știa să scrie ă la Făurei ca aceia ce îi continuă pana în ziaristica con­servatoare. Un banchet ridicol Gazeta d-lui Mille publică în pri­ma pagină, două articole cu titlurile: „Un­ banchet ratat“, „Banchetul d-lui Mille“. La naiba, pînă și colabora­torii de peste. Adivei• își bat joc de... „alesul“ lor ? _ __ Democrație Suntem informați că d. dr. Ra­­kovski își va da demisia din șefia partidului Socialist, care și-a permis să atace pe boeri. Șeful consideră ca renegați pe to­ți cei ce nu preferă ceaiul d-lui Mar­ghiloman lărgirii colegiilor­ electo­rale. HOTE -oxo- Scott Forța geniului Orea mai puțin întemeiată din ipo­tezele ce au eșit di­n mintea oameni­lor, a fost pesimismul, a fost și este doctrina aceea care susține că în lume totul merge spre rău și din ce în ce mai rău. Aceasta e o erezie și­ o otrăvire a sufletelor. Totul din contra e astfel orânduit în lume nicit nimic să nu se piardă și nimic să nu fie lipsit de răsplata meritată. Firește sînt și cazuri în care talente incontestabile nu au primit dreapta lor răsplată; e și cazul lui Schopenhauer, înte a­­tîtea altele, a cărui genialitate Fran­cezii au trebuit s-o descopere după moarte... Aceasta e adevărat. Dar iarăși e perfect adevărat că nu există un geniu mare, și un mare talent, pare să fi rămas ignorat, și uitat pentru totdeauna. Gindiți-vă la al nostru Eminescu... Nu există­­ suflet românesc care să nu-1 admire, nu există minte care să nu-1 asimileze, și nu e an­uare să a­­ducă o scădere în unanima recunoaș­tere a genialității lui. Niciodată nu a fost mai prețuit Eminescu ca acuma cînd un sfert de veac a trecut dela­ cea mai crudă dintre morți și nici o generație nu s’a arătat «mi recunoscătoare­­ decit cea de azi care n’a cunoscut­­ din Eminescu dpcît­ aurul­­ splendidei sale opere iar mi­ngu­ra și cenușa pe care o critică puțin, artistica o face în ju­rul aceluia ca­re din timpul vieței un nini aparținea nani intuirii. Geniul are el virtutea de a trăi, de a învinge, de a fi etern în imensul pantazi al tuturor lucru­rilor. " '­­ Fetronius r—pxo— D. deputat C. I. C. Brătianu ne trimite următoarea scrisoare, a doua asupra reformei electorale;— iaVo: Domnule Redactor, Scrisoarea ce v’am adresat și pe care ați publicat-o în numărul zia­rului D-voastra din... a. c., a ridicat o polemică și din partea adversarilor și din acea a unor amici politici­. Exprimam prin scrisoarea mea o­­pținiuni personale, cari­ ar fi­­ trebuit să nu­­ alarmeze pe nimeni; sunt însă mulțumit că ea a dat prilejul unei discuțiuni asupra modalități de vo­tare pe viitor. In privința reformei electorale, partidul liberal a pus înainte un principiu: acela al colegiului uni­­, asupra căruia toți membrii partidu­lui liberal sunt de acord. Modalită­țile însă se pot discuta ca mijloace pentru a ajunge­­ la țelul dorit. Dacă fie­care membru al partidu­lui ar fi intransigent în privința a­­cestor modalități orice reformă ar fi imposibilă. Discut­îndu-se însă în m­­od obiectiv diferitele propuneri, sunt convins că se va­­ ajunge la un rezultat mult mai bun, de­cit dacă s’ar porni de la for­mule intangibile. Punând problema trebue să ne în­trebăm de unde plecăm și unde vrem să ajungem, soluția ei va de­pinde de sigur de premisele ce sunt puse. Sistemul nostru electoral de astăzi, se diferențiază de acela al al­tor state prin clasarea alegătorilor d­upă censul funciar și prin secretul votului. Dacă prima caracteristică a lui reprezintă un anacronism în viața politică contimporană,­­secre­tul votului în schimb constitue un progres asupra sistemelor de votare ale celorlalte state europene. Siste­mul nostru are însă­­ inconvenientul de a prelungi peste măsură timpul necesar exprimărei votului alegăto­rilor. Cu un colegiu mare votarea poate deveni imposibilă sau incontrolla­­bilă. Trebue prin urmare să ne preocu­păm, ca m­enținînd secretul votului, controlul operațiunilor de votare, actul votărei și despuierea scrutinu­lui să fie posibile. In această ipoteză cred că­ numai două­­ solutiuni se pot adopta­, se­la­tion­ de arctuaisment, adică ca fie­care plasă sau­ circumscripție elect­o­rală să-iși aleagă deputații săi, «au scrutinul de lista,­­prin care, județul întreg ar alege deputații să­i, vota­rea p­utându-se face în­ fiecare cir­­cum­script­ie. Pe care trebue să-l alegi, di­n a­­e?iao două sisteme?După mine unu­ li col de al doilea prezintă multe avan­taje: 1) Este urat moral și­­ se va putea forma un simt politic mai real. 2) . Va da o representație națională care se va ocupa mai mult în în i­n­terese generale de­cît­­ de cele _. .acte sau speciale. 3) Va fi mai puțin coruptibil și inifim­entabiil. .­­­­ 4) Va accelera operațiile de vo­tare. ■­­ 5) Va putea asigura represent­area­­minorităților. Nu voi idesveitba aceste puncte, măi voi mărgini să lămuresc ultimul punct, acela ale representărei minio­­rității e­­. . Partidele politice vor propune lis­te de candidați, însă fie­care listă­ nu va putea conține mai mulți can­didați­­ de­­cât n­umărul fixist pervin proporția irepresentărei minorități­lor. Spre exemplu: dacă i­ntr’nai ju­deț se vor alege zece deportați­­ și da­că proporția reprezentărei minoritai­ților este ho­tăr­îtă de 3 din minorita­te pe 7 di­n majoritate, nici o listă nu va putea conține mai mult ca 7 candidați, puțind însă conține mai puțini și chiar un singur candidat. La despuierea scrutinului va fi pro­clamată aleasă lista ce va întruni majoritatea voturilor exprimate, ră­­mînînd ca epilalți s ă fie procla­mați din celelalte liste­­ în raport cu numărul voturilor ce vor întruni. Astfel lista 1 */a. ,da 7 .deputați, lis­ta 2 v­a putea da 2, lista 3-a unul cu condiție însă ca să întrunească un număr determinat de voturi. Se obiectează în contra scrutinu­lui de listă că voturile date candi­daților tari, ar atrage după sine a­­­­legerea candidaților­­ slabi după ace­iași listă , însă și­­ contrariul este a­­devărat, antipatia ce poate inspirai un candidat slab poate face să va­dă­ un candidat tare. Eu nu văz că scrutinul nominal să fi dat alte rezultate și sunt nenumă­rate exemple de oameni politici de­ frunte, cari au căzut înaintea unor­ necunoscuți.­i. Am arătat în­­ scrisoarea precedent­­ă că reușita cîtorva opon­anți în ul­timele alegeri ,se d­atorește altor cir­cumstanțe de­­cit independenței ale­gătorilor sau simpatiei personale dar care se bucurau. Să nu se uite însă că corectivul scrutinului de listă este representa­­rea minorităților.­­ Este mai ușor pentru un perso­naj marcant să pătrunză într-un par­­lament ca reprezentant­­ al unei mi­norități de 2000 de alegători dintr*­­un număr total de 10.000 de votanți* de­cit se poată obține astăzi majori­­ta­tea într-un mic colegiu electoral. Cirem­area maselor la viața politi­că implică neapărat o schimbare a terenului electoral și impune un­ alt mod de propagandă de­cît cel actual. De aceea trebue să exami­năm sistemul electoral viitor din al­­te puncte de vedere ca cel de_ Si AS PJE&9S9PJSI 2&. Reformele Huernle D. C. 1.1 BRaTlflUU tfsspre­ reforma electorală — A doua scrisoare —

Next