Viitorul, august 1922 (Anul 16, nr. 4314-4337)
1922-08-06 / nr. 4318
Anti și patrusprezecelea Nro. 4313 l \m (i-fliKí#-' l lei es. ia sireimície IN La OBAȘE L’n tu . . i'CO ^aee luni . ICO Trei luni . 5O abonamente TARA lei f » LA FATF 1T£ lei țO > 45 1 In străinătate REDACȚIA Cn'an Șase luni, Trei luni, loiO lei £ 80 - 140 , ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE STR. EDGARD QUINET No. (Vis-â-vis da Hotel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele 1 Direcția 51/23. Redacția $1 Administrația 49/23 ți j/n Se primesc direct la Administrații ziarului strada Academiei No. 17 ji la toata Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Duminecă 6 August 1 ines. în tara 2 leieg. in streinstoie Fiii P1RTHU1H 1TIDH 1L irealisia&i Bs oBiniciră $i Reca Berta ösazi- In trecutul nu tocmai îndepărtat, gazetele din Ardeal, susținătoare ale luptei împotriva dușmanului secular, reușiseră să se impună stimei generale prin seriozi ai lor, prin idealismul și prin eroismul lor. Acest fapt a sugerat multora din vechiul ilegal, părerea atât de des exprimată și în publicitate, că, după unire, idealismul presei de peste munți va avea o binefăcătoare influență asupra întregei Prese românești, căreia îi revenea rolul atâta de înălțător de a s măna în suflete dragostea fratelui fată de frate și încrederea în puterea de viată a acestei Românii răsărite din cele mai scumpe și sfinte suferințe și jertfe. Cu durere trebue să mărturisim,că ne-am înșelat în credințele noasstre. Atitudinea ziarelor partidului national din Ardeal a surpat orice nădejde în apariul moral al acestora, la opera mare a consolidărei Unirii. Libertatea pe care jertfa ostașului român a întronat-o acolo, în Ardealul visurilor, al nădejdilor și credințelor, a făcut ca acele j ziare să desvălue în toată goliciunea meschinăria intereselor celor ce le patronează. Luați, de pildă, „Gazeta Transilvaniei“, fătul năzuințelor de mai bine ale bătrânului Bariț. Cei cari până la izbucnirea războiului, au citit cu evlavie, cuvântul purtător al credinței în triumful idealului românesc, asistă astăzi la manifestările de cea mai sfâșietoare decadentă morală. Nimic din strălucirea trecutului. Nimic din seriozitatea și gravitatea luptătorului pentru ideal. Scrisă de condee plătite ca să înjure, părăsită de vechii cititori, scârbiți de josnicia tonului ei, „Gazeta“ de la Brașov, este astăzi sub nivelul gazetelor-revolver din orașele de provincie din vechiul Regat. Sau luați „Patria“, oficiosul partidului ce-și zice național. Cine mai recunoaște în paginile acestui ziar avântul, dragstea de ideal ți dezinteresarea veche! „Tribune“? Pusă în slujba unor oameni cari având odată conducerea întregei țărî, au compromis pentru multă vreme tradiționalul bun nume al Ardealului, acest ziar, urmărind gândul de a vedea soarta țării în mâinile acelorași Bontești, Vlazî și Boilî, astăzi poate să-și ia cu toată cinstea locul alături de publicațiile de șantaj ale aventurierilor de cari presa din Regat a scăpat de mult. Un focar de ură, de ponegrire, un izvor de venin ce se strecoară în sufletele naivilor ce mai au curiozitatea să urmărească stadiile sufletești prin cari trece nepregătitul și neputinciosul ahtiat, după cârma care „nu-i compete“. Orbit de patimă ziarul partidului, care avea odată pretenția să moralizeze moravurile publice ale tarei, merge din inconsecvență în inconsecvență, din trivialitate în trivialitate. Nu este vorba de atitudinea „Patriei“ fată de partidul național-liberal, care, deținând azi puterea de guvernare, e firesc să fie ținta atacurilor ridicole ale „înnoitorilor“ și, dată fiind înalta morală, de care sunt conduși susținătorii ei, este firesc să arunce cu noroi în personalități, pe cari nu de mult le aciuia. Condamnabilă este năzuința de a compromite în fața cetitorilor ei, tot ce avem în regatul, care s’a jertfit pentru libertate. Cazul Ciorobea de pildă, este exploatat în acest scop cu o diabolică bucurie, uitând că și partidul național îșî are sinucigașii lui. Au uitat domnii de la „Patria“ pe membrul consiliului dirigent Missicî, pe comisarul de alimentație Pop și pe atâți importanți membri ai partidului, cari, de nu venea amnestia, ar fi zăcut și azi în pușcărie ? Asta este înalta morală a „înnoitorilor“? Dar ținta atacurilor celor mai josnice este d-nul general Moșoiu. Ministrul comunicațiilor fiind ardelean cu întinse legături de familie, având și bucuria datoriei împlinite, în rolul pe care țara i l-a încredințat în războiul cu Ungaria, ar fi fost o splendidă achiziție pentru partidul național, pe care îl părăsesc, rând pe rând, toți aceia cari înțeleg opera criminală pe care acest partid o săvârșește împotriva unităței irbastre. Un conducător de oaste însă, care a fost în tot timpul războiului acolo, în mijlocul celor ce cu sângele lor au scris măreața epopee a suferinței și a jertfei și a triumfului, nu putea să se degradeze în a se alătura celor ce insultă „armata de slăbănogi“ a României, mai ales nu putea sta alături de acei cari, în calitate de ofițeri austriaci, au încins spada și și-au vărsat sângele pentru integritatea Ungariei, iar, când a fost vorba ca România batjocorită și jefuită să-și ia revanșa, s’au cuibărit pe unde au putut, numai să nu fie din nou înrolați și în armata română, singura cuceritoare a unei capitale vrăjmașe. Unde au stat d-ni: Bontescu, Osvadă, Brediceanu, Ionel Pop, Erdeli și atâtî nepoți ai d-lui Maniu în timpul luptelor dela Tisa ? Erau doar ofițeri proveniți, după expresia lor „dintr’o armată superioară“! Atunci când prin jertfa regimentelor „slăbănogilor“ scumpa d-lor piele era cruțată, generalul Moșoiu era un zen. Astăzi, când văd că nu se angajează la întreprinderea fraticidă a partidului național, e un fanfaron, un erou improvizat, etc. Mâine, probabil, îl vor vedea și laș și dezertor, după patriotica apreciere a oamenilor d-lui Maniu. Pentru a se vedea întreaga reaua credință, fără a face vreun comentar, reproducem, după „Patria“ din zilele luptelor de la Tisa cuvintele adresate de d. Iuliu Maniu generalului Moșoiu, după ocuparea Orăzii-Mari : „Victoria Domniei Voastre față de unguri, pe lângă însemnătatea ei ca victorie militară, are și o însemnătate morală. Până acum ungurii au susținut că, dacă au fost învinși în acest război, au fost învinși de Europa întreagă, nu dermata română, care nici i-ar fi îndrăznit să se bată cu ei .Dv. at a dovedit că armata română, chiar atunci când luptă cu o singură mână, cealaltă fiindu-i ocupată pe alt front, ea a putut zdrobi armata ungurească. ..Recunoștința întregului popor, față de dv., viteazule conducător al armatei glorioase, nu pot să V’o arăt în cuvinte. Dv. d-le general, veți rămânea veșnic scris în istorie, printre cei mai mari eroi ai neamului nostru“. Am putea scoate volume întregi de cuvintele de adulare scrise de ,Patria“ la adresa generalului Moșoiu, până a nu ajunge ministru în guvernul liberal. Ne mărginim la acest singur Citat, care, credem, e destul de edificator pentru cine are tăria de a privi puhoiul de insulte și trivialități, pe care aceeași „Patrie“ îl debitează azi la adresa unui om, care a știut să-și facă datoria în războiu ca și în vremurile tulburi de după războiu. Atitudinea presei partidului național poate să intereseze cel mult, ca chestie de studiu pentru cercetătorii adâncime în care sufletele slabe cad, atunci când n’au nici năzuința, nici puterea de a se înălța. Iar pentru noi, cititorii profani, este o dureroasă icoană a harului, în care din dorința de pricepseală ușoară, ca pe vremea Consiliului Dirigent, a ajuns o presă, pe care în alte vremuri o priveam cu drag ca pe o santinelă a unității naționale. 0 ECOURI ultimele anchete întreprinse Rusia, au permis identificarea a trei sute de cazuri de canibalism în diferite regiuni ale foametei. telegramă din Copenhaga anunță că comisiunea judiciară din Danemarca a decis să mențină în codul danez pedeapsa cu moartea. Ea a decretat, în acelaș timp ca sabia călăului să fie înlocuită prin ghilotină. După o telegramă din Berlin reprodusă de presa engleză, comitetul sovietelor ar fi votat lege prin care se redă particularilor dreptul de posesiune asupra bunurilor. Ziarul „Le Matin“ semnalează îndrăzneala unui aviator francez Chanteloup, care a aterisat cu avionul său în insula Java pe marginea craterului unui vulcan în erupție la o altitudine de 2125 metri. Atât telegramele cât și presa franceză anunță că negocierile angajate în ultimul timp între guvernul francez și cel englez pe chestia reparațiunilor nu se prezintă sub o lumină favorabilă. Comentând această situațiune „Debate“ scrie că nu se va putea realiza nici un aranjament al chestiiunei acesteia dacă aceste două tari nu vor reuși, înainte de toate, să se înțeleagă asupra unui oarecare număr de chestiuni, dintre care, aceea a datoriilor interaliate necesită un acord franco-englez. Niimeni nu poate contesta că acest aranjament special este condițiunea unei soluțiuni de ansamblu a problemei reparațiunilor. Stabilirea unui program comun Dacă cele două țări nu parvin să adopte un program comun, se poate afirma că va surveni o ruptură, fiecare dintre semnatarii aliați ai tratatului de la Versailles reluându-și libertatea de acțiune și urmărindu-și pe cont propriu realizarea drepturilor sale. Această eventualitate fiind supărătoare, o convorbire a șefilor guvernelor englez și francez este considerată ca foarte utilă. Dar dacă, scrie „Débats“ englezii dau dovadă de rea voință, dacă se evită expllicațiunile directe și cu inima deschisă, nu se poate aștepta nimic bun de la viitoarele Conferințe. Presa ©ngreză și repa lungă durată și în acelaș timp duce o adevărată luptă pentru admiterea imediată a Germaniei în Liga Națiunilor. „Débats“ afirmă că Franța nu se gândește că foștii inamici vor trebui ținuți multă vreme departe de Ligă, însă sare în ochi faptul că aci este o chestiune gravă care ar trebui discutată în comun, înainte de a fi tranșată de un guvern izolat. Ca încheere, ziarul francez, arată că este necesar ca francezii și englezii să se explice fără reticențe. De aceea crede că aduce un serviciu cauzei Antantei expunând situația așa cum apare, fără a ascunde sau atenua ceva. Cât se privește, guvernele dacă vor să evite o neînțelegere care ar sfârșii printr’o dezbinare, trebue să se renunțe la orice politică nesinceră și să abordeze cinstit problemele ce li se pun în față. Numai așa va fi posibilă o conlucrare pacinică. URMĂRILE RĂZBOIULUI negocierile (ronco-eogleze in chestiunea renemtlanllor Constatările unui ziar francez rațiile Ori, comentariile preseii britanice nu au fost, în ultimele zile, prea încurajatoare. S’a repetat pe toate tonurile că ar fi greu să se acorde o prioritate regiunilor devastate; s’a afirmat că acordarea unui moratoriu și reducera creanței germane sunt măsurile cele mai necesare; în sfârșit, presa engleză, a făcut să se înțeleagă că chestiunea datoriilor interaliate este infinit de complicată. Asupra acestui din urmă punct „Times“ a făcut o teorie ciudată, după care nu s’ar putea fără primejdie să se procedeze la o anulare reciprocă a datoriilor europene, fiindcă Statele Unite ar putea vedea în acest mers un fel de invitațiune de a lucra la fel față de Europa. Dacă convorbirile se angajează într-un spirit atât de strâmt și de confuz, va fi greu, evident, să se ajungă la un acord. Englezii au aerul că uită că Franței i se cer mereu sacrificii, invocându-se necesitatea de a împedica prăbușirea completă a Germaniei și că pierd din vedere că nu este o afacere bună decât acolo unde fliecare pune ceva de al său. Atitudinea guvernului britanic Pe de altă parte guvernul britanic poate că nu a ținut îndeajuns seama, luând anumite inițiative, de solidaritatea care trebue menținută dacă nu voim a renunța la o acțiune comună. El s-a pronunțat oficial pentru acordarea unui moratoriu de - ■ -no TE Trivializarea iifflBe. De mult în acea faimoasă „Cornde miracle’4 de care vorbește Victor Hugo în Notre Dame de Paris, se ereiase argoul, acest amestec de pitoresc și de degradare filologică, produs al amestecului de țigani, borfași, fugiții de justiție ce forțăiau în „curtea miracolelor". Je atunci poliția era neputincioasă, în parte ca și azi, de a lua măsuri de a prinde pe vagabonzi și se mulțumea că îi știe cantonați în suburbia infectă. De acolo au eșit astfel deformațiile limbei franceze, deși uneori un Malherbes pe care Boileau îl cântă cu emfază, își s’a simtit desonorat dacă a împrumutat și din suburbia murdară Cuvinte nielli. Totuși e o limită în acest împrumut, și este absolută nevoe ca acela ce împrumută să fie un om de gust litera. Altfel se introduc in limbă impurități nepermise. Constatăm cu părere de rău că limba noastră pe care un Eminescu, un Maiorescu, un Caragiale, un Creangă, un Odobescu, — pentru a nu vorbi decât de marii dispăruți — s’au silit să o purifice și să-i dea strălucirea eleganței clasice, este astăzi amenințată a fi invadată de cuvinte scoase din sălașe de țigani, și din mahalale necioplite. Se introduc cuvinte ca „di granda” — este nebunul poet — ca șmecher, ca „învârteală“, cuvinte cari nu pot să aibă altă obârșie decât tot aceea care ne-a dat rușinea versurilor din „Micul Dor“, și rușinea cântecelor lăutărești în care frumuseți literare se armonizează pe cobze barbare! Să ne păzim limba de aceste impurități cari nu măresc efectiv comoara lexică, dar au tristul merit de a „țigăni“ — cuvântul e urât, dar e precis — moștenirea literară a unui Alexandru Odobescu. PETRONIUS âlonați<va fa „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA— 1 imorun INCA PATRU frică patru din foștii prefecți averescani, anume cei de Vâlcea, Mehedinți, Prahova si Cetatea Albă, sunt anchetați si vor ispăși faptele săvârșite sub regimul muncei, cinstei și legalitătei. Acuzațiunile nu sunt prea grave : neregulată administrație, falsuri în acte publice, însușiri de bani, gestiune incorectă, etc. Pentru aceasta credem că e momentul ca oficiosul partidului poporului să strige că-i „patimă politică“ și să acuze pe acuzatori. Anchetele se fac însă de către oameni în afară de luptele politice. Se constată adevărul faptelor după actele lăsate de înșiși vinovații, urmând ca justiția să se pronunțe apoi. Iar dacă partidul averescan se solidarizează cu acei cari l-au compromis, aceasta nu poate cu nimic schimba cursul lucrurilor. Cel mult trebue să demonstreze d. general Averescu cum reprezentanții cinstei d-sale au găsit mijlocul să consume 700.000 litri benzină la un automobil „Ford", într-un an, fără să facă înconjurul pământului ci simple plimbări de agrement în clas —trebue să, arate cum au dispărut diferite fonduri și altele de acest fel. De asemenea tot d.Averescu trebue să explice cum se face că „năpăstuiții urei partidului liberal“ n’au altă armă de aparare decât timida „îndreptare“. Dar solidarizarea aceasta între necinstiți si partidul ce i-a protejat ridicăndu-i la ranguri nemeritate, e de altfel explicabilă: ce-ar mai rămâne din partid dacă s’ar începe o purificare serioasă? Din fericire însă guvernul actual, trecând peste asemenea considerente, înțelege să facă indirect un serviciu partidului averescan curățindu-l de uscăturile ce-au compromis viața noastră publică. Exemplul trebuia dat și, pentru a fi eficace, toți vinovații vor fi pedepsiți. Dar chestiunea mai trebue analizată dintr'un alt punct de vedere: Partidul poporului, în loc să dea lecții de cinste infractorilor cu cari se asociază, voește să le dea altora și în special acuzatorilor. Fruntașii săi când nu sunt chemați la parchet se ocupă de ,,coaliții opoziționiste" și ar voi chiar să treacă întreaga zestre d-lui Maniu într’o fuziune avantagioasă. In speranța unei atari combinațiuni recrutează în cadrele partidului pe toți tovarășii d-lui Marghiloman, probabil spre a demonstra încă odatâ că între armistițiul de la Buftea și pacea de la București nu e nici o deosebire. Aceste ocupațiuni sunt desigur foarte lăudabile, dar opinia publică trebue să le privească prin cadrul amoralitătii ce a prezidat totdeauna actele unor oameni atât de îndoelnici. Opoziția făcută de astfel de elemente este încă o dovadă că guvernul actual reprezintă adevăratele interese ale țarei și o conduce cu o mână tare Sî sigură. El. ZI CU ZI D. Constantin Mille vorbește despre „adevăratul cașcaval de penteleu“. Desigur că acest cașcaval este cel pe care îl mănâncă bătrânul rechin după vânzarea ziarelor, „Adevărul“ și „Dimineața“. * „Adevărul“ ne face vinovați de ce nu l-am lămurit de la început cum stau lucrurile cu consolidarea bonurilor de tezaur. Din pricina noastră sărmanul ziar s’a văzut silit să divagheze, să insinueze, să falsifice. Să se contrazică, să se facă purtătorul de cuvânt al tuturor svonurilor tendențioase și periculoase țarei. Noi suntem vinovați! Numai că colecția „Viitorului stă de față pentru a se vedea că am spus ce se putea spune, și ce se știa precis și exact. De ce nu s’a mulțumit „Adevărul“ cu informațiile noastre, și-a dus campania de neadevăruri în ghestia consolidăreî ? f Roadele unei guvernări nefaste BISERICA ARDEALULUI și scometE cehrmmie Starea actuală a școalelor.—Nesocotința guvernului trecut — Convorbire cu J. P. &. s. Mitropolitul Balan Chestiunea școalelor confesionale din Ardeal este, fără îndoială, de mare însemnătate pentru propășirea învățământului nostru. Odată cu unirea Ardealului se impunea ca aceste școale să fie bine îndrumate pentru ca să poată da, și de aci înainte, aceleași roade frumoase ca și în trecut pe terenul cultural national. Sub dominația austro-ungară, aceste școale depindeau de Biserica națională din Ardeal, care a avut de dus multe lupte și a făcut mari jertfe pentru înzestrarea și menținerea lor, cu toate prigonirile ce au avut de îndurat din partea administrației maghiare. De la înfăptuirea marelui act al unitătei naționale și până acum, starea școalelor confesionale din Ardeal, după cum afirmă fruntașii Bisericei și ai învățământului de acolo, este neclară și complicată. Dorind să împărtășim cetitorilor noștri părerile Bisericei din Ardeal asupra școalelor confesionale, am profitat de prezența la Călimănești a I. P. S S. dr. N. Bălan, Mitropolitul Ardealului, și 1’am rugat să ne dea câteva amă surmte în această privință. Eminenta Sa, cu multă bună voință, ne-a dat lămuririle pe care le transcriem mai jos. Parohia țin geala 111 in 1 Iliim 1 um« I ■ [UNK]win in vin — După cum știți, a început Inaltul Ierarh, școlile noastre confesionale au fost înființate și depindeau, sub dominația maghiară, de Biserica românească. In noțiunea parohiei întră la noi și școala ; astfel, unde aveam parohii organizate, acolo aveam și școli, al căror număr, în întreaga noastră mitropolie, se ridica, la circa două mii. Personalul didactic necesar l’am crescut și format în școlile noastre normale, de cari aveam .... una în centrul fiecărei eparhii, învățământul, instituirea învățătorilor, clădirea și întreținerea localurilor școlare etc. stăteau sub purtarea de grijă a bisericei noastre, care, lipsindu-se pe sine de orice podoabe, a adus toate jertfele și a purtat cea mai îndârjită luptă împotriva guvernelor maghiare, pentru păstrarea școlilor sale și, prin ele, a limbei și culturei românești. Lupta aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a sfârșit prin biruința noastră. O igîsfBgafisigte era îftinată a—MaWBBWBHBa^iaa^BBBBBa^gEȘEEE^^SB serică, și s’a sdruncinat un impoztant factor moral din sufletul poporului nostru, pe care l-am creiat în vremuri grele, prin acela că am deprins poporul să jertfească pentru școala și cultura sa. Fostul guvern a refuzat siesrea msîsî anchete assess, Congresul nostru național-bisericesc, a continuat Mitropolitul Ardealului, în sesiunea sa din toamna trecută, a solicitat la guvern o anchetă din reprezentanți ai ministerului de instrucie și ai bisericei, ca să găsim în bună armonie o soluție norocoasă pentru o problemă de la care atârna cu dura poporului. O’ bine, nici la hotărârea congresului și nici la unul din multele memorii ce le-am înaintat în chestia școlilor noastre, guvernul precedent HM 61 i-3 Î Sîvretiencii nici măcar de un Așa nu a fost tratată nici când și de Sigur nu a meritat să fie tratată biserica noastră care a adus enorme jertfe pentru luminarea poporului. — Cum stă actualmente această chestiune ? — Actualul d. ministru al instrussinnel ne-a răspuns că primește să fie convocată ancheta solicitată astă toamnă de către congresul nostru național bisericesc. Am și numit din partea bisericei membrii ai schierei care, după cum am convenit cu d. ministru, va avea loc la Sibiu in decursul lunei August, tfssole si biserice? — Care este punctul de vedere al bisericei în chestia școalelor confesionale ? 1 — Punctul nostru de vedere e cuprins în hotărârea congresului din toamna trecută, care conchide la menținerea școlilor confesionale. Motivele noastre simt cu mult prea vaste ca să le pot cuprinde într’o scurtă convorbire. Le vom desfășura pe larg cu ocazia anchetei, din motiv tin sa vi-l descopăr acum. Statul nostru, mai ales acum în faza primă a consolidării sale, are neapărată trebuință de toate forțele vil și de toate instituțiile dintr’însul, pentru a ridica și a duce cu un pas înainte cultura poporului. Stând pe temelia acestei constatări, dați-mi voe să vă pun acum cu întrebarea: Ar fi oare consult și folositor lucru, ca, tocmai astăzi să înlături biserica, cu toate energiile și experiențele ce le-a acumulat în decursul unei lungi activități culturale, de pe terenull învățământului poporal și să refuzi ajutorul eficace pe care ea, cu dragă inimă, e gata să-l dea pentru luminarea poporului ?! Nu cred să se găsească vreun sezon ori vreo înțelepciune a vieții de stat, care să poată răspunde afirmativ la această întrebare. In ce mă privește pe mine, ca șef al bisericei ortodoxe din Ardeal, - Jistisitarea în pagina Săptămâna ll POMPiLiy — Congresul presei latine.—Sărbătorirea academicianului portughez De Castro. — D-i t. Fournal despre conducătorii României: un articol din «La ve».—ideile d-lui Maurice Privat: un ziar original. — Salonul poetului Alexandru Piercereau.— Federațiunea «Fsop».~Premoriile Regelui Boemei: omagiul editorului Picari.— Candidaura d-lui Charles Piaur ras la Academia franceză — Dacă ar exista o bursă a ideilor, pe aceste vremuri când cu înfrigurare lumea de pretutindeni urmărește cota valorilor, s’ar putea ușor constată că ideia latină e în continuă creștere. Nu numai cei pe care în chip deosebit îi interesează desvoltarea literaturei, artelor, inteligenței omenești, dar chiar gânditori politic și legislatori, economiști și sociologi se întreabă, față de frământările prin care trece Europa contemporană, dacă atributele geniului latin, căruia se datorește, pe lângă un stat mult timp puternic și o face îndelung de solidă, o nepieritoare civilizație, nu pot servi în aceste zile de criză generală ca principii conducătoare spre starea de spirit și lucruri de armonioasă și justă îndestulare, la care se aspiră. Pentru necesara explorare, sub toate raporturile, a conștiinței latine, celebrul scriitor și ziarist portughez, d. Augusto de Castro, a propus, zilele acestea, un mijloc nou, să se adune reprezentantă marilor ziare și periodice din toate țările latine, cunoscători _ ai rosturilor profunde din patriile lor și îndrumători de orice elită ai spiritului public de acolo, într’un congres, unde fiecare să expună în ce constă, pentru tara respectivă bogățiile caracteristice, morale și intelectuale; astfel, s’ar ajunge la cunoașterea elemeteloir și valoarea tradiției latine, a fondului comun pe care popoarele scoborâtoare din ființa Romei străbune l’au moștenit, conservat, îmbogățit, în împrejurări deosebite de viață, însă după aceeași lege internă, precum s’ar ajunge la cunoașterea temeiurilor sigure ale apropierei cât mai strânse dintre latinii de pretutindeni, la cunoașterea și fixarea modalităților, prin care, cu toată împotrivirea eventuală a intereselor locale și materiale, unitatea sufletului latin poate și trebue să fie menținută, sub paza presei latine înfrățite, sub streaja gazetarilor asociați, care întotdeauna îșî vor comunica impresiile și argumentele între ei, alcătuind planuri de campanie, combinându-și silințele, devotați idealului celebrat de Mistral. Propunerea academicianului Augusto de Castro, pe care reprezentanții la Paris ai presei latine din Europa și America au primit-o cu aplauze la banchetul organizat de d. Paul Osorio, directorul ziarului „Paris-Noticias“, în onoarea ilustrului confrate portughez, a fost deopotrivă de călduros adoptată de fostul ministru și primar al Lyonului, d. deputat Ad. A or rot, sub președenția acestuia, sa constituit un comitet din care fac parte Maurice de valleier Géville, Mquarroyos, Osorio, Rossi, P. Pâiărnea, etc., de pregătire a congresului, care va avea loc ia primăvară, cu ocazia expoziției, la Lyon, unde toți directorii imunor ziare latine din lume vor fi invitați in acest scop de d. Herriot, in numele primăriei orașului, ai cărei oaspeți vor fi o săptămână. Sărbătorirea, de acum o lună, a d-lui I. Lrătianu, în saloanele Jutetia, sub președenția d-lui Barthou, a fost, de asemeni, o manifestație în onoarea geniului latin. Jevista „i a Vie",de sub conducerea bunilor scriitori, Marius și Ary Leblond, care Întotdeauna a servit cauza românească si apropierea franco-romănă, publică in fruntea ultimului număr apărut, un lung articol in care, cunoscutul scriitor, politic d. Atienne rouruot, fost deputat și secretar al Parlamentului interaliat, analizează cu pătrundere și admirație personalitatea d-lui Ion I. C. Brătianu, punând în lumină rolul predestinat pe care d-sa l’a împlinit în ceasurile hotărâtoare ale istoriei noastre, acum câțiva ani, la Paris, și de curând la Genova, definind sis j — Care a fost, I. P. Sfințite, starea școalelor confesionale după unire ? — După înfăptuirea idealului național, am făcut acord cu Consiliul Dirigent, ca statul român să ridice ajutorul ei care-l primeam dela vechiul regim la măsura de care biserica avea nevoe pentru susținerea învățătorilor. In chipul acesta desvoltarea normală a școlilor noastre a fost asigurată pe un timp. Dar, durere, guvernul precedent, nu s’a ținut de acel acord, ci împotriva condițiilor lui și împotriva tuturor legilor în vigoare, a început o acțiune de statificare a școlilor noastre confesionale, acțiune dusa prin mijloace păgubitoare pentru progresul școlii și si culturei noastre. învățătorii noștri scurtați în leafă au fost instigați împotriva școlii confesionale, iar în popor s’a făcut propagandă să nu mai contribue la susținerea acelei școli fiindcă acum „îi dă statul școală pe cheltuiala lui!“ Astfel a fost tulburată armonia binefăcătoare care a existat la noi între școală și bstemul de guvernare și tradiția de sentimente și idei, pe care le reprezintă in, viața noastră națională, sublinind sensul deopotrivă, roman și francez, interesul international, moralitatea superior, utilitară are activității de suse de gânditor și luptător politic, demisionar și șef al guvernului. Alt scriitor, politic cu renume, sare, cunoscăna oamenii și lucrurile din Romania, a făcut, ca d-Ui( Bure Unclair, tierbßle tie Temps), Clauram Urebats, etc., elogiul primului nostru ministru a fost d. Maurice Privat, de o vastă și solidă erudiție, specialist, asemenea eriitorilor din secolul al XVIi-am toate specialitățile, in finanțe, politică, economie socială, poesie, teatru, artă, acest ingenios și spiritual fiu al simciclopediștilor, apreciat pentru cronicele pe care le publicăm revistele „la rienaissance “ și „le Monde nouveau“ și ale cărui lucrări editate de „la Renaissance du livre” au fost mult și favorabil comentate, a creiat de curând un ziar istructiv, pitoresc, plăcut, în genul legendarei gazete a lui Cyranome Bergerac. Ziarul d-lui Privat e compus sub ocnii publicului, in fiecare Sâmbătă după masă, timp de o oră, în sala Societăților savante; tirajul depinde de numărul ascultătorilor, fiindcă „Cuvântul Liber“ nu e imprimat, ci rostit, contrar adagiului clasic, ci Privat e de părerea regretatului Paul Hervieu că scrisul dispare, dar vorbele rămân, înțelegând prin aceasta că pe când ceea ce se imprimă de multe ori constitue litere moarte, prin viu grai se ajunge în contact direct cu miblicul, oricât de redus, se stabilește un curent, de idei și sentimente, se pot obține acțiuni și reacțiuni utile. înainte de război d. Camille Le Senne creiase critica dramatică vorbită; în afară de foiletonul teatral ziarul d-lui Privat ne servește materia obișnuită oricărui cotidian: expuneri de doctrine, repertagii, information, foiletoane artistice, literare, muzicale, etc., toate comandate de actualitate. Un exemplu, sosind știrea telegrafică a asasinării d-rului Rathenau, „leader“-ul numărului, ce trebuia comdus, a fost, improvizat de d. Edmond Laskine, care a comentat imediat, înaintea ziarelor de seară și conform metodei lor, evenimentul, cu semnificația și consecințele lui, întreprinderea d-lui Privat corespunde epocei actuale, pasionată pentru acțiunea directă și pentru cuvintele în libertate; dintre saloanele în care arte vorbire e s» inteligentă favoare cultivată, salonul poetului Alexandre Mercereau merită o mențiune specială. Pito- Confinnaria în pagina Z-x