Viitorul, august 1922 (Anul 16, nr. 4314-4337)

1922-08-06 / nr. 4318

Ant­i și patru­spre­zecelea Nro. 4313 l \m (i-fliKí#-' l lei es. ia sireimície IN La OBAȘE L’n tu . . i'CO ^aee luni . ICO Trei luni . 5O abonamente TARA lei f » LA FATF 1T£ lei țO > 45 1 In străinătate REDACȚIA Cn'an Șase luni, Trei luni, loiO lei £ 80 - 140 , ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE STR. EDGARD QUINET No. (Vis-â-vis da Hotel Capșa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele 1 Direcția 51/23. Redacția $1 Administrația 49/23 ți j/n Se primesc direct la Administrații ziarului strada Academiei No. 17 j­i la toata Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Duminecă 6 August 1 in­­es. în tara 2 lei­eg. in streinstoie Fiii P1RTHU1H 1TIDH 1L irealisia&i Bs oBiniciră $i Reca Berta ösazi- In trecutul nu tocmai îndepăr­tat, gazetele din Ardeal, susțină­toare ale luptei împotriva dușma­nului secular, reușiseră să se im­pună stimei generale prin seriozi­­­­ ai lor, prin idealismul și prin eroismul lor. Acest fapt a sugerat multora din vechiul ilegal, părerea atât de des exprimată și în publicitate, că, după unire, idealismul presei­ de peste munți va avea o binefăcă­toare influență asupra­­ întregei Prese românești, căreia îi revenea rolul atâta de înălțător de a s măna în suflete dragostea fratelui fată de frate și încrederea în pu­terea de viată a acestei Românii răsărite din cele mai scumpe și sfinte suferințe și jertfe. Cu durere trebue să mărturisim,­­că ne-am înșelat în credințele noas­stre. Atitudinea ziarelor partidului national din Ardeal a surpat ori­ce nădejde în apariul moral al ace­stora, la opera mare a consolidă­­rei Unirii. Libertatea pe care jertfa­ ostașu­lui român a întronat-o acolo, în Ardealul visurilor, al nădejdilor și credințelor, a făcut ca acele j ziare să desvălue în toată goliciunea meschinăria intereselor celor ce le patronează. Luați, de­ pildă, „Gazeta Transil­vaniei“, fătul năzuințelor de mai bine ale bătrânului Bariț. Cei cari până la izbucnirea războiului, au citit cu evlavie, cuvântul purtător al credinței în triumful idealului românesc, asistă astăzi la manifes­tările de cea mai sfâșietoare deca­dentă morală. Nimic din străluci­rea trecutului. Nimic din seriozita­tea și gravitatea luptătorului pen­tru ideal. Scrisă de condee plătite ca să înjure, părăsită de vechii cititori, scârbiți de josnicia tonu­lui ei, „Gazeta“ de la Brașov, este astăzi sub nivelul gazetelor-revol­­­ver din orașele de provincie din vechiul Regat. Sau luați „Patria“, oficiosul par­tidului ce-și zice național. Cine mai recunoaște în paginile aces­tui ziar avântul, dragstea de ideal ți dezinteresarea veche! „Tribune“? Pusă în slujba unor oameni cari având odată conducerea întregei țărî, au compromis pentru multă vreme tradiționalul bun nume al Ardealului, acest ziar, urmărind gândul de a vedea soarta țării în mâinile acelorași Bontești, Vlazî și Boilî, astăzi poate să-și ia cu toa­tă cinstea locul alături de publica­țiile de șantaj ale aventurierilor de cari presa din Regat a scăpat de mult. Un focar de ură, de ponegrire, un izvor de venin ce se strecoară în­ sufletele naivilor ce mai au curio­zitatea să urmărească stadiile su­fletești prin cari trece nepregăti­­tul și neputinciosul ahtiat, după cârma care „nu-i compete“­. Orbit de patimă ziarul partidului, care avea odată pretenția să moralize­ze moravurile publice ale tarei, merge din inconsecvență în incon­­secvență, din trivialitate în tri­vialitate. Nu este vorba de atitudinea „Pa­triei“ fată de partidul național-li­beral, care, deținând azi puterea de guvernare, e firesc să fie ținta atacurilor ridicole ale „înnoitori­lor“ și, dată fiind înalta morală, de care sunt conduși susținătorii ei, este firesc să arunce cu noroi în personalități, pe cari nu de mult le aciuia. Condamnabilă este năzuința de a compromite în fața cetitorilor ei, tot ce avem în regatul, care s’a jertfit pentru libertate. Cazul Cio­­robea de pildă, este exploatat în acest scop cu o diabolică bucurie, uitând că și partidul național îșî are sinucigașii lui. Au uitat dom­nii de la „Patria“ pe membrul con­siliului dirigent Missicî, pe comi­sarul de alimentație Pop și pe a­­tâți importanți membri ai parti­dului, cari, de nu venea amnestia, ar fi zăcut și azi în pușcărie ? Asta este înalta morală a „înnoi­torilor“? Dar ținta atacurilor celor mai josnice este d-nul general Moșoiu. Ministrul comunicațiilor fiind ar­delean cu întinse legături de fa­­milie, având și bucuria datoriei împlinite, în rolul pe care țara i l-a încredințat în războiul cu Ungaria, ar fi fost o splendidă achiziție pen­tru partidul național, pe care­­ îl părăsesc, rând pe rând, toți aceia cari înțeleg opera criminală pe ca­re acest partid o săvârșește împo­triva unităței irb­astre. Un conducător de oaste însă, ca­re a fost în tot timpul războiului acolo, în mijlocul celor ce cu sân­gele lor au scris măreața epopee a suferinței și a jertfei și a tri­umfului, nu putea să se degradeze în a se alătura celor ce insultă „armata de slăbănogi“ a Româ­niei, mai ales nu putea sta alături de acei cari, în calitate de ofițeri austriaci, au încins spada și și-au vărsat sângele pentru integritatea Ungariei, iar, când a fost vorba ca România batjocorită și jefuită să-și ia revanșa, s’au cuibărit pe unde au putut, numai să nu fie din nou înrolați și în armata română, sin­gura cuceritoare a unei capitale vrăjmașe. Unde au stat d-ni: Bontescu, Os­­vadă, Brediceanu, Ionel Pop, Er­­deli și atâtî nepoți ai d-lui Ma­­niu în timpul luptelor dela Tisa ? Erau doar ofițeri proveniți, după expresia lor „dintr’o armată supe­rioară“! Atunci când prin jertfa regimen­telor „slăbănogilor“ scumpa d-lor piele era cruțată, generalul Mo­șoiu era un zen. Astăzi, când văd că nu se angajează la întreprinde­rea fraticidă a partidului națio­nal, e un fanfaron, un erou impro­vizat, etc. Mâine, probabil, îl vor vedea și laș și dezertor, după pa­triotica apreciere a oamenilor d-lui Maniu. Pentru a se vedea întreaga rea­ua credință, fără a face vreun co­­mentar, reproducem, după „Pa­tria“ din zilele luptelor de la Tisa cuvintele adresate de d. Iuliu Ma­niu generalului Moșoiu, după ocu­parea Orăzii-Mari : „Victoria Domniei Voastre față de unguri, pe lângă însemnătatea ei ca victorie militară, are și o în­semnătate morală. Până acum un­gurii au susținut că, dacă au fost învinși în acest război, au fost în­vinși de Europa întreagă, nu de­rmata română, care nici i-ar fi­­ îndrăznit să se bată cu ei .Dv. at a dovedit că armata română, chiar atunci când luptă cu o singură mână, cealaltă fiindu-i ocupată pe alt front, ea a putut zdrobi arma­ta ungurească. ..Recunoștința întregului popor, față de dv., viteazule conducător al armatei glorioase, nu pot să V’o a­­răt în cuvinte. Dv­. d-le general, veți rămânea veșnic scris în isto­rie, printre cei mai mari eroi ai neamului nostru“. Am putea scoate volume întregi de cuvintele de adulare scrise de ,Patria“ la adresa generalului Mo­șoiu, până a nu ajunge ministru în guvernul liberal. Ne mărginim la acest singur Ci­tat, care, credem, e destul de edi­ficator pentru cine are tăria de a privi puhoiul de insulte și trivia­lități, pe care aceeași „Patrie“ îl debitează azi la adresa unui om, care a știut să-și facă datoria în războiu ca și în vremurile tulburi de după războiu. Atitudinea presei partidului na­țional­ poate să intereseze cel mult, ca chestie de studiu pentru cerce­tătorii adâncime­ în care sufletele slabe cad, atunci când n’au nici nă­zuința, nici puterea de a se înălța. Iar pentru noi, cititorii profani, este o dureroasă icoană a harului, în care din dorința de pricepseală ușoară, ca pe vremea Consiliului Dirigent, a ajuns o presă, pe care în alte vremuri o priveam cu drag ca pe o santinelă a unității națio­­nale. 0 ECOURI u­ltimele anchete întreprinse Rusia, au permis identificarea a trei sute de cazuri de cani­balism în diferite regiuni ale foa­metei. telegramă din Copenhaga a­­nunță că comisiunea judiciară din Danemarca a decis să men­țină în codul danez pedeapsa cu moartea. Ea a decretat, în acelaș timp ca sabia călăului să fie în­locuită prin ghilotină. D­upă o telegramă din Berlin re­produsă de presa engleză, co­mitetul sovietelor ar fi votat lege prin care se redă particula­rilor dreptul de posesiune asupra bunurilor. Z­iarul „Le Matin“ semnalează în­­­drăzneala unui aviator fran­cez Chanteloup, care a aterisat cu avionul său în insula Java pe marginea craterului unui vulcan în erupție la o altitudine de 2125 metri. Atât telegramele cât și presa franceză anunță că negocierile angajate în ultimul timp între guvernul francez și cel englez pe chestia reparațiunilor nu se pre­zintă sub o lumină favorabilă. Comentând această situațiune „Debate“ scrie că nu se va putea realiza nici un aranjament al chestiiunei acesteia dacă aceste două tari nu vor reuși, înainte de toate, să se înțeleagă asupra unui oare­care număr de chestiu­ni, dintre care, aceea a datoriilor interaliate necesită un acord fran­co-englez. Niimeni nu poate contes­ta că acest aranjament speci­­al este condițiunea unei soluțiuni de ansamblu a problemei reparațiu­­nilor. Stabilirea unui program comun Dacă cele două țări nu parvin să adopte un program comun, se poate afirma că va surveni o ruptură, fiecare dintre semnata­rii aliați ai tratatului de la Ver­sailles reluându-și libertatea de acțiune și urmărindu-și pe cont propriu realizarea drepturilor sale. Această eventualitate fiind supărătoare, o convorbire a șefi­lor guvernelor englez și francez este considerată ca foarte utilă. Dar dacă, scrie „Débats“ engle­zii dau dovadă de rea voință, dacă se evită expllicațiunile di­recte și cu inima deschisă, nu se poate aștepta nimic bun de la vii­toarele Conferințe. Presa ©n­greză și repa­ lungă durată și în acelaș timp duce o adevărată luptă pentru ad­miterea imediată a Germaniei în Liga Națiunilor. „Débats“ afirmă că Franța nu se gândește că foștii inamici vor trebui ținuți multă vreme depar­te de Ligă, însă sare în ochi fap­tul că aci este o chestiune gravă care ar trebui discutată în co­mun, înainte de a fi tranșată de un guvern izolat. Ca încheere, ziarul francez, a­­rată că este necesar ca francezii și englezii să se explice fără re­ticențe. De aceea crede că aduce un serviciu cauzei Antantei expu­nând situația așa cum apare, fără a ascunde sau atenua ceva. Cât se privește, guvernele dacă vor să evite o neînțelegere care ar sfâr­șii printr’o dezbinare, trebue să se renunțe la orice politică nesinceră și să abordeze cinstit problemele ce li se pun în față. Numai așa va fi posibilă o conlucrare pacinică. URMĂRILE RĂZBOI­ULUI negocierile (ronco-eogleze in chestiunea renemtlanllor Constatările unui ziar francez rațiile Ori, comentariile preseii britani­ce nu au fost, în ultimele zile, prea încurajatoare. S’a repetat pe toate tonurile că ar fi greu să se acorde o prioritate regiunilor devastate; s’a afirmat că acorda­rea unui morator­iu și reducera creanței germane sunt măsurile cele mai necesare; în sfârșit, pre­sa engleză, a făcut să se înțeleagă că chestiunea datoriilor interalia­te este infinit de complicată. Asu­pra acestui­ din urmă punct „Ti­mes“ a făcut o teorie ciudată, după care nu s’ar putea fără pri­mejdie să se procedeze la o anu­lare reciprocă a datoriilor euro­pene, fiindcă Statele­ Unite ar pu­tea vedea în acest m­ers un fel de invitațiune de a lucra la fel față de Europa. Dacă convorbirile se angajează într-un spirit atât de strâmt și de confuz, va fi greu, e­­vident, să se ajungă la un acord. Englezii au aerul că uită că­ Fran­ței i se cer mereu sacrificii­, in­­vocându-se necesitatea de a împe­dica prăbușirea completă a Ger­maniei și că pierd din vedere că nu este o afacere bună de­cât acolo unde fliecare pune ceva de al său. Atitudinea guvernului britanic Pe de altă parte guvernul bri­tanic poate că nu a ținut în­dea­­juns seama, luând anumite ini­țiative, de solidaritatea care tre­bue menținută dacă nu voim­ a­­ renunța la o acțiune­ comună.­­ El s-a pronunțat oficial pentru acordarea unui moratoriu de -­­ ■ -no TE Trivializarea iifflBe. De mult în acea­­ faimoasă „Corn­­de miracle’4 de care vor­bește Victor Hugo în Notre Dame de Paris, se erei­ase argo­ul, acest amestec de pi­toresc și de degradare filologică, produs al amestecului de țigani, bor­fași, fugiții de justiție ce forțăiau în „curtea miracolelor". J­e­ atunci poliția era neputincioasă, în parte ca și azi, de a lua măsuri de a prin­de pe vagabonzi și se mulțumea că îi știe cantonați în suburbia infectă. De acolo au eșit astfel deforma­­țiile limbei franceze, deși une­ori un Malherbes pe care Boileau îl cântă cu emfază, își s’a simtit de­­sonorat dacă a împrumutat și din suburbia murdară Cuvinte nielli. Totuși e o limită în acest împru­mut, și este absolută nevoe ca acela ce împrumută să fie un om de gust liter­a. Altfel se introduc in limbă impurități nepermise. Constatăm cu părere de rău că limba noastră pe care un Eminescu, un Maiorescu, un Caragiale, un Creangă, un Odobescu, — pentru a nu vorbi de­cât de marii dispă­ruți — s’au silit să o purifice și să-i dea strălucirea eleganței cla­sice, este astăzi amenințată a fi in­vadată de cuvinte scoase din săla­șe de țigani, și din mahalale necio­plite. Se introduc cuvinte ca „di gran­­da” — este­ ne­bunul poet — ca șmecher, ca „învârteală“, cuvinte cari nu pot să aibă altă obârșie de­cât tot aceea care ne-a dat rușinea versurilor din „Micul Dor“, și ruși­nea cântecelor lăutărești în care frumuseți literare se armonizează pe cobze barbare! Să ne păzim limba de aceste im­purități cari nu măresc efectiv co­moara lexică, dar au tristul merit de a „țigăni“ — cuvântul e urât, dar e precis — moștenirea literară a unui Alexandru Odobescu. PETRONIUS âlonați<va fa „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA— 1 imorun INCA PATRU frică patru din foștii prefecți a­­verescani, anume cei de Vâlcea, Mehedinți, Prahova si Cetatea Al­bă, sunt anchetați si vor ispăși fap­tele săvârșite sub regimul muncei, cinstei și legalitătei. Acuzațiunile nu sunt prea grave : neregulată ad­ministrație, falsuri în acte publi­ce, însușiri de bani, gestiune inco­rectă, etc. Pentru aceasta credem că e momentul ca oficiosul partidului poporului să strige că-i „patimă politică“ și să acuze pe acuzatori. Anchetele se fac­ însă de către oameni în afară de luptele politi­ce. Se constată adevărul faptelor după actele lăsate de înșiși vino­vații, urmând ca justiția să se pro­nunțe apoi. Iar dacă partidul ave­­rescan se solidarizează cu acei cari l-au compromis, aceasta nu poate cu nimic schimba cursul lucruri­lor. Cel mult trebue să demonstre­ze d. general Averescu cum repre­zentanții cinstei d-sale au găsit mij­locul să consume 700.000 litri ben­zină la un automobil „Ford", în­­tr-un an, fără să facă înconjurul pământului ci simple plimbări de agrement în clas —trebue să, arate cum au dispărut diferite fonduri și altele de acest fel. De asemenea tot d.Averescu trebue să explice cum se face că „năpăstuiții urei parti­dului liberal“ n’au altă armă de a­parare de­cât timida „îndreptare“. Dar solidarizarea aceasta între ne­cinstiți si partidul ce i-a protejat ridicăndu-i la ranguri nemeritate, e de altfel explicabilă: ce-ar mai rămâne din partid dacă s’ar începe o purificare serioasă? Din fericire însă guvernul actual, trecând pes­te asemenea considerente, înțelege să facă indirect un serviciu parti­dului averescan curățindu-l de us­căturile ce-au compromis viața noastră publică. Exemplul trebuia dat și, pentru a fi eficace, toți vi­novații vor fi pedepsiți. Dar chestiunea mai trebue ana­lizată dintr'un alt punct de vedere: Partidul poporului, în loc să dea lecții de cinste infractorilor cu cari se asociază, voește să le dea altora și în special acuzatorilor. Fruntașii săi când nu sunt chemați la parchet se ocupă de ,,coaliții o­­poziționiste" și ar voi chiar să treacă întreaga zestre d-lui Maniu într’o fuziune avantagioasă. In spe­ranța unei atari combinațiuni re­crutează în cadrele partidului pe toți tovarășii d-lui Marghiloman, probabil spre a demonstra încă o­­datâ că între armistițiul de la Buf­tea și pacea de la București nu e nici o deosebire. Aceste ocupațiuni sunt desigur foarte lăudabile, dar opinia publică trebue să le priveas­că prin cadrul amoralitătii ce­ a prezidat totdeauna actele unor oa­meni atât de îndoelnici. Opoziția făcută de astfel de elemente este încă o dovadă că guvernul actual reprezintă adevăratele interese ale țarei și o conduce cu o mână tare Sî sigură. El. ZI CU ZI­ D. Constantin Mille vorbește de­spre „adevăratul cașcaval de pen­­teleu“. Desigur că acest cașcaval este cel pe care îl mănâncă bătrâ­nul rechin după vânzarea ziarelor, „Adevărul“ și „Dimineața“. * „Adevărul“ ne face vinovați de ce nu­ l-am lămurit de la început cum stau lucrurile cu consolidarea bonurilor de tezaur. Din pricina noastră sărmanul ziar s’a văzut silit să divagheze, să insinueze, să falsifice. Să se contrazică, să se facă purtătorul de cuvânt al tu­­turor svonurilor tendențioase și periculoase țarei. Noi suntem vinovați! N­umai că colecția „Viitorului stă de față pentru a se vedea că am spus ce se putea spune, și ce se știa precis și exact. De ce nu s’a mulț­u­mit „Adevă­rul“ cu informațiile noastre, și-a dus campania de neadevăruri în ghestia consolidăreî ? f Roadele unei guvernări nefaste BISERICA ARDEALULUI și scometE cehrmmie Starea actuală a școalelor.—Nesocotința guvernului trecut — Convorbire cu J. P. &. s. Mitro­politul Balan Chestiunea școalelor confesiona­le din Ardeal este, fără îndoială, de mare însemnătate pentru pro­pășirea învățământului nostru. O­­dată cu unirea Ardealului se impu­nea ca aceste școale să fie bine în­drumate pentru ca să poată da, și de­ aci înainte, aceleași roade fru­moase ca și în trecut pe terenul cultural national. Sub dominația austro-ungară, a­­ceste școale depindeau de Biserica națională din Ardeal, care a avut de dus multe lupte și a făcut mari jertfe pentru înzestrarea și men­ținerea lor, cu toate prigonirile ce au avut de îndurat din partea ad­ministrației maghiare. De la înfăptuirea marelui act al unitătei naționale și până acum, starea școalelor confesionale din Ardeal, după cum afirmă frunta­șii Bisericei și ai învățământului de acolo, este neclară și compli­cată. Dorind să împărtășim cetitorilor noștri părerile Bisericei din Ar­deal asupra școalelor confesionale, am profitat de prezența la Călimă­­nești a I. P. S­ S. dr. N. Bălan, Mitropolitul Ardealului, și 1’am­ ru­gat să ne dea câteva amă surmte în această privință. Eminenta Sa, cu multă bună voință, ne-a dat lămu­ririle pe care le transcriem mai jos. Parohia ți­n geala 111 in 1 Iliim 1 um« I ■ [UNK]win in vin — După cum știți, a început Inal­tul Ierarh, școlile noastre confesi­onale au fost înființate și depin­deau, sub dominația maghiară, de Biserica românească. In noțiunea parohiei întră la noi și școala ; ast­fel, unde aveam parohii organiza­te, acolo aveam și școli, al căror număr, în întreaga noastră mitro­polie, se ridica, la circa două mii. Personalul didactic necesar l’am crescut și format în școlile noastre normale, de cari aveam .... una în centrul fiecărei eparhii, învă­țământul, instituirea învățătorilor, clădirea și întreținerea localurilor școlare etc. stăteau sub purtarea d­e grijă a bisericei noastre, care, lipsindu-se pe sine de orice podoa­be, a adus toate jertfele și a pur­tat cea mai îndârjită luptă împo­triva guvernelor maghiare, pentru păstrarea școlilor sale și, prin ele, a limbei și culturei românești. Lup­ta aceasta, cu­ ajutorul lui Dumne­zeu, s-a sfârșit prin biruința noas­tră. O igîsfBgafisigte era îftinată a—MaWBBWBHBa^iaa^BBBBBa^gEȘEEE^^SB serică, și s’a sdruncinat un impoz­­tant factor moral din sufletul po­porului nostru, pe care l-am creiat în vremuri grele, prin acela că am deprins poporul să jertfească pen­­tru școala și cultura sa. Fostul guvern a refuzat siesrea msîsî anch­ete assess, Congresul nostru național-bi­­sericesc, a continuat Mitropolitul Ardealului, în sesiunea sa din toamna trecută, a solicitat la guvern o anchetă din reprezen­tanți ai ministerului de instruc­­­ie și ai bisericei, ca să găsim în bună armonie o soluție no­rocoasă pentru o p­roblemă de la care atârna cu dura poporului. O’ bine, nici la hotărârea con­gresului și nici la unul din mul­tele memorii ce le-am înaintat în chestia școlilor noastre, gu­vernul precedent HM 61 i-3 Î Sî­vretien­cii nici măcar de un Așa nu a fost tratată nici când și de Sigur nu a meritat să fie tratată biserica noastră care a adus enorme jertfe pentru lu­minarea poporului. — Cum stă actualmente această chestiune ? — Actualul d. ministru al instrus­sinnel ne-a răspuns că primește să fie convocată ancheta solicitată as­tă toamnă de către congresul nos­tru național bisericesc. Am­ și nu­mit din partea bisericei membrii ai schierei care, după cum am conve­nit cu d. ministru, va avea loc la Sibiu in decursul lunei August, tfssole si biserice? — Care este punctul de vedere al bisericei în chestia școalelor con­fesionale ? 1 — Punctul nostru de vedere e cu­prins în hotărârea congresului din toamna trecută, care conchide la menținerea școlilor confesionale. Motivele noastre simt cu mult prea vaste ca să le pot cuprinde în­tr’o scurtă convorbire. Le vom des­fășura pe larg cu ocazia anchetei, din motiv tin sa vi-l descopăr a­­cum. Statul nostru, mai ales acum în­ faza primă a consolidării sale, are neapărată trebuință de toate for­țele vil și de toate instituțiile din­­tr’însul, pentru a ridica și a duce cu un pas înainte cultura poporu­lui. Stând pe temelia acestei consta­tări, dați-mi voe să vă pun acum cu întrebarea: Ar fi oare consult și folositor lucru, ca, tocmai astăzi să­­ înlături biserica, cu toate ener­giile și­­ experiențele ce le-a acumu­lat în decursul unei lungi activi­tăți culturale, de pe terenull învă­țământului poporal și să refuzi a­­jutorul eficace pe care ea, cu dragă inimă, e gata să-l dea pentru lu­minarea­ poporului ?! Nu cred să se găsească vre­un sezon ori vre­o în­țelepciune a vieții de stat, care să poată răspunde afirmativ la acea­­stă întrebare. In ce mă privește pe mine, ca­ șef al bisericei ortodoxe din Ardeal, - Jistisitarea în pagina Săptămâna­ ll POMPiLiy — Congresul presei latine.—Sărbătorirea academicianu­lui portughez De Castro. — D-i t. Fournal despre con­­ducătorii României: un articol din «La v­e».—ideile d-lui Maurice Privat: un ziar original. — Salonul poetului A­­lexandru Piercereau.— Federațiunea «Fsop».~­Premoriile Regelui Boemei: omagiul editorului Picari.— Candida­­ura d-lui Charles Pi­aur ras la Academia franceză — Dacă ar exista o bursă a ideilor, pe aceste vremuri când cu înfri­gurare lumea de pretutindeni ur­mărește cota valorilor, s’ar putea ușor constată că ideia latină e în continuă creștere. Nu numai cei pe care în chip deosebit îi intere­sează desvoltarea litera­turei, arte­lor, inteligenței omenești,­­ dar chiar gânditori politic și legisla­tori, economiști și sociologi se în­treabă, față de frământările prin care trece Europa contemporană, dacă atributele geniului latin, că­ruia se datorește, pe lângă un­ stat mult timp puternic și o face înde­lung de solidă, o nepieritoare civi­lizație, nu pot servi în aceste zile de criză generală ca principii con­ducătoare spre starea de spirit și lucruri de armonioasă și justă în­destulare, la care se aspiră. Pentru necesara explorare, sub toate raporturile, a conștiinței la­tine, celebrul scriitor și ziarist por­tughez, d. Augusto de Castro, a pro­pus, zilele acestea, un mijloc nou, să se adune reprezentantă marilor ziare și periodice din­ toa­te țările latine, cunoscători _ ai ro­sturilor profunde din patriile­ lor și îndrumători de orice elită ai spiritului public de acolo, într’un congres, unde fiecare să expună în ce constă, pentru tara respectivă bogățiile caracteristice, morale și intelectuale; astfel,­ s’ar ajunge la cunoașterea elem­eteloir și valoa­rea tradiției latine, a fondului co­mun pe care popoarele scoborâtoa­­re din ființa Romei străbune l’au moștenit, conservat, îmbogățit, în împrejurări deosebite de viață, în­să după aceeași lege internă, pre­cum s’ar ajunge la cunoașterea te­meiurilor sigure ale apropierei cât mai strânse dintre latinii de pretu­tindeni, la cunoașterea și fixarea modalităților, prin care, cu toată împotrivirea eventuală a interese­lor locale și materiale, unitatea su­fletului latin poate și trebue să fie menținută, sub paza presei la­tine înfrățite, sub streaja gazeta­­rilor­ asociați, care întotdeauna îșî vor comunica impresiile și argu­mentele între ei, alcătuind pla­nuri de campanie,­ combinându-și silințele, devotați idealului cele­brat de Mistral. Propunerea academicianului Au­gusto de Castro, pe care reprezen­tanții la Paris ai presei latine din Europa și America au primit-o cu aplauze la banchetul organizat de d. Paul Osorio, directorul ziarului „Paris-Noticias“, în onoarea ilus­trului confrate portughez, a fost deopotrivă de­­ călduros adoptată de fostul ministru și primar al Lyo­­­­nului, d. deputat Ad. A or r­ot, sub președenția acestuia, s­a constituit un comitet din care fac parte Maurice de­­ v­alleier Géville, Mqu­­arroyos, Osorio, Rossi, P. Pâiăr­­nea, etc., de pregătire a congresu­lui, care va avea loc ia primăvară, cu ocazia expoziției, la Lyon, unde toți directorii imu­n­or ziare latine din lume vor fi invitați in acest scop de d. Herriot, in numele pri­măriei orașului, ai cărei oaspeți vor fi o săptămână. Sărbătorirea, de acum o lună, a d-lui I. L­rătianu, în saloanele J­u­­tetia, sub președenția d-lui Bar­­thou, a fost, de asemeni, o manifes­tație în onoarea geniului latin. J­e­­vista „i­ a Vie",­­de sub conducerea bunilor scriitori, Marius și Ary Leblond­, care Întotdeauna a ser­vit cauza­ românească si apropie­rea franco-romănă, publică in frun­tea ultimului număr apărut, un lung articol in care, cunoscutul scriitor, politic d. A­tienne r­ouruot, fost deputat și secretar­ al Parla­mentului interaliat, analizează cu pătrundere și admirație persona­litatea d-lui Ion I. C. Brătianu, pu­nând în lumină rolul predestinat pe care d-sa l’a împlinit­ în ceasu­rile hotărâtoare ale istoriei noas­tre, acum câțiva ani, la Paris, și­­ de curând la Genova, definind sis­ j — Care a fost, I. P. Sfințite, sta­rea școalelor confesionale după u­­nire ? — După înfăptuirea idealului na­țional, am făcut acord cu Consiliul Dirigent, ca statul român să ridi­ce ajutorul ei care-l primeam dela vechiul regim la măsura de care biserica avea nevoe pentru susține­rea învățătorilor. In chipul acesta desvoltarea normală a școlilor noa­stre a fost asigurată pe un timp. Dar, durere, guvernul precedent, nu s’a ținut de acel acord, ci îm­potriva condițiilor lui și împotriva tuturor legilor în vigoare, a început o acțiune de statificare a școlilor noastre confesionale, acțiune dusa prin mijloace păgubitoare pentru progresul școlii și si culturei noa­stre. învățătorii noștri scurtați în leafă au fost instigați împotriva școlii confesionale, iar în popor s’a făcut propagandă să nu mai con­­tribue la susținerea acelei școli fi­indcă acum „îi dă statul școală pe cheltuiala lui!“ Astfel a fost tul­burată armonia binefăcătoare care a existat la noi între școală și bs­temul de guvernare și tradiția de sentimente și idei, pe care le repre­zintă in, viața noastră națională, sublinind sensul­ deopotrivă, ro­man și francez, interesul internat­io­nal, moralitatea superior, utilitară are activității de suse de gânditor și luptător politic, de­misionar și șef al guvernului. Alt scriitor, politic cu renume, sare, cun­oscăna oamenii și lucru­rile din R­omania, a făcut, ca d-Ui( Bure Un­clair­, tierbßl­e tie Temps), Clauram Urebats­, etc., elogiul pri­mului nostru ministru a fost d. Maurice Privat, de o vastă și so­lidă erudiție, specialist, asemenea eriitorilor din secolul al X­V­Ii-a­m toate specialitățile, in finanțe, politică, economie socială, poesie, teatru, artă, acest ingenios și spi­ritual fiu al simciclopediștilor, a­­preciat pentru cronicele pe care le publică­m revistele „la rienaissan­­ce “ și „le Monde nouveau“ și ale cărui lucrări editate de „la Re­naissance du livre” au fost mult și favorabil comentate, a creiat de curând un ziar istructiv, pitoresc, plăcut, în genul legendarei gazete a lui Cyrano­me Bergerac. Ziarul d-lui Privat e compus sub ocnii publicului, in fiecare Sâm­bătă după masă, timp de o oră, în sala Societăților savante; tirajul depinde de numărul ascultătorilor, fiindcă „Cuvântul Liber“ nu e im­­primat, ci rostit, contrar adagiului clasic, ci Privat e de părerea re­gretatului Paul Hervieu că scrisul dispare, dar vorbele rămân, înțe­legând prin aceasta că pe când ce­­ea ce se imprimă de multe ori cons­­titue litere moarte, prin viu grai se ajunge în contact direct cu mi­­blicul, oricât de redus, se stabileș­te un curent, de idei și sentimente, se pot o­bține acțiuni și reacțiuni utile. înainte de război d. Camille Le Senne creiase critica dramatică vorbită; în afară de foiletonul tea­tral ziarul d-lui Privat ne servește materia obișnuită oricărui coti­dian: expuneri de doctrine, reper­­tagii, information­, foiletoane ar­tistice, literare, muzicale, etc., toa­te comandate de actualitate. Un exemplu, sosind știrea telegrafică a asasinării d­-rului Rathenau, „le­­ader“-ul numărului, ce trebuia com­­dus, a fost, improvizat de d. Ed­mond La­ski­ne, care a comentat i­­mediat, înaintea ziarelor de seară și conform metodei lor, evenimen­tul, cu semnificația și consecințele lui, întreprinderea d-lui Privat co­respunde epocei actuale, pasionată pentru acțiunea directă și pentru cuvintele în libertate; dintre saloa­nele­ în care arte vorbire­ e s» inteligentă favoare cultivată, sa­lonul poetului Alexandre Mercereau merită o mențiune specială. Pito- Confinnaria în­ pagina Z-x

Next