Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1851-04-05 / nr. 73

|­ ni! Rir , 111. | Iașii wi ginstipi: Prepul ne -­­amu anu - pese luni 40 — --nu­ințerilor ne unu rându este 25 parale. |­­ Iașii, Joi in 5 Aprilie, 75 lei. riea Fraților­­­­­­­ N. abonamentul. Ce face în Jam. za Tipografie a Bu­­ciumului Romanu, mi­ca Ligre­­i ne­astă Gheorghiu iar la Domnii Profesorii. foae esă Lunea la ținuturi și Golea cu doue suplemente in 8. pe fie care lunt u-55 SGGG GGG 776777777353 MO.DA VIEA. Iașii. În urmarea legiuirei votată în anul 1844 pentru dec­­robirea țiganilor Clerului și acelor ai Statului, Vestieriea îno­­răndui de a se face înscrierea celor din­tăi, și învoi, fără vre o hotărire mai înaltă, numărul cerutu de Volno­slumsoași. În anul 1847 căndu s'au urmatu înscrierea țiganilor Statului, mai mulți proprietari, pe moșiile cărora țiganii aceștiea s'au fostu sta­­tornicitu, cerură totu aceiași concesie după Regulamentu. Cerirea aceasta referănduse Cosiliului Administrativu, acesta făcu Ana­­fora cătră Domnul Stănănitoru de au refuzatu încuviințarea ca. Prin urmare, Vestem­ea înlătură concesiea aceasta în regularea ce ea au făcutu atuncea în privirea acestoru țigani. Renoinduse iară cerirea aceasta, din cauza nouelor reclamații făcute de proprie­­tari, Consiliul, subu prezidența Î. S. Domnului Stăpănitoriu, a­­doptă rezoluțiea următoare:, Văzinduse împregiurările despre care se arată, și luăndu în privire că legiuirea despre desrobirea „țiganilor Clerului nu cuprinde articulul concesiei de Boano­­„slum săbpși­ne moșiile unde aru ai ei statorniciți, ce­ea din pro­­„u­vă prescrie ca darea acestor fețe va alcătui unu fondosu a „parte menitu spre rescumpărarea țiganilor ce suntu a particu­­­larilor. Consiliul este de socotință de a înfățoșa Divanului y» Ad-Xokë unu proedtu de lege pentru regularea acestoru Volno­­„slursă a și arătu dintre desrobiții Clerului cătu și dîntre acei ai s­atului. Pe lăngă acestea, socotința Consiliului este ca darea „desrobiților Clerului formăndu unu capitalu a parte menitu spre p rescumpărarea robilor particularilor, trebue­­a să fie scutită „de îndatorirea de Vosno-slumsoași pănă la desrobirea generală „a tuturor țiganilor țărei; iară pentru acei ai Statului lăsarea „de Vo-șo-slumsoa și ce va face de la înscrierea viitoare ce ce „apropie.” Prijinitu cu hotărirea aceasta, Ministrul de Finanțe au încă­­țoșatu Divanului lo­ Hocu următoriul progetu de lege: Apt. 1. „Pentru că darea țiganilor ue au postu ai clerului „formează unu osebitu capitalu menitu spre desrobirea robilor ce „suntu ai particularilor, potrivitu deci cu înțelesul legiuirei votată „în acestu obiectu, și pentru ka capitalul ce ce formează MU. -­­ J, 3--4--­­ Jassy. Par suite M de­ ­ la EL D­A VIE, lei votée en 1844 pour la mamimis­­ | Prince Régnant, adopta la résolution suivante: sion des bohémiens du clergé et de ceux de l'Etat, la Vestiarié ayant fait faire en 1845 le recensement des premiers, accorda sans au­­spne décision supérieure le nombre requis des vo/no-sloujbaches. En 1847, lorsqu'il s’agit d'opérer le recensement des bohémiens de l'Etat plusieurs propriétaires sur les terres desquels ces bohémiens furent établis demandèrent la mème concession d'après le Réglement. Cette demande ayant été référée au Conseil, celui-ciifit son gar­­port au Prince qui refusa son approbation. En conséquence, la | Vestiarie omit cette concession dans la régularisation qu'elle fit a- Iogu à l'égard de ces bohémieus. Cette question ayant été remise sur le tapis, par suite de nouvelles reclamations élevées par Îles |propriétaires, le Conseil, réuni sous la présidence de 8. A. 8. le vu les circonstan­­sur la manumission . - - - - eu dont il s’agit, et considérant que Ja Ioi „des bohémiens du, clergé ne contient pas la clause de la sonses­­„sion de volno sloujbaches sur les propriétés où ils sont établis, mais qu'elle stipule au contraire que l'impôt de ces individus constitue­­„ga un fonds à part destiné au rachat des bohémiens appartenant à des » particuliers, le Conseil est d'avis de présenter au Divan ad hoc un projet de loi pour la régularisation de ces volno-sloujbaches „tant parmi les affranchis du clergé que parmi ceux de l'Etat. D'ailleurs, l'opinion du Conseil est que Ghimrot des affran­­»chis du clergé constituant un capital à part destiné au rachat des „seghfs des particuliers, doit être exempté de la charge des volno­­„sloțirasnes jusqu’à l’affranchissement général de tous les bohé­­» miens du pays; quant à ceux de l'Etat la remise des tolno-sloți­­»baches aura lieu à partir du nouveau recensement qui approche“ Conformément à cet aggete, Mr. le Miuistre des finances vient de présenter au Divan ad hoc le projet de loi suivant: „Agt. 1. Attendu que l'impôt des bohémiens qui ont appartenu au ,» clergé constitué un capital destiné à Faffranchissement des serfs appartenant aux particuliers; conformément à l'esprit de Ja loi votée à ce sujet, ef alin que le capital que constitue leur impôt AT 4erouscăâlu briuno. (închiere) HII. Ceriul era mărețu, aerul limpede mi transparentu; Palerma ce deștepta Ka pentru o serbare, ce dăduse congedie colegiilor și seminariilor, și populațiea întreagă părea adunată în strada Toledei prin care osănditul trebuia să treacă în toată lungimea ei spre a se duce, de la biserica Săntului­ Francesco de Salu unde petrecuse noaptea, la pieața Marinei unde trebuia să se facă execuțrea. Ferestrele răn­­durilor de susu erau garnite de femei pe care cu­­procitatea se scosese din patul lor în oara căndu ele obicinuite dormeau încă, ce vedeau, ca niște umbre, mișcănduse în galeriile lor cele ostrețate (') călugărițile osebitelor monastiri din Palermo și din prejmete și pe coperementile celelalte a­­le poliției, o mai de pe urmă populație aeriană vă­­luea ca unu ogoru de grău. La ușa visericei, osăn­­ditul găsi căruța condusă de catări; ea era prece­­dată de confrățiea penitenților albi, din care cel întăiu purta crucea și cei patru de pe urmă sedi­ul și urmată de calăul calare și ținăndu o bandieră roșie; ambii sei agiutători veneau pe goșu, apoi în­­sfărșitu după agiutători, o altă confrăție de penitenți negri încheea cortegiul, ce nainta între unu îndoitu șiru de milițieni și de soldați, în timpu ce pe de­­lături în mijlocul mulțimei, alergau niște oamini învestiți de unu straiu lungu și suru, cu capul co­­peritu cu o glugă spartă la ochi și la gură, ținându într'o mănă unu clopoțelu, și într'alta o pungă și adunându bani spre a măntui din purgatoriu su­­fletul criminalistului încă viindu. Cu toate aceste vuetul se răspăndise pintre toată această mulțime că osănditul nu voise a se mărturisi, și reacțiea acea­­sta în contra tuturori ideilor religioase adoptate da în­­că și mai multă greutate acelor vitete despre umu pactu infernalu încheetu între Briuno și dușmanul ge­­pului Eminescu, ce se răspăndiseră chearu de la în­­ceputul întrărei sale în cariera ce o petrecuse a­­tătu de repede și cu astfelu de tămplări: unu sen­­timentu de groază rătăcea clară asupra toatei acestei populații curioasă însă mută, și nici o îngiură­­tură, nici unu strigătu, nici unu murmuru nu tulburau căutările de moarte a penitenților albi ce formau capul cortegiului și a penitenților negri ce erau la coadă, după acești din urmă, și precătu osănditul naintea în strada Toledei, curioșii ce înpreunau cu cortegiul și'l acompaniau spre pieața Marinei. Căzu pentru Pascalu el era singura numai ce părea cu totul liniștitu în mijlocul acestei populații în­­duioșită și npista mulțimea ce'l înpregiura fără umilitate cum și fără fală dișartă, și ca unu omu ne cunoscăndu datoriile indivizilor cătră societate, și drepturile societăței în contra indivizilor, nu ce căește că au uitatu pe acele din tăiu, și nu se plănge că societatea resbună acele din urmă. Cortegiul se opri o minută la pieața de Patru­ Cantoane ce formează centrul poliției, căci o ast­­felu de mulțime se îndesase din ambele lături a stradei de Casero, încă nu rupsese liniea trupelor și mijlocul drumului găsinduse în pedecatu, peni­­tenții nu putură resbate Pascalu se folosi de a­­cestu momentu de repaosu spre a se scula în pi­­cioare în căruță, și să uită înpregiurul lui ca cum aru fi căutăndu ne cineva căruea aru fi avutu st­i () la Palerma cămgărițele ce ns ce potu amesteca la serbările lumești, nu cu toate aceste parte prin videre. Fiescare monastire cam înavuțită ține în chirie unu răndu de case ce dă obicinuitu asupra stradei de Toleda, din aceste ferestre ostrețate, unde ce ducu ele prin drumuri subpămăn­­tene, ce au uneori unu pătrariu de lege de lungime și care comunică de la monastire la casa închiriată, săntele pusti­­privescu serbările sacre și lumești N. A.

Next