Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-07-30 / nr. 9

CIMBROL 3% publice, convetării, băcălii, rachierii, scapa­­să de acestu controlu. D. Carlie prefectul poliției parisiene avu minunata astă idee de a pără­și siropurile de astă categorie subu privi­­gerea legei generale. Unu mare puneru de siropuri cas­vutli păndute poporului subu de­­otăvite numiri s'au sechestratu fiindu false și fabricanții lor s'au trădatu inaintea tri­­bunalurilor unde 'mi voru da samă de chi­­pul înșălăre­­lor.- Asemene măsuri săntu bune, și aplicațiea lor nu s'aru părea vă­­tămătoare și în Moldova. - Cosnedițiea din Cabilica s'au înceetu în urma unei bătălii ce au urmatu in 17 Iulie pe pămănturile Așaișilor, și in care că­­teva sute de Cabili rămasă pe cămnul lup­­tei. Unul din cei mai crăncepi dușmani ai franțezilor s'au ucisu, acesta era fratele Șeicului D. Saac. Franțezii apară ouii răniți insă perdură pe bravul ofițeru co­­mandantul Fornie. Trupele acuma intră în garnizoanele lor, programul genera­­lului de resbelu s'au implinitu.­­ Genera­­lul Guilader comandantul unei brigade din armier parisiană s'au pumitu la o divizie de la Nantu­ Île. Săn-Am­ol are să'l înlo­­cuiască la Parisu. — D. Lamartin scrie singuru în englizește cele mai însămnate părți din Istorie a Res­­taurației franțeză pușai­ka să agiute ne edito­­rii săi în silințile ce și au datu de a se împrotivi concurenței streine. Italica. Ue copie de la Laveno (la­­cul Magoru) „Șroscaful Răndeței s'au înar­­matu deplini;; patru tunuri de calibruri mari s'au Intorpatu despre Piemontu; dese zeci de trăsuri încarcate cu muniții de resbelu au Statului; sositu; totu aleea ce se aflau în el s'au de­­­­pusu în beserica numită la Madonsta, ce au au luatu parte la apărarea Boncgiei wi ca­­re săntu refugiu­ in Piemontu. Acesta e d­e ne drumul ce duce la Vares, stă biserică acum ce află mulțime de boam­­be și progectile de toate feliuri­le În acea­ unu votu ce au trebuitu să'l insemnămu. Casa regelui, în totul militară, e compu­­s C'aellon dintr'unu vităiu adiutaptu locote pentu­ ge­­poropcitu după cum ce zice construcțiea (du­­neralu, din patru adjutanți șațiori generali, din doisprezece ofițeri de ordonanță avăndu rarea) unui altu vasu de vaporu cu două po­­duri pentru lacul Magioru (il­itadino.)­­ Ce zice că toți ofițerii de ce aflau la Turinu in disponibilitate au să ce îinfățoșeze cătu­mandă ca șefu artileriea, nu ape de cătu de curăndu la comandantul de divizie. (Cru­­cea de Sanoe.) Turisu,­­ 23 Noemarie 1850, regele Victoru-Emanuilu, deschizindu sesiea Came­­rilor, strigă: „Să urmămu inainte lucra­­rea generoasă ce o amu intreprinsu, ci în dopanță, mijlocul atător ruine, să arătămu unu po­­poru care știe a trage din sine curagiul­ui tăriea trebuitoare spre a zidi...­­ Ace­­ste pobile cuvinte n'au fostu perdute ci par­­lamentul se arătă prednicu de partea pis­­monteză, — legiuirile cele mai insemnătoare polale in cursul acelor optu luni ce au trecu­tu. Votul budgetului din 1851, tac se pone a­­supra caselor, a moștenirilor, a industrie­­­i a comerțului, asupra profesiilor libera­­le, a creditivelor ipotecare și a averilor comunităților religioase nașite in țară a­­veri de mono-moprii. Adoptarea tractatelor cu Franțiea, Engli­­teza, Belgica, Synțeza, Staturile Zolferam­­­ului și Ț­erile-de-Giosu. Înnstreinarea a 18,000 obligații de a le cătu patru adjutanți și patru ofițeri de or­­ministrii secretari de statu săntu acuma: DD. DArelio prezidentu consiliului și si­­nistru trebilor streine, piemontezu; Cavuru ministru de finanțe, de marină, de agricul­­tură și de comerți, piemontezu; Paleocapa. Noi ue vomu mărgini a cita ministru lucrărilor publice, verețianu: Gioia sinistru instrucției publice (de la Pincen­­tia); de Faresta, ministru justiției (de la Nița). O ochire asupra finanțelor: partea activă pe anul 1851 e de 94 515.507 fr. 65 cent.-­­Partea pasivă e de 152,076.736 fr. 51 cent. - Osebitu de aceasta, s'au votatu credite suplementare pentru o coms de 832,414 pp. 16 cent. Deficitul ce suia bară aa 68 mi­­llroane 393.643 fr. 65 cent.­­ Trebue in­­să a Ce lua aminte că cai trecutu in bud­­getul acesta piște speze (cheltuele) estra- ordinare și care nu au a se repoi, astfel: Împrumutul de 1.5500.000 franci de ren­­de esemplu, plata cela de pe urmă cătră tă­­ venitu; Rostirea pentru Legiuiri asupra pensiilor de retragere 19.500.000 fiorini și drumurile de feru a marinarilor, asupra pensiilor țivile, a 16 222.065 op. supra invalizilor (pești t incoșilor) marinei Partea pasivă e dară scăzută la suma neguțitorești, asupra ridicărei a 10.000 ca­­de 32 milioane 671.038 or 63 cent. - Miz­­șini, și a 2.500 matrozi, asupra regiei că­ loatele create (făcute) cu atăta energie de tră o societate particulară a scerviției gos- cătră parlam­entu voru da aproape la 30 zale cu Sardiniea, asupra înființărei unei milioane și voru restatornici în finanțe echi­­bance in Savoia, as­pra neeschimbărei ști a retribuției (plată de lefi) a magistraților., N­­­M asupra ținerei de mai multe serviții publi­­cie de cătră o singură persoană, asupra u­­liorul ( dreauta cumnănă.) trebuitoru întru livertatea de lucrare a ori­căruea guver­­nământu. Acuma să dăm vr­o căteva numere asupra ar­­matei: Infanterie de linie, 25.573 oamini: ber­­zadlieri, 4,199; cavalerie, 5,760 oamini mi 4,140 cai; artilerie, 4319 oamini și 1.110 cai; geniul, 1.089; vănători, 1,283; gian­­darmi, 600 oamini mi 300 cai; carabineri, 3,061 oamini mi 756 cai; șevo-legeri de Sardiniea, 1,128 oamini și 771 cai; peste totu, 16,930 oamini din care 2.706 ofițeri. Armata e îmmpărțită in chipul următoriu: I n­­oapterie, 10 brigade și 20 regimente; ber- gradul de magiori mi de canpitani in armată, zalieri (acestu corpu corespunde cu rănă­ Doucele de Genul, fratele regelui, ce co­­torii nedeciși din Franțiea,­ 10 batalioane; cavalerie, A regimente din care 4 de linie patru adjutanți capitani de artilerie, și pa­­și 5 ușoare: Artilerie, 3 regimente din­tre ofițeri de ordonanță, care unul de lucrători pontoneri, 1 pentru Principele de Carim­anu, vărul regelui, serviriea piețelor și 1 de campanie, cu 20 comandantu­ an-șefu al marinei, nu ape de baterii căte cu 6 tunuri mi 8 în timpu­le­nei noue tarife de vămi și de plutire, șa. Camerile au votatu, osebitu de aceste, su­­ma de 10.000 pr­­in folosul ofițerilor ce despăgubire de resbelu, S - De RE uns pps patru sutime din diametrul nepnicu al soarelui, din care urmează că diametrul văzutu al lunii este mai deopotrivă cu diametrul văzutu al soarelui și prin urm­are presupusă în condiții favorabile, discurile acestor dese astre (d­ese) note să ce acopere, sau că una din ele poate eclinea de totu­ne cealaltă. Însă în spmnpea form­ei eliptice sau lungărețe a orbitei pămăntului, sau a curbei, adică a liniei ar­­cate pe care ea o descrie în revoluțiea sa în ju­­rul soarelui, departarea soarelui de pămăntu su­­fere oarecare schimbări; ea prin urmare căndu este puținu mai mică, căndu puținu mai mare decătu de­­părtarea mijlocie. Orbita lunară este cu multu mai­ lungăreață încă de­cătu orbita pămăntească, și de­­părtarea lunei de pămăntu se schimbă în analogii mbliu mai mari. Căndu luna se află în apogeu ca în cea mai mare depărtare a sa de pămăntu, diame­­trul său cel vizutu și multu mai și cu decătu dia­­metrul păzutu al soarelui, și dar în aceste îm­­pregiurări luna agiunge­m ce pune între oolul pri­­vitorului și între soare, acestu privitoriu va vede totu­deodată dnn discu negru ce ascunde partea cen­­trală a soarelui, și o zonă cerculară de lumină strălucitoare eșită de partea de din afară a soa­­relui pe care luna n'ai ascuns'o de la privirea noastră. Eclipsul atunci va fi parțitiu și inelarul (precumu fu la noi acesta din 16. iulie).­­ Dacă din proa­pă luna va fi în primelie sau în cea mai mică de­­miplape de pămăntu, diametrul său cel văzutu este multu mai largu de cătu acel văzutu al soarelui, și punerea la mijlocu a lunei între pămăntu și soare numai atunci întru cătu luna fiindu cătu ce poate va ascunde de totu lumina soarelui ochiului unui prc­ mai apropietă de pămăntu, diametrul său văzutu este vitoru cuvinicosu așăzatu, eclipsul atunci va fi to­ cu multu mai mare de cătu diametrul văzutu al soa­­alu. Însă este o altă condiție de căpitenie a e­­relui, clipsilor inelare sau totale, condiție care pare ori Iată explicație a acestor împregiurări: 1 Luna se împlinește și care pentru aceasta face niște face revoluțiile sale într'o orbită a căriea planu asemene eclipsuri de totu pape. Pentru ca eclip­­face unu unghiu cu planul eclipticei orbită văzutu, sul să fie ineloriu elu totalu trebui ca luna în sau locul văzutu al posițiilor soarelui în ra­­ziua congungorei sau în momentul trecerei sale în­­portu cătră pămăntu, locul loviicu AA posițiilor d­e pămăntu și soare, să nu fie nici pre gosut nici pămăntului în mișcarea sa din jurul soarelui, pre susu, trebue la centrurile aiăndurora acestor Unghiul sau inclinațiea amănduror orbitelor este m'i astre (stele) să ce găsinecă bineșoru totu­ne a­ neschimbăcioase; însă liniea nodurilor lunii, sau cea linie dreaptă trecăndu prin ochiul privitorului li­nea de intersecție (tăere) a orbitei lunare cu pla­­și această împregiurare nu se află toto­deauna, nul eclipticei, scimbă ne'ncetatu locul acestu din ur-­ul - N - Kb plinul orbitei lunare este foarte mn­­mr: această linie de noduri se'ntoarnă necontenitu clipatu pe planul orbitei pămăntului. - O împre­­pe planul orbitei pămăntești, într'o direcție opusă giurare unică în analele lumii au făcutu sau­ne cu acea a mișcărei lumii, într'unu chipu ca să fugă sa face marturi de patru eclipsuri totale de soare o rev­oluție deplină mai în nouăsprezece ani. Dar a­re'nfățoșindusă regulatu după unu cursu de nouă dată unul din nodurile aceste ale lunii, sau una din ani­­i totu­deauna în luna lui iulie așa Ja ?­,­­ marginile liniei de intersecție a amăndurei origi- 1833, 77%7 la 1842, iulie 1851, și Am­ulie­telor aru fi trecutu în 1833 mai prin centrul sau­­în 1860. Pentru a da cuvăntul despre aceste tp­­ relui din iulie, nodul opusu cae adea margine atei congingeri singuratice și gumioase, trebue a explica­t. acestei linii încă aru fi trecutu în iulie 1842 în­ cumu se întămplă că după unu cursu regulatu de ti'o depărtare și că de centrul soarelui mi prin­­ nouă ani, planul orbitei lunare vine de la­ discul ceasta unu al doile eclipeu totalu aru fi fostu pu­­soarelui mai, mai în ace zi a anului, 2. cum se în­­fincosu, un totu acestu fenomenu va pute încă a se tămplă încă că luna se află de patru ori în pe­ reproduce după doue noue răstămpuri de căte no­ă m­elie sau îndepărtarea ca cea mai mică de aă­­an, adică după unu careu de 18 de ani. 2. O stea măntii în acea epodă a anului după patru cursuri cea mare de nouă ani, căci eplipouri totale as săptu à orbitei lunare, sau a de căzu crisu de satelitul postru (de lună) eclipsului des­­mi în care pă-

Next