Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1851-08-06 / nr. 11
lzimMERĂUL În Germaniea se vorbește despre scopul În care s'aru afla Dieta Francofortului, de a nu mai prelungi puterile amănduroru comisarilor prusianu și austrianu din Holstainu, și de a numi de adreptul, in locul lor unu singuru comisariu care să nu fie respunzătoriu de cătu cătră dănsa. Acestu vutetu merită adeverire. Asta dată se pare de siguru că trupele bavareze voru depărta electoratul Casel aa À avgusturi cele austriene la 4. Este deplinu doveditu că alegerile pentru Dietele provinciale în Prusiea se voru face după legea din 1823, care nu primescu pe jidovi, și face alegerea valabilă ori și cătu aru fi numerul alegătorilor, de aru fi mi unul singuru. Journalele Germane vorbescu despre silințile ce face guvernul austrieanu agutăndu ne Franțiea, a căreia înrurire merge ecăzindu, în protectoratul catolicismului din Orientu. Călătoriea nunțiului aspostolicu Monsenioru Viale-Prera în Serbiea, n'aru fi streină de aceste țintiri. Totu odată beiul de Tunisu aru fi trimisu la Viena, în persoana D. Tom peguțitoriu iscusitu pe lăngă însărcinarea de a înfățoșa unu tratatu de comerțu folositoriu, și recunoașterea episcopatului catolic la Tunisu, care pănă acuma nu era de cătu titulariu. Beiul de Tunisu, lucru curiosu au datu episcopului titulariu de la Tunisu gradul de Generalu, și sperează că prin concesiile ce face, să poată trage curțile catolice a Europei in favorul planurilor sale de neatărnare. Spturnalele Sileziene au vorbitu despre mișcări de trupe la marginile rusești; trupele acestea însă numai că nu au părăsitu taberele lor de la Lovici și Varsavica, spre a se apropia de cantonarea loru de iarnă. O depeșă telegrafică cu data din Madridu 30. Iulie aa 6 oare de sară anunță că prezidentul Consiliului miniștrilor, au rostitu oficialu in ziua aceea prorogație a ședințelor de cortezi. Deanpă o scrisoare de la Konstantinonoai din 15 Iulie se zice că toate mădularile familiei lui Mehmet-Ali au decidatu a părăsi Egiptul refugindu în Constantinopoli. Doue dintre ele au și sositu cu pachebotul Francezu,(despre care amu vorbitu în giurnalul nostru). Neoloscu-Corală au anunțatu apropista înturnare a lui Santa Ana an Mescsico, unde se va face o manifestație în favorul său. Austriea. În bibliotica Veneției, ocupănduse cu catalogul acestui frumou așăzămăntu, atătu de avutu în manuscrise prețioase, s'au aflatu unu memurru foarte curiosu ce datează de la 1756, și care trătează despre cveștiea vaselor de vaporu. Acestu memuaru este opera unui francezu canonicul Golie, profesoru de matematică, care cu cățiva ani mai nainte înfățoșase soțietății regești din Nansi o lucrare primă (întăia), în care după ce au desvăluit toate neagrunsurile plutirii cu văntrele, propunea de a se întrebuința în viitoriu ca putere mișcătoare a corăbiilor o mașină de focu inventată de dănsul. Ideea lui Goti e remasă fără de ispravă, și nu nu au căpăta mijloace spre a face esperiențile neapărate pentru aplicație. Venețiea însă, care auzise vorbinduse de el, ăl chemă în această politie, după ce iau fostu esplicatu că guvernul ce voia a da marinei venețiene vechea ei mărire, l-aru îmbrățoșa cu căldură. El nu se înșălă. Gotte plecă la Italica, se primi la Venețiea cu chipul cel mai lingușitoriu. Acolo mai întăiu întimpină o necrezare generală, energie a convingerei sale sfărmă toate îndoelele și atrase astfelu încrederea guvernului. Sprijinitu puternicu de delegatul papei, bătrănul amiralu Cazala, de marele comandoru de Malta, el înlăturase cele mai mari greutăți și căzu pe ce era să înceapă esperiențile sale căndu bolnăvinduse tare mult puținu după aceea, ducăndu cu sine înmormăntu soarta acestei frumoase aflări, care în seculul următoriu avea să schimbe fața lumii! Sistemul propusu de Gotie este totu acela ce s'au întrebuințatu de atunce încoace și care primi toate perfecționămintele ce datorescu propășirii spiritului eminescu. Douezeci de ani mai tărziu Perier puse în lucrare ideea lui Gotie, durăndu pe Senna unu valu de vaporu ce putu destinde (cobori) fluviul, și care deșteptă lipiri de bucurie în populațiea parisiană.Franțiea. Prezidentul republicei sărtu căteva zile de cănd au prănzitu la vară-sa la Enghien. Prezidentul porni inconțio ne drumul ltrul Parisului. dereru, ea însă nu trecu fără ca să ia o tasă de caiu cu lapte la unu caporalu al vechei gvardii, ce ține unu tractiru micu la drumu cu semnul Migul-Caporal. Acestu bravu recunoscăndu pe nepotul Imperatorului său, plănse de bucurie; el arătă prezidentului vecea uniformă din zilele sale. Prezidentul il intrebă despre campaniile bătăliei unde s'au aflatu, și de au văzutu pe Imperatorul de aproape. Bravul militaru respunse: „Cu amu văzutu pe Imperatorul meu așa de aproape, în cătu amu căpătatu o lovitură de copită de la calul seu pe cămpul bătăliei de la Montmirail” Lui Napoleon plăti tasa de caiu cu monede de auru căte de 20 de spanai (60 de lei) ce aveau figura unichiului său. Uiu prelatu armeanu Grama Nazar, ce are unu nume mare în Orientu au sositu la Parisu. Călătoriea sa se zice că se repoartă la cvestiea Sfăntului Mormăntu, pentru care au adunatu o mulțime de documente foarte însemnate. — Ce sopsește multu despre Prezidentul republicei dans Ba face în timpul prorogației o călătorie in deosebitele părți ale Franției, pe care încă nu le-au vizitatu. Cea mai mare parte dintre miniștri și mai cu samă Leon Fope e cu totul contrariu acestoru demonstrații. În 31 iulie s'au mai prinsu încă o tipografie tăinuită, în care s'au tipăritu cu periea placarde întărtătoare, ce se paru a fi de ale comisiei de resistență (împrotivire). (Streilii au începutu a inunda Parisul pentru serbările ce au a se începe la 1. Avgustu. Sara în 2. Augustu au sositu Lordmerul și aldermanii de la Londra. De la șepte oare unu detașamentu de 100 guardiști republicani au mersu în cuprinsul cursei drumului de feru de la Nordu, pentru a aștepta acolo sosirea Lord-Merului și a Comisarilor regești de la Espositica de Londra. Îndată o mulțime numeroasă au împlutit toate drumurile ce dau acolo. Puțini după aceea sosiră amăndoi Prefecții Sernei și ai Poliției. D. Lanchetenn, Prezidentul Comisiei Municipale, o deputație de zece mădulare ale acestei Comisii. Călătorii au sositu la 9 oare, îndrumănduse în năun- Sămbătă în 2 Avgustu averul, fără de vuetu; iații țineau de copiii lor de măni, mamele străngeau la inimă de fiicele lor. Episcopul desbrăcă pestriintul de preotu, își reluă armele și e și cel de pe urmă. La ușa besericei unu calu arabu îndărșatu nu se astămpăra, ne care de abiea al țineau cei doi mai lătrăni sardari cei întălni sărămu mai painte, bradisca eșindu din beserică, ce alinti spre calu și punăndu'și picorul în scara cea largă, încălecă cu o ușurătate, ce nu se putea aștepta de la cei optuzeci și doi de ani ai sei. Aice episcopul se făcu nevăzutu, arătănduse ca șefu militaru. Sardarii țipară cumplitu, la aceste strigări poporimea bărbătească se așeză într'unu felu de șiru de bătălie și plactisca o trecu în reviu. Era aceasta o deprindere, o afectație (fățărnicie) sau o bunătate? nu știu, el însă adresă mai la fie-care căte unu cuvăntu amicalu, căte o încurăjamre. Ecamins urmele fie căruil, întocmai după cum se face aceasta în Franța la reviuri de intendan LE. Apoi, din poronca care făcură cercu împrejurul lui rostindule căteva cuvinte, pe care din espresie a fisionomiei sale, ușoru era de înțelesu că era o cuvăntare resbelică, șirurile de îndată apoi se sparseră. Episcopul descălecă calul, ce amestecă în mulțime și apoi veni spre noi: cuinte muntenegrine. Bătrănul fu resfățitu în cursul ospățului, el ne Bopsi de Franța și de Turcea, de împăratul Napoleonu și de giunele Sultanu Abdul-Megidhanu însoținduietorisirile case de pahape mari cu otinu. După ospățu el ne făcu ști făgăduimu că pomu Cătră sară, deodată gătul cel strămtu se deschise ca dimineață, și dedesubtul nostru se desfășură unu șesu de minune neașteptatu încădrăndu o oglindă gingatică care sclipia la cele din urmă raze ale soarelui. Aste erau: șesul și lacul Scuturi. Acolo era marginea Munte Negrului și începea Albanica de Susu. Lacul este încungiuratu de mici colnie coperite cu vineturi. La gura Moracăi, țermurile ei sântu mai de totu pustii, mi o duzină de colibi e singurul semnu de locuință ominească. Tocmai la locul unde torentul se perde în lacu, ce află unu podu duratu peste ea, mi drumul său cel pré, care au cotigitu torentul aice ce turtește; cel din stănga trece peste podu și se îndreaptă spre Epiru; cel din dreapta încunjură lacul și duce la Scutari, ne uscatu. Însă drumul ne ans e mai preferabilu, și nișine află, între amăndoue drumurile, căte-va luntre de pascari, prinse în țerma care trecu pe călători la uscatu. Pe termu, înseamnă că noi sântemu acumu ne pămăntu musulmanu, se înalță o cruce de lemnu; de crucea aceasta spănzură o funie, de această funie e legatu unu cornu de vânatu făcutu din cornu de binolu. Aceastai, ne zise mintenegrinul, pentru KA călătorii care voescu să meargă la Scutari să poată fi puziți de luntrașii ce'și lucrează ogoarele sau Veți gustări cu mine, ne zise el. Cercaiu ka să refuzezu, însă adaoce: — Eo peanske în acts seară drumul spre monastirea mea, ca și Dla pe acel de Scutari. Săntu acumu douezeci de ani de căndu n'amu băutu cu Francezii, și ferească-mă Dumnezeu să lasu ca să mi crane ocaziea din mănă. Ka și voi călători noi ne întălnimu aice Ka să rumpemu împreună pânea amiciției. Episcopul ne duse la unul dintre sardari, care era totodată și parohu la Retenca. Prănzișorul ce se cuprindea dintr'unu faguru de miere, o ciovărtă de capră, o cupă de lapte, untu, fructe, vinu de Cataro și mămăligă, ne aștepta. Casa sardariului nste deosebia de celelalte; decătu numai prin o muruitură albă pe dinafară, păuntrul ei era întocmai ca al celoralalte îndrumarămu eară și pintre mengi și Moraca, dormu la umbra locuinții lor, merge să'l vizitămu în Stagnovici, la înturnarea noastră din Orientu; și căndu încălecarămu pe catări, el ne sărută cu aprindere dăndu-ne episcopala sa binecuvântare. O oară după aceea noi eramu departe de Retenca, satul cel mai mărgineanu al Munte Negrului, și ne lo