Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-08-09 / nr. 12

zm­brăl - - --­­ 17 multu mai desăvărștite de cătu acele ce s'au­ pututu culege despre eclipsele de șai nainte. Gazeta până le Prusia anunță că D. Ro­­șanu va­sta la Francfortu pănă la sosirea M. S. Regelui Prusiei în acea politie. E­­selența sa va insoți pe regele in marele ducatu Badepin­c­­im principatele Hohen­­polernu, și apoi Ba merge la postul său în Sint-Petersburru. Franțiea. Ce zice că mai mulți din șefii partidei orleaniste, între care se însamnă și D. Diușatel, voru face o călătorie la Cler­­mon, unde se află ducesa d'Orlean întur­­pănduse din Scoțiea.­­ Ce zice că ce va tră­­ia spre a se decida dacă principele de Ju­­anvil se va lăsa de a se numi de candidatu la prezidența republicei. Lord-merul au invitatu pe D. Berjer și pe alte mădulare a­le consiliului muni­­cipalu din Parisu, spre a șrege la Londra unde ape de a ne da o sărbătoare mare sal­ite.­­ În sfera politică și literară e vorbă despre o carte a D. Falu, menită a face o întigărire vie. Această carte ce va întitula Tradițiie și Astopitate. — la Parisu in 1 Avgustu termometrul in­­gineriului Șevalier, la o oară arăta 30 de grade 7 zecimi. — D. de Coetlosche au depusu o propunere ce are de scopu reașăzarea lucrului prin închisori, cu oare­care condiții, și în niște margini prescrise de autoru. Lord-merul Londrei și ambii prefecți de Parisu, la întăia lor întălnire, au fostu siliți de a se saluta numai prin gesturi. Lord-merul nu știe nici unu cuvăntu fran­­țuzește, și prefecții francezi nici unul en­­glezește, mărire educației grece și latine, numită clasică, ce au făcutu pe doi mari barbați de statu­en ce saluteze muțește!­­­Se vorbește că politica Parisului spre a păstra suvenirul visitei Lord­merului și a municipalității Londrei va să fae o medalie aducătoare-aminte mi ape să facă unu al­­bumu in care voru fi săpate cele mai fru­­moase episoade a­le sărbătorii. Te­stul acestui albumu va fi spolitește și oran­­țuzește.­­ Damele de la Hal din Parisu trebuia să trimită a doua zi o deputație la Otelul poliției pentru a prezenta omagiurile lor Lordului meru mi a hărăzi unu buchetu mărețu nepoatei sale, ce l'au acompaniatu in vocajul seu. Uniu industrialu de la Bordo organizază in acestu mome­ntu o partid­ă de plăcere spre a face giurul sumei. Prețul locului este numai de 4,500 franc. (15,900 lei.) Uniu jurnalu democraticu din Mapciaica înseamnă fapta următoare: judele de pace de la Ieru in locu de a lăsa pe actele publice formula:; 1U numele poporului, Republica f­ranțezăa, au socotitu de cuviință a le înlocui prin: Noi Prezidentul Penséainei, celor we voru­vi de ceste de fa­­us, splutare? (iubut titlul: Ebclinsul de sopre wi orolo­­ssa (casorninul) astronomicu din Straspuriu, ce cetește articulul următoru în ferierul Rinului de giosu. Se știe că minunatul orologiu al Domnu­­lui Svilge, au fostu imaginatu mi construitu cu atăta artă și curateță, in­că tu el re­­produce și face ochiului văzute prin jocul mecanismului seu, nu numai răndul obicinu­­itu al schimbărilor timpului, și marșa pă­­rută a stelelor, dară incă și fenomenele in schimbările cele mai delicate a­le miș­­cărilor lor. Era deci unu ce foarte curios, a observa congingerea (intălpirea) astrono­­mică, din 16 iulie arătăndu-se așa zicăndu in proporții microscopice, pe unul din cadra­­nele orologiului catedralei, in acelaș timpu și chipu precum urma și in spațiul nemăr­­ginitu. În mijlocul cadranului despre ca­­re vorbimu (cadranul de șizapcu de gosu) menitu pentru arătările calendarului și a timpului văzutu se figura după cum se știe globul pămintescu, orientatu (așăzatu) pe meridianul Strasburgului, și asfelu înfățo­­șindu privirilor toate țerile ce se află pe emisfera ca­re amează­noapte. În giurul acelui globu ce mișcha dupe arătătoare sfăr­­șite, unul prin unu discu auritu, cu raze în­­chipuindu pre soare, celalaltu prin unu globu micu de colorit argintinu, de o parte și negru de ceelaltă, înfățoșindu pre lună; înde­­părtările acestor doue astre stau în raportu­lzabtu cu mărimea lor mi­jlocie, aceea ce era neapăratu pentru ca ele se poată figura fe­­nomenul eclipsului. Această lună mică al căriea diametru de­o potrivă de abie se mișcă nici de cum pe cadranu, pre­­cum nici in ceruri, într'o orbită circulară; această luniță de mărimea unui hapt 4e s'au văzutu în”„iulie la minuta wi secunda a­­ratată de D. Fincu, apropiinduse de discul nu­­mai puținu micu al soarelui Compului Șinl­­ie wi acoperindu mai întăiu o părticică, a­­poi o altă mai mare, după aceea trecăndu marginea improtivită intro desevărșită și absolută înțelegere cu fazele eclipsului aevniiu. Se adăogimu incă prin tăerea hi­­potetică a liniilor tangente a globului lu­­naru, ce putea atuncea determina zona emis­­ferei unde anume s'au pututu bucura de pri­­virea eclinsului totalu. Mulțimea curioși­­lor ce grămădise la intrarea catedralei, unde nu se auzia alta de cătu esclămări de mirare și bucurie, la privirea acestui minu­­natu rezultatu al unei îndoite silințe al spi­­ritului eminescu și al autorului acestui a­­paratu mecanicu. Streinii mai cu samă se perdeau ne lăngă D. Șlighe neștiindu cum să'l gratuleze. O damă Sfedeză neputăndu și arăta entusiasmul ce 'i pricinuise aceea ce văzu și auzi, strănse in mănele sale, mănele omului celui precătu de modestu pre arăta și de învățatu ce înavuțise Strasburgul cu astă capo­d­operă neasemănată, coperin­­dule cu săruteri de admirare. Italica. Se scrie de la Roma în Cu­­rieriul Mercantilu de la Genua. „Papa nu are mai multu sănta locuință și e foarte supăratu. Francezii au voitu numai decăzu pentru ca să fie în localul acesta 70.000 de pușce ce erau în palatul Vaticanului. Săntul Părinte s'au plănsit cu amaru des­­pre aceasta generalului Gema: acesta ăși spală mănele, zicăndu că el ascultă poron­­cile ministrului de resbelu­ri ale guvernămăn­­tului seu. Asta nu există mai multu între arme­ cu o giumătate de centimetru și care nu­­­tru crimene politice. Se adaoge încă că la­­ Papa Pio al VI și între Franți ea, Cardinalul Altieri au pornitu Ce vorbe­­nrea dorită, ori de la Roma spre Marșiea­­ste multu despre acestu voiagu, ce zice că el merge în Lombardiea cu o misiune a gu­­vernămăntului; alții zicu că s'aru fi du­­căndu la Piena. Gazeta Bilancia adeverește noutatea are­­stațiilor făcute la Verona dintre persoan­­ele rangu mare și după cum se pare, pene­­­tri­ care garu fi religiea, naravurile, țara ei este obiectul tuturor îngrijirilor, tuturor băgărilor de samă. Fugariul osănditu scapă subu­coperemâăntul celui ăntăiu albanezu ce l'aru întărni și acesta de'ndată se socoate onoratu de a'l apăra în contra tuturor. O tradițiune săngerată ne dovidește aceasta. Astă tradițiune e din zilele noastre, tămplată pe timpul lui Ali-Pașa. Bată­. În cursul unei călătorii pe care leul Albaniei o făcea în staturile case (1819) , ce aduse o lună italiană pe care pirații din Dulcinio o răpise de pe o galiotă malteză. Acel ce ie prezentă era unu tănăru îndrăznețu ca de doue­zeci de ani, cu ochiul profundu și e­­nergicu. Paliana era frumoasă, și Ali o­meni de îndată pentru haremul său. - Ch­u Bei ne dânsa, întrebă ex ne­piratu. - Cinci sute de lei (ca la 4800 de lei de ai nostri), respunde acesta. - E prea scumpu, ține doue sute. - Apoi â îmi ducu sclava la Stambulu; Sultanul va fi mai dreptu de cătu tine. - Ti­nu Bei duce-o, strigă mama scrâșnindu din dinții săi cei albi și fulgerăndu ne piratu cu o­­privire teribilă. Eu o ieu de­geaba, căci ea îmi place și tu ești sclavul meu. Acestea ce tămplau subu murii Scutarii.­­ Nu o voiu duce-o fie­­respunde piratul, dară nici tu nu vei ave-o. Și giunghie cu pumnariul pe italiană ce cade și moare ne locu. Apoi sărindu pe deasupra coardistilor lui Ali, fuge'n politie, dară strămtori tu de aproape și căzu pe ce să fie prinsu, intră, spărietu în cea ăntăie casă ce i se înfățoșază, și află pre unu bătrânu fumăndu și pipa. Eu sântu oaspele tău, ascunde-mă, zise­ el. - Vină, respinsă bătrâănul. Și el îl acopere cu pei de țapu și se pune peste dânsul. Soldații pașii sosescu­­- Unu omu au intratu la tine? - Dară. Unde'i el? - Nu potu să'l spunu. - Ju vomu afla noi, fii siguru. - Și scod­orescu pin casă. Bătrânul stă ne locu, și fugariul rămăne ne aflatu? Însă Ali sosește: - C­ăne-zise­ el, de nu'mi dai pre oaspete tău în minutu, te spănzura naintea casei. - Or spunzărătoare, respunde cu liniște bătrânul.­­ Faceți-o, zise Ali. Se îngroapă unu stălpu în pământu, de acesta se anină o frănbie, doi soldați beau pe bătrănu de subsuoară; el suride mi singuru își petrece șreangului ne subu gâtu mirmurăndu. Dumnezeu e mare! așa au fostu scrisu! Dară deodată perle de țapu fugu în dreapta și în stănga, piratul cape, s'aspărle spre­­ condite, tae fum­ea cu pumnariul său și zice liniștitu pașii: - Dă drumul omului, căci iată-mă. - Lipsește mi li, respunde Ali, ești bravu, mi cei bravi nu moru nici­odată de ștreangu. Bătrânul e dusu cu triumfu pe strade, și Alba­­nezii repetează în coru unu imnu anticu care săr­­bătorește datoriile ospitalității. Lăsarămu dată carvenseraiul și amu primitu os­­pitalitatea albaneză. — Me­nenopouipe, îmi zise Fernando, că la Parisu moravurile sântu cu totul deosebite, mi unde casele nu sântu nici de cum azilu în contra creditorilor, a acestor pașale ale Apusului! Conducătorul nostru ne duse pintr'o stradă des­­tulu de largă afară de portu și se opri naintea unei ușe unde fuma unu albanezu. Acesta se sculă, ne salută cu unu sur­su de re­­cunoștință, mulțemindune astfeliu căci amu alesu casa sa. Apoi ne invită să intrămu, bătu în palme, și la acestu semnalu doi sclavi ce arătară. El le dădu căte-va ordine. Îndată puseră o masă o­m­­plură de fructe, de carne și de garafe, prin care se oglindea vinul cel limpede mi­șcăntestoriu de Scutari. nodul

Next